Speta Legea 10/2001. Decizia 101/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 101/A/2008
Ședința publică de la 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de contestatorul, intimatul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZ. DE DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE H, precum și intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI D, împotriva sentinței civile nr. 489 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- având ca obiect contestație la Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru contestatorul apelant și avocat pentru intimatul apelant Primarul municipiului D, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelurile sunt motivate, scutite de taxă, iar cauza a fost amânată de la termenul anterior în vederea comunicării completării motivelor de apel și cererii în probațiune formulată de către contestator.
Instanța pune în discuție cererea contestatorului de completare a motivelor de apel și cererile în probațiune privind efectuarea unei expertize topografice și completarea a celei în construcții efectuate la fond.
Avocat pentru contestatorul apelant arată că își susține cererile formulate în scris și solicită instanței încuviințarea acestora.
Avocat arată că se opune atât completării motivelor de apel care s-a făcut la al treilea termen de judecată cât și cererilor în probațiune privind efectuarea unor expertize, pe motivul că nu au fost solicitate în termenul legal iar acțiunea formulată de reclamant nu se poate modifica în apel.
Instanța, deliberând cu privire la cererile în probațiune, le respinge motivat de faptul că în expertiza administrată la fond au fost analizate problemele invocate, s-a răspuns la toate obiectivele dispuse de instanță.
Respinge completarea la motivelor de apel, raportat la obiectul cererii cu care a fost investită instanța, modificarea cererii prin completarea depusă nemaiputând fi solicitată în apel.
Reprezentanții părților declară că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat, împrejurare față de care instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru contestator solicită admiterea apelului declarat de contestator, în principal desființarea sentinței pronunțate la fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar I solicită admiterea apelului, casarea sentinței și în rejudecare restituirea în natură a imobilului iar în subsidiar II solicită modificarea sentinței în sensul restituirii suprafeței libere de construcții și acordării de măsuri reparatorii în echivalent pentru restul imobilului.
În continuare susține motivele de apel invocate în scris arătând, în esență că instanța de fond în mod greșit le-a respins notificarea nr.147/N/2005 ca tardivă întrucât prima notificare a fost formulată în termen iar cea de a doua a fost doar o precizare a primei. Susține că hotărârea instanței de fond este nemotivată și confuză iar expertizele administrate în cauză la fond sunt incomplete. Mai arată că suprafața solicitată pentru a fi restituită nu s-a probat a fi ocupată de construcții iar Legea 10/2001 instituie clar restituirea în natură iar acest principiu primează.
Față de apelurile declarate de intimate, solicită respingerea lor ca nefondate.
Avocat pentru Primarul municipiului D solicită admiterea apelului declarat și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța de fond să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere.
În subsidiar solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței și în rejudecare respingerea contestației formulate de ca fiind tardiv introdusă. Invocă lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice față de obligarea la plata despăgubirilor bănești.
Pe fondul cauzei solicită respingerea în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată și nefondată și exonerarea intimatului Primarul municipiului D de la plata cheltuielilor de judecată.
În continuare susține motivele de apel invocate în scris. Solicită cheltuieli de judecată în fond și apel.
Față de celelalte apeluri declarate în cauză, solicită admiterea apelului intimatei și respingerea apelului declarat de contestatorul, pentru motivele invocate în întâmpinare. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față reține:
Prin sentința civilă nr. 489/5.12.2007 Tribunalul Hunedoaraa admis excepția de tardivitate a notificării nr. 147/N/2005 transmisă prin BEJ din D și a admis în parte contestația formulată și precizată de contestatorii și împotriva dispoziției nr. 1025/2005 emisă de intimatul Primarul Mun. D, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H și Primarul Mun. În consecință a modificat parțial dispoziția atacată în sensul că a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite în echivalent pentru imobilul situat în D,- la suma de 344.312,5 lei pentru teren și la suma de 10.700 lei pentru construcțiile demolate, obligând intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să achite despăgubirile cuvenite contestatorilor, în condițiile Titlului VII al Legii 247/2005.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Imobilul teren solicitat prin cererea nr. 511/2001 nu poate fi restituit în natură, fiind inclus zonei sistematice a municipalității, ocupat de parc, alee pietonală, bloc de locuințe și parcare, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat de expertul topograf, fiind evaluat la suma de 344.312,5 lei. Raportul de expertiză în construcții a concluzionat că apartamentul în litigiu cu o suprafață de 80,75 mp a fost expropriat și demolat în perioada anilor 1968-1970, valoarea de piață a acestuia fiind de 10.700 lei. Așadar, instanța a stabilit dreptul contestatorului de a beneficia, în echivalentul imobilului notificat, de măsuri reparatorii în sumă de 344.312,5 lei pentru terenul în suprafață de 1086 mp și de 10.700 lei pentru construcțiile demolate.
În temeiul art. 3 pct. 48 din HG 386/2007, art. 8 și 12 din Legea 247/2005, având în vedere principiul preeminenței Convenției și jurisprudenței CEDO, instanța a obligat intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să achite contestatorilor despăgubirile cuvenite, la valoarea stabilită prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
În ceea ce privește notificarea transmisă de contestator prin Biroul Executorului Judecătoresc din D cu nr. 147/N/2005 aceasta a fost considerată depusă tardiv față de termenul limită de 14.02.2002, impus de Legea 10/2001.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel toate părțile implicate în proces.
Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Has olicitat modificarea sentinței în sensul respingerii ca inadmisibilă a acțiunii reclamantului, invocând în drept Legea 10/2001, Legea 247/2005 și HG 1481/2005 privind înființarea societății comerciale "Fondul Proprietatea " - SA.
În expunerea de motive s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a obligat Statul Român la plata despăgubirilor pentru imobilele în litigiu, întemeindu-și soluția pe practica Curții Europene a Drepturilor Omului. Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României "dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, iar la alin. 2 se arată "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile." Prin urmare aceste dispoziții constituționale stabilesc obligația pentru Statul Român de a respecta reglementările internaționale, respectiv convenții, pacte acorduri tratate, cu condiția ca România să fie parte la ele prin aderare sau ratificare, și numai dacă acestea privesc relații sociale care intră în obiectul de reglementare al dreptului nostru intern. Or, instanța de fond nu a arătat temeiul de drept internațional în baza căruia a dispus obligarea Statului Român la plata despăgubirilor bănești pentru imobilul revendicat în temeiul Legii 10/2001. Fundamentarea soluției pe jurisprudența CEDO, în lipsa unei dispoziții a legii în acest sens, este netemeinică și nelegală.
Intimatul Primarul Mun. Das olicitat desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a se pronunța asupra tuturor capetelor de cerere, iar, în subsidiar schimbarea sentinței atacate, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii reclamantului în principal ca tardivă și subsidiar ca nefondată. Totodată s-a invocat lipsa calității procesuale pasive a Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
În expunerea de motive s-a arătat că dispoziția Primarului nr. 1025/2005 a fost comunicată contestatorilor la data de 8.06.2005, iar aceștia au înregistrat contestația doar la data de 22.07.2005, cu depășirea termenului prev. de art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001, excepție invocată în fața instanței de fond, dar asupra căreia aceasta nu s-a pronunțat.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a arătat că, în mod nelegal instanța a stabilit prin expertiză cuantumul despăgubirilor și a obligat Statul Român la plata acestora. Unica autoritate abilitată la stabilirea și emiterea titlurilor pentru despăgubiri, este Comisia Centrală de Stabilirea Despăgubirilor, iar contestatorii sunt obligați să parcurgă procedura stabilită de Legea 247/2005. Statul Român nu are calitate procesuală pasivă în cauză, identificarea acestuia prin MFP cu atribuții de despăgubire putea fi făcută doar prin prisma art. 28 alin. 3 din Legea 10/2001, când nu se poate identifica persoana deținătoare a imobilului preluat abuziv de stat. De asemenea s-a arătat că obligarea Primarului la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată este nelegală, cu atât mai mult cu cât nu se impunea efectuarea expertizelor de evaluare a imobilului.
În drept intimatul Primarul Mun. Dai nvocat art. 282-298 cod pr. civilă, Legea 10/2001, Legea 247/2005, HG 208/2005.
Contestatorul a solicitat, prin apelul său, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea pe fond a pricinii, iar în subsidiar schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea de motive s-a arătat că în mod eronat prima instanță a admis excepția de tardivitate întrucât prin lege s-a prorogat termenul de depunere a notificărilor până la data de 30.11.2005, ori contestatorul a depus notificarea la data de 29.11.2005. De altfel, prin notificarea nr. 147/2005 nu s-au formulat cereri noi față de notificarea inițială din 2001, notificarea din anul 2005 nefiind altceva decât o concretizare a obiectului notificării inițiale. De asemenea, s-a arătat că instanța a pronunțat o hotărâre nemotivată, cauză ce-i atrage nulitatea potrivit art. 261 și art. 105 cod pr. civilă. Expertizele efectuate sunt incomplete și nu au făcut altceva decât să producă confuzii și să aducă prejudicii la calculul despăgubirilor cuvenite pentru imobil.
In apel s-a solicitat de către contestatori refacerea rapoartelor de expertiza, cerere respinsă de instanță, astfel că in aceasta faza procesuală nu s-au administrat probe noi.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, Curtea constată următoarele:
Asupra apelului intimatul Primarul Mun. D:
Prin notificarea nr. 511/22.10.2001 contestatorii au solicitat Primarului Mun. D restituirea în natură a terenului situat în D, str. -, nr. 14, înscris în CF 1001, nr. top 1098,1099/2. Ulterior, această notificare a fost completată cu adresa nr. 21645/2003, prin care notificatorii au precizat că terenul care face obiectul notificării este în suprafață de 1179 mp.
Prin dispoziția nr. 1025/30.05.2005 Primarul Mun. D soluționează notificarea nr. 511/2001 în sensul că respinge cererea de restituire în natură, terenul fiind în întregime ocupat de construcții și stabilește acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Această dispoziție nr. 1025/2005 a fost comunicată contestatorilor la data de 8.06.2005, iar a înregistrat contestația abia la data de 22.07.2005, cu depășirea termenului de 30 de zile prev. de art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001. Depășirea termenului legal este recunoscută chiar de către contestator care, în partea finală a contestației arată " vă să mă iertați că nu am putut respecta riguros termenul". Intimatul a invocat această excepție, a tardivității depunerii contestației prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond ( 8), însă aceasta nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestei excepții, reiterată de intimat și în fața instanței de apel. Analizând excepția invocată și având obligația să o soluționeze cu prioritate, în temeiul art. 137 cod pr. civilă, Curtea constată că aceasta este întemeiată, contestația fiind depusă cu depășirea termenului de 30 prev. de art. 26 alin. 3 din Legea 10/2001; mai mult, contestația înregistrată la Tribunalul Hunedoara la data de 22.07.2005 a fost formulată doar de contestatorul, celălalt contestator, dobândind calitatea de parte abia în urma depunerii "precizării cererii", la data de 20.09.2005 ( 53), când solicită, atât cât si, anularea Dispoziției Primarului nr. 1025/2005 si emiterea unei noi dispoziții prin care să le fie restituit în natură terenul în suprafață de 1179 mp.
Aceasta excepție a fost supusă dezbaterii parților în fața instanței de fond la termenele din 9.11.2005 (98), 16.11.2005 ( 105), însă instanța nu s-a pronunțat asupra acesteia deși intimatul Primarul Mun. Dad epus la dosar dovada comunicării dispoziției atacate, din care rezultă că aceasta a fost semnată de contestatorul și a fost primită de acesta la data de 8.06.2005 ( 104). Contestatorul s-a pronunțat asupra acestei excepții prin notele de ședință depuse în fata instanței de fond la data de 26.10.2006 ( 168), arătând că, chiar dacă contestația ar fi tardivă, cea de-a doua notificare este înregistrată la data de 29.11.2005, termenul legal expirând la data de 30.11.2005.
Analizând excepția invocată de intimatul Primarul Mun. D, reluată in fata Curții ca motiv de apel, se constata ca este întemeiată, contestația fiind depusă de contestatorul cu depășirea termenului de 30 de zile prev. de art. 26 alin. 3 din Legea 10/200. Deși intimatul Primarul Mun. D solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se pronunța asupra acestei excepții, Curtea constată că nu există niciun temei pentru admiterea acestei cereri, disp. art. 297 cod pr. civilă arătând ca hotărârea se desființează si cauza se trimite spre rejudecare primei instanțe dacă aceasta a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Or, prima instanța a intrat in cercetarea fondului deși se impunea admiterea excepției invocată de intimat. Prin urmare, Curtea în urma analizării acestei excepții o va admite si, in consecință va respinge contestația formulată de contestatori împotriva dispoziției nr. 1025/2005 a Primarului Mun. D, ca tardiv formulată, admițând sub acest aspect primul motiv de apel al intimatului Primarul Mun.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la lipsa calității procesuale pasive a Statului R prin Ministerul Economiei si Finanțelor, față de obligarea acestuia la plata despăgubirilor bănești Curtea urmează a-l analiza împreună cu apelul declarat de acest intimat, Ministerul Economiei si Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. H, întrucât se invocă, în esență, aceleași aspecte.
În ceea ce privește fondul cauzei motivele de apel nu vor mai fi analizate de instanța de apel întrucât acțiunea va fi respinsă pe cale de excepție, si față de disp. art. 137 cod pr. Civila, analizarea fondului cauzei a devenit de prisos.
Asupra apelului contestatorului:
În ceea ce privește excepția de tardivitate a notificării nr. 147/N/2005 instanța constată următoarele.
La data de 29.11.2005 si depun o nouă notificare înregistrata sub nr. 147/N/2005 la BEJ prin care solicită Primarului Mun. D restituirea în natură a terenului liber de construcții înscris în CF 121 D si în CF 1001 D si despăgubiri bănești pentru terenul ocupat de construcții ( 106), notificare respinsă ca tardivă prin adresa 263/16.03.2006. În urma respingerii acestei notificări reclamanții si promovează acțiunea civila ce formează obiectul dosarului nr. 4649/2006, prin care cheamă în judecată atât Primarul Mun. D cât si Ministerul Finanțelor Publice reiterând cererile din notificarea nr. 147/2005. Acest dosar a fost conexat la dosarul cu nr. vechi 4566/2005, in temeiul art. 164 alin. 2 cod pr. civilă, prin încheierea din 15.09.2006. Din întâmpinarea depusa în acest dosar de intimatul Primarul Mun. D ( 124) rezultă că notificarea nr. 147/2005 are ca obiect același imobil solicitat prin notificarea nr. 511/2001, soluționată prin dispoziția 1025/2005.
Aceasta ultima notificare este tardiv depusa fata de prevederile art. 22 alin. 1 din Legea 10/200, așa cum în mod corect a statuat și instanța de fond.
Legea nr.10/2001 este o lege specială în materia revendicării imobiliare prin care legiuitorul a încercat să evite perpetuarea stării de incertitudine în ceea ce privește situația juridică a imobilelor preluate abuziv, cu sau fără titlu valabil, de către stat, sau de către alte persoane juridice în perioada de referință 1945-1989.
În acest scop a fost instituită, prin art. 21 și următoarele din lege, o procedură administrativă obligatorie și una judiciară facultativă, ce au ca scop
principiul restituirii în natură a imobilelor - teren sau construcții - ori de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent de către persoanele juridice deținătoare, prin decizii sau dispoziții motivate a organelor sale de conducere, respectiv de primar sau președintele consiliului județean.
Legiuitorul a circumscris exercitarea dreptului la restituire a imobilelor sau a echivalentului acestora, de respectarea unor termene, cum este termenul de 6 luni prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea 10/2001 republicată, în interiorul căruia trebuia trimisă notificarea, prin executor judecătoresc, către persoana juridică deținătoare a imobilului.
Acest termen este de decădere și operează indiferent dacă persoanei îndreptățite i se poate restitui imobilul în natură ori i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent.
Prin dispozițiile Legii 247/2005 nu s-au adus modificări art. 21 (actual art.22 după republicare) referitoare la termenul de depunere a notificării, astfel că este nefondată susținerea contestatorului apelant în sensul că prin Legea 247/2005 s-a prorogat termenul de depunere a notificărilor până la data de 30.11.2005.
Conform dispozițiilor art. 22 alin. 5 din Legea 10/2001, nerespectarea termenului de 6 luni (prelungit succesiv de două ori și expirând la 14.02.2002), prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii sau prin echivalent.
Ori, în speță, este de necontestat că notificarea nr. 147/N a fost depusă la data de 30.11.2005, deci cu mult peste termenul legal statuat de dispozițiile legale arătate mai sus, astfel că în mod corect această notificare a fost considerată tardivă atât de câtre Primarul Mun. D, cat si de către instanța de fond, aceasta indiferent daca ea privea același imobil cu cel revendicat in anul 2001, sau cu totul altul. Contestatorii susțin că prin notificarea din 2005 nu s-au formulat cereri noi față de notificarea inițială din anul 2001, cea din 2005 nefiind altceva decât o concretizare a obiectului notificării inițiale din anul 2001. Dar contestatorii uită ca notificarea din anul 2001 fost soluționată pe fond prin Dispoziția nr. 1025/2005 pe care puteau să o atace în termen legal, astfel că nu este posibil sa se revină cu o nouă notificare având același obiect, la fiecare modificare a legii.
Prin urmare se va respinge acest motiv de apel formulat de contestatorul ca nefondat. Toate celelalte motive de apel se circumscriu fondului cauzei, si ca urmare a respingerii acțiunii pe cale de excepție nu se mai impune analizarea acestora.
Asupra apelului intimatului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H:
Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a obligat Statul Român la plata despăgubirilor pentru imobilele in litigiu atâta timp cat nicio dispoziție a Legii 10/2001 nu instituie o astfel de obligație în sarcina Statului Român. Singurul articol din Legea 10/2001 care atribuie calitate procesuală pasivă Statului Român în astfel de litigii este actualul art. 28 alin. 3, dar nici acesta nu instituie obligația Statului de a plăti despăgubiri bănești pentru imobilele revendicate, ci arată că în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor. Instanța de fond motivează admiterea acțiunii pe disp. art. 8 si 12 din Titlul VII al Legii 247/2005, însă le interpretează greșit. Chiar dacă art. 8 arată că Ministerul Economiei si Finanțelor reprezintă Statul Român ca acționar al fondului Proprietatea, atribuțiile care decurg din această calitate sunt doar atribuții de administrare provizorie a Fondului Proprietatea, până la desemnarea unei societati de administrare, iar aceste atribuții nu pot fi interpretate în sensul reținut de instanța de fond, respectiv nu pot constitui temei legal pentru obligarea Statului la plata despăgubirilor bănești.
Titlul VII din Legea 247/2005 instituie în concret procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, în sensul că părțile îndreptățite la despăgubiri conform Legii 10/2001, trebuia să parcurgă procedura specială prevăzută de acest act normativ, astfel că și contestatorul trebuie evident să se conformeze acestui formalism obligatoriu.
Sentința civilă apelată, nr. 489/2007 a Tribunalului Hunedoara -secția civilă, evident s-a pronunțat cu nesocotirea cerințelor imperative impuse de Legea 247/2005, privind modalitatea de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv.
Prevederile art. 16 alin. 1 și 2 din Titlul VII al Legii 247/2005, referitor la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de fostul regim comunist în intervalul de timp stabilit, stipulează expres că se predau Secretariatului Comisiei Centrale atât deciziile cât și dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor sau cererilor de retrocedare în care s-au consemnat suma ce urmează a se acorda ca despăgubire însoțită de întreaga documentație aferentă acestora, cât și notificările formulate potrivit Legii 10/2001 și care nu au fost soluționate până la intrarea în vigoare a Legii 247/2005. Despăgubirile ce se pot acorda pentru imobilele preluate abuziv de stat se stabilesc printr-un raport întocmit de acest secretariat al Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Prin urmare, în mod legal se impune ca dispoziția cu toată documentația aferentă să fie trimisă Comisiei Centrale în condițiile art. 16 din Legea 247/2005, fiind în afara prevederilor legale soluția instanței de fond în sensul obligării Statului Român la plata despăgubirilor bănești stabilite prin expertize efectuate în cursul judecății. De altfel, în mod inutil instanța de fond a administrat probe privind valoarea imobilelor, întrucât potrivit art. 16 alin. 6 din Titlul VII al Legii 247/2005, evaluatorul sau societatea de evaluatori va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
In consecință se va admite apelul declarat de Statulul Român precum si motivul de apel invocat de Primarul Mun. D sub acest aspect și se va constata că Statul Român prin Ministerul Economiei si Finanțelor nu are calitate procesuală pasivă în cauză și nici nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești pentru imobilele în litigiu.
Pentru toate cele ce preced, în temeiul art. 296 cod pr. civilă, Curtea va admite apelurile declarate de intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H și Primarul Mun. D împotriva sentinței civile nr. 489/5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara și va schimba în parte sentința atacată în sensul că va respinge ca tardivă contestația formulată de contestatorii și împotriva Dispoziției nr. 1025/2005 emisă de intimatul Primarul Mun. D, înregistrată în dosarul cu nr. vechi 4566/2005 al Tribunalului Hunedoara precum și în sensul că va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților Primarul Mun. D și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, înregistrată în dosarul cu nr. vechi 4649/2006 al Tribunalului Hunedoara, conexat la dosarul 4566/2005.
Se vor menține dispozițiile sentinței referitoare la admiterea excepției de tardivitate a notificării nr. 147/N/2005, transmisă prin Biroul Executorului Judecătoresc din D, ca o consecință a respingerii apelului declarat de contestatorul împotriva aceleiași sentințe.
Ca urmare a respingerii contestației, în temeiul art. 274 cod pr. civila se vor înlătura dispozițiile sentinței referitoare la obligarea intimatului Primarul mun. D la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1560 lei și va fi obligat contestatorul să plătească intimatului Primarul Mun. D suma de 9.980 lei, cheltuieli de judecată în fața instanței de fond și de apel, reprezentând onorariu de avocat ( 195-196, dosar fond si 61, dosar apel).
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite apelurile declarate de intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H și Primarul Mun. D împotriva sentinței civile nr. 489/5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara -secția civilă, în dosar nr-.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că respinge ca tardivă contestația formulată de contestatorii și împotriva Dispoziției nr.1025/2005 emisă de intimatul Primarul Mun. D, înregistrată în dosarul cu nr.vechi 4566/2005 al Tribunalului Hunedoara precum și în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților Primarul Mun. D și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, înregistrată în dosarul cu nr. vechi 4649/2006 al Tribunalului Hunedoara, conexat la dosarul 4566/2005.
Menține dispozițiile sentinței referitoare la admiterea excepției de tardivitate a notificării nr. 147/N/2005, transmisă prin Biroul Executorului Judecătoresc din
Înlătură dispozițiile sentinței referitoare la obligarea intimatului Primarul mun. D la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1560 lei.
Respinge apelul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 489/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-.
Obligă contestatorul să plătească intimatului Primarul Mun. D suma de 9.980 lei, cheltuieli de judecată în fața instanței de fond și de apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Tehnored.
5ex. /20.06.2008
Jud. fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Carla Maria Cojocaru
