Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 98/F-CM
Ședința publică din 19 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător - ---
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, contestația formulată de AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ, privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, respectiv a deciziei nr.36/R-CM din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Contestația este scutită de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 12 mai 2009 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra contestației de față, constată că prin decizia nr. 36/R-CM/15.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 990/19.11.2008 pronunțate de Tribunalul Vâlcea în același dosar, precum și recursul pârâtei A modificat în parte sentința și în consecință a admis în parte acțiunea obligând pe pârâta V să acorde reclamanților, cu excepția reclamanților G și, plățile compensatorii prevăzute de art. 28-32 din nr.OUG 98/1999. A luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în garanție formulate de pârâta A împotriva Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și a respins cererea de plată a cheltuielilor de judecată.
Totodată, a menținut în rest sentința și a respins recursul reclamanților G și.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a avut în vedere următoarele considerente:
Prima susținere a reclamanților în sensul aplicabilității nr.OUG116/2006 este neîntemeiată, sub acest aspect hotărârea primei instanțe fiind corectă.
Astfel, conform art.2 din acest act normativ, ocietățile care pot efectua concedieri colective în condițiile acestei ordonanțe de urgență, precum și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerelor de resort sau a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, numai în condițiile în care au un program de restructurare și reorganizare sau numai un program de restructurare ori de reorganizare, aprobat astfel încât concedierea colectivă să nu depășească termenul de 31 decembrie 2008 sau, după caz, termenul de 31 decembrie 2010 pentru persoanele concediate din cadrul societăților prevăzute în anexa nr. 3.
Art.3 din nr.OUG116/2006 prevede că măsurile de protecție socială prevăzute de actul normativ se acordă în baza programelor de restructurare și reorganizare sau numai a programelor de restructurare ori de reorganizare a societăților prevăzute la art. 1, aprobate de autoritatea publică implicată, programe care trebuie să cuprindă în mod obligatoriu mențiunile expres enumerate de lege.
Rezultă așadar, că actul normativ impune anumite condiții pentru a deveni aplicabile măsurile de protecție pe care le cuprinde: existența unui program de restructurare și/sau de reorganizare; respectarea unor termene limită; emiterea unei hotărâri de guvern, la propunerea ministerelor de resort sau a, cu societățile ce pot efectua concedieri colective și numărul de salariați ce urmează să fie disponibilizați.
În speță nu s-a dovedit că aceste condiții instituite de nr.OUG116/2006 ar fi fost îndeplinite, iar pe de altă parte curtea constată că societatea comercială nu este cuprinsă în nici una dintre anexele actului normativ.
Curtea a apreciat ca fiind fondată critica referitoare la aplicabilitatea nr.OUG98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective.
Conform art.1 din actul normativ, măsurile de protecție socială prevăzute de ordonanța de urgență se aplică salariaților încadrați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată și care sunt disponibilizați prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare, de către societăți comerciale, companii naționale, societăți naționale, precum și regii autonome, societăți comerciale ori alte unități aflate sub autoritatea administrației publice centrale sau locale, unități și instituții finanțate din fonduri bugetare și extrabugetare, denumite în continuare angajatori.
Actul normativ se aplică salariaților disponibilizați prin concedieri colective efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operațională parțială sau totală a activității, privatizare sau lichidare.
Potrivit art.14 alin.1, în cazul închiderii operaționale reglementate de OUG nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, modificată și completată prin Legea nr.99/1999, salariații disponibilizați prin concedieri colective beneficiază de măsurile de protecție socială prevăzute de prezenta ordonanță de urgență.
Conform art.2 alin.1 lit.b din nr.OUG88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, dispozițiile actului normativ se aplică și vânzării de active ale regiilor autonome și ale societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, inclusiv ale companiilor naționale și ale societăților naționale ori ale celorlalte societăți comerciale rezultate din reorganizarea unei regii autonome de interes național sau local.
Închiderea operațională și vânzarea activelor nerentabile este reglementată în Secțiunea Ia O. nr.88/1997, respectiv în art.325-327.
Astfel, conform art.325, vor fi supuse închiderii operaționale toate activele pentru care din procesul de exploatare și valorificare a produselor și serviciilor pe care le realizează nu se pot recupera cel puțin cheltuielile aferente, cu excepția celor a căror exploatare nu poate fi oprită în temeiul unor dispoziții legale ori care sunt integrate într-un proces tehnologic complex, dacă pe ansamblul exploatării acestuia se realizează profit. În acest scop este interzisă compensarea pierderilor dintr-un sector de activitate al societății comerciale cu veniturile obținute din alt sector. Nu se consideră compensare cota-parte cu care sectorul care are pierderi a contribuit la realizarea acestor venituri.
Potrivit art.326, activele închise operațional sunt supuse în mod obligatoriu vânzării, iar salariații vor fi disponibilizați, cu acordarea drepturilor compensatorii prevăzute de lege, iar conform art.327, vânzarea activului se face pe bază de licitație publică cu strigare, potrivit prevederilor normelor metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență.
Din coroborarea textelor de lege de mai sus rezultă că măsurile de protecție instituite de nr.OUG98/1999 sunt aplicabile și în situația vânzării de active (în cadrul procesului de privatizare) de către societățile comerciale cu capital majoritar de stat, așa cum este
Ca atare, curtea a concluzionat că în speță își găsește aplicabilitatea nr.OUG98/1999, care prevede ca măsură de protecție pentru salariații disponibilizați colectiv acordarea unei plăți compensatorii, ce reprezintă, potrivit art.28, o sumă neimpozabilă al cărei cuantum lunar este egal cu salariul mediu net pe unitate, realizat în luna anterioară disponibilizării.
Suma totală de bani acordată cu titlu de plată compensatorie este reglementată de art.32 alin.1 din nr.OUG98/1999 și ea diferă în funcție de vechimea în muncă.
În ceea ce privește recursul pârâtei, curtea a reținut următoarele:
Este adevărat că plata compensatorie reglementată de nr.OUG98/1999 nu se suportă de către societatea angajatoare, ci din fondul pentru plata ajutorului de șomaj, conform art.55 din actul normativ.
Pe de altă parte însă, în acest proces de concediere colectivă angajatorului îi revine obligația, potrivit rt.31, ca în termen de 3 zile de la data desfacerii contractelor individuale de muncă, să transmită agențiilor pentru ocupare și formare profesională județene și a municipiului B listele cu salariații disponibilizați.
În aceste condiții curtea a apreciat că această pârâtă are calitate procesuală pasivă, iar hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă pentru ca să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute de art.31 din nr.OUG98/1999.
Hotărârea privind concedierea colectivă a fost emisă la data de 16.11.2007, dată la care salariatul se afla în concediu medical, motiv pentru care măsura concedierii nu a fost luată și față de acesta, contractul său de muncă fiind suspendat.
Salariatul a decedat la data de 10.05.2008 (fila 98 dosar fond), situație față de care contractul său individual de muncă a încetat de drept, conform art.56 lit.a din Codul muncii, iar nu ca urmare a concedierii colective.
De altfel pentru acest salariat nici nu au fost emise preaviz de concediere și apoi decizie de concediere, așa cum s-a întâmplat în cazul celorlalți reclamanți.
Reclamantul G nu a făcut obiectul concedierii colective, pentru acest salariat neexistând preaviz de concediere și nici decizie de concediere, așa cum s-a emis în cazul celorlalți reclamanți. Contractul său individual de muncă a încetat la data de 1.06.2008, ca urmare a pensionării pentru invaliditate, în temeiul art.56 lit.d Codul muncii (fila 371 dosar fond), iar nu ca urmare a concedierii.
De altfel, în ceea ce privește aceste ultime două motive de recurs, reclamanții, prin apărător, au fost de acord cu admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale active pentru cei doi salariați (aspect consemnat în practicaua deciziei).
La data de 13.03.2009 Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă Vaf ormulat contestație privind lămurirea înțelesului întinderii sau aplicării deciziei nr.36/R-CM/15.01.2009 pronunțate de Curtea de APEL PITEȘTI.
Contestatoarea arată că nu s-a precizat în decizia menționată constituind titlu executoriu cuantumul plăților compensatorii cuvenite fiecărui intimat.
Agenția nu deține documentele care certifică vechimea în muncă, în funcție de care se stabilește acest cuantum iar prin dispozitivul deciziei fostul angajator nu a fost obligat să îi înainteze respectivele documente.
În condițiile în care titlul executoriu nu este lămurit, nu se poate reține refuzul contestatoarei de a-l pune în aplicare.
Iar onorariile executorului judecătoresc și al avocatului la care au apelat intimații în faza de executare silită sunt exagerat de mari.
Pe de altă parte, expertul contabil nu avea dreptul de a efectua expertiza solicitată de executorul judecătoresc deoarece nu are calitatea de expert contabil judiciar.
Prin formele de executare, susține contestatoarea, au fost încălcate dispozițiile nr.OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii în sensul că în situația în care executarea creanței nu poate fi efectuată din lipsă de fonduri, instituția debitoare în termen de 6 luni de la data somației privind executarea este obligată să facă demersurile necesare pentru îndeplinirea obligației.
În fine, se arată, prin modul în care a fost pornită executarea silită, aceasta creează pericolul producerii unor grave prejudicii, perturbând buna desfășurare a activității instituției.
Pentru aceste motive, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în sensul lămuririi titlului executoriu cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea acestuia, anularea actelor și formelor de executare.
În drept, contestația este întemeiată pe dispozițiile art. 399 alin. (1) și urm. Cod procedură civilă.
Cererea de suspendare aexecutării deciziei formulată prin aceeași contestație a fost soluționată prin încheierea pronunțată în ședința publică din 7.04.2009.
Examinând decizia ce face obiectul contestației la titlu prin prisma motivelor invocate de contestatoare, curtea reține următoarele:
Plățile compensatorii la efectuarea cărora a fost obligată Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă V prin decizia nr.36/R-CM/15.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI pot fi stabilite sub aspectul cuantumului prin aplicarea criteriilor de calcul enumerate în art.28-32 din nr.OUG 98/1999 privind protecția socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, cu modificările ulterioare.
Decizia face trimitere la aceste criterii de calcul prin precizarea respectivelor texte de lege.
Calculul plăților compensatorii pornește de la o bază de calcul egală cu salariul mediu net pe unitate realizat în luna anterioară disponibilizării, neimpozabilă, iar pentru stabilirea sumei totale se utilizează criteriul vechimii în muncă, eventual rata șomajului din zona în care domiciliază beneficiarul.
. intimaților la acordarea plăților compensatorii pentru îndeplinirea sau nu a condițiilor prevăzute de art. 29 alin. (1), (2) și (4) și de art. 30 din lege nu poate face obiectul examinării în cadrul contestației la titlu.
Problema de fond a temeiniciei respectivelor pretenții a parcurs în întregime fazele procesuale legale, intrând în puterea lucrului judecat.
Precizarea în dispozitivul hotărârii a textelor de lege reglementând baza de calcul și criteriile pentru stabilirea cuantumului plăților demonstrează faptul că suntem în prezența unei creanțe lichide, a cărei câtime este determinabilă cu ajutorul textelor legale cuprinse în titlu, așa cum prevede art. 374 alin. (4) Cod procedură civilă.
Sub acest aspect, titlul executoriu este clar iar lămurirea sa nu este necesară.
Pe de altă parte, prin titlul executoriu nu a fost stabilită eșalonarea plăților, iar ratele lunare egale prevăzute de art. 33 din nr.OUG 98/1999 vizează plățile voluntare, nu pe cele stabilite pe cale judecătorească, contrar celor invocate în precizări de către contestatoare.
Și din acest punct de vedere critica vizând necesitatea stabilirii înțelesului sau întinderii titlului nu este fondată.
Obligația transmiterii de către angajator în termen scurt către agențiile pentru ocupare și formare profesională județene a listelor și datelor necesare privind pe salariații disponibilizați este prevăzută de lege - art. 31 din nr.OUG 98/1999 - astfel încât o precizare în acest sens în titlul executoriu nu se impunea, cu atât mai mult cu cât o solicitare cu acest obiect nu a fost adresată instanței.
A se vedea însă faptul că s-a reținut calitatea procesuală pasivă a fostului angajator și hotărârea pronunțată îi este opozabilă în considerarea obligației legale a acestuia de a pune la dispoziția agenției actele necesare efectuării plăților compensatorii.
Se conturează și din această perspectivă claritatea hotărârii contestate.
Celelalte critici vizează momente ulterioare declanșării executării silite, de aceea nu pot fi invocate și examinate în cererea în care se urmărește clarificarea, interpretarea, explicarea dispozitivului hotărârii.
Această cerere vizează numai măsurile luate de instanța care a pronunțat titlul executoriu.
Modul în care se desfășoară activitatea execuțională - desemnarea experților contabili, stabilirea cheltuielilor de executare nu poate face obiectul controlului judecătoresc pe calea contestației la titlu regelementate de disp. art. 399 alin. 1 teza a doua pr. civ, invocarea nelegalității sale fiind inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, prezenta contestație la titlu va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația formulată de contestatoarea AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ V, privind lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu, respectiv a deciziei nr.36/R-CM din 15 ianuarie 2009, pronunțate de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, intimați fiind, G, a, -, G, G, -, a, -, I, a, și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./04.06.2009
Jud.recurs: -
-
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Veronica Șerbănoiu Bădescu
