Speta Legea 10/2001. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
instanță de apel
DECIZIE Nr.10
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paula Păun
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
Grefier: - - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 275 din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria comunei M, județul M, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că apelul este declarat în termen, motivat; prin motivele de apel, reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă, formulată de apelanta reclamanta și, constatând că nu mai sunt cereri formulate și excepții invocate, a apreciat cauza în stare de soluționare și a trecut la deliberări.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr-, reclamanta a chemat în judecată Primăria comunei M și Prefectura M, solicitând ca, prin hotărâre judecătorească, pârâtele să fie obligate la emiterea deciziei de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 1807 mp teren situat în intravilanul comunei M sat, eventual restituire în natură, în măsura în care mai este posibil.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în fapt, socrii săi G și, au deținut în proprietate un teren de 2500 mp și casa cu trei camere, bucătărie și. Aceste bunuri le-au vândut la 29 martie 1974 reclamantei și soțului său, care este decedat.
La momentul înstrăinării și încă trei ani după această dată, în casă a funcționat magazinul sătesc de la care primeau chirie.
În următorii ani, casa le-a fost luată fără nici o explicație și demolată, iar terenul a fost ocupat de o construcție nouă, ce aparține Primăriei.
După intrarea în vigoare a Legii 18/1991, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 693 mp.
A făcut demersuri pentru diferența de teren, însă i s-a comunicat că nu poate fi restituită conform Legii 18/1991, fiindcă este ocupat de construcția statului.
La apariția Legii 10/2001, s-a adresat cu notificare Primăriei M, solicitând restituirea întregii suprafețe de teren sau acordarea de despăgubiri.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar următoarele înscrisuri: notificarea nr. 111/N/2001, actul de vânzare încheiat la 3 noiembrie 1936, actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1353/29.03.1974, planul cadastral al localității, xerocopia unui înscris sub semnătură privată intitulat chitanță, Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar nr. 312/18.11.2008, adresa nr.82818/10.10.1990 a Arhivelor Statului C, Hotărârea nr. 554/31.10.1990 dată în dosar nr. 1083/1990 de Comisia pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr.118/1990, acte de stare civilă și a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii G și Șosea, pentru a dovedi perioada în care a fost demolată construcția.
În baza rolului activ prevăzut de disp.art.129 al.5 civ. instanța a solicitat relații de la Primăria comunei
Cu adresa nr. 20105/01.06.2009, Primăria Mar ăspuns la relațiile solicitate înaintând și documentația aferentă cererilor formulate de reclamantă, conform legilor fondului funciar și 10/2001.
Prin sentinta civilă nr.275 din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a constatat următoarele:
Prin notificarea nr.1111/N/2001 adresată Primăriei M, reclamanta a solicitat, conform Legii 10/2001, restituirea suprafeței de 2500 mp de teren intravilan situat în satul iar, dacă nu este posibil, în echivalent, cu suprafață și categorie, precum și despăgubiri bănești actualizate pentru construcția edificată și demolată de pe acest teren, bunuri ce i-au aparținut conform contractului de vânzare cumpărare nr. 1353/29.03.1974.
Potrivit disp.art.3 lit.a din 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv, a acestora.
Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat de reclamantă, aceasta împreună cu soțul său (decedat), au cumpărat de la socrii reclamantei - G și - un imobil teren loc de casă situat în V satului comuna M, în suprafață de 200 mp și casa situată pe acest teren construită din lemn și acoperită cu țiglă, cu vecini: R - drum, A - CAP, MZ- drum și MN -.
Rezultă, așadar, că reclamanta și soțul său, au dobândit prin acest contract, doar 200 mp. și nu 2500 mp, diferența de 2300 mp fiind preluată anterior încheierii contractului, de la vânzători, de către CAP.
Prin urmare, pentru redobândirea dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe, sunt îndreptățiți. conform legilor fondului funciar, și nu Legii 10/2001, moștenitorii fostului proprietar, de la care CAP-ul a preluat terenul.
A mai susținut reclamanta că, prin chitanța întocmită ulterior contractului autentic (fila 6), vânzătorii le-au vândut și diferența de teren, astfel încât au devenit proprietari asupra întregii proprietăți de 2500 mp. Această chitanță este lipsită de valoare juridică, fiindcă respectiva suprafață nu mai era în patrimoniul lor, ci al CAP-ului.
Din adresa nr.82818/10.10.1990 (fila 15) rezultă că împreună cu cei doi fii și au fost dislocați la 18 iunie 1951 în C, unde au locuit până în 1955.
Din aceea perioadă, în imobilul construcție, ce face obiectul notificării, a funcționat magazinul sătesc, cu aproximație până în anii 1980 - 1981 (așa cum rezultă din adresa nr.2051/01.06.2009).
Chiar dacă reclamanta și soțul ei au cumpărat casa și terenul de 200 mp în anul 1974, pe toată perioada funcționării magazinului, de consum plătea chirie familiei, aspect recunoscut însăși de reclamantă.
Prin urmare, aceasta nu a făcut dovada preluării abuzive a construcției și, mai mult, fără nici un suport probator, susține că s-a demolat abuziv de organele locale.
Dovada contrară a acestor susțineri o reprezintă înscrisul de la fila 50, din care rezultă că, soacra petentei, a arătat Comisiei Locale de Fond Funciar M că, în urmă cu cca. 20 ani, ea a vândut materialele din casă, iar pe plaț CAP a construit o, motiv pentru care a solicitat să i se acorde teren corespunzător, de 2500 mp în intravilanul satului.
Declarațiile martorilor nu sunt relevante, întrucât martorul G arată că demolarea s-a produs în 1952 - 1953 (deci anterior vânzării) iar martora nu știe cine a demolat casa și nici perioada.
În ceea ce privește suprafața de teren pentru care este îndreptățită la restituire, din înscrisurile aflate la fila 55 și 56, rezultă că reclamanta solicitat-o la Legea 169/1997, fiindu-i atribuită prin TP nr. 10268/2004 (fila 32).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie, întrucât, din probele administrate în cauză, cu trimitere la depozițiile martorilor și acte, rezultă următoarele: imobilul - construcție și teren în suprafață de 2500 mp. - a aparținut reclamantei și soțului acesteia; imobilul a fost preluat abuziv de autoritățile legale în perioada regimului trecut, în acest imobil funcționând magazinul sătesc; casa a fost demolată și pe acest amplasament a fost edificată o construcție nouă, ce aparține Primăriei; chiar și reconstituirea dreptului de proprietate pentru o parte din teren, înseamnă o recunoaștere a autorităților locale, a susținerilor reclamantei.
S-a arătat, de asemenea, că hotărârea atacată este superficială și contradictorie, întrucât, deși se reține că imobilul a fost proprietatea reclamantei, pentru care primea chirie de la autorități, se reține totodată că nu s-a făcut dovada preluării abuzive a construcției.
Apelul nu este fondat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului, în raport de prev.art.295 alin.1 pr.civ. se constată că prima instanță, prin sentința atacată, față de probele administrate în cauză, a reținut o corectă situație de fapt și a aplicat în mod corect dispozițiile Legii 10/2001.
După cum a motivat și Tribunalul, depoziția martorului G (fila 93 dosar fond) este irelevantă în susținerea situației de fapt expusă de reclamantă, întrucât martorul declară expres că demolarea casei s-a făcut în 1952 - 1953, deci anterior cumpărării imobilului (1974), iar în ceea ce privește pe martora Șoșea (fila 94 dosar fond) aceasta declară că nu are cunoștință cine și când a demolat construcția.
Actele relevante depuse la dosar, dovedesc numai că reclamanta și soțul său au dobândit construcția și terenul în suprafață de 200 mp. (contractul de vânzare-cumpărare din 29 martie 1974), iar în imobilul construcție a funcționat magazinul sătesc, până în 1980-1981 (adresa nr.2051/01.06.2009, coroborată cu recunoașterea reclamantei) pentru care reclamanta și soțul său au încasat chirie.
Nu există probe certe la dosar, din care să rezulte că terenul ce a făcut obiectul vânzării-cumpărării, a fost în suprafață de 2500 mp. întrucât chitanța - act sub semnătură privată (6 dosar fond) - încheiată după 1974, se referă la terenul ce intrase în patrimoniul P, " ocupat abuziv de CAP".
De asemenea, nu s-a făcut dovada preluării abuzive și demolării construcției de către autoritățile locale; dimpotrivă, din probele dosarului, între care înscrisul de la fila 50 dosar fond (cerere ) rezultă că soacra petentei a vândut materialele din casă, ceea ce constituie o prezumție și a demolării imobilului, de către familia reclamantei.
Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, în temeiul Legilor fondului funciar, nu înseamnă o recunoaștere a dreptului reclamantei, în prezenta cauză - cum susține aceasta - ci, dimpotrivă, confirmă motivarea sentinței, în sensul că terenul intrase în patrimoniul CAP, și, ca atare, nu s-a transmis dreptul de proprietate la reclamantă.
Prin urmare, terenul în litigiu nu a fost preluat abuziv de stat de la reclamantă și, în consecință, nu face obiectul restituirii în temeiul Legii 10/2001.
Referitor la critica ce vizează motivarea sentinței atacate, aceasta este de asemenea nefondată, hotărârea cuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile și susținerile reclamantei.
Față de considerentele expuse, în baza art.296 pr.civ. apelul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 275 din 06 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria comunei M, județul M, având ca obiect Legea nr.10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
28.01.2010
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Paula PăunJudecători:Paula Păun, Paraschiva Belulescu
