Speta Legea 10/2001. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de intervenienta domiciliată în B,-, sector 2 și cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură, cu sediul la P, Str.-. -. nr.154,.3B,.A,.23,.7, județ P, împotriva sentinței civile nr. 434 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții -, domiciliat în B, Calea 13 nr.226, -.54,. 71, sector 5, - domiciliat în B,-, sector 2, -, domiciliată în B,.T nr.9, -.4,.18, sector 6, -, ambii domiciliați în B,-.A, -.36,.182, sector 6 și -- domiciliat în B,-,.8,.G,.264, sector 2, pârâții Primarul comunei Maneciu, județ P, Comuna Maneciu-prin primar, județ P, Consiliul Local Maneciu, județ P și intervenientele, domiciliată în P,-,. 9.E,.A,.2,. 5, județ P, domiciliată în V de M, B-dul.- - nr.63, bloc 13,.B,.3,.26, județ
Cerere de apel scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelanta-intervenientă reprezentată de avocat - din cadrul Baroului P potrivit împuternicirii avocațiale nr.209/21.092.0009 și intimații-reclamanți -, -, -, -, -- reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, lipsind intimații-pârâți Primarul comunei Măneciu, Comuna Măneciu -prin primar, Consiliul local Măneciu și intimatele-interveniente și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus întâmpinare de către intimata-intervenientă, solicitându-se și judecarea cauzei în lipsă.
Se comunică un exemplar de pe întâmpinare apărătorilor apelantei-interveniente și intimaților-reclamanți.
.//.
-2-
Având pe rând cuvântul, apărătorii părților învederează că nu mai au alte cereri, iar instanța ia act de aceste declarații, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat - pentru apelanta-intervenientă, dezvoltă oral motivele de apel depuse în scris la dosar, susținând sentința este netemeinică și nelegală.
În esență, susține că instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție fără a avea în vedere întregul material probator administrat în cauză.
Astfel, bunicul său a lăsat un testament olograf numit "act de ultimă voință" și datat 26.03.1944, prin care terenul de 1225 mp. situat în com.Măneciu, sat Cheia, jud.P, urma să-i revină intervenientei. Prin același act bunicul a lăsat și celorlalți fii și nepoți, diferite bunuri imobiliare. La decesul bunicului, autorii intervenientei au avut cunoștință de acest act de ultimă voință, respectându-l întocmai - situație ce rezultă din certificatul de moștenitor 7/1995 prin care mama intervenientei a renunțat la succesiunea tatălui. Mai mult, ceilalți copii ai defunctului bunic, în timpul vieții lor nu au făcut nici un demers pentru a intra în posesia terenului ce acum face obiectul litigiului.
Intervenienta a fost cea care, după ce a aflat de acest act de voință, a întreprins demersurile necesare în vederea restabilirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
În dovedirea drepturilor sale, intervenienta a depus toate actele și, de menționat este și împrejurarea că scrisul și semnătura de pe testamentul invocat, nu au fost contestate de nimeni.
Pentru motivele detaliat depuse în scris la dosar, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate iar pe fond admiterea cererii de intervenție. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații-reclamanții, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică, a sentinței de fond, urmând a se avea în vedere susținerile din întâmpinare.
În esență, arată că apelanta nu a solicitat niciodată atribuirea terenului în litigiu.
În cuprinsul cererii sale, aceasta a arătat că a aflat abia în anul 2006 de existența acestui "act de ultimă voință" al bunicului său, pe care-l califică drept testament olograf. Or, nu se știe exact cine a scris și datat acest act și nici nu este de crezut că a aflat de acesta abia în 2006 atâta vreme cât mama sa și restul familiei cunoștea despre existența lui.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea:
Deliberând asupra apelului civile de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr.4380/105/10.07.2007, reclamanții, - au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local Maneciu, Primarul com.Maneciu, Comuna Maneciu, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să se dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie terenul de
-3-
1361 mp. situat în com.Maneciu, sat Cheia, notarea interdicției de înstrăinare cu privire la acest imobil și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autorul lor comun a deținut în proprietate terenul în litigiu în baza titlului de proprietate nr.50/1923, procesului-verbal din 18.08.1922, fișei individuale din 1942, adresei din 1943 și că, potrivit actelor de stare civilă au calitatea de moștenitori legali ai acestuia, fiind îndreptățiți la revendicarea terenului deținut de pârâți în mod nelegal.
La data de 26.10.2007, pârâtul Consiliul Local Măneciu a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, în condițiile in care, în baza 215/2001 nu are calitate procesuală pasivă atât timp cat reclamanții nu au formulat notificare în baza 10/2001.
La data de 07.12.2007 numita a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând introducerea sa în cauză si să se constate că a dobândit în calitate de legatar cu titlu particular de la defunct, terenul în litigiu.
La data de 22.01.2008, reclamanții au formulat un răspuns la cererea de intervenție formulată, solicitând respingerea acesteia în condițiile în care înscrisul sub semnătură privată invocat de către intervenientă, nu constituie un testament în favoarea sa, fiind un înscris sub semnătura privată, mai ales ca există hotărâri judecătorești care atestă respingerea unei asemenea cereri ca inadmisibilă.
In ședința publica din 22.01.2008, instanța a încuviințat in principiu cererea de intervenție și a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenientă a numitei.
La data de 18.03.2008, intervenienta și-a precizat cererea de intervenție în sensul ca i-a testat terenul in litigiu alături de celelalte bunuri care au fost împărțite între ceilalți moștenitori, iar existența acestui testament a fost cunoscută de toți copiii defunctului care în urma decesului acestuia, cu ocazia emiterii certificatului de moștenitor nr.7/1955 au ținut seama de voința defunctului.
De asemenea, reclamanții, la termenul din 18.03.2008, au precizat că nu mai înțeleg să solicite notarea interdicției asupra imobilului.
La data de 06.01.2009, instanța, având in vedere raportul de expertiza, a dispus introducerea in cauza în calitate de interveniente a numitelor si.
La data de 05.02.2009 intervenienta a formulat o întâmpinare prin care a arătat ca într-adevăr, deține o parte din terenul in litigiu fără niciun drept, fiind de acord să-și retragă gardul și să predea reclamanților parcela pe care o ocupa nelegal de 109 mp.
In cauză, s-au administrat probe cu acte, interogatoriu și expertiza topometrică.
După administrarea probatoriilor, instanța de fond a pronunțat sentința civilă nr.434 din 17.02.2009, prin care a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Consiliul Local Măneciu, s-a admis în parte în acțiunea precizată a reclamanților, cu obligarea pârâților să lase acestora în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 1225 mp. și pe intervenientele și, terenul de 109 mp. ambele situate în com.Măneciu, sat Cheia, identificate prin raportul de expertiză -inclusiv completare.
-4-
Prin aceeași sentință a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenție a intervenientei cu obligarea pârâților, în solidar, la 2600 de lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru o hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din analiza probelor administrate in cauză, rezultă că autorul reclamanților a dobândit in proprietate, potrivit titlului de proprietate nr.50/26.03.1923, planurilor depuse la dosar, procesului-verbal din 18.08.1922, fisei individuale nr.-/1942, cererii nr.21318/1943 un teren de cca.1361 mp. situat in com.Maneciu, sat Cheia, lotul nr.105, teren pe care acesta l-a dat in folosință cu titlu gratuit în aprilie 1943 comunei Măneciu însă, în urma decesului numiților -decedat la 10.01.1955, -decedata la 20.08.1954, au rămas ca moștenitori legali autorii reclamanților, respectiv -, în calitate de copii și o masă sucecsorală compusă din diferite imobile situate in B,-, constând într-o casă, un teren de 339 mp. un loc de veci in Cimitirul -, un alt teren în, jud.C de 512 mp. mama intervenientei, respectiv renunțând expres la succesiunile celor doi defuncti si.
Pe de alta parte, in baza probelor administrate în cauză, coroborate cu raportul de expertiza topo inclusiv completare, terenurile in litigiu de 1225 mp. si 109 mp. situate in com.Măneciu, sat Cheia, fac parte din suprafața totală de cca.1361 mp. descrisă in titlul de proprietate nr.50/1923, nefăcând obiectul legilor fondului funciar, al altor titluri de proprietate, nici din domeniul public sau privat al statului, parcela de 109 mp. aflându-se în posesia intervenientelor si.
Ca atare, atât timp cat terenurile în litigiu de 1225. 109. situate in com.Maneciu, sat Cheia fac parte din terenul de cca.1361 descris in titlul de proprietate nr.50/1923 dobândit de către autorul reclamanților, parcele ocupate de către pârâți și, respectiv intervenientele, fără ca aceștia să dețină un titlu de proprietate asupra celor doua parcele, înseamnă ca reclamanții, in calitate de moștenitori legali ai autorului lor sunt proprietarii celor două parcele de teren sus-menționate în baza titlului de proprietate nr.50/1923, a fisei individuale din 1942, procesului-verbal din 18.08.1922, planurilor de situație existente la dosar si au dreptul să revendice de la pârâți și cele doua interveniente aceste două parcele de teren, întrucât aceștia din urmă, nu dețin niciun act de proprietate cu privire la terenuri, iar reclamanții se află în imposibilitate de a întrebuința aceste terenuri potrivit destinației lor și de a le culege fructele sau productele.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intervenienta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit i sa respins ca neîntemeiată cererea de intervenție, fără a se avea în vedere întregul material probator existente în dosar, ignorând faptul că bunicul, prin testamentul olograf intitulat " act de ultima ultimă voința" din 26.03.1944 a dispus ca terenul situat în com. Măneciu, sat Cheia, în suprafață de 1225 mp. să-i revină în calitate de nepoată de fiica. Cea care a făcut demersuri în vederea restabilirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, a fost intervenienta și nu celelalte părți, iar actele depuse, ca și concluziile raportului de expertiza, relevă faptul că terenul revendicat este unul și același cu cel testat de bunicul sau și nu face
-5-
parte din se domeniul public sau privat al statului, nu a făcut obiectul altor legi reparatorii.
Susține apelanta-intervenientă ca în mod greșit a fost respinsă și cererea sa de constatare a calității sale de proprietară a terenului în calitate de legatar cu titlu special, cu motivarea că transmiterea averii de pe urma defunctului este legală și nu testamentară, așa cum atestă certificatul de moștenitor nr.7/1955.
De menționat este faptul că niciodată și la niciun termen de judecată, nu au invocat, și nici instanța din oficiu, vreo excepție privind valabilitatea testamentului sau alt motiv de nulitate al acestuia, iar dacă ele ar fi fost invocate, ar fi solicitat probe care să ateste conținutul, scrisul și semnătura testamentului, arată apelanta-intervenientă.
Susținerile reclamantelor că nu au avut cunoștință de existența testamentului, nu echivalează și nu poate fi reținută de către instanța de judecată ca o noncunoaștere, sau ca o contestare a valabilității testamentului, ci trebuie apreciat ca o simplă necunoaștere a existenței acestui înscris, înscris despre care și intervenienta a avut cunoștință în anul 2006.
Apelanta-intervenientă a solicitat, pentru motivele invocate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii cererii sale de intervenție așa cum a fost formulată.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat, răspunzând punctual tuturor criticilor ( filele 35-38 dosar apel)
Mai întâi trebuie remarcat că pretinsa cerere de intervenție are un caracter inform, ceea ce o face inaptă a fi luată în discuție.
Astfel, potrivit art.50 alin.1 Cod pr.civilă, cererea de intervenție în interes propriu va fi făcută în forma prevăzută pentru cererea de chemare în judecată, iar potrivit art. 112 pct.3 Cod pr.civilă, cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință.
În speță, trebuie observat că cererea de intervenție în discuție nu are un obiect, intervenienta nu cere nimic instanței, ci face numai precizarea că terenul respectiv i-ar aparține în virtutea unui înscris sub semnătură privată.
Instanța de fond a solicitat intervenientei să-și precizeze cererea, iar precizarea de la fila 113 se referă exclusiv la aceeași situație de fapt, fără să se precizeze în vreun mod obiectul cererii de intervenție.
Prin urmare, niciodată pe parcursul derulării cauzei, intervenienta nu a înțeles să formuleze și, pe cale de consecință să solicite pe calea aleasă, a cererii de intervenție, pe lângă respingerea acțiunii principale revendicarea în favoarea sa a terenului ce face obiectul cauzei.
Ca atare, instanța a respins în mod corect cererea de intervenție sub aspectul revendicării suprafeței de teren de către intervenientă, având în vedere că instanța nu poate acorda ceea ce nu s-a cerut.
Pe fondul cauzei, în mod corect instanța de fond a respins cererea de intervenție, cu motivarea că înscrisul sub semnătură privată intitulat "act de ultimă
.//.
-6-
voință" nu poate fi luat în considerare pentru admiterea unei pretenții eventual exprimate de intervenientă.
O alta întâmpinare a fost făcută de către intervenientele și, în cuprinsul căreia se fac o serie de precizări în legătură cu pretențiile apelantei-interveniente (fila 49 dosar apel).
Curtea, examinând sentința apelată prin prisma criticilor invocate, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, a actelor și lucrărilor dosarului, constată că apelul intervenientei este nefondat, pentru următoarele considerente:
Apelanta - intimată a la formulat 07.12.2007 (la instanța de fond) o cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat introducerea sa în cauză și să se constate că a dobândit, în calitate de legatar cu titlu special, de la defunct, terenul în litigiu.
Ulterior, la 18.03.2008, intervenienta și-a precizat această cerere, în sensul că bunicul său i-a testat terenul în litigiu alături de celelalte bunuri care au fost împărțite între ceilalți moștenitori, iar existența acestui testament a fost cunoscută de toți copiii defunctului, care, în urma decesului lui, au ținut seamă de voința testatorului în decizia emiterii certificatului de moștenitor nr.7/1955.
Verificând actul intitulat "act de ultima voință", la care se referă apelanta-intervenientă, se poate vedea că acesta nu reprezintă din punct de vedere juridic, un testament valabil, el exprimă voința a două persoane, iar potrivit disp. art.857 Cod civil, două sau mai multe persoane nu pot testa prin același act.
De altfel, în privința testamentelor olografe, legea este mai drastică, solicitând expres să se apeleze la un notar public pentru a se executa acel testament și cerând citarea moștenitorilor legali în cadrul procedurii succesorale (în acest sens sunt aplicabile disp. art.92 cod civil și art. 75 din Legea 36/1995).
În cazul apelantei-interveniente, procedura la care ar fi trebuit să apeleze este cea notarială pentru obținerea unui certificat de calitate de moștenitor, așa cum prevăd disp.art.84 din Legea 36/1995, ulterior putând fi emis un certificat de moștenitor suplimentar, notarul fiind obligat prin lege să verifice actul, inclusiv prin efectuarea unei expertizei grafologice, așa cum se procedează în cazurile când nu există un testament autentic.
Susținerile apelantei-interveniente în sensul că aceasta a făcut demersuri în vederea restabilirii dreptului de proprietate asupra terenului, și nu celelalte părți din proces, sunt lipsite de relevantă atâta vreme cât intervenienta nu și-a putut dovedi, cu celelalte probe, dreptul său exclusiv de proprietate asupra terenului în litigiu.
Nefondate sunt și criticile potrivit cărora instanța de fond ar fi trebuit să constate calitatea sa de proprietar a terenului în litigiu, în calitate de legatar cu titlu particular, în baza înscrisului intitulat "act de ultima voință" din 26.03.1944, ca fiind întocmit de defunctul și, care au testat în favoarea intervenientei, terenul în litigiu.
Astfel, certificatul de moștenitor nr.7/1955, emis de pe urma defuncților, arată că succesiunea acestora este legală și nu testamentară, niciunul dintre moștenitori, nici chiar mama intervenientei nu s-au prevalat de pretinsul testament, acceptând succesiunea sau renunțând la aceasta în calitate de moștenitori legali.
-7-
Așa cum corect a reținut și instanța de fond, la dosarul cauzei nu există nicio dovada că înscrisul semnătură privată, invocat de către intervenientă, a fost scris, semnat și datat de cei doi defuncți pentru a produce efecte juridice ca act de proprietate în favoarea sa.
De altfel, dovada drepturilor succesorale ale părților din proces, și ca urmare dreptul de proprietate al acestora asupra bunurilor succesorale, s-a determinat în raport de certificatul de moștenitor nr.7/1955 și titlul de proprietate nr.50/1923 și nu în raport de un înscris sub semnătură privată, contestat și nerecunoscut de către intimații-reclamanți.
De menționat este faptul că apelanta-intimată a mai încercat anterior să dea eficiență juridică înscrisului sub semnătură privată, pe rolul instanțelor au existat dosarele nr- și nr-, în ambele acțiunile fiind respinse, așa cum rezultă din sentințele civile nr.247/2007 și nr.8564/2008 aflate în copie la dosarul de fond (filele 99-101).
Rezultă, așadar, pentru considerentele mai-sus expuse, că apelul intervenientei este nefondat și va fi respins ca atare, în baza disp. art. 296 Cod pr.civilă.
Văzând disp. art.274 Cod pr.civilă, apelanta-intervenientă va fi obligată la 2000 de lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intervenienta domiciliată în B,-, sector 2 și cu domiciliul ales la Cabinetul Individual de Avocatură, cu sediul la P, Str.-. -. nr.154,.3B,.A,.23,.7, județ P, împotriva sentinței civile nr. 434 din 17 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții -, domiciliat în B, Calea 13 nr.226, -.54,. 71, sector 5, - domiciliat în B,-, sector 2, -, domiciliată în B,.T nr.9, -.4,.18, sector 6, -, ambii domiciliați în B,-.A, -.36,.182, sector 6 și -- domiciliat în B,-,.8,.G,.264, sector 2, pârâții Primarul comunei Maneciu, județ P, Comuna Maneciu-prin primar, județ P, Consiliul Local Maneciu, județ P și intervenientele, domiciliată în P,-,. 9.E,.A,.2,. 5, județ P, domiciliată în V de M, B-dul.- - nr.63, bloc 13,.B,.3,.26, județ
Obligă pe apelanta-intervenientă la 2000 de lei cheltuieli de judecată către intimații-reclamanți.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
.//.
-8-
Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
red.CP /tehnored.VM
13 ex./27.01.2010
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Constanța Pană
