Speta Legea 10/2001. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 101/
Ședința publică din 12 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu
JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.251 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: apelantul-reclamant - și intimații-intervenienți și, lipsă fiind intimatul-pârât Primarul comunei și intimata-intervenientă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelantul-reclamant - depune la dosar concluzii scrise și notă privind cheltuielile de judecată și precizează că nu mai sunt cereri prealabile de formulat în cauză.
Intimații - intervenienți, depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, față de aceste susțineri, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apelantul-reclamant -, având cuvântul, susține oral apelul solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii cererii de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.1 din 08 ianuarie 2007, în sensul de a se constata că este singura persoană îndreptățită a i se acorda măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele preluate abuziv. De asemenea solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Intimații - intervenienți și, având pe rând cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședința publică.
CURTEA
Constată că, rin p. cererea înregistrata la data de 6.09.2006 - a formulat plângere împotriva dispozițiilor nr.29 și 31/2006 emise de Primarul comunei, prin care i-au fost respinse notificările nr.2357/2001 și 259/2002 transmise pârâtului prin executor judecătoresc, solicitând desființarea dispozițiilor atacate și obligarea pârâtului la acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv și precizate conform notificărilor.
În motivare s-a arătat că prin aceste notificări s-a solicitat ca măsura reparatorie în echivalent, acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv pentru neplata impozitelor de către foștii proprietari. S-a arătat că bunurile imobile au constat într-o moară cu instalațiile aferente, cărămida provenită din demolarea casei de locuit, în măsura în care a mai rămas de pe urma unui incendiu, o magazie de cereale și unelte agricole de 13,08/5 mp. construită din cărămidă, acoperită cu tabla, o polată alipită, construită din lemn, de 13.80/4 mp. și altă polată în furci acoperită cu șiță de 10/6 mp.
Reclamantul a precizat ca notificarea nr.2357/2001 a fost respinsă pe motivul că nu s-a dovedit calitatea de moștenitor și nu a fost dovedită preluarea abuzivă a bunului, iar notificarea nr.259/2002 a fost respinsă pe motivul că nu face obiectul Legii nr.10/2001.
S-a susținut că reclamantul a făcut dovada că este moștenitorul părinților săi, dar că dezbaterea succesiunii nu a putut fi realizată până în prezent, însă pentru calitatea de moștenitor depunerea notificării constituie acceptare.
S-a arătat că prin procesul verbal din 1.10.1959 părinții reclamantului au predat moara fostului S popular al com. fiind menținuți în categoria socială de chiaburi. Autoritatea publica a dispus dezafectarea morii după preluare, o parte din piesele acesteia fiind folosite ca piese de schimb pentru moara din de unde era sediul primăriei, iar o alta parte au fost predate la fier vechi. În prezent, construcția moară este demolată, pe teren putând fi observată fundația morii, care redă dimensiunile acesteia. rezultată din demolarea construcției a fost utilizată la construcția unei brutarii sătești în imediata apropiere. Aceasta nouă construcție a fost afectată de o explozie, după anul 1990, materialele recuperate fiind utilizate mai departe pentru construirea unei biserici.
Prin sentința civila nr.550/1954 a fostului Tribunal popular raional C au fost confiscate bunurile imobile ale autorilor reclamantului motivat de neplata impozitelor datorate statului la acea perioada. Magazia pentru cereale și unelte agricole, precum și polata din lemn, au fost confiscate prin sentința civila nr.292/14.03.1956 a fostului Tribunal popular raional
Prin sentința civilă nr.1/8.01.2007 Tribunalul Argeșa admis în parte cererea formulată de reclamant.
Instanța a dispus desființarea dispozițiilor nr.29 și 31/2006 ale Primarului comunei și obligarea Primarului aceleiași comune de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor pentru următoarele imobile: moară țărănească cu instalații aferente, 35.000 cărămizi provenite din demolarea zidurilor casei de locuit, una magazie pentru cereale și unelte de 13,8 mp. și una polată alipită din lemn în suprafață de 13,8 mp. S-a respins cererea în privința polatii cu furci acoperită cu șiță. A fost obligat pârâtul la 100 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe s-a formulat cerere de îndreptarea erorii materiale admisă în parte prin încheierea din 12.03.2007, dispunându-se îndreptarea erorii materiale în ce privește dimensiunile magaziei și polatii.
Împotriva sentinței nr.1/08.01.2007 s-a formulat cerere de lămurire a dispozitivului, având în vedere faptul că reclamantul împreună cu frații săi a formulat notificările nr.2357/2001 și 259/2002, solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv de la mama lor însă numai reclamantul a formulat plângere împotriva dispoziției nr.29 și 31/2006 emisă de Primar, frații săi nemanifestând interes pentru obținerea drepturilor cuvenite.
Se susține că în dispozitiv instanța nu a precizat că propunerea de acordare de despăgubiri să fie făcută numai în favoarea petentului care a promovat calea de atac împotriva dispoziției.
Primarul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii motivat de faptul că în speță sunt aplicabile disp.art.4 din Legea nr.10/2001, iar susținerile reclamantului nu sunt nici legale nici etice.
La data de 3.11.2008, și au formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului solicitând respingerea contestației, motivat de faptul că intervenienții sunt frații și surorile reclamantului formulând alături de acesta cerere pentru a beneficia de dispozițiile Legii nr.10/2001, mandatându-l pe fratele lor - să depună notificare.
La termenul din 24.11.2008 instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interesul pârâtului și a conceptat în cauză pe intervenienți.
Tribunalul Argeș, Secția civilă prin sentința civilă nr.251 din 24 noiembrie 2008 a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.1/8 ianuarie 2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, în dosarul nr-, reținând următoarele:
Analizând cererea formulată în raport de probatoriul administrat instanța a constatat că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.281/1 Cod procedură civilă în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
De asemenea, potrivit art.399 alin.1 teza a II a Cod procedură civilă, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art.281^1, se poate face contestație și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.
Cererea de față este întemeiată pe aceste din urmă dispoziții procedurale.
Față de textele menționate a rezultat că ipoteza solicitării lămuririi dispozitivului este aceea în care dispozitivul hotărârii nu este clar, menționând aspecte contradictorii care nu pot fi aduse la îndeplinire.
S-a constatat că în speță s-a dispus desființarea celor două dispoziții nr.29 și nr.31/2006 emise de Primarul comunei prin care s-a răspuns notificărilor nr.2357/2001 și respectiv nr.259/2001 formulată de reclamantă și de intervenienții împreună.
Ca atare, independent de cadrul procesual subiectiv, s-a constatat că s-a reținut îndreptățirea moștenitorilor la măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001, susținerile reclamantului conform cărora se impunea menționarea în dispozitiv a faptului că numai el este îndreptățit la măsuri reparatorii, neputând fi primită.
Dispozițiile atacate și desființate de instanță au avut în vedere pe toți moștenitorii deoarece notificările au fost formulate de toți aceștia, care în calitate de frați au împuternicit pe reclamant să se ocupe de procedurile administrative și judiciare necesare (filele 169-171 - dosar fond - procuri).
Ca atare, nu s-a putut adăuga în dispozitivul sentinței atacate faptul că măsurile reparatorii se cuvin numai reclamantului cu excluderea fraților săi care l-au împuternicit pe acesta să desfășoare procedurile de reconstituire.
Împotriva sentinței instanței de fond, în termen legal a declarat apel reclamantul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
- în mod greșit s-a pronunțat instanța de fond atunci când a respins contestația la titlu, deoarece reclamantul a fost singurul care a formulat plângere la Tribunalul Argeș împotriva dispozițiilor nr.29 și 31/2006 emis de Primarul comunei, apelantul-reclamant fiind, de altfel, singurul care a respectat și urmat procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 și, de altfel, singurul care a avut calitate procesuală activă;
- considerentele sentinței instanței de fond sunt străine de obiectul cauzei în sensul că s-a menționat în mod eronat că apelantul-reclamant ar fi avut procuri speciale de reprezentare a fraților săi, în realitate, a fost împuternicit numai de către sora sa, însă, în ceea ce privește cererile întemeiate pe Legea fondului funciar, cu mult înainte de apariția Legii nr.10/2001.
În concluzie, se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței pronunțată de instanța de fond, cu consecința admiterii contestației și lămurirea dispozitivului sentinței civile nr.1/8.01.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, în sensul de a se constata că este unica persoană îndreptățită să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilele solicitate în baza Legii nr.10/2001.
Intimații-intervenienți, și au formulat întâmpinare și au depus un set de acte aflate la filele 197-218 din dosar, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat pe considerentul că au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilele care au aparținut autorilor comuni, având calitatea de moștenitori legali alături de apelantul-reclamant și, de asemenea, formulând notificări pentru imobilele în litigiu, sens în care dispozițiile nr.29 și 31 din 2006 emise de Primarul comunei sunt în numele tuturor moștenitorilor și nu numai al apelantului-reclamant, cum în mod greșit se susține de către acesta.
Intimatul-pârât, Primarul comunei, a formulat, de asemenea, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, solicitând instanței să facă aplicabilitatea dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.10/2001 și precizând că, în speța de față, toți moștenitorii legali ai defunctei, respectiv atât apelantul-reclamant, cât și intimații-intervenienți, au urmat procedura prevăzută de Legea nr.10/2001, formulând notificări, sens în care dispozițiile contestate în instanță profită tuturor moștenitorilor.
În ședința din 24 aprilie 2009 s-a încuviințat de către instanță proba cu înscrisurile depuse deja la dosarul cauzei, precum și proba cu interogatorii intimaților, pe teza probatorie a lămuririi dispozitivului sentinței civile nr.1/8.01.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, probe care au fost administrate de către instanță.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate de apelantul-reclamant, curtea va constata că apelul este nefondat pentru următoarele considerente, iar criticile vor fi examinate împreună.
Prin cererea adresată instanței de fond s-a solicitat de către apelantul-reclamant să se lămurească dispozitivul sentinței civile nr.1/8.01.2007 pronunțată de Tribunalul Argeș, care nu ar fi clar, în sensul că ar fi trebuit să se constate de către acea instanță că este singurul moștenitor îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele proprietatea autoarei comune.
Contestația la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită. Ea nu este și nu poate fi considerată mijloc procedural destinat a anula sau modifica însăși titlu executoriu, o atare finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor legale de atac.
Cu alte cuvinte, instanța competentă să soluționeze contestația nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei și care sunt de natură să repună în discuție o hotărâre judecătorească irevocabilă, în caz contrar s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.
Astfel, prin sentința civilă nr.1/8.01.2007 pronunțată de Tribunalul Argeșa fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul - și s-a dispus desființarea dispozițiilor nr.29 și 31/2006 emise de Primarul comunei, cu obligarea primarului de a propune acordarea de despăgubiri în condițiile Legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor pentru următoarele imobile: moară țărănească cu instalații aferente, 35.000 cărămizi provenite din demolarea zidurilor casei de locuit, o magazie pentru cereale și unelte de 13,8. și o polată alipită din lemn în suprafață de 13,8. A fost respinsă cererea în privința polatei cu furci acoperită cu șiță și obligat pârâtul la 100 lei cheltuieli de judecată.
Dispozițiile nr.29 și 31/2006 împotriva cărora s-a formulat contestație de către apelantul-reclamant au în vedere pe toți moștenitorii defuncților și, respectiv și pe intimații-intervenienți care, au urmat procedura specială prevăzută de Legea nr.10/2001, în sensul că au formulat notificări în termenul prevăzut de lege către unitatea deținătoare.
Potrivit dispozițiilor art.22 pct.5 din Legea nr.10/2009, numai nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, iar prin formularea acestei notificări moștenitorii sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii.
Cu alte cuvinte, numai dacă intimații-intervenienți nu ar fi formulat notificare în termenul prevăzut de lege, s-ar fi pus problema ca apelantul-reclamant să fie considerat singurul moștenitor acceptant și în consecință unicul care poate să profite de măsurile reparatorii prevăzute de Legea specială.
Însă, nici chiar în această situație, intimații-intervenienți nu ar fi fost decăzuți din drepturile lor, deoarece în aplicarea Legii nr.10/2001 nu operează regula unanimității în cazul indiviziunii, indiferent de izvorul acesteia.
Legea nr.10/2001, având un caracter reparator, măsurile de restituire în natură sau prin echivalent pot fi solicitate de persoana îndreptățită după procedura instituită, adică prin notificarea adresată în termen legal entității deținătoare a imobilului.
Dreptul poate fi exercitat astfel de cel care optează să și-l valorifice și să-l apropie, fără a fi condiționat de o eventuală atitudine a altui moștenitor, deoarece, în caz contrar, legea ar fi golită de conținut.
Astfel, demersurile întreprinse de unul dintre coproprietari pentru restituirea imobilului sau imobilelor preluate în mod abuziv de către stat au caracterul unor acte de conservare a drepturilor celorlalți coproprietari care, altfel, ar fi decăzuți din drepturile lor (ca urmare a neformulării notificării în termenul legal, ceea ce nu este cazul în speță) urmând ca, ulterior, coproprietarii să se desocotească între ei pe calea dreptului comun, respectiv a ieșirii din indiviziune.
Mai mult decât atât, jurisprudența CEDO, în cazul Lupaș contra României, a decis că și în cazul acțiunii în revendicare nu mai operează regula unanimității, situație față de care oricare dintre coproprietari poate să formuleze această acțiune, în sens contrar s-ar încălca flagrant dispozițiile art.1 alin.2 din Protocolul Adițional la CEDO, urmând ca ulterior să se procedeze la ieșirea din indiviziune.
De altfel, și în proiectul noului cod civil este reglementată această situație, de lege ferenda în dispozițiile art.661 Cod civil, în sensul că oricare dintre coproprietari va justifica ex lege o calitate procesuală activă pentru a exercita singuri acțiunea în revendicare, iar regula unanimității nemaifiind o condiție de admisibilitate.
Față de cele arătate mai, reținând deci că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică, curtea, în baza dispozițiilor art.296 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.251 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimați fiind pârâtul PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul A și intervenienții, domiciliat în Pitești,-, -.B,.5, județul A, domiciliată în Pitești, str.--- -.C 1,.7, județul A și, domiciliată în Găești, str.-, bloc 8,.D,.7, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./17.06.2009
GM/EM/ 7 ex.
Jud.fond.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache
