Speta drepturi salariale, banesti. Sentința 96/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ
ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
SENTINȚA CIVILĂ NR. 96
Ședința publică din data de 23 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Mihai Decean
JUDECĂTOR 2: Aurelia Schnepf Nicolae Gherban
ASISTENT JUDICIAR: - -
ASISTENT JUDICIAR:
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea acțiunii formulate de reclamanții, C, HG, și intervenientele și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Timiș, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile și concluziile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 21.10.2008, care face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea în cauză fiind amânată pentru azi, 23.10.2008, când
CURTEA,
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată la 02.10.2007 sub nr- la Tribunalul Timiș reclamanții reclamanții, C, HG, și intervenientele și, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Timiș, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, au solicitat obligarea acestora la plata drepturilor bănești cuvenite reclamanților, reprezentând sporul de confidențialitate de 15% începând cu anul 2004 și până la data rămânerii definitive a hotărâri judecătorești, actualizate în raport cu indicele de inflație, începând cu data nașterii dreptului la acțiune și până la executarea hotărârii judecătorești, precum și în viitor, dispunând efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamanților.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că dispozițiile art.15 alin.1 din OG nr.6/2007 prevăd sporul de confidențialitate care li se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzuți în Legea nr.444/2006 ci și altor categorii, respectiv celor din aparatul de lucru al guvernului, administrației președințial, ministerului afacerilor externe, etc.
În raport de dispozițiile OG nr.19/2006 rezultă că voința legiuitorului a fost de a acorda sporul de confidențialitate tuturor categoriilor din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informați clasificate.
Or, deși judecătorii și personalul auxiliar de specialitate conform art.28 din Legea nr.182/2002 dețin certificate și autorizați ORNIS și gestionează informați clasificate, nu beneficiază de un astfel de spor.
Pârâtul Ministerul Justiției prin întâmpinare a solicita respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că exercitarea unui astfel de drept se referă la modul de aplicare a dispozițiilor legale iar nu la examinarea soluțiilor legislative astfel că modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit față de alte categorii nu este o problemă ce poate fi apreciată din punctul de vedere al discriminării, nefiind astfel încălcate dispozițiile OG nr. 137/2000.
De asemenea se arată că nu există temei legal pentru acordarea sporului de confidențialitate pentru magistrați, care au un statut specific reglementat prin Legea nr.303/2004 drepturile salariale fiind stabilite prin OUG nr.27/2006.
Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice A prin întâmpinare au invocat excepția lipsa calității procesuale pasive iar în fond au solicitat respingerea acțiuni ca neîntemeiată.
În apărare s-a arătat că obiectul cererii nu are reglementare juridică întrucât dispozițiile legale invocate de către reclamanți se referă la alte categorii socio-profesionale din care nu fac parte reclamanții, iar dispozițiile OUG nr.137/2000 nu sunt incidente în cauză.
Excepțiile invocate sunt nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei capacității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor va fi respinsă, deoarece o astfel de calitate este impusă de înseși obligațiile legale pe care le are acest pârât, cu privire la bugetul de stat.
Într-adevăr, fără avizele Ministerului Economiei și Finanțelor, fapt de notorietate și, deci, foarte bine știut și de acest pârât, nu pot fi luate în discuție de către legiuitor nici proiectele anuale de lege ale bugetului de stat și nici proiectele actelor normative de rectificare periodică ale acestui buget, de la care sunt finanțate și toate cheltuielile pe care le face, inclusiv acelea de personal, în executarea bugetului său, pârâtul Ministerul Justiției.
Or, așa fiind, nu mai încape nici o îndoială că acest pârât are calitate procesuală pasivă, opozabilitatea unui titlu executoriu cum este sentința recurată fiind necesară pe parcursul executării lui, fie benevole, fie silite, acest titlu executoriu referindu-se la realizarea unor creanțe ce se plătesc din bugetul de stat.
Într-o altă ordine de idei, în cauza de față fiind vorba de drepturi salariale restante a căror plată se face din bugetul Statului Român, calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor rezidă în dispozițiile cu caracter imperativ ale art. 25 din Decretul nr. 31 din anul 1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, potrivit cărora statul este persoană juridică, și, ca subiect de drepturi și obligații "participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop".
Examinând acțiunea astfel cum a fost formulată, potrivit motivelor de fapt și de drept invocate instanța apreciază întemeiată cererea urmând aoa dmite după cum urmează:
Este de atributul instanței de judecată să verifice dacă acordarea unor sporuri salariale doar pentru anumite categorii de salariați s-a făcut cu respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii, neputându-se reține o imixtiune a autorității judecătorești în sfera puterii legiuitoare, așa cum s-a susținut în motivele de recurs.
Ca atare, Curtea nu și-a depășit atribuțiile, și nu a intrat în sfera puterii legiuitoare, analizând situația în care se află reclamanții în raport cu alte categorii socio-profesionale, tratamentele care se aplică acestora, justificate, și criteriile tratamentelor diferențiate, concluzionând că reclamanții sunt discriminați în sensul art. 2 alin. 1-3, art. 6 din OUG nr. 137/2000, întrucât le-au fost refuzate sporurile de confidențialitate, nu datorită faptului că nu ar îndeplini condiția normativă de acordare a acestui, ci sub pretextul că aparțin unei anumite categorii socio-profesionale, criteriu declarat în mod expres de lege ca fiind discriminatoriu (art. 2 alin.1 din OUG nr.137/2000).
În ce privește fondul cauzei reclamanții având calitatea de judecători și asistenți judiciari la Tribunalul Timiș sunt supuși reglementărilor menționate mai sus, îndreptățiți fiind astfel la acordarea sporului solicitat.
Persoanele din acest cadru al sistemului bugetar fiind parte a unui raport juridic de muncă, guvernat de codul muncii, prestează o muncă și, ca efect al acestor premise, li se naște dreptul la o salarizare echitabilă, satisfăcătoare, fără limitări și restrângeri, precum și dreptul la un tratament egal în materie de salarizare(art. 5, art.6, art.8, art.39 alin.1 lit.a,art. alin. 2 lit.c și lit.f, art.154 alin. 3, art. 165 și art. 155 raportat la art. 1 din Legea nr. 53/2003).
Principiul egalității de tratament în salarizare implică recunoașterea acelorași obiective și elemente de salarizare tuturor persoanelor aflate într-o situație comparabilă. Deci, tuturor persoanelor care se află în aceeași situație(a depunerii unei activități în muncă într-o unitate bugetară), trebuie să li se recunoască, pentru unul și același element faptic generator de drept salarial, același spor salarial: de confidențialitate.
Din însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de reclamanți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale (unele chiar clasificate sau secrete de serviciu), așa încât aceștia s-au aflat într-o situație identică (nu doar comparabilă cu celălalt personal din unitățile bugetare) cărora li s-a recunoscut și dreptul corelativ, de natură salarială, ca urmare a faptului îndeplinirii obligației de confidențialitate. Rezultă deci că reclamanți deși își execută obligația de confidențialitate, fiind debitoare a acestei obligații în mod similar cu restul personalului din unitățile bugetare, totuși pentru îndeplinirea acestei obligații speciale și specifice, nu li s-au recunoscut sporul salarial de confidențialitate, așa cum este recunoscut în cazul restului personalului din sistemul bugetar.
În speță prezintă relevanță criteriul justificativ generator al sporului de confidențialitate, respectiv existența obligației de confidențialitate în sarcina reclamanților nefiind determinant criteriul categoriei socio-profesionale pentru că acest aspect al categoriei socio-profesionale nu constituie o justificare obiectivă și rezonabilă pentru decăderea acestora dintr-un drept garantat de lege.
Față de acestea instanța apreciază întemeiată cererea pe care o va admite potrivit art. 30 alin. 3 din OG nr.137/2000 raportat la art.20 alin.3 din Legea nr.656/2002 și art.3 din OG nr.19/2006, iar în ceea ce privește durata întinderii prejudiciului cauzat reclamanților, pretențiile acestora sunt întemeiate, constatând că aceasta este cuprinsă între data nașterii dreptului la acțiune septembrie2004 și pe viitor.
Instanța va admite acțiunea formulată de reclamanții. împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Tribunalul Timiș, va obliga pârâții să le plătească reclamanților drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de 15% actualizat cu indicele de inflație, începând cu septembrie 2004 până la plata efectivă, și pe viitor. - obliga angajatorul Tribunalul Timiș să efectueze cuvenitele mențiuni în cărțile de muncă ale reclamanților.
- obliga pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății.
În baza art.246 Cod procedură civilă va lua act de renunțarea la judecată a reclamantei.
În conformitate cu dispozițiile art. 1084 din Codul civil, avându-se în vedere devalorizarea continuă a sumelor de bani datorate, va dispune actualizarea lor, în raport de indicele de inflație.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții, C, HG, și intervenientele și, împotriva pârâților Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul Timiș, Curtea de APEL TIMIȘOARA și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării.
Ia act de renunțarea la judecată a reclamantei.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Timiș, Curtea de APEL TIMIȘOARA să le plătească reclamanților sporul de confidențialitate de 15% începând cu octombrie 2004, actualizat cu indicele de inflație.
Obligă angajatorul reclamanților și intervenienților să efectueze cuvenitele mențiuni în cartea de muncă pentru fiecare reclamant și intervenient.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, din 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - -
ASISTENT JUDICIAR: - -
ASISTENT JUDICIAR:
GREFIER,
Red. /24.11. 2008
Tehnored.: / 2 ex./24.11. 2008
Președinte:Mihai DeceanJudecători:Mihai Decean, Aurelia Schnepf Nicolae Gherban
