Speta Legea 10/2001. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 100
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valeria Cormanencu Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de reclamanții și - împotriva sentinței civile nr. 1573 din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul asistat de avocat ce o reprezintă și pe apelanta -, avocat pentru ii intimatului, lipsă fiind reprezentanții intimaților Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Primarul-Consiliul Local-Primăria
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-au depus prin serviciul de registratură precizări formulate de Primarul Municipiului I, cu duplicat.
Instanța, constată că s-au depus la dosar de către Primarul Municipiului I precizări în sensul că nu are în proprietate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare pentru imobile care fac obiectul Legii nr. 10/2001. Referitor la precizările Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, se constată că există un capăt de cerere la judecata căruia s-a renunțat.
Avocat arată că, invocă lipsa calității procesuale pasive a Statului Român și a ilor intimatului, la paginile 59, 60 dosar fond se află declarațiile autentice de renunțare la judecată, încheierea prin care s-a luat act în conformitate cu prevederile articolului 246 alineatul 2 Cod procedură civilă. Arată că a fost dezinvestită instanța de fond în momentul în care s-a renunțat la judecata cu acești pârâți, nu trebuie să figureze ca intimați în apel.
Avocat arată că susținerile formulate oral de apărătorul părții adverse sunt reale.
Instanța constată că, atât timp cât prima instanță a reluat în dispozitivul hotărârii această renunțare la judecată, citarea în calea de atac se face în contradictoriu cu toate părțile. În plus, dispozițiile articolului 294 Cod procedură civilă stabilesc cadrul procesual ce privesc și părțile, instanța de apel a fost investită cu motivele de apel formulate de apelanți.
Instanța, din oficiu, în baza rolului activ, constată că acțiunea în restituire în baza Legii nr. 10/2001 în care s-a solicitat restituirea în natură în care s-a formulat și un capăt de cerere privind constatarea nulității unui titlu de proprietate, capăt de cerere la judecarea căruia s-a renunțat. Între timp s-a formulat cerere pe cale separată la judecătorie, proces care a fost suspendat. Interpelat de către instanță, în ceea ce privește soluționarea cererii de retrocedare în natură, care dintre cele două procese cu acțiuni diferite are prioritate, avocat arată că nu mai insistă cu privire la acel capăt de cerere. Prezintă o serie de înscrisuri în susținerea apelului. Instanța le restituie deoarece sunt deja depuse la dosar și i se pune în vedere că poate să le depună anexate concluziilor scrise.
, apărătorii prezenți ai părților litigante arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat solicită admiterea contestației cu consecința anulării dispoziției primarului, obligarea la emiterea unei noi dispoziții prin care să se restituie apelanților terenul rămas liber iar pentru diferența de teren să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, acordarea ca măsură reparatorie un alt teren pe care îl are în proprietate Municipiul
Arată că hotărârea emisă de primar este nelegală, în răspunsul comisiei de acordare a măsurilor reparatorii se arată că nu are astfel de bunuri, fiind încălcate dispozițiile art. 10 alineatul 1 din Legea nr. 10/2001. La instanța de fond s-a încercat să se dovedească faptul că, potrivit dispozițiilor legale, prima măsură pe care ar trebui să o aibă Municipiul I este de a încerca să restituie terenurile, dacă există posibilitatea și nu există, acestea sunt afectate de cimitir public, sau să acorde un alt teren ca măsură reparatorie. Susține că a arătat că Municipiul I are la dispoziție teren pe care l-ar putea acorda ca măsură reparatorie pentru imobilul expropriat. În plus, reprezentantul primăriei arată că, prin adresa depusă la dosar, Municipiul I nu are în proprietate terenuri care să poată fi oferite în compensare. Orice suprafață de teren poate face obiectul unei cereri de restituire. Există o contradicție, se arată că există terenuri, dar nu se pot acorda măsuri în echivalent pentru că s-ar putea ca fostul proprietar să le solicite.
Precizează că nici o lege de retrocedare nu stabilește o prioritate, terenurile trebuie restituite ca măsuri reparatorii prin echivalent în ordinea formulării cererilor de retrocedare. Intimatului i s-a dat din terenul luat de la apelanți o suprafață de teren. Din înscrisurile rezultă că există acest teren la dispoziția primăriei.
Arată că a depus la dosar titlul de proprietate din care rezultă că în proprietatea Consiliului Local există C puțin 160 hectare teren pe care ar putea să-l retrocedeze, s-a depus Hotărârea de Guvern care dovedește care este patrimoniul Municipiului Dispozițiile legale prevăd că unitatea deținătoare trebuie să retrocedeze în natură sau prin echivalent. Depune la dosar un comentariu la o speță CEDO din 19.01.2009 cu referire la faptul că legea de retrocedare trebuie să aibă efect. Hotărârile Curții Europene sunt obligatorii, prevalează legilor interne. Nu se poate lăsa la discreția primarului, dacă acordă sau nu teren, dacă există teren acesta trebuie să-l acorde.
Consideră că întreaga motivare a sentinței este greșită și nelegală, rezultă că deși există teren, nu se poate da acest teren deoarece s-ar putea da altor persoane, afirmându-se că sunt terenuri de utilitate publică, nu s-a făcut nici un fel de dovadă că terenul aflat în proprietatea primăriei ar fi de utilitate publică.
Solicită schimbarea în tot a sentinței apelate, arată că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Avocat arată că situația a fost rezolvată la instanța de fond, s-a renunțat la cererea de chemare în judecată, titlul este în vigoare, pe cale separată nu există o altă hotărâre de desființarea titlului, terenul se află sub cimitir.
Învederează instanței că nu solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iași la data de 22.01.2007 reclamanții - și --- contestă dispoziția nr. 3544 din 04 decembrie 2006 dată de Primarul Mun. I prin care:
- respinge cererea de restituire în natură a imobilului, motivat de faptul că imobilul construit a fost demolat iar terenul ocupat parțial (106.833.) de cimitirul "Sf. și ", iar pentru suprafața de 3.167. a fost emis titlu de proprietate unei alte persoane;
- respinge cererea de acordare de despăgubiri bănești pentru construcțiile demolate, motivat de faptul că Legea nr. 10/2001, republicată, nu prevede această formă de despăgubire;
- se propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru suprafața de 11 ha teren și pentru construcțiile demolate, în cote egale de câte d-nei --- și d-lui -, reprezentați prin.
Reclamanții solicită restituirea în natură a suprafeței de 125.000. teren intravilan situat în I,-, obligarea Comisiei centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei pentru acordarea titlurilor de despăgubiri - capăt de cerere la judecata căruiaa renunțat, constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 186.530/05 august 2003 emis în favoarea lui la judecata căruiaa renunțat(art. 246 Cod procedură civilă).
Tribunalul Iași prin sentința civilă nr. 1573 din 16 octombrie 2008 în baza dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă ia act de renunțarea reclamanților - și --- la judecarea cererii în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor și cu pârâtul.
Ia act și de renunțarea reclamanților la judecarea capetelor de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. - din 05.08.2003 emis în favoarea pârâtului și respectiv obligarea comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei prin care să se dispună titluri de despăgubiri pentru imobilele trecute abuziv în proprietatea Statului conform Legii nr. 83/1949 și ulterior demolate, situate în I, strada - de nr. 26.
Respinge contestația reclamanților - și ---, în contradictoriu cu Primarul Municipiului I împotriva dispoziției nr. 3544 din 04.12.2006 emisă de Primarul municipiului I, pe care o menține.
Pentru a pronunța hotărârea instanța de prim grad a constatat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite conform art. 3 lit. "a" și art. 4 din Legea nr. 10/2001, că imobilul în suprafață de 11 ha situat în I, - de, nr. 26, fost preluat abuziv de stat în baza Legii nr. 83/1949, construcțiile demolate, terenul ocupat în cea mai mare parte de Cimitirul "Sf. și ", o altă suprafață fiind atribuită prin reconstituirea dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991 unei persoane fizice.
Reține tribunalul că restituirea în natură nu este posibilă, însușindu-și concluziile expertizei tehnice prin care s-a stabilit că suprafața de 10,68 ha aparține domeniului public al Municipiului I, fiind ocupată de cimitir -,13; 184,66. reprezintă intrarea principală la Cimitirul "Sf. și " I, I; 874,69. reprezintă parcare; 86,65. este ocupată de intrarea secundară; 377,42. spațiu. Acordarea de teren în compensare nu este posibilă; terenurile deținute de Primărie sunt de utilitate publică și fac obiectul altor cereri de retrocedare, formulate de persoane fizice sau juridice.
În apelul declarat împotriva sentinței pronunțată de tribunal, reclamanții au invocat următoarele motive:
Instanța a încălcat disp. art. 1(2), art. 26(1) din Legea nr. 10/2001, în sensul că nu au fost acordate măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv atribuirea de teren în compensare, deși Municipiul I are în patrimoniu terenuri sau alte bunuri imobile ce pot constitui obiectul unor măsuri reparatorii;
- obligarea Primarului Mun. I la emiterea unei dispoziții prin care să fie restituit terenul preluat abuziv sau a suprafeței libere și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent cu alte bunuri/terenuri de aceeași valoare la care să se adauge valoarea construcțiilor demolate sau măsuri reparatorii, în echivalent a unui teren cu aceeași valoare (echivalentă a terenului și construcției naționalizate) ce se află în patrimoniul Municipiului
În dezvoltarea motivelor de apel se susține că s-a dovedit deținerea de Municipiul I în domeniul privat de terenuri și construcții ce pot face obiectul unor măsuri reparatorii, prin echivalent care este obligatorie pentru autoritatea de retrocedare. Faptul că există și alte cereri de retrocedare nu s-a dovedit și nu are relevanță în cauză, deoarece nicio lege nu dă prioritate unei cereri de retrocedare posterioare în favoarea unei cereri de retrocedare anterioare.
Se arată că în cauză nu s-a făcut nicio dovadă că terenurile deținute de Primărie/Municipiul I ar fi utilitate publică.
Analizând lucrările dosarului Curtea constată că situația de fapt stabilită în considerentele hotărârii atacate are corespondent în probele dosarului.
Calitatea de persoană îndreptățită și întinderea dreptului nu sunt contestate, imobilul fiind preluat abuziv prin Decretul-lege nr. 85/1949 dat în completarea Legii nr. 187/1945.
Cu probele administrate în cauză, înscrisuri și expertiză tehnică s-a identificat amplasamentul fostei proprietăți, din care 3.167. sunt în proprietatea lui, atribuit prin titlul de proprietate nr. 186.530/2003 conform Legii nr. 18/1991, terenul nu aparține domeniului privat al Mun.
Contestatorii au renunțat la judecată în capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității titlului de proprietate, terenul se afla în proprietatea unei persoane fizice la data judecării apelului.
În aplicarea art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură poate fi dispusă, în speță, numai în cazul imobilelordeținutede unitățile administrativ teritoriale, condiție ce nu este îndeplinită pentru suprafața de 3.167. În măsura în care terenul solicitat se suprapune cu C care face obiectul titlului de proprietate pentru care nu s-a constatat nulitatea absolută, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent.
Suprafața de - aparține domeniului public fiind deținut în totalitate de Cimitirul "Sf. și " unele suprafețe de teren sunt libere de construcții, având destinația de spațiu, intrări și parcare.
Pentru imobile, modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii în natură sau prin echivalent are caracterul unei norme speciale aplicabilă și preluărilor abuzive în forma exproprierii.
Faptul că expertiza atestă existența unor parcele neconstruite nu impune restituirea în natură, suprafețele fiind firești și necesare funcționalității terenului cu destinația de cimitir.
În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii ori propunerea acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
La data adoptării Legii nr. 247/2005 și a modificării Legii nr. 10/2001,notificarea nu era soluționată,instanța fiind competentă numai în a stabili dacă este posibilă restituirea în natură, ori pot fi acordate în compensare bunuri sau servicii. Într-adevăr, acordarea în compensare de bunuri sau servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, însă reparația este condiționată deexistențaîn patrimoniul entității respective a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare. În apel, instanța, în aplicarea art. 294 și art. 295 Cod procedură civilă verifică,în limitele cereriide apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.Prin cererea de apel contestatorii nu au solicitat probe și interpelați de instanță au declarat că nu au alte cereri de formulat.
Curtea a solicitat unității administrativ teritoriale să identifice bunuri de aceeași valoare și cu aceleași caracteristici, pentru a se stabili dacă pot fi acordate în compensare.
Primarul Mun. Iac omunicat cu adresa nr. 45.383/2009 că Municipiul nu are în proprietate bunuri sau servicii și cu atât mai puțin terenuri care să poată fi oferite în compensare pentru imobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001 și care în prezent sunt sistematizate. Legile proprietății sunt în curs de aplicare și orice suprafață de teren poate face obiectul unei cereri de restituire formulată de fostul proprietar, acesta având prioritate la restituirea în natură.
În soluționarea notificărilor și stabilirea măsurilor reparatorii în modalitatea în natură sau prin bunuri în compensarepersoanele îndreptățite sunt egale în drepturi,legea nu stabilește "o prioritate" așa cum s-a invocat prin motivele de apel.
Restituirea în natură se face de regulă pe același amplasament, iar atribuirea de bunuri în compensare numai în măsura în care, unitatea administrativ teritorială le deține și fără ca prin aceasta să se încalce dreptul altor persoane îndreptățite.
Curtea constată că terenurile din extravilanul Municipiului I pentru care sunt emise titluri de proprietate persoanei juridice - Consiliul Local al Municipiului ( 156-164) în temeiul Legii nr. 18/1991 nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001 pentru a fi atribuite în compensare și nici cele care aparțin domeniului public al Municipiului (HG nr. 1354/2001).
Pentru considerentele expuse, Curtea reține că instanța de prim grad a aplicat corect dispozițiile legale la situația de fapt dovedită, restituirea în natură nu este posibilă și nici acordarea de bunuri în compensare.
Cum prin dispoziția contestată s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru teren și construcțiile demolate (art. 16 alin. 2 Titlul VII din Legea nr. 247/2005) nu este întemeiat motivul de apel prin care s-a cerut acordarea de teren în compensare cu valoare echivalentă cu a celui preluat abuziv și a construcțiilor demolate.
În temeiul art. 296 Cod procedură civilă instanța respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanții - și --- împotriva sentinței civile nr. 1573 din 16.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași pe care o păstrează.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 22 mai 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- - - ---
Grefier,
- -
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:
03.06.2009
2 ex.-
Președinte:Valeria Cormanencu StanciuJudecători:Valeria Cormanencu Stanciu, Mona Maria Pivniceru
