Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 914/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6601/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr.914R
Ședința publică din data de 19.02.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - GRUP, împotriva sentinței civile nr.1647 din data de 09.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta, prin avocat ce depune la dosar împuternicire avocațială nr.8677/2010, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenta, prin avocat depune la dosar înscrisuri cu privire la faptul că societatea și-a schimbat denumirea în și solicită să se ia act de această schimbare.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat, susține verbal motivele de recurs inserate pe larg în cererea scrisă și solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1647 din data de 09.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal - Complet Specializat pentru Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 3863,52 lei, reprezentând diferența rămasă de achitat din suma de 9863,52 lei, reprezentând prima de Paște pe anii 2005 - 2007 și de C pe anii 2004 - 2006 actualizată, cuvenită pentru perioada respectivă, precum și să plătească în contul Biroului de Expertiză din cadrul Tribunalului Teleorman suma de 400 lei, cu titlu de onorariu expert pentru expertul.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în perioada 2004-2007, reclamanta a fost salariata pârâtei, lucrând în cadrul Spitalului
În calitate de salariată aceasta beneficiază de toate drepturile prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivel de, conform art.239 din Codul muncii.
S-a constatat că, pentru lămurirea în fapt și drept a aspectelor invocate de părți, s-a analizat cauza sub două aspecte, privite cronologic: existența ori nu a dreptului reclamantei (salariată ) de primi plata suplimentărilor salariale pentru perioada solicitată, în raport de prevederile art.168 alin 1 și 2 din CCM pe anii 2004-2007; în situația unui răspuns afirmativ la prima chestiune se va analiza dacă pârâta a achitat integral aceste drepturi, în cuantumul prevăzut la art. 168 alin 1 din CCM.
S-a considerat că, potrivit art.168 al.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2004 "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații SNP vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările salariale vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor", iar la alin.2 al aceluiași articol s-a specificat că "pentru anul 2003 suplimentările de la alin.(1) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității negociate cu ".
De asemenea, pentru anii ulteriori, respectiv 2005-2007, textul înscris la art.168 al.1 a fost menținut cu același conținut și temă în toate contractele colective încheiate la nivel de, doar alin.2 al art.168 a suferit o modificare, acesta având în contractele pe 2005-2007 următorul conținut "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 prezentului articol au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat".
S-a apreciat că reclamanta contestă drepturile salariale precizate la art.168 al.1 contract colectiv de muncă au fost incluse în salariu și achitate pentru perioada 2 004-2007 în timp ce pârâta susține că aceste suplimentări salariale au fost introduse în salariul de bază al fiecărui angajat în anul 2003, devenind un element fix în salariu pentru anii ulteriori, astfel că ele nu mai pot fi datorate.
S-a menționat că, trecând la interpretarea clauzei contractuale înscrise la art.168 al.1 și 2 di contractele pe anii 2004-2007, în raport de art.977 și următoarele cod civil și prin prisma prevederilor art.236 și următoarele Cocul muncii se constată că părții semnatare au convenit includerea primelor de Paști și C în salariul de bază al fiecărui salariat doar la nivelul anului 2003.
Este adevărat că, față de prevederile art.155 din Codul muncii, primele (ca și adaosurile, sporurile, etc.) odată incluse în salariul de bază nu mai pot fi acordate separat, însă această situație este valabilă acolo unde părțile convin în mod expres neechivoc acest lucru în contractele colective de muncă încheiate legal.
Ori în speță, menținerea în contractele colective încheiate la nivel de pe anii 2004-2007a textului de la alin.1 al.art.168, cu același conținut și fața de prevederea înscrisă la alin.2 al aceluiași articol, care face referire doar la nivelul anului 2003, obligă pârâta în continuare la plata acestor suplimentări salariale în forma convenită la alin.1.
Dacă voința reală a părților era în sensul neacordării primelor pentru anii ulteriori lui 2003 (până în 2007, inclusiv), nu le mai mențineau în cuprinsul alin.1 al.art.168.
Prin urmare, susținerea pârâtei că prevederea de la art.168 al.1 din contractele pe 2004-2007 rămas fără obiect nu poate fi reținută întrucât, pe de o parte nu există o dispoziție în contracte din care să rezulte că părțile au convenit în acest sens iar pe de altă parte, prevederile contractului colectiv de muncă, încheiate cu respectarea legii sunt obligatorii pentru părți obligându-le la executarea lor (art.236 al.4 și 243 al.1 Codul muncii ).
Nu poate fi primită apărarea conform căreia Comisia Paritară a interpretat prevederile art.168 al.1 și 2 din contracte în sensul că, voința părților a fost de introducere a primelor în salariul de bază, începând cu anul 2003, și a neacordării lor în continuare, urmare a introducerii și menținerii lor în salariul de bază întrucât această interpretare a fost făcută abia la 31.08.2007, după expirarea aplicabilității contractelor, constituind o modificare a clauzelor contractuale, nepermisă de art.31 din Legea 130/1999.
Sub aspectul achitării pretențiilor solicitate, din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză și necontestat de părți rezultă că includerea primelor în salariu s-a efectuat doar la nivelul anului 2003, ea nedevenind un element fix în salariu pentru anii ulteriori (2004-2007).
Potrivit raportului creșterile salariale evidențiate în anii 2004-2007 au reprezentat doar majorări salariale ale salariilor de bază, urmare a etapei de reașezare.
Așadar, s-a constatat existența obligației de plată a primelor de Paște și C aferente anilor 2004 - Paști 2007, întemeiată pe dispozițiile art.168 al.1 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2004-2007, prevederile art.243 al.2 Codul muncii, conform cărora "neîndeplinirea obligației asumate prin contract colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate, văzând și concluziile raportului de expertiză necontestat de părți, conform căruia pârâta datorează reclamantei suma de 10.137 lei, actualizată cu indicele de inflație precum și precizarea reclamantei că a primit 6000 lei din totalul pretenției, în temeiul art.161 și 166 Codul muncii, art.168 al.1 Contract colectiv de muncă, s-a admis acțiunea, astfel cum a fost precizată la termenul de judecată din 13.02.2009 și, în consecință, s-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 3863,52 lei, reprezentând diferență rămasă neachitată din totalul pretenției solicitate prin acțiune, de 9863,52 lei, cu titlu de prime de Paști 2005-2007 și C 2004-2006, actualizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, recurenta - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și
A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.
Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare.
În fine, în ultimul motiv de recurs recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Curtea constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paște și de C ar fi trebuit stabilit.
Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat și sindicate, împrejurare ce presupune culpa angajatorului și care nu poate fi imputată reclamantei, a cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în contractele colective de muncă nu poate fi negat. Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art.283 lit.e din Codul muncii, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut și actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greșit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă privește plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art.283 alin.1 lit.c din același Cod. Așa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea la plata unor drepturi bănești reprezentând suplimente salariale de Paște și de C, în temeiul art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul societății.
Potrivit art.168 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP SA cu ocazia sărbătorilor de Paști și C aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiile, criteriile și beneficiarii drepturilor suplimentare.
Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la contractul colectiv de muncă încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art.168 un nou alineat, potrivit căruiapentru anul 2003, suplimentările de la aliniatul 1vor fi introduseîn salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul și sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paști și de C să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut și pentru acest an prevederile art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003.
În anul 2005, patronatul și sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modificări, care au vizat și alin. 2 al art.168, în care s-a stipulat că " în anul 2003, suplimentările salariale de la aliniatul 1 al prezentului articolau fost introduse în salariul de bazăal fiecărui salariat".
Aceeași formulare a prevederilor art. 168 din Contractul colectiv de muncă anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut și în contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2006, înregistrat la. B sub nr. 1054/24.02.2006, precum și în contractul colectiv pentru anul 2007.
De subliniat că în cauză nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii și încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 și că în aceeași modalitate urmează a fi achitate și în anii 2004-2007.
Pentru acest considerent au fost menținute și pentru anul 2004 prevederile art.268 alin.2 din contractul colectiv de muncă aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art.168 alin.1 au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Fiind o clauza îndoielnică, Curtea apreciază că interpretarea clauzei cuprinse în art.168 alin.2 din Contractului colectiv de muncă se face potrivit art.978 Cod civil, în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paști și C au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.
De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiulin dubio pro reo, potrivit căruia clauza trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță angajatorul.
Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004 - 2007 s-au menținut prevederile art.168 alin.1 și s-a stabilit prin art.168 alin.2, că începând cu anul 2003 suplimentările salariale de Paști și C să fie incluse în salariile de bază.
Această clauză a art.168 alin.2 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pe anul 2003 fost interpretată în același sens și de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă.
Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art.168 alin.2 din Contractul colectiv de muncă aplicabil, așa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004 - 2006, se interpretează în sensul că începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. 1, drepturile urmând a fi acordate sub această formă.
Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de baza ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art.168 alin. 1 ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. ulterioare au privit majorarea salariului de bază așa cum acesta a rezultat după includerea primelor.
Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C în anul 2003 fost menținută și în următorii ani este evidențiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluției crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă.
În urma aplicării prevederilor contractului colectiv de muncă din 2003, avut loc o reașezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.
Dacă s-ar fi avut în vedere că începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micșorarea a salariului începând cu anul 2004.
Prin urmare, acțiunea dedusă judecății greșit a fost admisă de către prima instanță, în condițiile în care din actele dosarului a rezultat că suplimentările salariale de Paști și C au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, iar în anii 2004-2007 nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază, drepturile pretinse fiind achitate de către angajator, potrivit clauzelor Contractului colectiv de muncă aplicabil pe perioada în litigiu.
Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifica, în tot, sentința atacată, în sensul că va respinge, ca neîntemeiată, acțiunea.
Consecință a respingerii acțiunii ca neîntemeiată, în baza art.274 pr.civ. va fi înlăturată obligarea pârâtei la plata onorariului de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta SA (fostă SC "" SA - Membru Grup), împotriva sentinței civile nr.1647 din data de 09.10.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Modifică, în tot, sentința atacată, în sensul că:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC SA.
Înlătură obligarea pârâtei la plata onorariului de expert.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
15.03.2010
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
