Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 9286/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 9286
Ședința publică de la 24 Octombrie 2008
Complet constituit din:
PREȘEDINTE: Mariana Pascu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Mihaela Mitrancă
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr. 2548/29.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Sindicatul Liber "Minerul" și Sindicatul Liber "" pentru, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimații-reclamanți avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al II-lea termen de judecată acordat pentru cunoaștere întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Avocat pentru intimații-reclamanți pune concluzii de respingere a recursului și menținere a sentinței atacate drept temeinică și legală potrivit întâmpinării. Depune la dosar chitanța nr. 233/06.10.2008 și cere cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 2548/29.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimata SC Energetic SA.
S-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de intimata SC Energetic SA.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Liber.
S-a admis cererea formulată de recl. Sindicatul Liber Minerul, cu sediul în loc. -, jud. G, în numele salariatului membru de sindicat, împotriva pârâtei SC Energetic, cu sediul în loc. -, jud.
A fost obligată intimata la plata primei de vacanță pentru anii 2005, 2006 și 2007, reactualizată cu indicele de inflație, la data plății efective.
A fost obligată intimata la plata adaosului la salariu reprezentând contravaloarea cotei de energie electrică pentru consumul casnic pentru lunile octombrie, noiembrie, decembrie 2007.
A fost obligată intimata la plata a 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a constat că cele două sindicate în calitatea lor de petente au formulat acțiunea de față în numele membrului lor, salariatul pârâtei, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea acestuia conform art. 28 din Lg. 54/2003.
Având în vedere aceleași dispoziții legale s-a constat că salariatul pentru care s-a formulat acțiunea de față nu poate face parte decât dintr-un singur sindicat, astfel că în mod corect pârâta a invocat-o ca și o chestiune prealabilă, care de fapt reprezintă excepția calității procesuale active a Sindicatului Liber Minerul, întrucât salariatul face parte și are calitatea de membru la Sindicatul Liber.
S-a precizat și că această excepție a fost invocată și de reprezentantul celor două sindicate, având în vedere că a formulat un număr foarte mare de acțiuni cu același obiect, cauză și părți, fără să aibă cunoștință din care din cele două sindicate din Energetic salariații fac parte, decât doar în momentul în care a intrat în posesia adeverinței nr. 57/9.01.2008 pe care a depus-o în ședința publică din 25.02.2008.
În consecință, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului Liber Minerul, având în vedere disp. art. 28 și art. 2 al. 4 din Legea nr. 54/2003.
În ceea ce privește lipsa mandatului de reprezentare din partea ambelor sindicate către avocatul, invocată de pârâtă s-a constatat că la fila 25 din dosar există chitanța nr. 237/1.01.2008 prin care cele două sindicate o împuternicesc pe doamna avocat pentru redactarea acțiunii, asistență judiciară și reprezentare judiciară.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă în sensul că termenul de prescripție este de 6 luni, fiind cel prevăzut de art. 283 lit. e din Codul Munciis -a arătat că termenul de prescripție este de 3 ani, conform disp. art. 283 lit. c muncii și se calculează de la data nașterii dreptului la acțiune, deoarece, art. 283 lit. c din Codul Muncii nu prevede faptul că termenul de prescripție de 3 ani ar avea în vedere numai plata unor drepturi salariale, ce fac obiectul contractelor individuale de muncă, cum susține pârâta, legiuitorul referindu-se la obiectul conflictului individual de muncă.
S-a arătat și că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la prescripția drepturilor salariale prin decizia nr. XXIII din 12 decembrie 2005 în sensul că: " Neprevederea în continuare a acestui drept recunoscut și garantat nu poate înlătura existența lui anterioară pentru că s-ar contraveni atât art. 53 din Constituția revizuită (art. 49 din Constituția anterioară) privind cazurile când se poate restrânge exercițiul unui drept, cât și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la primă pentru concediul de odihnă, iar acesta a încetat să mai fie prevăzut doar după trecerea a 2 ani, în care s-a suspendat aplicarea lui, nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada respectivă deoarece s-ar încălca principiul constituțional care garantează realizarea drepturilor acordate.
Ca urmare, pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la nudum jus, ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui, un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada celor 2 ani, pentru care exercițiul lui a fost suspendat, iar nu înlăturat. Altfel, s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial, a cărui existență este recunoscută, să fie vidat de substanța sa și, practic, să devină lipsit de orice valoare.
De aceea, respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea pentru perioada în care au fost prevăzute de lege."
S-a arătat și că potrivit Lg. 168/1999 conflictele de drepturi sunt definite ca fiind conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi sau din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă, care sunt conflicte referitoare al drepturile salariaților.
De asemenea în art. 67 din aceeași lege se arată: conflictele în legătură cu executarea contractelor individuale de muncă și a contractelor colective de muncă sunt conflicte de drepturi.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtă pe motivul că CCM la nivel de unitate din anii 2005-2007 nu mai este în vigoare, precum și faptul că reclamantele nu au promovat pe durata valabilității acestuia o acțiune în anularea clauzelor contrare contractului încheiat la nivel de ramură, nu a fost reținută, deoarece s-ar încălca disp. art. 5. civil și ar reprezenta o denegare de justiție, s-ar încălca libertatea dreptului de acces la justiție, nefiind vorba de nici o retroactivitate a legii, ci doar de respectarea principiului tempus regit actum.
Pe fondul cauzei s-a constat că au fost încălcate dispozițiile art. 238. care prevăd faptul că contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească dreptul la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin. 2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
Nu a fost reținută susținerea pârâtei în sensul că procesul verbal din 30.09.2007 este nul, deoarece contravine disp. art. 3 din. 130/1996, în sensul că negocierea colectivă are loc în fiecare an după cel puțin 12 luni de la data negocierii precedente, neurmată de încheierea contractului colectiv de muncă sau de la data intrării în vigoare a CCM după caz, arătând că CCM la nivel de unitate pentru anii 2007-2010 intrat în vigoare la 1.01.2007, iar procesul verbal s-a întocmit în cea de-a noua lună a primului an de valabilitate, avându-se în vedere că din anul 2005 și până la data introducerii acțiunii de față unitatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 3 din leg. 130/1996, privind inițiativa negocierii ce aparține patronului cu privire la cele două drepturi solicitate de reclamantă, astfel că procesul verbal încheiat la 3.09.2007 s-a întocmit cu ocazia întrunirii comisiei de negociere a CCM, în vederea negocierii celor 4 puncte ce au fost prezentate mai sus și la solicitarea sindicatelor în comisia paritară a cărei ședință a avut loc la data de 10 iulie 2007.
De altfel, s-a constat faptul că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiat cu fiecare salariat în parte nu conțin cele două drepturi prev. de art. 186 al. 1 și art. 123 din CCM la nivel de ramură pe anii 2005, 2006 și 2007, încălcându-se astfel disp. art. 8 din. 130/1996 și în consecință prima instanță a constat, conform disp. art. 24 faptul că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
Nu a fost reținută nici afirmația pârâtei în sensul că cele două drepturi solicitate de reclamantă în numele membrului ei ar fi fost incluse în salariul de bază, deoarece o astfel de includere s-a arătat că este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând s-a arătat că astfel s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform disp. art. 236.muncii.
În al treilea rând s-a precizat că s-ar încălca dispozițiile titlului IV din muncii privind salarizarea, respectiv art. 154 care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar disp. art. 155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că s-a arătat că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din Codul Munciis -a precizat că se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
Pentru anii 2005, 2006 și 2007 s-a reținut că s-a încheiat câte un act adițional, în care s-a stabilit salariul de bază brut, la care se adaugă sporurile cu caracter permanent, în cazul de față spor de vechime și fidelitate; sporuri cu caracter nepermanent, precum și alte drepturi de personal, alocația de cărbune, tichete de masă, transport gratuit, tichete cadou în baza 193/2006 și prima de vacanță în cursul anului 2007,conform art. 142 al. 4 din CCM la nivel de unitate, în care s-a stabilit o sumă fixă de 800 lei, sumă inferioară celei stabilite prin art. 123 din CCM la nivel de ramură, respectiv 75 % din indemnizația brută de concediu de odihnă și care este lovită de nulitatea absolută, în raport de disp. art. 24 din leg. 130/1996.
Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național cât și cel încheiat la nivel de ramură interzic reducerea drepturilor câștigate de salariați de la un an la altul. Astfel că, în situația în care o anumită categorie de drepturi s-au acordat în baza unui contract încheiat la un moment dat, negocierile pentru contractul încheiat în perioada următoare de valabilitate vor avea ca bază drepturile salariale deja câștigate, reducerea acestor drepturi nefiind posibilă."
Începând cu data de 01.01.2003 au fost introduse în salariu, nu în salariu de bază, conform art. II din metodologia privind determinarea salariilor brute de bază, două adaosuri respectiv: contravaloarea cotei de energie electrică, conform art. 4.90. și prima de vacanță conform art. 2.32.
În raport de aceste considerente și având în vedere disp. art. 74 și urm. din. 168/1999, prima instanață a admis în parte cererea de față, în sensul obligării pârâtei la plata celor două drepturi, fără determinarea sumei efective, întrucât în cauza de față este vorba de un drept bănesc determinabil, care va putea fi determinat cu ocazia executării de bună voie a titlului executoriu, cu atât mai mult cu cât reprezentantul reclamantei menționează că nu poate specifica cu exactitate cuantumul drepturilor salariale, această obligație fiind în sarcina pârâtei și care o poate calcula prin intermediul compartimentului salarizare din cadrul direcției economice.
Totodată s-a arătat că reprezentantul pârâtei contestă cuantumurile drepturile bănești precizate în cererea de chemare în judecată, arătând că în anul 2007 în luna august pârâta a acordat tuturor salariaților o primă de vacanță în sumă fixă de 800 lei brut, astfel că, în cazul în care instanța va aprecia ca fondată cererea urmează să se acorde aplicarea celor două drepturi conform contractelor colective de muncă la nivel de ramură fără a se determina suma întrucât prejudiciul suferit este un prejudiciu determinabil în funcție de fiecare salariu de încadrare și celelalte drepturi ce sunt menționate în fiecare contract individual de muncă și act adițional din anii 2005, 2006 și 2007.
Prima instanța a ținut seamă de apărările intimatei și a acorda doar plata acestor drepturi, care în prezent au fost incluse și în CCM la nivel de unitate conform sentinței nr. 2028 din 18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, urmând ca modalitatea de calcul să se stabilească de către pârâtă conform metodologiei privind determinarea salariilor brute de bază la nivel de unitate și la nivel de ramură, urmând a se avea în vedere ca punct de plecare, metodologia privind determinarea salariilor brute de bază conform grilei de salarizare valabilă începând cu 01.01.2003 cuprinsă în anexa nr. 3 la CCM aferent anului 2003, unde au fost incluse în salariu de bază brut contravaloarea cotei de energie electric, a adaosului pentru Paști, C, Ziua - și prima de vacanță.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC Energetic SA învederând într-un prim motiv de recurs netemeinicia hotărârii recurate cu privire la modul de soluționare al excepției prescripției dreptului la acțiune.
Astfel, prin acțiune s-a solicitat, în temeiul art. 123 din CCM, acordarea unor sume de bani aferente perioadei 2005-2007, apreciindu-se că societatea a refuzat să acorde aceste drepturi. Practic, s-a solicitat instanței obligarea sa la executarea contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
În această situație, potrivit art. 283 lit. e din Codul Muncii, termenul de prescripție este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestuia.
În mod eronat, instanța a înlăturat susținerea sa, prin care învedera faptul că termenul de prescripție de 3 ani are în vedere numai plata unor drepturi salariale ce fac obiectul contractelor individuale de muncă.
Legea stabilește un termen special de prescripție și ca urmare, dreptul reclamantului de a formula pretențiile din prezenta cererea și de a solicita executarea dispozițiilor pretins mai favorabil înscrise în CCM la nivel de ramură, este prescris.
O a doua critică vizează modul de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii, recurenta precizând că instanța a interpretat eronat textele legale aplicabile, care în spiritul protejării circuitului juridic limitează prin art. 283 lit. d Codul Muncii posibilitatea constatării nulității unei clauze contractuale doar pe durata valabilității contractului.
Sindicatele și-au întemeiat acțiunea pe dispoz. art. 236 și 238 Codul Muncii, făcând referite la CCM la nivel de unitate din anii 2005-2007 și, așa cum s-a mai arătat, pe perioada 2005-2008 acest contract nu mai este în vigoare, ceea ce conduce la inadmisibilitatea cererii din perspectiva lipsei de valabilitate a contractului din care se face referire.
A treia critică se referă la încălcarea de către instanță a dispoz. art. 3 din Lg. 130/1996, deoarece societatea a respectat prevederile acestui articol în ceea ce privește desfășurarea negocierilor anuale și tocmai desfășurarea acestor negocieri demonstrează caracterul ilegal al procesului verbal încheiat la 30.09.2007, după expirarea perioadelor legale în care negocierile dintre patronat și sindicate s-au desfășurat.
Sub acest aspect a învederat primei instanțe că procesul verbal cu privire la acordarea adaosului privind compensarea cotei de energie electrică, precum și celelalte documente prin care se pretinde existența unei negocieri în legătură cu includerea la contractul încheiat la nivel de unitate a cotelor de energie electrică sunt nule.
A patra critică vizează înlăturarea de către instanță, în mod eronat, a susținerii sale privind acordarea drepturilor pretinse prin includerea acestora în salariul de bază, fiind înlăturată în mod eronat proba cu expertiză solicitată pentru a dovedi acest lucru.
Includerea în salariul de bază a drepturilor pretinse reprezintă modalitatea de acordare a acestora în concordanță cu dispozițiile CCM încheiat la nivel de ramură, iar potrivit art. 40 din CCM la nivel național, în perioada 2005-2006 părțile contractante au fost de acord să acționeze pentru includerea unor sporuri în salariul de bază.
Faptul că aceste drepturi salariale au fost incluse în salariu rezultă din împrejurarea că de la 01.01.2003, de comun acord cu sindicatele la nivel de termoelectrica s-a convenit includerea în salariul de bază a drepturilor solicitate prin acțiune, iar din metodologia privind determinarea salariilor brute de bază, conform grilei de salarizare valabilă începând cu 01.01.2003, au fost incluse în salarii: c/valoarea cotei de energie electrică, a adaosului pentru Paști, C, - și prima de vacanță.
Faptul că salariații au beneficiat în mod continuu de aceste drepturi rezultă din atitudinea organizațiilor sindicale care nu au invocat neacordarea acestora și de asemenea, din lipsa diminuării salariului dovedit cu carnetul de muncă.
O ultimă critică vizează respingerea probei solicitate privind efectuarea expertizei contabile, care să stabilească plata către salariați a drepturilor incluse în salariul de bază.
Intimații Sindicatul Liber "Minerul" și Sindicatul Liber "" formulează întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Cu privire la modul de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, intimații învederează că în cauză nu sunt incidente prev. art. 283 alin.1 lit. e Codul Muncii, ci 283 alin.1 lit. c Codul Muncii, deoarece drepturile solicitate sunt drepturi de natură salarială.
Referitor la modul de soluționare al excepției inadmisibilității precizează că prin cererea formulată au solicitat respectarea unor clauze deja negociate la nivel de ramură și are prioritate CCM la nivel de ramură, care nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin CCM încheiat la nivel superior.
Procesul verbal de negociere este perfect valabil, nefiind altceva decât o îndeplinire a obligațiilor stabilite de dispoz. art. 186 alin.4 a CCM la nivel de ramură.
Pe fondul cauzei învederează că susținerea recurentei privind includerea drepturilor solicitate în salariul de bază este nefondată, deoarece contractele invocate cel din 2002 al B, valabil pentru salariații din activitatea energetică și cel al valabil pentru salariații din activitatea minieră nu mai produc efecte din ianuarie 2005 față de salariații membrii ai acestui sindicat, deoarece în urma fuziunii prin HG 103/2004, s-a creat Energetic, unitate cu personalitate juridică proprie, iar la 01.01.2005 s-a negociat CCM la nivel de ramură ().
Decizia includerii în salariu a acestor drepturi a vizat doar anii în care aceasta a fost luată, însă pe anii solicitați prin acțiune nu s-a întâmplat acest lucru, neexistând nicio convenție anuală în acest sens.
Solicitarea efectuării probei cu expertiză contabilă este doar o chestiune de tergiversare, deoarece acțiunea în instanță au promovat 3200 de salariați, iar recurs a declarat doar pentru 270 de salariați, restul hotărârilor devenind irevocabile prin nerecurare.
Pentru 3000 de oameni s-a dispus expertiză în cadrul tribunalului și s-a concluzionat că drepturile solicitate nu se regăsesc introduse în salarii.
Intimații anexează la întâmpinare înscrisuri, respectiv hotărâri judecătorești, raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul -, în dosarul nr-, actul adițional la CCM /2007 și regulamentul de organizare și funcționare a comisiei paritare.
Curtea constată a fi fondat recursul, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 283 lit. c Codul Muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
În speță este vorba de plata unor drepturi salariale neacordate. Aceasta deoarece potrivit art. 155 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. Ori drepturile pe care la solicită reclamantul reprezintă tocmai aceste adaosuri la salariu, constând în prima de concediu și acel adaos reprezentând contravaloarea cotei de energie, pe care chiar CCM o califică ca adaos la salariu.
În această situație termenul de prescripție aplicabil este cel reglementat de art. 283 lit. c din Codul Muncii.
Nici critica vizând greșita respingere a excepției inadmisibilității acțiunii de către instanța de fond nu este fondată.
Inadmisibilitatea privește o acțiune care nu este prevăzută de nici un text de lege, ori în speță este vorba de o acțiune în despăgubiri întemeiată pe dispozițiile art. 269 din Codul Muncii potrivit cu care angajatorul este obligat să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta ar fi suferit un prejudiciu din culpa angajatorului.
Motivele invocate de recurenta-pârâtă în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii sunt motive ce privesc eventual netemeinicia acțiunii și nu inadmisibilitatea acesteia.
În ceea ce privește criticile referitoare la fondul cauzei, se constată următoarele:
Întreaga apărare a recurentului pârât la fond și în recurs este întemeiată pe susținerea că drepturile respective ar fi fost incluse în salariul de bază al reclamantului conform unei metodologii privind determinarea salariului brut.
Curtea apreciază că pentru verificarea acestei susțineri este necesară administrarea probei cu expertiză de specialitate, înscrisurile depuse la dosar nefiind suficiente pentru a clarifica aspectele legate de includerea acestor drepturi în salariul de bază.
Întrucât această probă este inadmisibilă în faza recursului, având în vedere dispoz. art. 305 Cod pr. civ. Curtea, constatând practic că prin neadministrarea acestei probe prima instanță nu a lămurit fondul cauzei, în temeiul dispoz. art. 312 pct. 5 Cod pr. civ. apreciază că se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Este adevărat că, potrivit art. 287 din Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului și din dosarul instanței de fond nu reiese că s-ar fi formulat o asemenea cerere de probatorii pe care instanța ar fi respins-o, așa cum susține recurenta, dar în raport de susținerile din întâmpinare prin care aceasta învederează că drepturile solicitate de reclamant au fost incluse în salariu și că la o simplă verificare matematică se pot observa erori de calcul la adunarea sumelor ce comun suma totală pretinsă de acesta, prima instanță, în conformitate cu dispoz. art. 129 alin.5 Cod pr. civ. putea pune în discuția părților sau chiar ordona administrarea probei cu expertiză, probă absolut necesară pentru verificarea acestor aspecte.
Aceasta cu atât mai mult cu cât s-a demonstrat în faza recursului că în dosare similare s-a dispus de către instanță efectuarea unor astfel de expertize, dovadă în acest sens fiind copiile unor rapoarte de expertiză contabilă întocmite în dosare ale altor salariați ai reclamantei depus la dosar de către intimat.
Pentru considerentele expuse și în temeiul dispoz. art. 312 pct. 5 Cod pr. civ. Curtea urmează să admită recursul, să caseze sentința și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr. 2548/29.02.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Sindicatul Liber "Minerul" și Sindicatul Liber "" pentru, având ca obiect drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
24 11 2008/4ex
Jud.fond.
Președinte:Mariana PascuJudecători:Mariana Pascu, Gabriel Viziru, Mihaela Mitrancă
