Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 873/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 873/
Ședința publică din 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 2: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 3: Mihaela Neagu
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarat de reclamanții, I, -, TA, C, G, -, G, I, -, I L, G, intervenienții, G, OG, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-,. 11 4,.B,.61, sector 6 și pârâta SC SA B, cu sediul în B, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.424/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimații - intervenienți, C, C, -, EL, G, -, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-, - 1,.3,.58, sector 3.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 28 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 30 2009.
CURTEA
Asupra recursurilor înregistrate la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința civilă nr. 424/05.03.2009 a Tribunalului Galați, s-a respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați.
S-a luat act de renunțarea reclamanților și intervenienților la judecarea capetelor de cerere privind acordarea drepturilor prevăzute de art. 183 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, constatarea nulității clauzelor prev. de art. 174, 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
S-a admis în parte acțiunea și cererile de intervenție formulată de reclamanții, i, ta, che, C, G, G, i, i l, G, el, G, G, a, e, i, C, C, G, i, și intervenienții -, G, în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale reprezentând suplimentarea toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim de unitate din luna octombrie a fiecărui an, pentru anii 2005-2008, proporțional cu perioada lucrată de fiecare, sume ce vor fi reactualizate cu rata inflației la data plății.
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților și intervenienților drepturile salariale reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale, pentru anii 2005-2008, proporțional cu perioada lucrată de fiecare, sume ce vor fi reactualizate cu rata inflației la data plății.
S-au respins celelalte capete de cerere ca nefondate.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele.
Prin acțiunea înregistrată sub nr- din 30.09.2008 pe rolul Tribunalului Galați - Secția civilă reclamanții, i, ta, che, C, G, G, i, i l, G, el, G, G, a, e, i, C, C, G, i, prin reprezentant legal Cabinet Avocat au solicitat în contradictoriu cu pârâta SC SA B obligarea acesteia acordarea drepturilor prev. de art. 183 din contractul colectiv la nivel de ramură, constatarea nulității clauzelor prev. de art. 174, 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, drepturile salariale reprezentând suplimentarea toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe unitate din luna octombrie a fiecărui an, pentru anii 2005-2008, drepturile salariale reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea a 2500-4000 mc de gaze naturale, pentru anii 2005-2008, prima de Paști 2008, sume ce solicită a fi reactualizate cu rata inflației la data plății, obligarea pârâtei la comunicarea salariului mediu pe unitate la data evenimentului, pentru Paști 2008, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanții au arătat că sunt sau au fost salariați ai pârâtei SC SA B și pentru perioada 2005-2008 beneficiază de prevederile Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură, contract înregistrat sub nr. 53346/06/25.04.2000, renegociat și prelungit prin actele adiționale nr. 430/2005, nr. 288/2006, nr. 498/2006 și nr. 397/2007.
Au mai arătat că în conformitate cu disp. art. 170 al.1 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură salariații beneficiază în luna octombrie a fiecărui an pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum minim de un salariu pe ramură, iar potrivit art. 178 al. 1 din același contract beneficiază de un ajutor material constând în contravaloarea a 2500-4000 mc de gaze naturale, iar în baza art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și art. 176 din CCM la nivel de ramură beneficiază și de prima pentru Paște.
Reclamanții au mai arătat că pârâta a încălcat prevederile Contractului Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat administrarea probei cu acte, depunând la dosar copii ale cărților de muncă, Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură pe anul 2000, renegociat și prelungit prin actele adiționale menționate, precum și practică judiciară.
În drept reclamanții au invocat disp. art. 136, art. 241, art. 243, art. 283 al.1 lit.c), art. 284 Codul Muncii, art. 7 și 30 din Legea nr. 130/1996, art. 969-970 cod civil și art. 176 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură.
Prin întâmpinare pârâta SC SA Bas olicitat respingerea acțiunii ca prescrisă, prematură, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă sau ca nefondată, arătând în esență următoarele aspecte:
Venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionarea pentru toamnă-iarnă a nu se datorează conform art. 176 al. 1, 2 din CCM la nivel de ramură, întrucât a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, excepție de la aplicarea art. 1,2, permisă de art. 137din CCM la nivel de ramură și de art. 176 al. 6 din același CCM.
A precizat că acest venit a fost inclus în luna martie 1998 în salariul de bază.
Cu privire la ajutorul social constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale, a arătat că și acest drept a fost inclus în salariul de bază încă din 1997.
Referitor la prima de Paști 2008, precizat că în ccm din 2008 s-a prevăzut în mod expres că salariații nu mai au dreptul la acest spor.
A mai precizat că cererea este formulată cu rea credință și reprezintă un abuz de drept, solicitând aplicarea art. 723 din cod de procedură civilă.
În dovedirea acestei poziții pârâta a depus la dosar practică judiciară a altor instanțe, copii ale cărților de muncă prin care dorea să arate includerea sporului în salariul de bază, adresa IP nr. 2412/1998 a SNP SA B și și copii ale Contractelor de Muncă la nivel de ramură și unitate pe anii 1998-2008.
În drept pârâta a invocat disp. art. 176 al. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură, art. 243, 248 și 283 lit.e) Codul Muncii, art. 137 și 723.pr.civilă.
La termenele din 20.10.2008 și 19.11.2008 s-a formulat cerere de intervenție în interes propriu de către -, G, prin reprezentant legal CABINET DE AVOCAT.
Prin încheierea din 04.02.2009 Tribunalul a respins excepțiile prescripției, prematurității, lipsei calității procesuale active.
La termenul din 03.03.2009, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, arătând că obiectul cererii vizează un conflict de drepturi, în sensul art. 67 din legea 168/1999, că art. 249 din Codul Muncii face trimitere la legea specială, că această lege specială este legea 168/1999, iar potrivit art. 72 din această lege, competența revine instanței în a cărei circumscripție este sediul unității. S-a mai susținut că pentru stabilirea competenței teritoriale intră în concurs Codul Muncii, dreptul comun în materie cu legea specială, că în art. 298 al. 2 din Codul Muncii se prevede că se abrogă orice alte dispoziții contrare, că după intrarea în vigoare a legii 24/2000 nu mai există temei pentru operarea abrogării implicite.
Analizând și coroborând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul reține următoarea situație de fapt și de drept:
În conformitate cu disp. art. 137 al.1 pr.civilă Tribunalul va analiza cu prioritate excepțiile invocate.
Referitor la excepția necompetenței teritoriale a instanței, instanța apreciază că în cauză nu se pune în discuție o abrogare implicită, ci chiar o abrogare explicită a art. 72 din legea 168/1999. Abrogarea este implicită atunci când o prevedere legală ulterioară este contrară uneia anterioare, urmând a se aplica cea din urmă dispoziție legală, chiar în absența unei mențiuni exprese privind abrogarea. Or, în cauză, prin legea 53/2003 s-a prevăzut la art. 298 al. 2 că se abrogă orice dispoziții contrare, inclusiv cele din art. 72 din legea 168/1999. În această situație nu se mai pune problema concursului dintre legea specială și cea generală. Acesta a fost și punctul de vedre exprimat în doctrină și în practică.
Această competență stabilită la instanța în a cărei circumscripție se află domiciliul reclamantului a fost prevăzută pentru a satisface un alt principiu, acela al apropierii actului de justiție de locul de muncă, fiind evident că, în majoritatea cazurilor, locul de muncă se află în aceeași localitate în care se află și domiciliul salariatului.
Față de aceste considerente, instanța va respinge excepția necompetenței teritoriale a instanței ca nefondată.
Prin cererea depusă( f 216) reclamanții și intervenienții au arătat că renunță la la judecarea capetelor de cerere privind acordarea drepturilor prev. de art. 183 din contractul colectiv la nivel de ramură, constatarea nulității clauzelor prev. de art. 174, 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. În baza art. 156 cod de procedură civilă, instanța va lua act de această renunțare.
Primul capăt de cerere vizează acordarea drepturilor salariale reprezentând suplimentarea salarială pentru toamnă - iarnă.
In conformitate cu prev.art.176 alin.l din CCM încheiat la nivelul ramurii energie, termica, petrol și gaze, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, valabil în perioada 2005-2008, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și in luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamna-iarna), salariații vor beneficia de cate o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos in suma fixa, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, fiecare din adaosurile de mai sus va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramura, stabilit conform prevederilor prezentului contract.
Acest contract colectiv de munca este aplicabil și societății parate și sucursalelor sale, după cum rezulta din anexa 1 contractului, cuprinzând lista agenților economici, filialelor și sucursalelor acestora in care se aplica CCM la nivelul ramurii energie, termica, petrol și gaze, iar conform art.241 alin.! lit.c Codul Muncii, clauzele contractelor colective de munca produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel.
Art.176 alin.6 din CCM la nivelul ramurii energie, termica, petrol și gaze statuează ca fiecare din adaosurile prevăzute la acest articol se acorda in condițiile in care, prin contractele colective de munca încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui in salariul de baza.
Toate aceste aspecte sunt necontestate de părți.
Potrivit art.238 alin. l Codul Muncii și art.8 alin.2 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca, contractele încheiate la nivel de unitate nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior.
Acest drept al salariaților, prevăzut la art. 176 din ccm la nivel de ramură a fost reluat inițial în art. 168 din ccm la nivel de unitate pe anul 1997.
Din Contractele Colective de Muncă pe anii 2005-2008, nu rezultă dacă acest drept salarial a fost sau nu inclus în salariul de bază pentru anii 2005-2008 întrucât nu se regăsește nicio mențiune referitoare la drepturile privind aprovizionarea de toamnă-iarnă. Nu se consemnează că acest drept s-ar fi inclus în salariul de bază pentru a se putea face aplicarea art. 176 al. 6 din CCM la nivel de ramură.
Or, în litigiile de muncă, sarcina probei revine angajatorului, care avea obligația de a insera prevederi clare la nivelul ccm pe unitate.
In cauza nu s-a făcut dovada ca la nivelul agentului economic s-a convenit și s-a realizat introducerea acestei prime in salariile de baza ale angajaților pentru perioada de referință, nefiind aplicabile in consecința prev.art.176 alin.6 din CCM la nivelul ramurii energie, termica, petrol și gaze.
Față de toate aceste aspecte Tribunalul apreciază că în perioada 2005-2008 angajatorul nu a respectat Contractul Colectiv de Muncă, contrar disp. art. 243 Codul Muncii, motiv pentru care în baza disp. art. 176 al.1 și 2 din CCM la nivel de ramură pentru anii 2005-2008 va admite acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale reprezentând suplimentarea toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe unitate din luna octombrie a fiecărui an, pentru anii 2005-2008, actualizate cu indicele de inflație calculat până la data plății efective.
Al doilea capăt de cerere se referă la acordarea drepturilor salariale reprezentând ajutorul material egal cu contravaloarea a 2500-4000 mc de gaze naturale.
Acest drept este reglementat de art. 187 din ccm la nivel de ramură, într-un cuantum și în condiții de acordare stabilite prin ccm la nivel de unitate, în condițiile în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Pentru salariații pârâtei, acest drept a fost prevăzut în ccm la nivel de unitate în 1997, art. 176 al. 1, cu precizarea că din 01.06.1997, acest ajutor va fi inclus în salariul de bază, într-o modalitate concretă de calcul ce va face obiectul unui act adițional.
Cu privire la acest act adițional din 1997, nu s-a făcut dovada existenței lui.
În ccm la nivel de unitate din anii 2005-2007, art. 176 se prevede doar că acest ajutor a fost compensat prin ccm din 1997, dar nu există nicio dovadă în acest sens. Cuantumul ajutorului, stabilit anterior de unitate este de 4000 mc.
Prin urmare, față de puterea superioară a contractului încheiat la nivel de ramură raportat de cel încheiat la nivel de unitate, văzând că nu s-a făcut dovada includerii acestor sume în salariul de bază, urmează a fi admis și acest capăt de cerere.
Nu există nicio decizie și nici un mod de calcul prin care să se facă dovada includerii acestui drept în salariul de bază, în carnetele de muncă ale reclamanților fiind evidențiate creșteri salariale, dar fără a se putea face o corespondență între aceste creșteri și ajutorul social solicitat, cu atât mai mult cu cât, în diverse procese aflate pe rolul instanțelor, pârâta a invocat drepturi incluse în salariul de bază.
Al treilea capăt de cerere se referă la acordarea primei de Paști 2008.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2008 prevede în art. 168 că salariații nu mai au dreptul la această suplimentare salarială. Contractul a fost înregistrat în luna februarie 2008(sub nr. 1090/22.02.2008), anterior, prin urmare, nu există temei juridic pentru acordarea acestui drept, fiind respectată voința părților consemnată în contractul colectiv încheiat.
Pe cale de consecință, va fi respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la comunicarea salariului mediu pe unitate la data evenimentului.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, i, ta, che, C, G, G, i, i l, G, și intervenienții, G,.
În motivare au arătat că hotărârea pronunțată de instanța de fond este criticabilă în parte numai în ceea ce privește respingerea capătului de cerere privind acordarea suplimentării salariale privind Paști 2008, sub următoarele aspecte:
Netemeinicia sentinței recurate rezultă din faptul că în CCM la nivel de ramură se prevede în mod expres, la art. 176 alin. 1 faptul că salariații vor beneficia și cu ocazia, de câte o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Mai mult, în art. 168 alin. 1 din CCM pentru anul 2008 se interpretează care a fost dorința angajatorului începând cu anul 2003, în sensul că, începând cu acest an, suplimentarea salarială a fost inclusă în salariu.
Pârâta nu a făcut nici o dovadă că aceste suplimentări salariale au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat, fiind încălcate prev. art. 176 din CCM la nivel de ramură, art. 225, 226 și 227 din același contract.
Au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul obligării pârâtei și la plata suplimentărilor salariale privind Paști 2008.
A depus la dosar minuta nr. 6/17488/1154/2008 privind întâlnirea la nivelul pentru discutarea unor probleme privind practica neunitară, copia contractului colectiv de muncă la nivel de ramură 2008.
Împotriva aceleiași sentințe civile a declarat recurs și pârâta B pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie.
1. A invocat faptul că în mod greșit prima instanță a respins excepția necompetenței teritoriale însă, recurenta a renunțat la acest motiv de recurs la termenul de judecată din data de 28 2009.
2. În mod greșit s-a respins excepție prescripției dreptului la acțiune, atât timp cât veniturile la care se referă art. 176 alin. 1 și 187 alin. 1,2,3 din CCM la nivel de ramură nu pot fi considerate drepturi salariale ci alte venituri reglementate ca măsuri de protecție socială și astfel devin aplicabile disp. art. 283 alin. 1 lit. e din Codul Muncii respectiv termenul de prescripție de 6 luni și nu de trei ani.
3.1.În ceea ce privește solicitarea reclamanților de a li se acorda drepturile salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă, a învederat că venitul anual în luna octombrie pentru această aprovizionare a fost introdus, în anul 1998, în salariul de bază al fiecărui salariat SA, potrivit disp. art. 168 alin. 3 din CCM pe anul 1997. Începând cu anul 2003, dreptul respectiv nu mai este prevăzut în CCM date fiind introducerea acestuia în salariu.
3.2. Referitor la acordarea unei cote de 4000 mc de gaze naturale pentru fiecare salariat, a arătat că, disp. art. 187 din CCM la nivelul ramurii energie electrică, petrol și gaze prevăd că salariații beneficiază de acest drept în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază. Potrivit disp. art. 176 din CCM la nivel de s-a prevăzut că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin Contractul Colectiv de Muncă pe anul 1997.
4. Instanța de fond nu a observat că, potrivit prev. CCM la nivel de ramură există posibilitatea ca angajatorul să introducă în salariul de bază unele drepturi salariale, respectiv prev. art. 137 și 176.
În fapt, veniturile au fost introduse, din martie 1997, în salariul de bază al fiecărui salariat majorat în acest fel. Prin adresa nr. 2412/29.05.1998, sucursalele au fost înștiințate cu privire la aplicarea prev. art. 168 alin. 3 din CCM aferent anului 1997. Faptul că drepturile au fost incluse se poate constata prin corelarea modificărilor din cărțile de muncă pe anii 1998.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii, în temeiul disp. art. 312 alin. 1, 3 în ref. la art. 304 indice 1.pr. civilă.
Intimații reclamanți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă și menținerea sentinței civile recurate.
Au învederat că termenul de prescripție este cel de trei ani prev. de art. 283 lit. c din Codul Muncii.
Pe fond, au arătat că recurenta pârâtă nu a făcut dovada includerii drepturilor salariale în salariul de bază.
Planul Social încheiat între Patronat și Sindicat care produce o modificare a CCM trebuia înregistrat la DGMPS conform Legii nr. 130/1996.
De asemenea au formulat întâmpinare și intimații reclamanți și intervenienți care au inclusiv calitatea de recurenți în cauză, solicitând respingerea recursului declarat de pârâtă. Au considerat că în cauză sunt incidente disp. art. 283 lit. c din Codul Muncii referitoare la termenul de prescripție de 3 ani.
Referitor la suplimentarea salarială privind aprovizionarea toamnă-iarnă, au susținut că la disp. art. 168 alin. 3 din CCM la nivel de se face vorbire de introducerea acestei suplimentări salariale în salariul de bază după un mod de calcul ce face obiectul unui act adițional la prezentul contract. Actele adiționale nu au fost depuse la dosar.
De asemenea, o adresă sau un telex este un act intern și nu poate să modifice un CCM. Majorările salariale care au avut loc au vizat alte acte normative nicidecum CCM.
Cu privire la suplimentarea salarială privind acordarea contravalorii de 4000 mc de gaze, au învederat că, potrivit CCM, art. 178, acest drept se introduce în salariu după existența unui act adițional la prezentul contract. La art. 176 din CCM din 1997 este prevăzut că modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional. Pârâta nu a depus la dosar nici un act adițional din care să rezulte includerea acestora în salariul de bază.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurenți sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul reclamanților și intervenienților este nefondat iar recursul declarat de pârâtă este întemeiat pentru următoarele considerente:
1.Recursul declarat de reclamanți și intervenienți este nefondat.
Recursul acestora privește prima de Paște pentru anul 2008. Aceste drepturi salariale sunt prevăzute în cadrul art. 170 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură care are următorul conținut: "Cu ocazia unor evenimente anuale: Paști (), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale". Însă în același contract, la alineatul 4 se prevede clar că "fiecare din suplimentările de mai sus se acordăîn condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea ei în salariul de bază."Aceste prevederi sunt norme de trimitere la clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de unitate.
Disp. art. 168 din contractul colectiv de muncă la nivel de pe anul 2008 au următorul conținut: "(1) în conformitate cu prevederile anterioare ale alin. 1 al art. 168 din contractul colectiv de muncă, care au devenit aplicabile începând cu anul 2003 în forma anterioară, cu ocazia sărbătorilor de Paști - angajații SA prime suplimentări salariale sub forma unei prime în cuantum de un salariu mediu de bază lunar la nivelul SA, calculat pe lunile anterioare celor în care se acorda prima. Valoarea concretă, metoda de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii primei de Paști - erau stabilite în cadrul negocierilor cu, care aveau loc cu cel puțin 15 zile înainte de fiecare pentru care Prima de Paști - era acordată.
(2)Pe baza acordului dintre și SA, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților(care au beneficiat astfel de o creștere salarială), devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificate în mod distinct față de salariu.
(3) Pentru înlăturarea oricăror neclarități, părțile înțeleg șiconfirmă prin prezenta faptul că, după anul 2003,primele de Paști - au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților."
Față de aceste clauze contractuale care sunt lipsite de echivoc, se reține că, începând cu anul 2003, prima de Paști a fost inclusă în salariul de bază și acesta este motivul pentru care nu se poate acorda, suplimentar, în 2008, pentru că ar însemna o plată dublă. În acest mod, pârâta a respectat normele din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și nu mai era necesar să demonstreze că a introdus aceste prime în anii anteriori întrucât confirmarea a fost făcută prin clauzele contractuale la negocierea cărora a participat și sindicatul, care are calitatea de reprezentant al salariaților.
Mai afirmă recurenții reclamanți că se vine în contradicție cu Minuta nr. 6/17488/1154/2008 și cu hotărârile judecătorești pronunțate de toate instanțele. Însă reclamanții nu arată faptul că practica judiciară viza drepturile salariale anterioare anului 2008 și care au la bază alte contracte colective de muncă cu alt conținut. Ori, în speța de față instanța face interpretarea clauzelor din contractul colectiv de muncă la nivel de valabil pe anul 2008 deci, din punct de vedere juridic, este vorba de o cauză diferită și de obiect diferit.
În consecință, soluția primei instanțe în ceea ce privește prima de Paște este legală și temeinică și, în baza disp. art. 312 alin. 1.r Cod Penal civilă, se va respinge ca nefondat recursul.
1. Recursul declarat de pârâta B este întemeiat.
Cu privire la termenul de prescripție a dreptului material la acțiune, instanța apreciază că se aplică termenul de 3 ani prevăzut de art. 283 alin. 1 litera c din Codul Muncii de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
Termenul de 6 luni prevăzut de litera eaa celuiași articol se aplică în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze a acestuia.
Susținerea recurentei în sensul că primele solicitate nu au caracter de drept salarial este contrazisă chiar prin conținutul art. 168 alin. 1 din CCM la nivel de unitate din care rezultă că aceste prime cuvenite salariaților sunt suplimentări ale drepturilor salariale.
În consecință, sunt incidente disp. art. 283 litera c) din Codul Muncii, fiind vorba de drepturi salariale.
În ceea ce privește fondul cauzei, argumentele recurentei pârâte sunt corecte.
Astfel, în mod corect a arătat recurenta pârâtă că reclamanților și intervenienților nu li se cuvin separat drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anii 2005, 2006 și 2007 respectiv o suplimentare a drepturilor salariale în luna octombrie, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă, în cuantum de un salariu minim pe ramură și un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale, întrucât acestea au fost incluse în salariul de bază prin negocierile încheiate la nivel de unitate.
Astfel, potrivit art. 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a stabilit că în luna octombrie, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu minim pe ramură, pentru aprovizionarea toamnă-iarnă.
Acest drept este condiționat însă prin alin. 6 al aceluiași articol, în care se prevede că acest adaos se acordăîn condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
De asemenea potrivit art.187 al.1, 2 și 3 din același CCM pe anii 2005,2006 și 2007 se prevede că salariații vor primi un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote anuale de gaze naturale,în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
În speță prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate din anul 1997 s-a hotărât că începând cu acel an, aceste drepturi vor fi incluse în salariul de bază, iar ulterior nu au mai fost negociate separat, părțile negociind doar salariul de bază ca întreg, acesta fiind și motivul pentru care nu a mai fost prevăzut ulterior în contractele colective de muncă.
Faptul că nu s-au mai încheiat acte adiționale la contractul colectiv de muncă, prin care să se prevadă modul de calcul, ci salariile au crescut în baza unor adrese emise de Regia Autonomă a "" este irelevant și nu poate duce la concluzia că aceste drepturi salariale nu s-au inclus în salariul de bază, așa cum susțin reclamanții. Adresa nr. 412/29.05.1998 face pe deplin dovada că pârâta a făcut aplicarea prev. art. 168 alin. 3 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și la nivel de unitate, fiind majorate salariile de bază și nu modifică sub nici o formă clauzele contractului colectiv de muncă ci, dimpotrivă este emisă în vederea aplicării acestora.
Referitor la situația Sucursalei V, ca dezmembrământ al B, care a fost înregistrată la ORC în data de 12.04.1998, iar la data de 01.06.1997 era o societate comercială pe acțiuni, Curtea reține că la momentul la care aceasta a fost inclusă în B, salariații au fost retribuiți potrivit grilelor de salarizare negociate la nivelul unității, care includeau drepturile menționate, nefiind necesară încheierea unui act special pentru situația lor.
În consecință, nu se poate reține că reclamanții și intervenienții nu și-a primit drepturile cuvenite, ci acestea au fost acordate conform voinței semnatarilor CCM, prin includerea lor în salariul de bază astfel că acțiunea este neîntemeiată
De altfel, din analiza cărților de muncă ale reclamanților și intervenienților rezultă că au avut loc majorări ale salariilor în anul 1997, situație de fapt cese coroborează cu înscrisurile depuse de recurenta pârâtăși nu se poate pune problema că reclamanții ar fi avut salariile foarte mari prin creșterile respective, acestea fiind simple susțineri. Planul Social de care fac vorbire reclamanții intimați prin întâmpinare nu are legătură cu cauza, nefiind vorba de nici o modificare a contractelor colective de muncă ci, dimpotrivă, de interpretarea clauzelor acestora.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1,2,3 și 304 indice 1 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul declarat de pârâtă și, în rejudecare, se vor respinge ca nefondate capetele de cerere privind suplimentarea de toamnă-iarnă și ajutorul material egal cu contravaloarea a 4000 mc de gaze naturale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, I, -, TA, C, G, -, G, I, -, I L, G, și intervenienții, G, OG, cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în B,-,. 11 4,.B,.61, sector 6, împotriva sentinței civile nr.424/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Admite recursul declarat de SC SA B, cu sediul în B, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.424/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați.
Modifică în parte sentința civilă nr. 424/2009 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Respinge ca nefondate capetele de cerere privind suplimentarea de toamnă - iarnă și ajutorul material egal cu c/val. a 4000 mc de gaze naturale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 30 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, a |
: /13.10.2009
:DC/2 ex/14.10.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:i/
Președinte:Virginia FilipescuJudecători:Virginia Filipescu, Marioara Coinacel, Mihaela Neagu
