Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 942/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 942
Ședința publică de la 09 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR 1: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta REPREZENTANT LEGAL PENTRU SC SA, împotriva sentinței civile nr.6716/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant ȘT, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente asupra recursului
Consilier juridic, pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței de fond.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr.6716/20.11.2008 a admis acțiunea formulată de petentul Șt., împotriva intimatei (fostă )
A obligat intimata să plătească petentului(ei) drepturile bănești reprezentând contravaloarea a 5 salarii medii nete pe unitate cuvenite și neacordate la desfacerea contractului individual de muncă, reactualizate la data plății efective.
A obligat intimata la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
Analizând acțiunea formulată în raport de susținerile părților, actele depuse și dispozițiile legale aplicabile, instanța a constatat următoarele:
Atât planul social, cât și amendamentele aduse acestuia nu reprezintă anexe ale contractului colectiv de muncă, chiar dacă sunt semnate de reprezentanții societății și reprezentanții sindicatelor.
Potrivit art.7 alin.2 din Legea nr.130/1996, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar potrivit art.25 alin.1 din același act normativ, "contractul colectiv de muncă se încheie în formă scrisă, se semnează de către părți, se depune și se înregistrează la direcția generală de muncă și protecție socială sau a Municipiului B, după caz" și se aplică în continuare de la data înregistrării.
Conform art. 31 din Legea nr.130/1996, modificările aduse contractului colectiv de muncă trebuie să respecte aceleași condiții ca cele prevăzute în art. 7 alin.2.
În raport de dispozițiile legale de mai sus, instanța a considerat că atât planul social, cât și amendamentele la acesta, au natura juridică a unor convenții, dar nu constituie anexe la contractul colectiv de muncă, pentru că nu îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr.130/1996.
Potrivit art.50 alin.1 din Contractul Colectiv de Muncă, la concediere, din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorul îi plătește, în funcție de vechimea acesteia, o indemnizație minimă de concediere " în cazul petentului -peste 15 ani vechime- 4 salarii medii nete.
Mai mult decât atât, alin.4 al aceluiași articol prevede, fără echivoc, că prevederile acestui articol se aplică și acestea.
În raport de prevederile art. 38 Codul Muncii, conform cărora "salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, este lovită de nulitate".
Astfel, din interpretarea sistematică a amendamentului la acordul social prin care se menționează că "prevederile domeniului vizat în articolul 50 se completează cu prevederile Acordului Social însușit de părți, iar dacă există reglementări mai favorabile, se aplică acestea" rezultă că drepturile acordate se cumulează cu cele prevăzute în art. 50 din, și nicidecum nu se exclud, instanța urmând să oblige intimata la plata drepturile prevăzute de art. 50 alin.1 din aplicabil la data concedierii.
Intimata nu și-a formulat apărarea și nu a administrat dovezi din care să rezulte că a achitat petentului(ei) cele 5 salarii medii nete la nivel de unitate prevăzute de art.50 alin.1 din contractul colectiv de muncă aplicabil la data concedierii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SA B, considerând că instanța de fond a interpretat greșit art.50 din CCM și acordurile sociale, și nu a înțeles exact situația reală acordării indemnizațiilor concediere.
Prin acordurile sociale încheiate de părțile CCM și semnate de reprezentanții acestora nu s-a făcut altceva decât să se stabilească în beneficiul angajaților acordarea unor sume de bani mult mai mari decât cele stabilite prin art.50 din CCM.
Instanța de fond nu a făcut altceva decât să oblige recurenta la plata de 2 ori a dreptului bănesc numit indemnizație de concediere, cumulând contrar regulilor de drept prevederile mai favorabile cu cele mai puțin favorabile.
A fost ignorată convenția părților CCM exprimată în mod clar și fără a lăsa loc interpretărilor și anume, că salariații concediați din motive ce nu țin de persoana acestora primesc o singură sumă de bani cu titlu de indemnizație de concediere.
Prin acordul social încheiat la 07 decembrie 2005 s-a convenit asupra măsurii de atenuare a consecințelor concedierii prin plata unei indemnizații mai mari decât cea stabilită prin CCM, iar prin acordurile sociale din 03.01.2006 și 29.01.2007, pentru a-i fi evitate aceste interpretări, părțile CCM au înserat următoarea explicație: " pentru a evita orice neînțelegere în legătură cu suma de bani ce urmează a fi primită de către fiecare angajat, cu titlu de indemnizație de concediere, părțile convin ca persoanele afectate de măsura concedierii colective, vor primi, în funcție de vechimea în petrol numai suma netă ce este înscrisă în tabelul de mai sus .".
Prin aceste acorduri părțile au convenit asupra plății unei indemnizații de concediere în funcție de vechimea în petrol mai mare decât cea stabilită în CCM.
Curtea constată a fi fondat recursul pentru următoarele considerente:
Art. 50 alin. 1 din CCM menționează că, la concedierea din motive ce nu țin de persoana salariaților, angajatorul are obligația de a plăti acestora o indemnizație minimă de concediere funcție de vechimea acestora.
La alin. 4 s-a stipulat că prevederile domeniului vizat în acest articol se completează cu cele ale Acordului Social însușit de părți.
În Acordul Social încheiat la 7.12.2005 s-a menționat că salariații vor primi o indemnizație de concediere în funcție de vechimea în petrol,mai mare decât cea stabilită prin contractul colectiv de muncă.
Din coroborarea textelor menționate anterior rezultă că art. 50 instituie în favoarea persoanelor concediate dreptul la o compensație bănească, intitulată indemnizație de concediere și reprezintă una din măsurile de protecție socială pe care angajatorul s-a obligat să le asigure angajaților săi prin CCM, stabilindu-se indemnizația minimă de care pot beneficia aceștia.
Aceasta înseamnă că, la data nașterii acestui drept, angajaților nu li se pot acorda drepturi bănești sub acest minim, însă nu este exclusă acordarea unui cuantum superior al acestor drepturi.
Este motivul pentru care părțile între care s-a încheiat CCM au înțeles să stipuleze la alin. 4 al art. 50 că prevederile acestui articolse completeazăcu cele ale acordului social, fiind vorba doar despre un singur drept, acela de a beneficia de compensații bănești, cuantumul acestora și modalitatea de calcul fiind menționate detaliat în acest acord social.
Este evident că vechimea la care face trimitere art.50 alin.1,nu este vechimea în muncă,ci vechimea în petrol la care face trimitere acordul social.
Un argument în plus, în acest sens, îl constituie faptul că și în Acordul Social încheiat în 2006,în 2007și în Amendamentul la Acordul Social din 2008, părțile au menționat că angajații, în funcție de vechimea în petrol vor primi indemnizație de concediere.
Sunt considerentele pentru care, în temeiul dispoz. art.312 pr.civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta PT. SC SA B, împotriva sentinței civile nr.6716/20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant ȘT.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Februarie 2010.
PREȘEDINTE: Marin Panduru - - | JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu - - | JUDECĂTOR 3: Camelia Șelea - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.
Tehn.red./3ex/15.02.2010
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Camelia Șelea
