Speta Legea 10/2001. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 105
Ședința publică din data de 18 mai 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, domiciliată în Târgoviște, Calea B, -. B,. 10, jud. D, împotriva sentinței civile nr.350/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T PRIN PRIMAR, cu sediul în Târgoviște,--3 jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi, data de mai sus, dând următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 18590/2008 a Primăriei municipiului Târgoviște.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat că prin decizia atacată au fost revocate alte două decizii anterioare, având numerele 4315/2005 și 6082/2007, în baza cărora i se acordau despăgubiri.
A apreciat reclamanta că decizia în litigiu este nelegală întrucât i se acordă despăgubiri numai pentru cota sa de bun comun și cota ce i se cuvine din moștenire, ca și cum pentru restul imobilului succesiunea ar fi fost vacantă, însă o atare soluție nu este în spiritul dispozițiilor legale întrucât, dacă fiicele sale nu au formulat notificare pentru partea ce li se cuvenea din imobilul expropriat, această măsură echivalează cu o renunțare ce aduce beneficiu unicului moștenitor existent și anume ei.
A învederat reclamanta că dispoziția nr. 4315/2005, care a fost revocată îi acorda în întregime despăgubiri, singura problemă fiind cea vizând cuantumul acestora, iar o atare chestiune nu a fost rezolvată prin dispoziția nr. 18590/2008.
În baza art. 115 Cod proc.civilă, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că, în speță, reclamanta nu avea proprietatea întregului imobil, iar deposedarea a intervenit doar în măsura cotelor determinate prin dispoziția atacată, fiind necesar a se aduce modificări actului administrativ emis inițial.
În acest context, s-a menționat că este îndreptățită la acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 200 mp, reprezentând cota de din 800 mp teren preluat, precum și pentru 5/8 din construcția demolată, potrivit certificatului de moștenitor nr. 553/1965.
S-a precizat totodată de către intimată că motivele invocate prin prezenta acțiune au fost deja analizate și cenzurate de către Tribunalul Dâmbovița într-o altă cauză ce a făcut obiectul dosarului nr-, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 68/2008, statuându-se definitiv și irevocabil dreptul petentei la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 doar pentru cotele la care este îndreptățită și care sunt legal determinate.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr. 350/11.02.2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins acțiunea formulată, reținând că prin dispoziția nr. 4315/2005 emisă de Primarul Municipiului Târgoviște s-a stabilit ca valoare echivalentă a imobilului compus din construcție și teren în suprafață de 800 mp, situat în Târgoviște str. - nr. 465, suma de 927.661.562 lei, în limita căreia urmau să se acorde titluri de valoare nominală, folosite exclusiv în procesul de privatizare, însă prin dispoziția nr. 6082/10.10.2007 s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantei doar pentru cota de din terenul preluat în suprafață de 800 mp și pentru cota de 5/8 din construcția demolată, conform certificatului de moștenitor nr. 553/1965.
În continuare s-a avut în vedere că prin sentința civilă nr. 68/2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițas -a respins contestația formulată de către împotriva dispoziției nr. 6082/2008, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă, iar prin dispoziția atacată pe calea prezentei acțiuni au fost revocate dispozițiile nr. 4315/2005 și nr. 6082/2008, propunându-se acordarea de despăgubiri în limita diferenței dintre valoarea actualizată și sumele plătite cu titlu de despăgubiri pentru terenul în cotă de din 800 mp teren preluat, precum și pentru 5/8 din construcția demolată.
A concluzionat instanța că motivele invocate de către reclamantă prin prezenta acțiune au fost deja analizate de către o altă instanță, iar hotărârea pronunțată se bucură de putere de lucru judecat, situație în care nu se mai poate pune în discuție de către aceasta întinderea dreptului său la despăgubiri.
Apreciind că dispoziția în litigiu este legală, fiind dată cu respectarea disp.art.11 alin.7 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care potrivit ștatului de plată aflat la dosar
reclamanta a primit despăgubiri pentru imobilul expropriat în baza Decretului nr. 142/1985, instanța a respins acțiunea formulată.
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate pe considerentul că a fost respinsă contestația sa întemeiată pe Legea
nr. 10/2001, motivat de existența autorității de lucru judecat, fără a se observa că sentința civilă nr. 68/2008 a aceluiași tribunal a privit o contestație împotriva unei alte decizii, motivele invocate au fost altele și în atare situație nu exista prezumția autorității de lucru judecat prev.de art. 1201 Cod civil.
Prin urmare, a învederat reclamanta că nu s-au verificat motivele invocate de ea prin contestația formulată, susținându-se că au fost respectate disp.Legii nr. 10/2001 și ale celorlalte legi speciale, emise în aplicarea acesteia, fără a se răspunde dacă această lege încalcă principiul statuat în materia succesiunilor și anume că erezii renunțători sunt considerați că nu au existat, iar cei acceptanți culeg totul, în cotele stabilite în lipsa renunțătorilor, ceea ce în cauza de față se traduce prin notificarea formulată doar de ea, nu și de cele două fiice ale sale.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii, iar pe fond admiterea acțiunii.
Ambele părți au depus la dosar concluzii scrise, prin care și-au exprimat punctul de vedere cu privire la calea de atac promovată.
Examinând decizia apelată, prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:
Cu toate că prin calea de atac promovată reclamanta susține că acțiunea sa a fost respinsă pe motiv că există autoritate de lucru judecat, deși nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 Cod civil, afirmația aceasteia urmează a fi înlăturată pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Astfel cum s-a statuat în literatura de specialitate și practica judiciară există diferență între excepția autorității de lucru judecat, care poate fi invocată într-un process pentru a paraliza o cerere identică sub aspectul obiectului, cauzei și părților și puterea lucrului judecat în sensul de calitate esențială a actului judiciar irevocabil ce poate fi invocată în orice proces ulterior și care reprezintă o apărare de maximă eficiență și o prezumție absolută de existență a dreptului deja constatat printr-o hotărâre judecătorească.
Pe calea prezentei acțiuni s-a contestat de către dispoziția nr. 18590/13.10.2008 a Primăriei Târgoviște prin care s-a propus de către intimat acordarea de despăgubiri acesteia, în limita diferenței dintre valoarea actualizată și sumele plătite cu titlu de despăgubire, pentru terenul în suprafață de 200 mp, (reprezentând cota de din suprafața de 800 mp preluată) și pentru cota de 5/8 din construcția demolată, imobil ce fusese situat în Târgoviște,-, pe considerentul că s-a stabilit greșit cota de despăgubire ce i se cuvine pentru bunul mai sus menționat.
Cert este că dispoziția atacată a revocat la rândul său alte două dispoziții emise de intimată, respectiv dispoziția nr. 4315/2005 și 6082/2008, iar prin această din urmă
dispoziție se propusese acordarea de despăgubiri pentru contestatoare (fila 10 dosar fond) pentru suprafața de 200 mp teren (reprezentând cota de din 800 mp) și pentru cota de 5/8 din construcția demolată.
Legalitatea dispoziției nr. 6082/2008 a făcut deja obiectul analizei instanței de judecată sub aspectul întinderii cotei ce se cuvenea reclamantei din imobilul în litigiu, în virtutea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, iar prin sentința civilă nr. 68/21.01.2008, rămasă
definitivă și irevocabilă, Tribunalul Dâmbovițaa statuat că au fost corect stabilite cotele pentru care este îndreptățită să primească despăgubiri.
Câtă vreme prin dispoziția nr. 18590/2008 a Primăriei municipiului Târgoviște (atacată în dosarul de față) se stabilesc de către intimată în favoarea reclamantei aceleași cote la despăgubiri ce fuseseră reținute prin decizia revocată, iar reclamanta prin acțiunea promovată urmărește modificarea acestor cote, în condițiile în care ele făcuseră deja obiectul analizei instanței și fuseseră rezolvate printr-o hotărâre anterioară și anume sentința civilă nr. 68/2008 a Tribunalului Dâmbovița, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, considerând că a dispune în alt mod înseamnă a aduce atingere puterii de lucru judecat.
Prin urmare, astfel cum reiese și din considerentele sentinței atacate, acțiunea reclamantei nu a fost respinsă pe excepția autorității de lucru judecat, ci s-a stabilit că întinderea dreptului său la despăgubiri nu mai poate fi pusă din nou în discuție, din moment ce ea a fost tranșată irevocabil, iar acest punct de vedere este legal pentru că în caz contrar s-ar ajunge la rediscutarea aceleiași probleme de drept în condițiile în care ea fusese deja rezolvată, lucru care nu este posibil.
Avănd în vedere în primul rând efectele hotărârii irevocabile, respectiv sentința civilă nr. 68/2008 a Tribunalului Dâmbovița care s-a pronunțaț deja asupra cotei ce se cuvine reclamantei cu titlu de despăgubiri pentru imobilul în litigiu, instanța de fond și prin raportare la dispozițiile art. 11alin.7 din Legea nr. 10/2001 a soluționat în mod corect raportul juridic dedus judecății.
În raport de considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că apelul formulat este nefondat, motiv pentru care îl va respinge în baza art. 296 Cod proc.civilă, menținând ca legală sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta, domiciliată în Târgoviște, Calea B, -. B,. 10, jud. D, împotriva sentinței civile nr.350/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în
contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T PRIN PRIMAR, cu sediul în Târgoviște,--3 jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - --- -
Grefier,
- -
Red.jud.VG
Tehnored.CC
4 ex./21.05.2009
nr- Tribunalul Dâmbovița
operator de date cu caracter personal
noptificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac
