Speta Legea 10/2001. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.101/
Ședința publică din 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții pârâții MUNICIPIUL C, reprezentat prin Primar și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C - declarat împotriva sentinței civile nr. 1244/C din 06 noiembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, județ C, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanții pârâții Municipiul C, reprezentat prin Primar și Consiliul Local al Municipiului C prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 30/19.01.2009 (fila 5), și intimatul reclamant, personal, și asistat de avocat -, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 314/17.02.2009(fila 9).
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebate fiind de instanță, părțile prin avocați precizează că nu mai au alte cererii de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul asupra apelului.
Instanța, luând act de susținerile părților, prin avocați, în sensul că nu mai sunt cererii prealabile sau probe de administrat, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri asupra motivelor de apel.
Apelanții pârâții, prin avocat, având cuvântul solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, pentru motivele dezvoltate pe larg în scris, și obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată în fond și apel.
Intimatul reclamant, prin avocat -, având cuvântul solicită respingerea apelului pârâților întrucât cele 2 motive sunt nefondate, cu cheltuieli de judecată. Se susține de către apelanții pârâții că terenul ar aparține domeniului public, ori din adresa nr. 89563/31.07.2008 a Direcției Patrimoniu rezultă că terenul identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză afectează "în parte" domeniul public al Municipiului C, fără a menționa concret care ar fi această parte. Mai mult se face vorbire de "spații verzi", ori în acea zonă nu există spații verzi, așa cum se vede și din planșele foto depuse la dosar, precum și din raportul de expertiză efectuat în cauză. carosabilă este o alee în spatele blocurilor de pe b-dul. - și nicidecum o alee de acces. este necirculabil, dovada în acest sens fiind chiar garajul ce se află amplasat chiar pe trotuar, cu acordul Primăriei. Strada carosabilă se înfundă la cca. 50 și asigură accesul numai la o din apropiere. Astfel că, acest motiv nu poate fi de natură să modifice soluția instanței de fond.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, apărătorul intimatului reclamant arată că reclamantul nu a intrat în posesia terenului atribuit la partajul II, așa cum rezultă din raportul de expertiză și înscrisurile depuse la dosar, astfel încât nici acest motiv de apel nu este fondat. Depune concluzii scrise și dovada cheltuielilor de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Municipiul C prin Primar și Consiliul Local al Municipiului C, solicitând obligarea acestora la restituirea terenului in suprafața de 100 mp. situat in Constanta,- (actualmente- B), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat ca prin actul de vânzare - cumpărare nr.1499/588/20.07.1955 soții si au cumpărat un teren în suprafață de 420 mp. situat in Constanta,-.
Ulterior, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.9946/14.12.1966, aceeași soți au cumpărat de la și terenul în suprafață de 100 mp. din totalul de 600 mp. situat in Constanta,-, acest lot de 100 mp. aflându-se, conform conținutului contractului, în prelungirea lotului de 420 mp. achiziționat prin actul amintit anterior.
În urma decesului lui și, au rămas ca moștenitori ai imobilului din- reclamantul și sora lui, în calitate de frați ai numitei și, a doua soție a lui, între aceștia încheindu-se actul de partaj voluntar autentificat sub nr.4656/07.12.1999.
La momentul efectuării actului de partaj s-a avut în vedere numai suprafața de 420 mp. în posesia moștenitorilor aflându-se numai actul de vânzare - cumpărare nr.1499/588/20.07.1955, neînsoțit de schița cadastrală, dar la efectuarea măsurătorilor a rezultat o suprafața de 425,84 mp. diferența explicându-se prin faptul că din totalul de 520 mp. cât deținuseră autorii inițiali, statul preluase prin expropriere o suprafață de 100 mp. aflată în partea de vest a corpului de proprietate.
A precizat reclamantul că, ulterior, în urma demersurilor la Arhivele Naționale, moștenitorii au intrat în posesia celui de-al doilea contract de vânzare - cumpărare, prin care autorii dobândiseră suprafața de 100 mp. Drept urmare, au formulat o noua acțiune de partaj, iar această suprafață a fost atribuita în întregime reclamantului, prin sentința civilă nr.12440/01.11.2000, pronunțată în dosarul nr.2674/2000.
Cu ocazia întocmirii raportului de expertiză în acest dosar, expertul a constatat că suprafața de 100 mp. din totalul de 520 mp. fusese expropriată, fiind ocupată de trotuar și carosabil, astfel că a inclus în lotul cuvenit reclamantului o parte din terenul viran alăturat, aflat în proprietatea lui G, teren de care reclamantul nu poate beneficia.
S-a arătat că, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, reclamantul a adresat Primăriei Municipiului C notificarea înregistrată la BEJ sub nr.3982/09.04.2001, însă până în prezent nu a primit nici un răspuns la această notificare, în ciuda numeroaselor demersuri pe care le-a făcut și a sentinței civile nr.943/11.05.2007 a Tribunalului Constanța, prin care Primăria a fost obligata să emită dispoziție motivată cu privire la cererea de restituire a terenului în suprafață de 100 mp.
A mai susținut reclamantul că terenul este liber de construcții și poate fi restituit în natură, deoarece pentru care s-a făcut exproprierea nu mai este folosită în prezent cu această destinație, ci a fost ocupat de mai mulți vecini, unul înființând chiar și o spălătorie auto, prin care a blocat complet accesul la alee. In plus, deși el plătește impozit pentru întreaga suprafață de teren, o parte din aceasta este închiriată de Primărie unor proprietari de autoturisme pentru parcare.
Prin sentința civilă nr. 1244/6.11.2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantului și a obligat Municipiul C și Consiliul Local al Municipiului C să restituie în natură reclamantului imobilul - teren în suprafață de 94,16 mp. situat în C, B-dul. -. - nr. 94B (fostă - nr. 17), notat în Anexa nr. 2 la raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de expert . Au fost obligați pârâții la 600 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut, în esență, că din raportul de expertiză efectuat în cauză nu rezultă nici un impediment pentru restituirea în natură a terenului expropriat de la reclamant, terenul fiind liber de construcții și neafectat de rețele subterane. S-a mai reținut că restituirea în maniera arătată, nu afectează interesul public, cu atât mai mult cu cât în zonă s-a dispus restituirea în natură a unor părți din aleile de acces la blocuri, și în favoarea altor foști proprietari.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel pârâții Municipiul C prin Primar și Consiliul Local al Municipiului C care au criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul restituirii în natură al terenului în suprafață de 94,16 mp. teren ce aparține domeniului public al Municipiului
Apelanta a arătat că terenul în litigiu face parte din domeniul public conform nr.HG 904/26.11.2001 - spațiu al ansamblului de locuințe - II și alee de acces la blocurile LE 39 și LE 42 și carosabil, situație în care nu era posibilă restituirea în natură.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile apelanților pârâții se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Legea nr. 10/2001 reglementează măsurile reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate abuziv de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și pentru cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite (art. 1 alin 1) și consacră principiul restituirii în natură.
Potrivit art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 în cazurile în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parțial terenul expropriat persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, ce e afectată servituțiilor legale și altor amenajării de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent. În situația în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional integrul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil (art. 11 alin. 4).
Prin urmare, chiar legea care constituie fundamentul juridic al pretențiilor reclamantului prevede posibilitatea refuzului restituirii în natură în cazurile expres prevăzute de art. 10 și 11, iar instanța de fond nu putea ignora aceste dispoziții legale.
În speță se reține că terenul în suprafață de 100 mp. fosta proprietate a autorilor reclamantului G și, situat în C,- a fost expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 61/01.03.1983, iar în prezent face parte din domeniul public al Municipiului C, fiind afectat de spații verzi în ansamblul de locuințe - I, ampriza aleii și de acces din zona blocurilor LE 39 și LE 42, conform adresei nr. 89563/31.07.2008 emisă de Primăria Municipiului C - Serviciul cadastru (fila 78 - 79, dosar fond).
Din raportul de expertiză efectuat la instanța de fond de ing. rezultă că terenul în suprafață de 94,16 mp. identificat în Anexa nr. 2 la raportul de expertiză, careul (colorat - fila 53 dosar fond) este afectat de stradă carosabilă, trotuar de acces la blocurile de locuințe și spațiu între blocurile de locuințe.
În ciuda acestor constatări, expertul menționează în mod expres că, deși terenul este ocupat de aceste amenajării de utilitate publică, este posibilă restituirea lui în natură întrucât "strada carosabilă din partea sudică a terenului, din care terenul de atribuit ar ocupa figura este o stradă care se înfundă la cca. 50 și care asigură accesul la o din apropiere" iar " pe aleile din spatele blocurilor din partea nordică a terenului, s-au pus în posesie vechi proprietari, aleile fiind reduse la minimul posibil" (filele 48 și 49 dosar fond).
Nu poate fi reținută această susținere a expertului pentru a justifica restituirea în natură a terenului în condițiile în care din constatările de pe teren și din înscrisurile existente la dosar inclusiv planșe fotografice rezultă că actuala destinație a terenului intră în aria de cuprindere a sintagmei "amenajări de utilitate publică a localităților urbane și rurale, astfel cum este determinată de prevederile art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
Sintagma "amenajării de utilitate publică ale localităților urbane și rurale" are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafața de teren supusă unor amenajări destinate a servi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.) dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit.
Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor este atributul entității investite cu soluționarea notificărilor urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțiile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism.
Situația juridică a terenului este confirmată și de Primăria Municipiului C - Serviciul de Cadastru, care prin adresa nr. 89563/26.08.2008 a comunicat instanței că restituirea în natură a terenului în varianta nr. 2 propusă de expert nu este posibilă deoarece afectează domeniul public al Municipiului C, reprezentat de spații verzi, ampriza aleii și alee de acces în zona blocurilor LE 39 și LE 42 (fila 67 - dosar fond), astfel cum a fost stabilit prin nr.HG 904/26.11.2001.
Față de situația de fapt, dovedită cu înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară, cât și în raport de dispozițiile art. 11 alin. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 se constată că aprecierea primei instanțe, potrivit căreia restituirea în natură a terenului afectat de amenajări publice este posibilă, este greșită, imposibilitatea restituirii în natură rezultând din actuala sa destinație.
Împrejurarea că o parte din trotuarul ce se solicită a fi restituit reclamantului este ocupat de o construcție provizorie - garaj - nu este de natură a conduce la concluzia că în prezent calea de acces nu mai este necesară locatarilor din blocurile din zonă și în consecință ar fi posibilă restituirea în natură a terenului, instanța neputând înlocui o măsură abuzivă - folosirea căii de acces pietonal în alte scopuri, prin amplasarea unor construcții provizorii - cu o altă măsură de restituire a terenului, lipsită de fundament legal.
De asemenea, nu pot fi primite ca întemeiate susținerile reclamantului, în sensul că și alte alei din jurul blocurilor au fost restituite foștilor proprietari, iar în condițiile în care există deja un precedent, este posibilă și restituirea terenului în litigiu, deși acesta asigură accesul la blocurile LE 39 și LE 42 și reprezintă și o porțiune dintr-o stradă carosabilă.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod proc. civilă se va admite apelul pârâților și se va schimba în parte sentința apelată în sensul că, obligă Primarul Municipiului C să emită dispoziție motivată cu ofertă de despăgubire conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 94,16 mp. situat în C, B-dul. -. - nr. 94B (fostă - nr. 17), ce nu poate fi restituit în natură.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței civile nr. 1244/C din 06 noiembrie 2008, pronunțate de Tribunalul Constanța.
În baza art. 274 Cod proc. civilă obligă intimatul reclamant la 357 lei cheltuieli de judecată către apelanții pârâții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții pârâții MUNICIPIUL C, reprezentat prin Primar și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI, cu sediul în C, b-dul. - nr. 51, județ C - declarat împotriva sentinței civile nr. 1244/C din 06.11.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, județ
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că obligă pârâtul Primarul Municipiului C să emită dispoziție cu ofertă de despăgubiri, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 94,16 mp, situat în C, B-dul. -. - nr. 94B, ce nu poate fi restituit în natură.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul reclamant la 357 lei cheltuieli de judecată către apelanți.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Red.jud./29.04.2009
Tehnored.gref./7 ex./05.05.2009
Emis 3 com./05.05.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
