Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 9052/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9052
Ședința publică de la 17 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, împotriva sentinței civile nr. 3129 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul reclamant, reprezentat de avocat, lipsind recurenta pârâtă SC SA FOSTA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că, recursul au fost declarat și motivat în termenul legal, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată se acordă cuvântul părții prezente pentru apune concluzii pe fond.
Avocat, pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Dolj, conform motivelor expuse în concluziile scrise.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 3129/23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s- admis acțiunea formulată de reclamantul, societatea pârâta fiind obligată la plată către reclamant a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anii 2004-2007, precum și a celor de Paște pentru anii 2005 - 2007, calculate la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta la 101,70 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât cu privire la aplicabilitatea disp. art. 283 al. 1 lit. e) din Codul Muncii, apreciind că în cauză sunt aplicabile disp. art. 283 al. 1 lit. c Codul Muncii care prevăd termenul de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, cum este cazul în speța de față.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut ca incidente în speță dispozițiile art. l alin. 1 art. 31 din Legea nr. 130/1996 și art. 236 alin. 4 Codul Muncii, în raport de care a constatat că subscriu contractele colective de muncă (în egală măsura ca și contractele individuale de munca) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului ca act juridic bilateral.
Legea dispune in sensul că prevederile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1996 cuprinde o norma permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de munca ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie "îndeplinite pentru a da eficienta unor astfel de modificări."
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul ca ele pot fi modificate potrivit acordului de voința a părților, dar numai la momentul încetării efectelor acestuia.
În același sens și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
În speță, s-a constatat că înscrisurile depuse de societatea pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse in art. 168 alin. 1 si 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în total în contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse in salariul de baza al salariaților și pe următorii ani, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
S-a mai arătat și că părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentari salariale au fost incluse în salariile de baza pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia in anul 2007.
S-a reținut, astfel, că interpretarea clauzei, peste termenul pentru care fost încheiat contractul și cu incălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1996 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu pot produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cât privește apărările referitoare la prematuritatea formulării acțiunii invocate de parată, s-a reținut că angajatorul nu poate aprecia ca acest drept nu s-a născut, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare a acestora nu poate nega dreptul salariaților - asumat de părți prin contractele colective de muncă - de a beneficia de aceste suplimentari. În consecință această apărare a fost respinsă ca nefondată.
Părțile nu au solicitat administrarea probei cu expertiza contabilă judiciară, iar instanța, în condițiile în care pârâtul a refuzat să depună statele de plată, deși i s-a solicitat acest lucru prin mai multe adrese, a dispus decăderea acestuia din proba cu înscrisuri, conform art. 287 si 288..
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, cu motivarea că suplimentările salariale prevăzute la art. 168 alin. 1 au fost incluse în salariile bază ale salariaților începând cu 2003, au fost menținute și indexate în anii 2003-2007, iar salariații au beneficiat efectiv de aceste drepturi aferente pentru sărbătorile de Paști și C fiind primite lunar împreună cu drepturile salariale lunare, ceea ce s-a petrecut în martie 2003 având valoarea unei novații.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Recursul declarat de către pârâta-angajator nu este fondat, din următoarele considerente:
Potrivit art. 168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității în perioada 2003-2007, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor
În urma negocierilor anuale ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, textul art. 168 alin. 2 fost modificat astfel:
"Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " (redactare în vigoare pentru anul 2003 și 2004).
În contractul colectiv de muncă valabil pentru anul 2005, redactarea art. 168 alin. 2 fost modificată astfel:
"În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Aceeași redactare se regăsește și in contractele colective de muncă din anii 2006 și 2007.
Se constată astfel că, deși au fost negociate anual clauzele cuprinse în art. 168, părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul SNP au înțeles să păstreze pentru salariați în continuare beneficiul suplimentărilor salariale prev. de al. 1 art. 168 din contractul colectiv de muncă, dreptul consacrat prin această clauză rămânând în ființă și pentru perioada anului 2004-2007.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 al. 1 Cod pr. civilă, se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta SA, împotriva sentinței civile nr. 3129/23.04.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Octombrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
2 ex./17.10.2008
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Mariana Pascu, Gabriel Viziru
