Speta Legea 10/2001. Decizia 1/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/
Ședința publică din 9 ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costea Monica
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, jud. C, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, domiciliat în B,-,. /26,. 36, sect. 6, împotriva sentinței civile nr. 842 din 16.04.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. vechi 3515/2006), având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul reclamant prin av., conform împuternicirii avocațiale seria - nr. 12644/2007, lipsind apelantul pârât.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Avocatul intimatului reclamant invocă pe cale de excepție tardivitatea declarării apelului, susținând că hotărârea a fost totuși comunicată în luna mai S-a mai efectuat o recomunicare după ce a declarat apel primarul orașului. Din mențiunea făcută de grefier pe coperta dosarului, rezultă că s-au emis 2 comunicări la 15.05.2007. Atâta vreme cât există dovada că s-au trimis două comunicări, apreciază că apelul este tardiv formulat.
Instanța ia act de excepția tardivității declarării apelului invocată de către intimatului reclamant și, pentru discutarea excepției în contradictoriu cu apelantul pârât, lasă cauza la a doua strigare.
La al doilea apel nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul reclamant prin av. și apelantul pârât Primarul orașului prin av., potrivit împuternicirii avocațiale nr. 334/2007.
Instanța, luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, în temeiul art. 137 cod pr. civilă unește excepția cu fondul, în baza art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile înschise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra excepției tardivității declarării apelului și asupra fondului cauzei.
Având cuvântul pentru apelantul pârât Primarul Orașului apărătorul acestuia pune concluzii de respingere a excepției tardivității declarării apelului în raport de data comunicării hotărârii.
Pe fond, pune concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru intimatul reclamant, apărătorul acestuia, pune concluzii de admitere a excepției tardivității formulării apelului, iar pe fondul cauzei de respingere a apelului, potrivit concluziilor scrise depuse la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției tardivității declarării apelului și asupra fondului cauzei.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Constanța, reclamantul Gai nvestit instanța, în contradictoriu cu Primarul Orașului, solicitând anularea dispoziției nr. 375/8.09.2006 prin care s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură a terenului în suprafață de 300. situat în, lotul 421 din parcelarea și acordarea măsurilor reparatorii.
Motivează reclamantul că a solicitat restituirea bunului imobil ce a aparținut tatălui său Prin dispoziția contestată notificarea formulată a fost respinsă cu motivarea că reclamantul nu poate face dovada proprietății bunului în perioada de referință, respectiv 6.03.1945 - 22.12.1989.
Reclamantul a arătat că potrivit prevederilor Legii 10/2001 este repus în dreptul de acceptare a succesiunii tatălui său prin cererea adresată unității deținătoare.
Prin sentința civilă nr. 811/16.04.2007 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea, a dispus anularea dispoziției nr. 375/8.09.2006, a constatat că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent și a obligat pârâtul să emită dispoziție de acordare a unui imobil în compensare pentru terenul în suprafață de 300. situat în Sud, lotul 421 în parcelarea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că reclamantul și-a dovedit calitatea de moștenitor al deținătorului bunului, Gh. G, prin certificatul de moștenitor nr. 121/15.11.2005 emis de " și asociații". Defunctul a deținut terenul în suprafață de 300. ce formează lotul 421 în temeiul titlului de proprietate nr. 1270/7.05.1928.
Din actele depuse la dosar, singurii descendenți ai defunctului G sunt reclamantul și sora sa, care a părăsit țara, definitiv, în anul 1976 și care nu a adresat cerere de restituire în procedura Legii 10/2001.
În cauză, dovada dreptului de proprietate a fost făcută prin titlul prezentat, astfel că sarcina probei a fost răsturnată în favoarea pârâților care nu au combătut acest titlu cu nici un alt înscris.
Imobilul a fost preluat atât prin prisma dispozițiilor Legii 10/2001 care a prevăzut că preluările în baza acestui act normativ sunt abuzive cât și prin faptul că Decretul 111/1951 contravenea flagrant dispozițiilor constituționale în vigoare la acea dată care ocroteau proprietatea iar în actul de preluare a fost trecută o altă persoană decât deținătorul bunului, respectiv sora reclamantului.
În ceea ce privește măsura reparatorie instanța de fond a reținut că potrivit art. 26 din Legea 10/2001, propunerea de despăgubiri se poate face numai dacă măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel primarul orașului criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie și nelegalitate astfel:
Reclamantul a solicitat instanței de fond restituirea în natură a terenului în suprafață de 300. lotul 421 și în subsidiar, în cazul în care terenul este ocupat, restituirea prin echivalent.
Instanța de fond trebuia să aibă în vedere că imobilul a trecut în proprietatea statului conform Decr. 111/1951 în baza sentinței civile nr. 2204/11.05.1961 pronunțată de Tribunalul Popular al Orașului C, hotărâre ce este definitivă și se bucură de autoritate de lucru judecat.
Desființarea unei hotărâri judecătorești nu se poate solicita în nicio situație pe cale incidentală în cadrul altui proces ci numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de normele procedurale.
Deși reține corect dispozițiile art. 26 al.1 din legea 10/2001 instanța de fond prevede în dispozitivul hotărârii obligarea pârâtului la emiterea unei dispoziții privind acordarea de teren în compensare fără a reține incidența al.5 și al.6 din art. 26 Legea 10/2001.
Instanța de fond trebuia, în temeiul art. 25 din lege, să pună în vedere pârâtului să facă o ofertă de restituire prin echivalent în una din modalitățile prevăzute de lege.
La termenul de judecată din 12.12.2007 s-a invocat excepția tardivității declarării apelului.
Analizând, în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă excepția invocată instanța reține:
Potrivit art. 284 al.1 Cod pr. civilă " termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
La dosarul de fond se regăsește atașată la fila 147 dovada de comunicare a sentinței atacate numai către reclamantul
Din copiile de pe condica de corespondență și cea de evidență a dosarelor atașate în apel rezultă că au fost emise două comunicări ale sentinței de fond însă, la dosar nu este atașată dovada comunicării sentinței către pârâtul Primarul Orașului.
În lipsa dovezii de comunicare a hotărârii atacate nu se poate calcula termenul de apel d e 15 zile, conform dispozițiilor art. 284 al.1 Cod pr. civilă, astfel că apelul declarat de către pârât se socotește a fi declarat în termen.
În ceea ce privește criticile formulate de către apelantul pârât acestea sunt întemeiate în parte pentru următoarele considerente:
Autorul reclamantului, Gh., se legitimează ca proprietar al locului de casă în suprafață de 300. ce constituie lotul nr. 421 situat în com. conform titlului de proprietate nr. 1270/7.05.1928.
Terenul a trecut în proprietatea statului în baza Decr. 111/1951, prin sentința civilă nr. 2204/11.05.1961 a fostului Tribunal popular C pe numele surorii reclamantului.
De pe urma defunctului G decedat la 31.12.1943 au rămas ca descendenți reclamantul G care și-a dovedit calitatea de moștenitor prin certificatul de moștenitor nr. 121/ 15.11.2005 și pe numele căreia s-a dispus preluarea imobilului de către stat și care nu a formulat cerere de restituire în natură.
În evidențele fiscale ale Consiliului Local bunul imobil figurează înscris pe numele autorului reclamantului la matricola 36/1940 și pe numele surorii reclamantului Gh. - la matricola 1453/1958.
Cum, în cauză, s-a dovedit că autorul reclamantului a fost proprietarul ternului în suprafață de 300. imobilul fiind înscris în evidențele fiscale atât pe numele acestuia în anul 1940, cât și pe numele fiicei Gh. în anul 1958 nu se poate reține susținerea apelantului pârât în sensul că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului imobil.
Reclamantul a dovedit prin înscrisurile depuse că terenul a fost cu titlu legal de proprietate în patrimoniul autorului său, iar apoi s-a transmis succesorilor - așa fiind și preluat în proprietatea statului - iar pârâtul nu a făcut prin nici un mijloc de probă dovada contrară.
Cu privire la modul de preluare a terenului în proprietatea statului Legea 10/2001 în art. 2 lit. e prevede că " prin imobile preluate abuziv se înțelege: imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân".
Prin urmare Legea 10/2001 prevede expres că preluarea bunului în proprietatea statului în baza Decr. 111/1951 constituie o preluare abuzivă iar bunul se restituie fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia. Textul menționează expres ca modalitate de preluare pronunțarea unei hotărâri judecătorești în temeiul acestui decret astfel că, critica referitoare la faptul că sentința din 1961 este definitivă nefiind desființată, astfel că se bucură de autoritate de lucru judecat nu poate fi reținută.
În procedura instituită de Legea 10/2001 nu se desființează această sentință " pe cale incidentală" ci se constată că actul normativ în baza căruia a fost pronunțată hotărârea, contravenea dispozițiilor constituționale în vigoare la acea dată, iar preluarea bunului în baza acestui decret a fost abuzivă, astfel cum, de altfel, se prevede expres în lege.
În ceea ce privește însă, aplicarea dispozițiilor art. 26 din Legea 10/2001 critica apelantului pârât este întemeiată.
Din cuprinsul art. 26 al.1 din Legea 10/2001 rezultă că atunci când restituirea în natură nu este posibilă și se impune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, regula este acordarea măsurilor compensatorii și numai în subsidiar, dacă aceasta nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită, se vor face propuneri de acordare de despăgubiri.
Acest text trebuie analizat, în corelare cu prevederile art. 1 al.5 din același act normativ care instituia obligația primarilor sau, după caz, a conducătorilor unităților investite cu soluționarea notificărilor, de a afișa lunar tabelul bunurilor disponibile sau, după caz, al serviciilor care pot fi date în compensare.
Din analiza coroborată ale celor două texte ale legii rezultă că autoritatea competentă să stabilească natura măsurilor compensatorii este entitatea investită cu soluționarea notificării, pentru că ea este singura care poate aprecia dacă măsura este posibilă din punctul său de vedere, iar instanța sesizată de cel nemulțumit poate dispune doar în limitele tabelului ce conține bunurile disponibile care se pot acorda în compensare.
În cauză, în mod corect instanța de fond a apreciat că măsura restituirii în natură nu este posibilă dat fiind faptul că terenul este ocupat de construcții dar greșit a prevăzut strict ca măsură reparatorie compensarea cu un alt teren deși dispozițiile art. 26 prevăd alternativa acordării și de alte bunuri sau servicii în compensare sau acordarea de despăgubiri.
La judecata cauzei în fond, s-a depus tabelul cuprinzând bunurile ce pot fi acordate în compensare, menționându-se parcelările unde pot fi acordate suprafețe de teren în compensare.
Ori, față de această listă depusă în conformitate cu dispozițiile art. 1 al.5 din Legea 10/2001 și de prevederile art. 26 instanța reține că măsura compensării cu un alt teren trebuie să se raporteze numai la suprafețele de teren înscrise în tabel.
Includerea bunurilor în categoria celor disponibile este o atribuție care revine consiliului local, în temeiul art. 38 lit. h din Legea 215/2001, consiliul fiind singura entitate îndrituită să analizeze dacă un bun proprietatea unității administrativ teritoriale trebuie sau nu menținut în proprietatea acesteia, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unității administrativ teritoriale.
Prin urmare, instanța nu poate dispune, contrar prevederilor legale menționate, de bunuri care nu sunt incluse în lista bunurilor disponibile pentru că astfel s-ar micșora patrimoniul unității administrativ teritoriale împotriva voinței titularului dreptului și în absența oricărei justificări legale.
Pe cale de consecință, Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința tribunalului în sensul că va fi obligat pârâtul să emită decizie de acordare a unui teren în compensare din tabelul cu bunuri disponibile afișat cu adresa 8293/1.03.2007 și în cazul în care această măsură nu este acceptată pârâtul va acorda în compensare alte bunuri sau servicii ori va propune despăgubiri în condițiile legii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția tardivității declarării apelului.
Admite apelul civil formulat de apelantul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Sud,-, jud. C, în contradictoriu cu intimatul reclamant G, domiciliat în B,-,. /26,. 36, sect. 6, împotriva sentinței civile nr. 842 din 16.04.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- ( nr. vechi 3515/2006).
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că obligă pârâtul la emiterea unei dispoziții privind acordarea unui imobil în compensare din tabelul cuprinzând bunurile ce pot fi acordate în compensare în temeiul Legii nr. 10/2001 afișat cu adresa nr. 8293 din 1.03.2007 emisă de Consiliul Local, iar în cazul în care măsura compensării nu este acceptată de către reclamant obligă pârâtul să acorde reclamantului, în compensare, alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond
Red.dec.jud. -
15.02.2008
Dact.gref.
4 ex./15.02.2008
Președinte:Costea MonicaJudecători:Costea Monica, Daniela Petrovici
