Speta Legea 10/2001. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10/A/2010
Ședința publică de la 29 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară vicepreședinte
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI S împotriva sentinței civile nr.821 din 9 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect Legea 10/2001, în contradictoriu cu reclamanții intimați, -LI și.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanții intimați, -Li și, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat și timbrat, cauza fiind amânată de la termenul anterior pentru comunicarea întâmpinării cu apelantul.
Nemaifiind alte cereri de formulat, având în vedere că apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în apărare.
Avocat pentru reclamanții intimați solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Solicită cheltuieli de judecată onorariul avocațial, conform chitanței pe care o depune la dosar.
În continuare susține motivele de respingere invocate în întâmpinare, arătând, în esență, că susținerile apelantului nu sunt adevărate, în speță nu este vorba despre o donație ci despre un imobil preluat abuziv iar potrivit prevederilor art.21 din Legea 10/2001 imobilul trebuie restituit în natură.
Instanța, față de actele și lucrările dosarului, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr-, contestatorii, t - Li și t în calitate de moștenitori ai lui t au solicitat constatarea nulității și desființarea deciziei de respingere nr. 1220/2009 emisă de Primarul Municipiului Sibiu și restituirea în natură a imobilului înscris în CF 7421 Sibiu, nr. top. 4104/2/26/2 cu consecința întabulării în cartea funciară în favoarea numitei și t, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr-, Tribunalul Sibiua admis contestația formulată de contestatori, a constatat nulitatea deciziei nr. 1220/2009 emisă de pârâți și a dispus restituirea în natură a imobilului și întabularea în CF a dreptului de proprietate pe numele reclamanților.
În considerentele sentinței s-a reținut că în dispoziția atacată intimatul se limitează doar la aprecierea că, trecând în proprietatea statului cu titlu de renunțare la proprietate în baza art. 60 din DL. nr. 115/1938, imobilul nu face obiectul Legii 10/2001.
Tribunalul a constatat că imobilul în litigiu cu privire la care autorii contestatorilor au declarat în anul 1971, anterior plecării din țară, că renunță la dreptul de proprietate, face obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 încadrându-se în categoria imobilelor prevăzute de art. 2 lit. "h" din lege. În condițiile în care legiuitorul a calificat ca fiind abuzive și preluările efectuate de stat cu titlu valabil, în lipsa unei dispoziții care să excludă de la beneficiul legii speciale de reparații pe proprietarii ( sau moștenitorii acestora) care au renunțat la bunurile lor pentru a putea părăsi țara, s-a apreciat că acțiunea este întemeiată.
S-a reținut că prin art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9 din Legea nr. 10/2001 se consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv și că în cauză nu s-a făcut dovada existenței vreunui impediment pentru restituirea în natură a imobilului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Primarul Municipiului Sibiu solicitând în baza art. 296 Cod procedură civilă, schimbarea în tot a hotărârii și respingerea contestației ca netemeinică și nelegală.
În expunerea motivelor de apel se arată că având în vedere modalitatea de trecere a imobilului revendicat în proprietatea Statului Român, respectiv renunțare la drept, acesta nu face obiectul Legii 10/2001 întrucât nu intră în categoria imobilelor preluate abuziv, potrivit prevederilor art. 2 lit. "c" din Legea 10/2001 și ale art. 2.2 din nr.HG 250/2007.
Susține că imobilul a trecut în proprietatea statului la dorința expresă a proprietarilor, care s-au desistat de proprietatea lor prin act autentic, acțiune ocrotită de lege și în anul 1971 dar și astăzi în baza art. 60 din nr. 115/1938.
Precizează că renunțarea la proprietate este similară cu donația, fiind un act gratuit iar pentru donația încheiată în formă autentică, lit. "c" a art. 2 din Legea 10/2001 prevede că se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv numai dacă donația a fost anulată printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, ori solicitanta nu a prezentat o astfel de hotărâre.
Apreciază că imobilul ar putea fi considerat ca preluat abuziv numai dacă s-ar fi obținut o hotărâre judecătorească de anulare sau de constatare a nulității actului de renunțare la proprietate. Actul de dobândire a imobilului nu poate fi considerat abuziv întrucât el există și la ora actuală, fiind prevăzut de art. 60 din nr. 115/1938.
În sensul celor de mai sus arată că s-a pronunțat și instanța supremă prin decizia civilă nr. 5970/2009.
Consideră că orice act normativ, deci și legea specială în speță se completează cu prevederile dreptului comun, acolo unde această lege nu distinge. Analizând considerentele instanței de fond, apelantul a ajuns la concluzia că dacă Legea specială, în speță Legea nr. 10/2001 nu reglementează categoria imobilelor preluate de stat cu titlu de renunțare la proprietate, înseamnă că ele nu au fost preluate abuziv și, pe cale de consecință, nu pot face obiectul Legii 10/2001 cu modificările și completările ulterioare, motiv pentru care contestația ar fi trebuit să fie respinsă pentru acest motiv ca inadmisibilă.
Invocă în acest sens și dispozițiile art. 1.5 lit. "c" din nr.HG 250/2007 arătând că legiuitorul a avut în vedere atât calitatea notificatorului de moștenitor al fostului proprietar dar și situația fostului proprietar care a renunțat la proprietatea sa.
Hotărârea primei instanțe este criticată și pentru faptul că apelantul a fost obligat la restituirea în natură fără a exista certitudinea că imobilul ar putea fi restituit în natură deși s-a solicitat efectuarea unei expertize prin care să se stabilească dacă este liber în accepțiunea Legii 10/2001.
În drept invocă dispozițiile art. 282, 296 și art. 242 alin. 2 cod procedură civilă, Legea 10/2001, Decretul Lege nr. 115/1938 și nr.HG 250/2007.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații contestatori au solicitat respingerea apelului arătând că imobilul se încadrează în art. 2 lit. "h" din Legea 10/2001 iar apelanta încearcă să deruteze instanța menționând practică judecătorească care vizează imobile donate statului deși în speță este vorba despre renunțare la proprietate. Mai susțin că nu există nici un impediment pentru restituirea în natură a imobilelor conform art. 21 din Legea nr. 10/2001.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român prin declarații de renunțare la dreptul de proprietate în temeiul art. 60 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Renunțarea la drept este într-adevăr o donație indirectă așa cum afirmă apelantul. Însă, donațiilor indirecte nu li se cere respectarea formei autentice ca în cazul donațiilor deoarece nu sunt contracte de donație ci liberalități efectuate pe calea altor acte juridice.
Neavând caracterul unui act de donație în înțelesul art. 800 cod civil și nefiind supusă cerinței formei autentice prevăzută de art. 813 cod civil, nu poate fi reținută cerința anulării sau constatării nulității donației ( renunțării la drept), în sensul art. 2 alin. 1 lit. "c" teza a II - a din Legea nr. 10/2001, acest text legal nefiind incident în cauză.
În consecință, în mod greșit se susține de către apelant necesitatea prezentării de către reclamanți a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de constatare a nulității actului de renunțare la dreptul de proprietate.
Decizia civilă a instanței supreme de care se prevalează apelantul vizează o situație distinctă de cea în speță, respectiv situația în care imobilul supus restituirii a fost preluat prin contract de donație încheiat în formă autentică, fiindu-i aplicabile prevederile legale menționate anterior. Ca atare, această hotărâre judecătorească nu poate prezenta vreo relevanță în cauza de față.
În condițiile în care în speță este vorba de o donație indirectă, care nu îndeplinește cerințele art. 813 cod civil, textul legal incident este art. 2 lit. "c" teza I din Legea 10/2001.
Cum imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv în conformitate cu aceste din urmă dispoziții legale, în mod corect prima instanță a constatat că reclamanții sunt îndreptățiși la măsuri reparatorii în temeiul Legii 10/2001.
Prevederile art. 1.5 lit. "c" din nr.HG 250/2007 nu fac referire la renunțarea la dreptul de proprietate ca modalitate de preluare a imobilelor de către stat astfel că nu pot fi folosite ca argument în sprijinul soluției de respingere a contestației reclamantului.
În privința măsurii reparatorii la care sunt îndreptățiți contestatorii, prima instanță a reținut în mod corect în baza extrasului de carte funciară atât identificarea imobilului cât și faptul că acesta se afla în proprietatea Statului Român și poate fi restituit în natură. În acest context și având în vedere faptul că apelantul nu a adus probe din care să rezulte că imobilul are o altfel de situație decât cea evidențiată de cartea funciară, criticile formulate în apel cu referire la această chestiune se constată a fi nefondate.
Față de cele reținute mai sus, având în vedere și dispozițiile art. 296 cod procedură civilă, Curtea constată că apelul intimatului este nefondat, impunându-se respingerea acestuia.
În temeiul art. 274 cod procedură civilă, apelantul va fi obligat să achite intimaților suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat ( 16).
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de către Primarul Mun. Sibiu împotriva sentinței civile nr.821/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr.-.
Obligă apelantul să plătească intimaților, -Li și suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 29 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
7 ex/01.03.2010
Jud.fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară
