Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 999/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 999
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR 1: Ligia Epure
JUDECĂTOR 2: Carmen Tomescu
JUDECĂTOR 3: Elena Stan
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursului declarat de reclamanții și -, împotriva sentinței civile nr. 3530/24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata pârâtă, avocat arcela care depune împuternicirea avocațială, lipsind recurenții reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr. 3530/24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții și -, în contradictoriu cu pârâta SC SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanții sunt salariați ai unității pârâte, așa cum rezultă din mențiunile înscrise în carnetele lor de muncă, depuse la dosar.
In ceea ce priveste cererea privind cota de participare la profit, in contractul colectiv de muncă la nivel de ramură s-a prevăzut, în art. 140, acordarea unei cote de participare la profitul anual salariaților, condițiile de acordare urmând să fie prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.
La nivelul unității pârâte, a fost inserată această clauză în art. 139, modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere urmând să fie stabilite prin negociere.
În niciunul din anii pentru care se solicită drepturile în prezenta cauză nu au fost negociate modalitatea, cuantumul și condițiile de acordare a cotei de profit, neexistând dovezi în acest sens. De asemenea, din Hotărârile AGA depuse la dosar nu rezultă repartizarea unei cote din profitul realizat cu această destinație.
Referitor la cererea privind acordarea cotei de profit pentru anii 2005, 2006 din statele de plata depuse de parata si din hotararile AGA se retine ca societatea parata a platit cota de profit reclamantilor, astfel ca pentru aceasta perioada cererea va fi respinsa.
Asupra cererii ce vizează acordarea cotei de profitpentru anul 2007, instanța constată că cererea este neîntemeiată.
Clauzele din contractele colective de muncă încheiate la nivel superior nu prevăd, în mod concret, ce cotă de participare la profit revine salariaților, ci stabilesc în mod generic dreptul salariaților la cotă parte din profit. În lipsa negocierii unui procent concret din profit, în cadrul procesual configurat de reclamant, ca fiind un conflict de drepturi, instanța nu poate interveni fără a se substitui voinței părților.
Potrivit art. 140 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze "cota de participare la profitul anual precum și condițiile de diferențiere vor fi prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare".
In contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate în anul 2007 privitor la cota de profit s-a prevăzut că "modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere" (art. 139)
S-a constatat că art. 139 si art. 140 din contractele colective de muncă enunțate nu prevăd în mod concret, ce cotă de participare la profit revine salariaților, ci stabilesc în mod generic dreptul salariaților la cotă parte din profitul net al societății.
Nu s-a negociat un procent concret din profit, condițiile de diferențiere si modalitatea de acordare iar această chestiune nu poate fi tranșată de instanță în cadrul procesual configurat de reclamanți, ca fiind un conflict de drepturi.
In lipsa acestor negocieri, nu putem vorbi de un drept individual al fiecărui reclamant la obținerea cotei de profit aferente anului 2007 și, prin urmare acest capăt de cerere va fi respins.
Pârâta la concediere i-a acordat doar drepturile prevăzute de art. 50 al. 4 din contractul colectiv de muncă, fără a-i acorda si drepturile prevăzute de art. 50 al. 1.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, considerând-o nelegală și netemeinică, instanța de fond pronunțându-se asupra unei cereri cu care nu a fost investită: drepturile prevăzute de art.50 alin.1 din CCM.
O a doua critică se referă la respingerea cererii de acordare a cotei de profit, cota de participare a salariaților la profit negociată fiind de 10%, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art.7 și a art.9 din CCM 2004-2007.
Recurenții au susținut că instanța de fond a apreciat greșit că nu au fost realizate negocieri între părți, deoarece contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul SA nu este altceva decât rezultatul negocierilor.
Prin negocierea clauzelor contractuale, SC SA s-a obligat să acorde salariaților o cotă de participare la profitul anual.
SC și trebuiau doar să stabilească numai cuantumul drepturilor câștigate prin negociere, criteriile de acordare și condițiile de diferențiere, nu dacă drepturile prevăzute de contractul colectiv de muncă vor fi sau nu acordate.
Aceste drepturi sunt prevăzute și prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, precum și în contractul colectiv de muncă unic la nivel național din anii 2005-2006 și 2007-2010.
În drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 304 ind. 1 raportat la art. 312 din Codul d e procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:
Reclamanții au invocat în cererea de chemare în judecată ca izvor al dreptului pretins dispozițiile art. 139 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității, potrivit căruia:
"Cota de participare a salariaților SA la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere cu ".
Din modalitatea de redactare, se constată ca, la momentul negocierii acestei clauze, partenerii sociali au stabilit vocația salariaților de a beneficia de o cotă din profitul unității.
Nu a fost negociat un drept pur și simplu, ci unul afectat de o condiție suspensivă, de îndeplinirea căreia depinde nașterea dreptului subiectiv în favoarea salariaților. Condiția este aceea a realizării negocierilor cu privire la modalitatea concretă de acordare și condițiile de diferențiere, negocieri care însă nu s-au realizat.
De altfel și în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură cota de participare la profit a salariaților este reglementată ca un drept supus unei condiții, fiind stabilit la negocierea pe ramură faptul că vor fi prevăzute în contractele colective de muncă încheiate la nivele inferioare cota de participare a salariaților la profitul anual, precum și condițiile de diferențiere (art. 140 din contract colectiv de muncă la nivel de ramură).
În contractele colective de muncă unice la nivel național pe anii 2005.2006 și 2007-2010 nu este stabilit un drept pur și simplu, ci textele indicate de recurenți în cuprinsul recursului se referă la clasificarea eventualelor venituri obținute de salariați cu titlu de cota de profit în categoria altor venituri. În cuprinsul contractelor colective de muncă unice la nivel național este menționat expres: ondițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum și perioada pentru care se acordă cota de profit salariaților, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate și, după caz, instituție.
Atâta timp cât nu este stabilită, individualizată cota de participare la profit prin contractul de muncă, fie colectiv sau individual, nu se poate reține existența unui drept al salariaților de a beneficia de o sumă de bani cu titlu de cotă de participare la profitul unității.
Obligația prevăzută în contractul colectiv de muncă, de a se stabili acordarea unor beneficii salariaților, reprezentând cota de participare la profit, nu se confundă cu obligația de plată a acestuia întrucât presupune existența negocierii și concretizarea dreptului, ce a format obiectul înțelegerii părților.
Cum cererea de chemare în judecată vizează o perioadă de timp determinată expres, perioadă în care condiția nu a fost îndeplinită, Curtea constată că aceștia nu au fost în perioada respectivă titularii dreptului dedus judecății.
Constatând astfel că, recurenții nu sunt beneficiarii unui drept bănesc reprezentând cota de participare la profit, în condițiile art. 154 și urm. Codul Muncii, se constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurenți.
În privința drepturilor prevăzute de art. 50.alin 4 CCm. se consată că menționarea acestora în cuprinsul sentinței recurate reprezintă o eroare materială, fără consecințe asupra drepturilor solicitate de reclamanți.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanții și - împotriva sentinței civile nr. 3530/24.11.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud.ES /03.03.2010
Tehn.red. IB / 2 ex
/ R și M
Președinte:Ligia EpureJudecători:Ligia Epure, Carmen Tomescu, Elena Stan
