Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 973/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A CIVILĂ ȘI PENTRU CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 973
Ședința publică din data de 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Epure JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Judecător - -
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 3491/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat, care depune împuternicirea avocațială și chitanță onorariu, lipsind intimatele pârâte.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constatând cauza în stare de soluționare acordă cuvântul părții prezente.
Avocat pentru recurenta reclamantă, solicită în principal, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru pronunțarea unei hotărâri motivate corespunzător, iar în subsidiar, admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâților la recalcularea sumei de decontare a navetei.
Solicită cheltuieli de judecată.
Depune practică judiciară.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. nr.3491/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea reclamantei, în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond reținut următoarele:
Petenta are calitatea de cadru didactic la Școala cu clasele I-VII, jud. și are domiciliul în municipiul M, jud.G, conform cărții de identitate depusă la dosar.
Prin acțiunea de față, petenta susține că, datorită faptului că nu există mijloace de transport în comun, a efectuat zilnic naveta din localitatea de domiciliu în localitatea în care se află sediul unității de învățământ cu autoturismul proprietate personală și a depus în acest sens la dosar permisul de conducere și certificatul de înmatriculare al autoturismului, solicitând decontarea a 7,5 de benzină / 100 km parcurși.
În conformitate cu dispozițiile art.104 alin.3 din Legea nr.128/1997 cu modificările și completările ulterioare, personalului didactic titular din mediul rural, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul didactic, i se vor deconta de către administrația locală cheltuielile pentru mijloacele de transport în comun de la domiciliu la locul de muncă.
În speță, așa cum rezultă din tabelele nominale depuse la dosar de către petentă, pentru anii 2007 și 2008 petentei i-au fost decontate cheltuielile de transport, aceasta semnând fără obiecțiuni sumele calculate și menționate în tabelele întocmite lunar. Prin urmare, având în vedere că petenta a fost de acord cu sumele datorate, pretențiile ulterioare formulate de aceasta sunt neîntemeiate.
Pentru anul 2006, petenta a precizat (declarația dată în ședința publică din 21.10.2009) că nu au fost întocmite tabele cu privire la sumele decontate, întrucât în acest an nu au fost decontate cheltuielile de transport nici unui cadru didactic din școală.
Cu privire la cheltuielile de transport aferente anului 2006 nu s-au făcut dovezi că aceste cheltuieli au fost solicitate de către petentă,nefiind depuse înscrisuri justificative.
In anul 2009 petenta nu a semnat tabelele întocmite de unitatea de învățământ pentru decontul cheltuielilor de transport și de asemenea a refuzat să primească sumele stabilite, conform declarației date în instanță.
Așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.732/18.08.2004, petenta împreună cu soțul său au cumpărat o casă de locuit, împreună cu anexe, situată în comuna jud.M la o distanță apropiată față de unitatea de învățământ, respectiv 5 km conform celor arătate în întâmpinare de către Consiliul local. Prin urmare, petenta nu posedă locuință în localitatea în care se află sediul unității de învățământ, însă posedă locuință situată în apropiere.
Mai mult decât atât așa cum rezultă din tabelele privind sumele decontate, în orașul M locuiesc 3 persoane care au calitate de cadru didactic la Școala,respectiv petenta, numita și numitul, astfel că aceștia aveau posibilitatea să utilizeze același mijloc de transport.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta,criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate:
În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:
Nu există nici o prevedere legală care să dea posibilitatea administrației locale să deconteze preferențial și discriminatoriu cheltuelile cu naveta, numai pe anumite mijloace de transport sau parțial, cum a hotărât consiliul local prin Hotărârea nr. 6/2009.
S-a mai arătat că: cererea de decontare a transportului s-a făcut în baza Legii nr. 128/2007, alin. 3, lit. a; locuința cumpărată, conform contractului de vânzare nr. 732 / 18 august 2004 este în stadiu de reconstrucție (construcția inițială fiind demolată în proporție de 90%, iar acum se reface) și nu poate fi utilizată la această oră; domiciliul reclamantei nu este la această adresă; hotărârea de comasare a celor trei cadre didactice din M, pe motiv de lipsă de fonduri, este discriminatorie deoarece mai există cadre didactice ce fac naveta pe același traseu și nu au fost comasate; deconturile nu au fost semnate și drepturile bănești nu au fost ridicate pe 2009 deoarece nu au fost calculate conform legii mai sus menționate.
În final, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
La dosar s-au depus: delegație și chitanță avocațială, copii de pe hotărâri judecătorești considerate de reclamantă ca fiind practică judiciară relevantă, adresa nr. 5077 din 7 dec. 2009 emisă de intimatul consiliul Local.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul fondat, urmând a-l admite, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 129 cod. pr. civ. judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în acțiune.
De asemenea, judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri teminicie și legale, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În continuare, art. 312 cod. pr. civ. menționează că, în situația în care prima instanță a soluționat procesul fără a fi intrat în cercetarea fondului, fiind necesară administrarea de noi probatorii, instanța de recurs este în drept să caseze hotărârea primei instanțe și să dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.
În speță, se constată că reclamanta a solicitat cheltuielile de transport aferente anilor 2006, 2007, 2008 și 2009.
Prima instanță a respins aceste cereri, motivând că:pentru anul 2006nu s-a făcut dovada că aceste sume de bani au fost solicitate de către petentă (menționându-se, în acest sens, declarația dată de aceasta la termenul din data de 21 oct. 2009);pentru anii 2007 și 2008petentei i-au fost decontate cheltuielile de transpot, aceasta semnând fără obiecțiuni sumele calculate de către angajator, astfel că pretențiile ulterioare s-au considerat neîntemeiate;pentru anul 2009petenta nu a semnat tabelele întocmite de unitatea de învățământ pentru decontul cheltuielilor de transport și, de asemenea, a refuzat să primească sumele stabilite.
Potrivit dispozițiilor art. 104 alin. 3 din Legea nr. 128/1997, personalului didactic din unitățile de învățământ de stat, care nu dispune de locuință și căruia nu i se poate oferi o locuință corespunzătoare în localitatea unde are postul, i se vor deconta cheltuielile pe mijloacele de transport în comun, din localitatea de reședință la locul de muncă și de la locul de muncă în localitatea de reședință. În cazul în care nu există mijloace de transport în comun între localitatea de reședință și sediul unității de învățământ, urmează a i se deconta contravaloarea a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, dacă transportul se face cu autoturismul proprietate personală. În cazul în care există mijloc de transport în comun, dar personalul didactic preferă să circule cu autoturismul proprietate personală, urmează a se deconta contravaloarea abonamentului lunar pe respectivul mijloc de transport în comun. Atunci când transportul mai multor cadre didactice se face cu un singur autoturism, plata se face numai posesorului autoturismului respectiv. sau plata echivalentă costurilor de transport se va efectua de către autoritățile administrației publice locale din unitatea administrativ-teritorială pe raza căreia se află unitatea de învățământ la care își desfășoară activitatea cadrul didactic, în urma solicitărilor adresate autorităților administrației publice locale, astfel:
a) decontarea contravalorii călătoriei pe mijloacele de transport în comun prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a biletelor de călătorie sau a abonamentului, iar decontarea contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, prin depunerea la sfârșitul fiecărei luni de activitate a documentelor justificative eliberate de unitatea de învățământ, care certifică efectuarea transportului cu autoturismul proprietate personală;
b) solicitarea contravalorii călătoriei efectuate cu mijloacele de transport în comun sau a contravalorii corespunzătoare a 7,5 l benzină Premium la 100 km parcurși, pentru cei care-și asigură transportul cu autoturismul proprietate personală, ca urmare a pontajului zilnic efectuat de conducerea unității de învățământ.
(3 1 ) Consiliul de administrație al unității de învățământ propune, lunar, spre aprobare consiliului local drepturile bănești aferente personalului didactic care solicită cheltuieli de deplasare.*)
(4) Instituțiile de învățământ superior pot asigura, integral sau parțial, din surse proprii, transportul și cazarea cadrelor didactice care domiciliază în alte localități.
Raportat la aceste dispoziții legale, Curtea constată că reclamantei i-a fost recunoscut de către angajator dreptul de a-i fi decontate cheltuielile de transport, împrejurarea că reclamanta deține o locuințăîntr-o localitate vecină celei în care are postul,neavând relevanță.
De altfel, angajatorul i-a și acordat cheltuieli de transport reclamantei în perioada anilor 2007 și 2008, deși locuința de care se face vorbire în considerentele hotărârii atacate, situată în comuna, fusese cumpărată încă din anul 2004.
Referitor la acordarea acestor cheltuieli se mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 165 Codul Muncii, acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată în astfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor, potrivit dispozițiilor legale sau cotractuale.
În speță însă, prima instanță, nesocotind dispozițiile legale menționate anterior, reținut că acțiunea formulată este neîntemeiată întrucât în anii 2007 și 2008 reclamanta semnat fără obiecțiuni sumele calculate de către angajator, iar în anul 2009 aceasta nu a semnat tabelele întocmite de unitatea de învățământ pentru decontul cheltuielilor de transport și, de asemenea, a refuzat să primească sumele stabilite, ignorând susținerea reclamantei potrivit căreia nu a ridicat drepturile bănești aferente anului 2009 întrucât "nu au fost calculate conform legii".
Privitor la anul 2006, reținând că reclamanta a declarat că nu au fost întocmite tabele cu privire la sumele decontate, întrucât în acest an nu au fost decontate cheltuielile de transport nici unui cadru didactic din școală, prima instanță a concluzionat că aceste cheltuieli nici nu au fost solicitate, menționându-se că acordarea acestui drept este condiționată de formularea unei cereri în acest sens.
Concluzionând că soluționarea cauzei în aceste condiții, echivalează cu o necercetare a fondului, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 cod. pr. civ. să admită recursul și să caseze sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare instanței de fond.
Cu ocazia rejudecării instanța de fond va stabili care este cuantumul sumelor pretinse și dacă există diferențe între acestea și drepturile cuvenite, respectiv, cele primite deja de către reclamantă cu titlu de cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.3491/21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte Școala cu clasele I-VIII și Consiliul Local, având ca obiect, drepturi bănești.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, cu 500 lei cheltuieli de judecată.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 10.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.LE /17 martie 2010
Tehn.IB / 2 ex /
/ A și L -
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Elena Stan
