Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 962/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.962/M Dosar nr-
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Mihail
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul SINDICATUL "TRANSILVANIA" AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI ȘI PERSOANELOR CONTRACTUALE din cadrul Casei Județene de Pensii B, împotriva sentinței civile nr.1385/M din data de 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 17 noiembrie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru ca reprezentanta recurentului reclamant să aibă posibilitatea de a formula și depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru 24 noiembrie 2008, apoi pentru astăzi, 28 noiembrie 2008.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1385/M/11.09.2008, Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamantul SINDICATUL "TRANSILVANIA" AL FUNCȚIONARILOR PUBLICI ȘI PERSOANELOR CONTRACTUALE DIN CADRUL B, reprezentat prin președinte Simula, în numele membrilor de sindicat, G, C, A, și, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
A respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că nu poate fi primită excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii B, întrucât membrii de sindicat reprezentați de reclamant au calitatea de angajați ai acestei pârâte, care, în calitate de angajator, are obligația de plată a drepturilor salariale, chiar dacă sursa de finanțare a acestor salarii îl constituie bugetul de stat.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, instanța a reținut că reclamantul a solicitat ca această pârâtă să fie obligată să pună la dispoziția pârâtei B sumele de bani necesare plății drepturilor salariale care formează obiectul acțiunii.
Art. 140 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 prevede că Ministrul muncii, solidarității sociale și familiei este ordonator principal de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat și va delega atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite bugetare conducătorului executiv al
Art. 7 pct. II lit. j din nr. 13/2004, privind aprobarea Statutului Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale, prevede că această instituție publică are atribuția de a asigura stabilirea și plata unor drepturi finanțate de la bugetul de stat, pentru care Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei este ordonator principal de credite, exercitând funcția de ordonator secundar de credite, iar art. 9 alin. 5 din același act normativ prevede că inistrul muncii, familiei și egalității de șanse deleagă atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite al bugetului asigurărilor sociale de stat secretarului general al CNPAS.
A statuat astfel instanța că această pârâtă nu are calitatea de ordonator principal de credite, astfel cum susține reclamantul, această calitate revenind ministrului de resort, care o deleagă în condițiile legale arătate mai sus.
Astfel fiind, pârâta nu este debitoarea obligației afirmate de reclamant și în consecință nu are calitate procesuală pasivă în cauza de față.
Cu privire la fondul cauzei, ribunalul a arătat că reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor la plata anumitor sporuri, invocând mai multe temeiuri de drept, după cum urmează: sporul de confidențialitate, sporul de stabilitate și fidelitate, sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres, sporul pentru condiții nocive sau periculoase, sporul de antenă și sporul de calculator.
În ceea ce privește primul dintre aceste sporuri, reclamantul a invocat în drept dispozițiile art. 191 din Legea nr. 19/2000 și cele ale art. 2 din nr.HG 281/1993.
Art. 191 din Legea nr. 19/2000 prevede că baza de date privind asigurații sistemului public este proprietatea CNPAS și are caracter confidențial.
Art. 2 din nr.HG 281/1993 prevede că alariile personalului din unitățile prevăzute la art. 1 cuprind salariul de bază, sporurile la acesta (pentru vechimea în muncă și în funcție de rezultatele obținute; pentru condițiile în care se desfășoară activitatea; pentru munca desfășurată peste programul normal de lucru; pentru munca în timpul nopții; pentru îndeplinirea unor sarcini, activități și responsabilități suplimentare funcției de bază) și premii.
Se reține că acest act normativ se referă la salarizarea personalului din unitățile bugetare, însă în prezent se află în vigoare, cu privire la această categorie de personal, nr.OUG 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, care, prin art. 15, abrogă orice alte dispoziții contrare și care nu prevede nici un spor de confidențialitate, după cum nici nr.HG 281/1993 nu prevedea un asemenea spor.
Faptul că prin lege se stabilește caracterul confidențial al bazei de date a asigurărilor sociale, iar prin fișa postului este prevăzută o asemenea obligație nu înseamnă că membrii sindicatului reclamant pot fi salarizați în alte condiții decât cele prevăzute de actul normativ de salarizare care le este aplicabil și nici nu înseamnă că se poate adăuga la legea aflată în vigoare, prin includerea unor sporuri neprevăzute în mod expres.
Instanța a reținut de asemenea că art. 39 din Codul muncii, invocat de reclamant, are caracter general, stabilind care sunt drepturile principale ale angajaților, iar nr.OUG 92/2004, invocată de asemenea, se referă la reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, ori membrii sindicatului reclamant nu au calitatea de funcționari publici, ci pe aceea de personal contractual.
În ceea ce privește sporul de stabilitate și fidelitate, s-a reținut că reclamantul a invocat prevederile art. 39 alin. 2 lit. d din Legea nr. 53/2005, care se referă la obligația de fidelitate față de angajator în executarea atribuțiilor de serviciu și care, de asemenea, are caracter general și nu conferă, prin sine, dreptul la un spor de această natură, precum și prevederile art. 2 din nr.HG 281/1993.
De asemenea, au fost invocate prevederile art. 4 ind. 1 alin. 1 din Legea nr. 433/2004, act normativ care se referă la aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 71/2004 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 9/1992 privind organizarea statisticii oficiale și care nu are legătură cu cauza dedusă judecății.
Referitor la sporul de suprasolicitare neuropsihică și stres, s-a arătat că reclamantul a invocat prevederile art. 2 din nr.HG 281/1993, aspect care a fost analizat de instanță, precum și cele ale art. 8 din același act normativ, care prevede că, la lit. b, că pentru activități ce solicită o încordare psihică foarte ridicată sau se desfășoară în condiții de muncă deosebite, un spor de până la 15% din salariul de bază, de acest spor putând beneficia personalul de specialitate din unele activități medicale, cum ar fi: neurochirurgie, chirurgie cardiovasculară, inclusiv cardiologie intervențională și chirurgia toracică, ortopedie-traumatologie, arși, chirurgie plastică și reparatorie, anestezie și terapie intensivă, hemodializă; personalul din unitățile sanitare cu specific deosebit, stabilite de Ministerul Sănătății; personalul medico-sanitar de intervenție din stațiile de salvare, precum și șoferii de pe autosalvări; personalul sanitar care lucrează în compartimentele de pediatrie, obstetrică-ginecologie și în unități de asistență socială și de ocrotire; personalul din instituțiile care se ocupă de: îngrijirea și/sau educarea specială a copiilor; calificarea și ocrotirea invalizilor și deficienților; îngrijirea bătrânilor; personalul didactic care asigură predarea simultană la două-patru clase de elevi în învățământul primar; care îndrumă practica psihopedagogică; care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor; personalul navigant din Centrul de a Personalului din Civilă care execută misiuni de instruire în zbor; personalul de pe navele școală pe perioada cât se află în larg; personalul de pază din cadrul unităților bugetare cu obiective de patrimoniu, precum și ersonalul p. din cadrul Corpurilor gardienilor publici, precum și personalul de pază din unitățile teritoriale din subordinea Administrației Naționale a Materiale, care își desfășoară activitatea în condiții specifice personalului militarizat.
Astfel fiind, rezultă că salariații care ocupă funcții de natura celor ocupate de membrii sindicatului reclamant nu sunt prevăzuți de legea invocată ca temei de drept al acestei pretenții, ori legea nu se poate aplica prin analogie.
Reclamantul a invocat de asemenea o serie de considerații referitoare la starea de fapt, respectiv la condițiile în care își desfășoară activitatea membrii de sindicat, fără a se face referire la vreo dispoziție legală care să prevadă în mod expres sporul solicitat și care nu poate fi acordat în lipsa unui temei legal.
În ceea ce privește sporul pentru condiții nocive și periculoase, reclamantul a invocat de asemenea prevederile art. 2 și 8 din nr.HG 281/1993, aspect care a fost analizat mai sus.
Referitor la sporul pentru antenă, solicitat în temeiul dispozițiilor art. 14 din nr.OG 3/2006, se reține că prevederea legală menționată cuprinde un asemenea drept, însă reclamanții nu au făcut dovada că s-ar încadra în aceste prevederi legale, respectiv că ar desfășura activitate în locuri unde funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență, stații de bruiaj.
În fine, în ceea ce privește sporul de calculator, se constată că art. 2 și 8 din nr.HG 281/1993, invocate de reclamanți, nu prevăd acordarea unui asemenea spor, iar Legea nr. 53/1999, de asemenea invocată de reclamant, se referă la aprobarea nr.OUG 14/1998 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 1998.
Tribunalul a mai reținut că reclamantul a invocat că, prin neacordarea sporurilor menționate, membrii săi sunt discriminați față de alte categorii de personal bugetar și respectiv față de funcționarii publici.
Aceste susțineri nu pot fi primite, având în vedere că normele legale invocate au caracter special, iar astfel de dispoziții se interpretează restrictiv, în sensul că nu pot fi aplicate și altor subiecte de drept în afara beneficiarilor anume prevăzuți de lege, deoarece într-o asemenea situație s-ar ajunge la interpretarea legii prin analogie, ceea ce este interzis.
Conform dispozițiilor OG 137/2000, privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările si completările ulterioare, principiile egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminărilor sunt garantate in special in exercitarea drepturilor economice, sociale, culturale, a drepturilor de muncă, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Art. 2 pct. 2 al acestei ordonanțe arată că prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferințe pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, care are ca scop sau efect restrângerea sau înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute de lege în domeniul public, economic, social si cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.
Raportat la prevederile art. 16 din Constituția României, potrivit cărora cetățenii sunt egali in fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa că prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, in raport de natura deosebita a raporturilor reglementate.
În acest sens, s-a arătat în practica judiciară că principiul egalității in fața legii nu înseamnă o uniformitate, așa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite nu poate corespunde decât un tratament diferit.
Practica a fost de asemenea constantă în a aprecia ca a distinge nu înseamnă a discrimina și că diferența de tratament devine discriminare numai în cazuri similare.
Acordarea sporurilor menționate altor categorii de personal, care au statut special, nu este de natură a produce o discriminare in privința reclamanților, nefiind încălcat principiul egalității cetățenilor în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se confirmă, fiind vorba despre funcții diferite; ar exista discriminare doar dacă o parte din personalul contractual al pârâtei ar beneficia de drepturile solicitate, iar alții nu.
În același sens a statuat și Curtea Constituțională prin Deciziile nr. 818/2008 și 819/2008, prin care a stabilit că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul Sindicatul Transilvania al Funcționarilor Publici și Persoanelor Contractuale din cadrul B, solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul admiterii în parte a acțiunii.
În dezvoltarea criticilor căii de atac, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9, art. 3041Cod procedură civilă, se învederează că hotărârea s-a dat cu greșita aplicare a legii în legătură cu aplicarea sporului de antenă și al sporului recunoscut pentru medici și personalul auxiliar care își desfășoară activitatea în cabinetele de expertiză medicală.
Cât privește primul motiv, se arată de către recurent că la dosar s-a depus buletinul de măsurători al radioelectric nr. 302/8679 din 30.05.2006, care atestă că o parte din salariații Casei Județene de Pensii B, care își desfășoară activitatea în spațiile din- B sunt îndreptățiți la obținerea sporului de antenă.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, purtând asupra sporului de 10% pentru medici și de 5% pentru personalul auxiliar care își desfășoară activitatea în cabinete de expertiză medicală, se arată că în mod greșit prima instanță a respins recunoașterea acestor sporuri pentru perioada 2005 - 2007, întrucât acestea au fost stabilite de către Casa Națională de Pensii B în luna septembrie 2008, plata urmând a se face cu luna următoare obținerii buletinului de determinare prin expertizare a locurilor de muncă. Se susține astfel că întrucât s-a stabilit natura periculoasă sau vătămătoare a condițiilor de muncă, preexistente buletinului de determinare, aceste sporuri sunt justificate pentru perioada solicitată.
Un ultim motiv de recurs se referă la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale B, întrucât această instituție hotărăște asupra acordării sporurilor menționate.
Intimații pârâți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază recursul ca nefondat.
Cât privește primul motiv de recurs, sporul pentru condiții vătămătoare, de până de 10% din salariul de bază, prevăzut de art. 14 din nr.OG 3/2006, se acordă prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, acest spor a fost recunoscut prin Decizia nr. 735/29.09.2008 a Președintelui și a început să fie acordat cu data de 01.10.2008, act administrativ care este în acord cu dispozițiile invocate ale ordonanței de guvern. Dată fiind natura de recunoaștere a acestui spor, provenit din actul de autoritate al administrației centrale, nu poate fi acceptată acordarea lui anterioară emiterii actului respectiv.
Relativ la al doilea motiv de recurs, în examinarea pretențiilor formulate de reclamant cu privire la sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare, criticile formulate în recurs sunt nefondate. Aceasta întrucât acordarea sporului își produce efecte după efectuarea determinării locurilor de muncă periculoase sau vătămătoare, pe baza unor expertize întocmite de organele abilitate, iar nu anterior acestor determinări.
Nu poate fi primită nici critica recurentului referitoare la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Prima instanță a dat o legală interpretare raportului procesual, stabilind că, în condițiile în care reclamantul a solicitat ca această pârâtă să fie obligată să pună la dispoziția Casei Județene de Pensii sumele de bani necesare plății acestor drepturi salariale, Casei Naționale nu îi poate fi recunoscută calitatea procesuală pasivă, câtă vreme ordonator principal de credite în domeniu este ministrul muncii, solidarității sociale și familiei.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul "Transilvania" al Funcționarilor Publici și Persoanelor Contractuale din cadrul Casei Județene de Pensii B împotriva sentinței civile nr.1385/M/11.09.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 noiembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./19.12.2008
Tehnored. 22.12.2008 - 2 ex.
Jud. fond /
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Daniel Marius Cosma, Mihail
