Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 898/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 898/2009
Ședința publică din 24 septembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cismaru Monica Maria judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Crețoiu Victor
- - JUDECĂTOR 3: Vesa
- - grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții B și Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidența Personelor din B împotriva sentinței civile nr.884/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a înregistrat întâmpinarea formulată de reclamanta intimată și față de actele și lucrările de la dosar instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Sub Dosar nr- s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Sibiu prin disjungere din dosar nr- cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul d e Interne și Reforma Administrativă, Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor B și Inspectoratul de Poliție al jud. prin care se solicită:
- obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate prevăzut de art.6 din nr.OG38/2003 privind salarizarea polițiștilor în sumele cuvenite din anul 2005 și până în prezent, actualizate în funcție de rata inflației până la data efectuării plății;
- obligarea pârâților la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu cuvenite pentru anii 2005,2006,2007;
- obligarea pârâtului de I să cuprindă în buget sumele necesare plății primelor de concediu și a sporului de fidelitate, în calitatea sa de ordonator principal de credite.
În susținerea acțiunii astfel cum a fost precizată (10), reclamanta arată că este angajată ca personal civil în cadrul Centrului Național de Administrare a de Date Privind Evidența Persoanelor
Potrivit art.49 din Legea nr.138/1999 personalul civil din ministerele și instituțiile care desfășoară activități similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate. Se arată că în acest context, polițiștilor care aveau calitatea de cadre militare și care ulterior au devenit funcționari publici cu statut special li s-au acordat în baza nr.OG38/2003 sporul de fidelitate de până la 20% din salariu în funcție de vechimea acestora și prima de concediu în cuantum egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediul de odihnă. Consideră că nu trebuie reținută nici o diferențiere între personalul contractual civil și personalul cu statut de funcționar public întrucât ambele categorii desfășoară activități similare, drept pentru care solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În drept acțiunea este întemeiată pe prevederile Legii nr.353/2003, nr.138/1999, nr.360/2002.
Prin întâmpinare, pârâtul Centrul Național de Administrare a de Date Privind Evidența Persoanelor B solicită respingerea acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică. Pârâtul arată că în nr. 138/1999 referitoare la
salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu astfel încât personalul civil din nu poate beneficia de plata acestor drepturi. De asemenea, arată că personalul civil din cadrul nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special (polițiști) ci potrivit atribuțiunilor ce le revin în baza contractelor de muncă, iar conf. art.6 din nr.OG38/2003 doar polițiștii beneficiază de spor de fidelitate.
Prin precizarea de acțiune de la 60 arată că renunță la judecată în contradictoriu cu pârâtul
Prin sentința civilă nr.884/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- s- admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Ministerul d e Interne și Reformă Administrativă reprezentat prin Direcția Generală Reglementări Juridice și contencios și Centrul Național de Administrare a de Date Privind Evidența Persoanelor.
Au fost obligații pârâții la plata către reclamantă a sporului de fidelitate începând cu anul 2005 și până în prezent, sume actualizate în funcție de rata inflației până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu cuvenite pentru anii 2005, 2006 și 2007.
Ia act de renunțarea la judecată față de pârâtul
Au fost respinse celelalte cereri. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamanta este angajata Centrului Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor B din cadrul, ca personal civil, începând cu 01.01.2005.
S-a apreciat că art. 49 din Legea nr. 138/1999 nu face diferențiere în materia acordării drepturilor salariale între personalul contractual civil și personalul militar, atâta vreme cât activitățile acestor două categorii sunt similare și că Legea nr. 360/2002 și art. 6 din nr.OG 38/2003 le acordă sporul de fidelitate de până la 20 % din salariu, funcție de vechime, și prima de concediu egală cu un salariu din luna anterioară plecării în concediu, la fel ca și funcționarilor publici cu statut special (polițiștilor).
S-a considerat totodată că acordarea acestor drepturi doar polițiștilor constituie un tratament discriminatoriu pentru personalul contractual, în condițiile în care ambele categorii profesionale își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
În legătură cu suspendarea plății primei de concediu, s-a concluzionat că acordarea ei constituie un drept legal câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, iar suspendarea exercițiului lui nu echivalează cu înlăturarea sau anularea acestuia, așa cum a reținut și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 38/2005. În același sens s-a reținut că s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia XXIII/12.12.2005.
Nefondată s-a găsit a fi și pretenția reclamantei la obligarea pârâtului de I să cuprindă în buget sumele necesare plății primelor de concediu și a sporului de fidelitate, deoarece odată devenite executorii, pârâții sunt obligați să facă demersuri pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții și Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor din cadrul
C din urmă pârât a solicitat admiterea recursului său, casarea sentinței recurate și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a invocat, pe cale de excepție, lipsa calității procesuale active a reclamantei, prin prisma dispozițiilor art. 37 (2) din nr.OG 38/2008 și art. 49 din Legea nr. 138/1999, apreciind că textele invocate se aplică doar polițiștilor nu și personalului contractual din categoria căruia face parte reclamanta.
Se mai arată că personalul contractual din este salarizat potrivit nr.OUG 24/2000 și că, de asemenea, între cele două categorii profesionale, cea a reclamantei și cea a polițiștilor, nu există nicio discriminare întrucât atribuțiile celor 2 categorii profesionale sunt distincte.
Totodată, se învederează că reclamanta nu are calitatea de funcționar public potrivit Legii nr. 188/1999, astfel că acțiunea sa este neîntemeiată.
Pârâtul a solicitat admiterea recursului său și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În expunerea de motive a reținut, în esență, că reclamanta, făcând parte din personalul civil contractual al pârâtei 2 este beneficiara drepturilor bănești prevăzute de dispozițiile nr.OUG24/2000 și nu ale celor prevăzute de nr.OG38/2003 sau de Legea nr.138/1999.
Conform art.49 din Legea nr.138/1999, personalul civil din, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indexările acordate acestora, dar în legislația referitoare la salarizarea cadrelor militare nu este prevăzută nici plata sporului de fidelitate și nici plata primelor de concediu, astfel că, pe cale de consecință, nici reclamanta nu poate beneficia de plata acestora.
Personalul contractual civil din, apreciază recurenta, nu desfășoară activități similare cu personalul din categoria funcționarilor publici cu statut special, respectiv polițiștii. Polițiștii îndeplinesc atribuții specifice expres prevăzute de art.26 alin.1 din Legea nr.218/2002, iar reclamanta are atribuții stabilite în contractul de muncă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate în cauză și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma aspectelor critice invocate, cât și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursurile de față ca fondate, urmând a le admite în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, pentru considerentele ce vor fi mai jos expuse:
Având în vedere dispozițiile art. 137 Cod procedură civilă și excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă, instanța va proceda la analiza acesteia odată cu fondul, întrucât motivele invocate în susținerea excepției nu sunt altele decât cele care vizează până la urmă netemeinicia acțiunii reclamantei.
Astfel, șa cum corect a reținut recurentul, drepturile bănești cuvenite reclamantei, în calitate de personal civil contractual din, sunt stabilite prin nr.OUG24/2000 și nu prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, și nici prin nr.OUG38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Este adevărat că prin art.49 din Legea nr.138/1999, personalul civil, inclusiv din, care desfășoară activități în condiții similare cu cele ale cadrelor militare, beneficiază de primele, sporurile și indemnizațiile acordate acestora, potrivit prevederilor aplicabile cadrelor militare în activitate.
De asemenea, este reală susținerea conform căreia prin dispozițiile nr.OG38/2003 s-a acordat polițiștilor, în calitate de funcționari publici cu statut special, sporul de fidelitate de până la 20% din salariu în funcție de vechimea în muncă, precum și prima de concediu, egală cu un salariu din luna anterioară plecării în concediu.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, singura condiție impusă de art.49 din Legea nr.138/1999 pentru ca personalul civil din cadrul să beneficieze de sporurile acordate polițiștilor, pe atunci cadre militare, este ca ambele categorii de personal să desfășoare activități în condiții similare.
O primă observație care se impune este aceea că, la data intrării în vigoare a Legii nr.138/1999, primele de concediu și sporul de fidelitate nu erau menționate în beneficiul polițiștilor și, pe cale de consecință, nu puteau profita nici personalului contractual.
În al doilea rând, chiar dacă instanța de fond a înțeles necesitatea îndeplinirii condiției desfășurării activității în condiții similare de către ambele categorii de personal, nu a motivat în ce constau aceste "condiții similare".
În realitate, această condiție nu este îndeplinită în speță, câtă vreme polițiștii îndeplinesc atribuțiile expres prevăzute în Legea nr.218/2002, în timp ce reclamanta, în calitate de referent C(I) grad 2 conform cărții de muncă, îndeplinește alt gen de activități.
Că este așa rezultă și din modul de redactare a Deciziei nr. XII pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 05.02.2007, prin care, atât în considerente, cât și în dispozitiv, se fac referiri doar la dreptul polițiștilor de a primi prima de concediu, pe lângă indemnizația de concediu pentru perioada anilor 2004 -2006, fără nici o referire la personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.37 alin.2 teza I din nr.OG48/2003 privind prima de concediu, pentru simplul considerent, așa cum am arătat mai sus, că nu își desfășoară activitatea în condiții similare cu cele ale polițiștilor.
În virtutea aceluiași raționament, reclamantei nu i se cuvine nici sporul de fidelitate.
Față de cele ce preced, în conformitate cu prevederile art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursurile declarate de pârâți și va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamantă, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii referitoare la renunțarea la judecată față de pârâtul S și soluționarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții B și Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor din B împotriva sentinței civile nr.884/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele reprezentat prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios și Centrul Național de Administrare a de Date privind Evidența Persoanelor
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.09.2009.
Președinte, Judecător, Judecător.
- - - - - -
Grefier,
-
Red.VN
Tehnored.TM/2 ex. 8.10.2009
Jud. M,
Președinte:Cismaru Monica MariaJudecători:Cismaru Monica Maria, Crețoiu Victor, Vesa
