Speta Legea 10/2001. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 105/A/2009
Ședința publică din 27 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Rodina
JUDECĂTOR 2: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - apelul declarat de către reclamanții, apelul declarat de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, precum și apelul declarat de către intervenienții ȘI TERES, împotriva sentinței civile nr.516 din 10 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimatul, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 13 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 516/10.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, nr. în format vechi 1903/2006, s-a admis acțiunea formulată și modificată de reclamanții, - și, împotriva pârâtului Primarul municipiului C-N și, în consecință,s-a dispus anularea dispoziției nr. 114/16.01.2006 a Primarului municipiului C-N, modificată prin dispoziția nr.1642/27.04.2006; s-a dispus restituirea în natură, în favoarea reclamanților a cotei părți de din apartamentele nr. 2, 3, 4, 6, 7 și 8 din imobilul situat în C-N,--14, înscrise în ind. nr.- cu nr. top. 9656/1/II, 9656/1/III, 9656/1/IV, 9656/1/VI, 9656/1/VII și 9656/1/VIII, având părțile indivize comune înscrise în col nr.- C, precum și suprafața de 573 mp. din terenul înscris în nr. 13049 cu nr. top. 9656/2, identificată prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expert G, care face parte integrantă din sentință și acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru cota parte de din apartamentele 1 și 5 din imobilul situat în C-N,--14, înscrise în nr.- cu nr. top. 9656/1/I și 9656/1/V și pentru terenul în suprafață de 405,5 mp. înscris în nr.13049 cu nr. top. 9656/2, a fost respinsă cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul -; pârâtul a fost obligat să achite reclamanților suma de 6600 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a stabilit faptul că prin notificarea înregistrată sub nr. 1116/06.11.2001 la BEJ, reclamanții, - și și defuncta au solicitat acordarea de despăgubiri pentru terenul și construcția situate în C-N, str. - (fosta, fosta -) nr. 12-14, înscrise în CF nr. 13049 cu nr. topo. 9655, 9656, 9657, în suprafață de 2481 mp. în calitate de moștenitori ai fostului proprietar.
Prin dispoziția nr. 2052/05.05.2004 a Primarului municipiului C-N a fost respinsă notificarea reclamanților, - și și a defunctei, decedată la data de 19.05.2002, singurul său moștenitor fiind reclamantul, pe considerentul că petenții nu au făcut dovada calității de moștenitori ai fostului proprietar, în termen legal.
Prin sentința civilă nr. 400/2005 a Tribunalului Clujs -a admis acțiunea reclamanților, s-a dispus anularea dispoziției nr. 2052/2004, pârâtul Primarul municipiului C-N fiind obligat să emită o nouă dispoziție cu acordarea măsurilor reparatorii, în favoarea reclamanților iar prin decizia civilă nr. 725/A/2005 a Curții de Apel Cluja fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului C-
Din considerentele acestor hotărâri judecătorești rezultă că reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari ai imobilului în litigiu și, implicit, a calității de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii în sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Prin dispoziția nr. 114/16.01.2006 a Primarului municipiului C-N s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, având în vedere despăgubirile primite în baza Legii nr. 112/1995, pentru imobilul situat în C-N,--14, înscris in CF nr. 4138 cu nr. topo. 9565, în favoarea reclamanților.
Prin dispoziția nr. 1642/27.04.2006 a Primarului municipiului C-N s-a dispus modificarea dispoziției nr. 114/16.01.2006, în sensul că s-a propus acordarea de despăgubiri doar pentru cota parte de din imobilul menționat, pe considerentul că reclamanții au calitatea de moștenitori doar după defunctul, care a deținut doar cota parte de din imobil.
Conform copiei CF nr. 4138 C, imobilul cu nr. topo. 9656, casă din cărămidă acoperită cu țiglă, cu 5 camere, 5 bucătării, dependințe și curte în suprafață de 518 stj.p., situat în-, s-a aflat în proprietatea tabulară a numiților și soția lui, născută, în cote părți egale.
Prin încheierea CF nr. 5773/1957 s-a înscris dreptul de proprietate al Statului R asupra acestui imobil, în baza Decretului nr. 92/1950.
Prin încheierea CF nr. 4946/1975 imobilul cu nr. topo. 9656 fost transcris în CF nr. 13049 C în favoarea Statului
Prin aceeași încheiere, în CF nr. 13049 C au fost înscrise următoarele operațiuni:
- imobilele cu nr. topo. 9655, casă din cărămidă acoperită cu țiglă, cu 7 camere, 5 bucătării, dependințe, curte și gradina în suprafață de 361 stj.p., în-, cu nr. topo. 9656, casă și teren în-, având suprafața de 518 stj.p., cu nr. topo. 9657, casă și teren în-, având suprafața de 135 stj.p., au fost comasate, reîmpărțite și redistribuite, rezultând imobilele cu nr. topo. 9655, str. - și spații verzi în suprafața de 550 mp. cu nr. topo. 9656, teren, curte și construcții în--14, cu suprafața de 2418 mp. cu nr. topo. 9657, loc pentru construcții bloc în--14 și trotuar, cu suprafața de 615 mp.;
- imobilul cu nr. topo. 9655 fost transcris în CF nr. 1473 în favoarea Statului R, imobilul cu nr. topo. 9657 fost transcris în CF nr. 32222 în favoarea Statului R, imobilul cu nr. topo. 9656 fost reînscris în CF nr. 13049 în favoarea Statului R.
Prin încheierea CF nr. 7308/1998 imobilul cu nr. topo. 9656 fost dezmembrat în două parcele, prima cu nr. topo. 9656/1, teren cu construcții în suprafață de 524 mp. fiind transcrisă în CF col. - și CF ind. - în favoarea Statului R, a doua cu nr. topo. 9656/2, teren în suprafață de 1957 mp. fiind reînscrisă în CF nr. 13049.
Din raportul de expertiză tehnica judiciară efectuată în cauză de expertul în specialitatea "construcții", rezultă că, în anul 1941, pe terenul cu nr. topo. 9656 înscris în CF nr. 4138 existau 2 corpuri de clădiri definitive, iar, în anul 1958, când s-a făcut inventarierea ca urmare a naționalizării, terenul cu nr. topo. 9656 avea suprafața de 1963 mp. suprafața construită era de 1169 mp. suprafața locativă (utilă) fiind de 935,90 mp. iar imobilul cuprindea 4 corpuri de clădiri.
Totodată, se arată că în perioada 1958-1997 imobilul a suferit următoarele modificări: corpul I de clădiri care apărea în planul cadastral din 1941 fost complet demolat; corpul II de clădiri din planul cadastral din 1941 s-a păstrat ca întindere, dar a fost supus unor modificări funcționale, redate în documentația de întabulare întocmită în 1997: apartamentele existente în 1958, acum având nr. 1 și 2 nu au suferit modificări, spațiile cu destinația de atelier, vestiar și birouri au fost transformate în locuințe, acum. 3, 4 și 5, spațiul cu destinația de hală de presă, cu un spațiu anexă și un wc au devenit depozit, numerotat în documentația de întabulare ca.6; corpul III de clădiri a avut în compunere o zonă de clădire definitivă cu structura din zidărie și o parte de clădiri provizorii, care au suferit transformările următoare: o parte care a avut destinația de locuință s-a păstrat, figurând în prezent ca. 8, o parte care a avut destinația de atelier, vestiar și grupuri sanitare a fost transformată în locuință, acum. 7, altă parte care a avut funcția de spații de depozitare, cu caracter provizoriu a fost demolată, rămânând un wc în folosința comună; corpul IV de clădiri, reprezentând anexe cu caracter provizoriu a fost complet demolat.
Expertul a precizat ca prin acțiunea de comasare, reîmpărțire și redistribuire care a avut loc în anul 1975, asupra topograficelor cu nr. 9655, 9656 și 9657, configurația și suprafața topograficului 9656 s-a majorat de la 1865 mp. la 2481mp. astfel, pe o parte a celor 3 topografice care după reîmpărțire au devenit topo. 9657 s-au edificat 2 blocuri de locuințe și s-a demolat corpul I de clădiri; pe o parte a topograficului actual 9655 s-a edificat stația de transformare pentru linia de tramvai; pe topograficul 9656 cu configurația și suprafața modificată se găsesc fostul corp II de clădiri, apartamentele nr. 7 și 8 rămase din fostul corp III, două garaje alipite corpului II care sunt situate în interiorul fostului topo. 9656, cinci garaje care sunt situate în zona adăugată topograficului 9656 după comasare, reîmpărțire și redistribuire.
În ceea ce privește strict întinderea topograficului 9656 la data naționalizării, expertul a arătat următoarele:
- din imobil s-a demolat corpul I în totalitate, corpul III parțial, partea reprezentând anexe gospodărești cu caracter provizoriu, corpul IV în totalitate;
- în imobil a rămas nedemolat corpul II reprezentând locuințe (. 1 și 2) și spații definitive care prin amenajări interioare au fost transformate în locuințe (.3, 4 și 5), corpul II parțial rămas ca depozit, notat ca. 6, parțial corpul III care a rămas ca locuințe (.7) și parțial corpul III cu spații definitive care prin amenajări interioare a fost transformat în locuința (.8);
- imobilului i s-au adăugat o parte din blocurile de locuințe și două garaje edificate fără autorizație, alipite de corpul II, acum în folosința unor persoane care nu au calitatea de chiriași.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul în specialitatea "topografie", G, rezultă că din terenul cu nr. topo. inițial 9656, în prezent există o suprafață liberă de construcții de 573 mp. restul terenului fiind ocupat de blocul de locuințe din--14, corpul nr. 2 de locuințe, un garaj, locuințe și o porțiune din stația de transformare electricitate.
de cele ce preced, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 400/2005 a Tribunalului Cluj, pârâtul Primarul municipiului C-N a fost obligat să emită o dispoziție în favoarea reclamanților, prin care să acorde măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, fără să precizeze natura acestor măsuri, astfel încât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 166. proc. civ. și art. 1201.civ. privind autoritatea de lucru judecat, în ceea ce privește natura măsurilor reparatorii pe care le pot solicita reclamanții.
Conform art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii sau despăgubiri se pot acorda doar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, iar în speță, din probatoriul administrat rezultă că o parte din imobilele revendicate de reclamanți pot fi restituite în natură.
În ceea ce privește apărările pârâtului și ale intervenientului accesoriu, potrivit cărora reclamanții au revendicat mai mult decât s-a aflat în proprietatea antecesorului lor, instanța le-a considerat ca fiind nefondate, întrucât obiectul notificării l-a constituit doar imobilul înscris în CF nr. 4138 cu nr. topo. 9656, nu și cele cu nr. topo. 9655 si 9657. Este adevărat că după preluarea de către stat a imobilului în litigiu acesta a suferit modificări, prin comasare, reîmpărțire și redistribuire, însă prin expertizele efectuate în cauza s-a stabilit care este configurația actuală a fostului imobil cu nr. topo. 9656. De asemenea, din expertizele efectuate în cauză rezultă că nu este vorba despre un imobil nou, ci de vechile construcții care au suferit anumite modificări.
Raportat la dispozițiile art. 10 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, și ținând cont de probațiunea administrată în cauză, instanța a constatat că, în prezent, pot fi restituite în natură apartamentele nr. 2, 3, 4, 6, 7 și 8 din imobilul situat în C-N,--14, înscrise în ind. nr.- cu nr.top.9656/1/II, 9656/1/III, 9656/1/IV, 9656/1/VI, 9656/1/VII și 9656/1/VIII, având părțile indivize comune înscrise în col nr.- C, construcții care s-au aflat în proprietatea antecesorului reclamanților la data preluării de către stat și care au fost modificate în sensul descris mai sus, precum și suprafața de 573 mp. din terenul înscris în nr.13049 cu nr.top.9656/2, pe care nu sunt edificate construcții. De asemenea, a constatat că apartamentele 1 și 5 au fost înstrăinate. În ceea ce privește terenul revendicat, în suprafață totală de 1957 mp. reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru cota parte de, care reprezintă 978,5 mp. astfel încât se pot acorda despăgubiri pentru diferența de 405,5 mp.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, instanța, în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, a admis acțiunea formulată și modificată de reclamanți.
Având în vedere soluția data acțiunii reclamanților, în baza art. 55. proc. civ. instanța a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul -.
În baza art. 274. proc. civ. pârâtul a fost obligat să achite reclamanților suma de 6600 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul experților și al avocatului.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, pârâtul Primarul municipiului C-N, precum și intervenienții Tereș și Tereș.
1. În motivarea apelului, reclamanții, au solicitat modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul restituirii în natură în integralitate a apartamentelor 2, 3, 4, 6, 7 și 8 și acordarea de despăgubiri în cuantum de 167.907 EURO.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de ing. rezultă că, în anul 1941, pe terenul cu nr. top. 9656, înscris în CF nr. 4138 C, existau 2 corpuri de clădiri definitive, iar în anul 1958, când s-a făcut inventarierea ca urmare a naționalizării, terenul cu nr. top. 9656, avea suprafața de 963 mp. suprafața construită de 1169 mp. suprafața locativă utilă de 935,90 mp. iar imobilul, proprietatea antecesorilor noștri cuprindea 4 corpuri de clădire.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul în specialitatea topografie, G, coroborat cu cel al expertului în specialitatea construcții, ing., rezultă că suprafața de teren ce poate fi restituită în natură este de 848 mp. și nu de 573 mp. cum s-a reținut în dispozitivul sentinței apelate, aceasta reprezentând, în realitate, cota de parte din imobil supus restituirii.
Prin precizarea de acțiune reclamanții au solicitat restituirea în natură a cotei de parte din imobil, raportat la cota de proprietate deținută de antecesorul lor, dar raportat la obiectivele formulate și concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, rezultă că parte din imobilul de la data naționalizării, supus restituirii în natură, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.10/2001, reprezintă apartamentele 2, 3, 4, 6, 7 și 8 în întregime și terenul aferent de 848 mp. iar pentru apartamentele 1 și 5, înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 și terenul în suprafață de 83,5 mp. ce nu poate fi restituit în natură, solicită despăgubiri în cuantum de 167.907 Euro.
2. Pârâtul Primarul municipiului C-N solicită admiterea apelului propriu și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamanților si exonerarea pârâtului Primarul municipiului C-N de la plata cheltuielilor de judecata.
În motivele declarației de apel se arată că în mod greșit instanța de fond a pronunțat o hotărâre contrară celei pronunțate în dosar nr. 5834/2005, încălcând principiul puterii de lucru judecat.
Principiul autorității lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, chiar cu poziția procesuală inversată, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces.
Pentru a exista identitate de obiect între două acțiuni, nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele în același mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor acțiuni să rezulte că scopul final urmărit este același în ambele acțiuni. Astfel, așa cum rezultă din art. 1201. civ. identitatea de persoane, cerută pentru existența puterii de lucru judecat, înseamnă participarea, în ambele procese, a acelorași persoane, ca titulare ale drepturilor ce formează obiectul pricinii, pentru a se exclude astfel situația în care una din părți a figurat în primul proces nu în nume propriu, ci pentru altul. De asemenea, se învederează faptul că pentru a exista putere de lucru judecat nu este nevoie ca obiectul să fie formulat în ambele acțiuni în același mod, ci e suficient ca din cuprinsul lor să rezulte că scopul final este același.
În speță, conflictul de interese în ambele procese, este același, în sensul ca în ambele litigii finalitatea este aceeași, respectiv obligarea pârâtului Primarul municipiului C-N să soluționeze notificarea depusă de reclamanți, sens în care s-a pronunțat instanța prin hotărâre irevocabilă în primul proces, care are putere de lucru judecat, în măsura în care nu se schimbase situația de fapt în cadrul căreia a fost data.
În ceea ce privește vocația succesorală a reclamanților față de proprietarul tabular, aceștia nu puteau moșteni decât cota tatălui iar descendenții dintr-o altă căsătorie vin la succesiune doar în concurs cu soția supraviețuitoare, astfel încât raportată la regulile succesiunii, antecesorii reclamanților nu puteau avea decât o cotă de 3/8 din imobilul în litigiu, și nu de, așa cum a stabilit în mod eronat instanța de fond.
Un alt aspect pe care instanța are obligația de a-l verifica este incidența în speță a dispozițiilor art. 18 lit. b din Legea nr. 10/2001, având în vedere că raportat la situația de carte funciară a imobilului în litigiu și situația reală a acestuia, reiese fără putință de tăgadă că imobilul construcție înscris în cartea funciară, și care a aparținut antecesorului reclamanților, nu mai există, acesta fiind demolat..
În ceea ce privește terenul înscris în CF nr. 4138 nr. 9656, pe acest teren a fost edificat un bloc de locuințe situat în--14, sens în care au fost depuse la dosarul cauzei copie după din 1971.
Acest aspect a fost luat în considerare și de către reclamanți atunci când prin notificarea depusă prin executorul judecătoresc la Legea nr. 10/2001 și prin acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 5834/2005 al Tribunalului Cluj, aceștia au solicitat doar măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, fără a face nicio referire la restituirea în natură, drept dovadă fiind necontestarea hotărârii pronunțate în acel dosar de către instanță, respectiv sentința civilă nr. 400/2005 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 5838/2004.
Astfel, în mod greșit, instanța de fond face aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 alin 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, atâta timp cât din probațiunea administrată în cauză reiese cu certitudine că la preluare, imobilul înscris în CF nr. 4138 nr. top. 9656, era compus din casă cu 5 camere, 5 bucătării, dependințe, azi demolate, iar pe teren a fost construit un bloc de locuințe.
Chiar dacă s-ar reține existența dependințelor, care au fost probate doar prin corespondența purtată pe parcursul anului 1966 între IC Chimica și C, din care reiese că IC Chimica cedează C, "șopronul din lemn" situat în- (fosta-, actuală--14, acesta au fost transformate în construcții noi, respectiv case de locuit.
În ceea ce privește rapoartele întocmite în această cauză de către expert tehnic judiciar ing. (expertize întocmite în 2006, respectiv 2007) și cea a expert tehnic ing. G (anul 2008) care au avut drept obiect identificarea imobilului situat din punct de vedere administrativ în municipiul C-N,--14 (fostă - nr. 8, nr. 14, nr. 14, respectiv - nr. 12-14), înscris inițial în CF nr. 4138 C-N, nr. topo 9656, care ulterior a fost reînscris în CF nr.13049 C-N la poziția A1 și care a făcut obiectul Decretului nr. 92/1950. Imobilul înscris în cărțile funciare menționate și care a făcut obiectul acestui decret, era constituit dintr-o casă din cărămidă, acoperită cu țiglă cu 5 camere, dependințe și curte cu teren în suprafață de 518 stj. care ulterior a fost desființată (1962) pentru construirea a unui imobil - bloc de locuințe. Practic, imobilul a fost preluat conform unor contracte prezentate și de către expert în anul 1950, iar înscrierea efectivă a preluării s-a realizat în anul 1957, acest imobil de la preluare și până în prezent a suferit mai multe comasări și redistribuiri fiind ulterior desființat, iar cf-ul în cauză sistat.
O dată cu imobilul întabulat s-a preluat și imobilele extra tabulare, care erau construcții independente, cu destinații identificate în baza contractelor de închiriere și atribuite foștilor proprietari ai imobilului înscris în cefeul imobilului naționalizat. Existența acestora nu este prezentată decât grafic pe planuri din zonă. Aceste imobilele extra tabulare au fost închiriate și individualizate ca fiind corpuri de clădire independente și anume corp II - corp construit din cărămidă, lemn acoperite cu țiglă, corp III și corp IV - corpuri din lemn și învelitoare din țiglă. Aceste corpuri de la preluare și până în prezent au suferit o serie de modificări: - Corpul III- construcție din lemn, a fost parțial demolat identificându-se la această dată, din cadrul acestuia doar 7 și 8 - cu o structură integral din cărămidă; grupul de clădiri care a format Corpul IV (magazii) - construcție din lemn a fost demolat integral. În ceea ce privește Corp II, acesta a fost inițial o construcție mixtă din punct de vedere al utilizării, fapt confirmat de contractele de închiriere care au fost realizate pe spațiile care l-au compus. În cadrul acestuia s-au identificat spații cu destinație de locuințe, respectiv. 1 și 2 și spații de producție și birouri, care ulterior în urma modificării aduse atât prin compartimentări, introducerea de utilități individuale și realizarea unor lucrări de consolidare la zona superioară, centuri din beton armat și grinzi longitudinale pentru a prelua șarpanta și învelitoarea imobilului, conferind un grad sporit de siguranță a acestui corp de clădire în exploatare, au fost transformate în apartamente, respectiv cu nr. actuale. 3. 4 și 5. Tot în cadrul acestuia se regăsește și. 6 care și-a păstrat teoretic destinația de spațiu cu altă destinație dar care la această dată este într-o fază avansată de degradare, fiind neutilizabil.
De altfel, la stabilirea despăgubirilor primite în temeiul Legii nr. 112/1995, prin nr. 147/1998, s-a avut în vedere doar imobilul înscris în CF nr. 4138 nr. top. 9656, fără a fi luate în considerare "construcțiile extratabulare" care se solicită a fi restituite în prezentul dosar, reclamanții neînțelegând să conteste într-un fel sau altul acea hotărâre.
În ceea ce privește valoarea identificată pentru apartamente de către expert, aceasta o consideră mult prea ridicată, având în vedere confortul oferit de către acestea, poziționarea lor și nu în ultimul rând calitatea construcției, fapt pentru care o valoare medie de 1450 Euro/mp. este neconformă cu piața imobiliară din perioada evaluării acestora, piața fiind la acea dată în regres, pentru apartamente situate pe str. - construcții realizate după anul 1950 se solicita în acea perioadă valoarea medie de 1350-1400 Euro/mp.Referitor la valoarea terenului, de 450 Euro/mp. de asemenea, este mare, având în vedere faptul că nu are front direct la stradă, este ocupat cu construcții definitive - bloc, care nu este demolabilă această dată și a faptului că amplasamentul se află în vecinătatea unor imobile - situate pe str. - Ferate, respectiv Post care nu permit amplasarea unor clădiri în imediata vecinătate a lor, fapt pentru care, în opinia pârâtului apelant, o valoare de 250 Euro/mp. ar fi îndestulătoare.
Expertiza tehnică topografică prezentată de către expert tehnic ing. topo G, cuprinde într-adevăr teren care aparent este liber de construcții definitive, dar nu identifică existența traseelor utilităților care deservesc imobil - Corp II și parțial Corp III, care practic fac un corp comun la această dată și nici traseul liniilor de înaltă tensiune care deservesc punctul, care are un rol de importanță de utilitate publică.
3. Prin motivele de apel formulate, intervenienții Tereș și Tereș solicită admiterea apelului, în sensul admiterii cererii de intervenție formulate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Din cuprinsul motivelor care au dus la respingerea admiterii în principiu a cererii de intervenție în interes propriu, aceasta ar fi determinată de nedovedirea interesului propriu, a faptului că nu a fost dovedită calitatea de moștenitori. Totodată, prima instanță, abordând problema cererii de intervenție în cuprinsul considerentelor sentinței pronunțate, omite a se pronunța asupra acesteia prin dispozitiv.
Prima instanță, susțin intervenienții, absolutizează concluziile expertizelor efectuate în cauză, deși acestea sunt subiective, părtinitoare, ignorând realitatea, care rezultă din acteleab initioemise în baza Decretului nr. 92/1950 care concretizează fără echivoc care au fost imobilele asupra cărora s-au aplicat aceste măsuri, precum și titularii dreptului de proprietate care au suferit consecințele acestui act normativ.
Este mai mult decât evident faptul că reclamanții au încercat să profite de acea operațiune de comasare și redistribuire a numerelor topografice, revendicându-si pe nedrept niște imobile care nu au aparținut niciodată antecesorilor lor.Din CF nr. 13049 C rezultă indubitabil că imobilele cu nr. topo 9655, 9656 și 9657 de sub A 1-2-3 au fost aduse din CF 4138 și 11051, întabulându-se dreptul de proprietate în favoarea vechiului proprietar de sub B3. Deci dreptul antecesorilor reclamanților era foarte clar și bine determinat, el neextinzându-se asupra imobilelor rezultate în urma comasării, reîmpărțirii și redistribuirii intervenite în favoarea exclusivă a Statului Român, unic proprietar în acel moment, care avea interese directe în administrarea terenurilor finalizate prin construirea unui bloc.
În aceste condiții este evident că cererea de intervenție este bazată pe invocarea acestui drept asupra imobilelor identificate ca aparținând antecesorului.
Verificând hotărârea atacată, în conformitate cu dispozițiile art. 295 alin. 1. proc. civ. curtea apreciază că niciunul dintre cele trei apeluri declarate nu este fondat.
Cu privire la apelul pârâtului Primarul municipiului C-
Observă curtea că prin cererea de chemare în judecată înregistrată cu nr. 5838/2004, la data de 15.06.2004, pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanții, și contra pârâților Primarul municipiului C-N, Statul Român prin Consiliul Local al municipiului C și Ministerul Finanțelor au solicitat anularea deciziei de respingere a notificării dată de Primarul municipiului C-N cu nr. 2052/05.05.2004 și obligarea pârâților la plata unor despăgubiri pentru imobilul situat în C-N,--14, identificat cu nr. top 9656 în CF nr. 4138
Prin sentința civilă nr. 400/23.02.2005, Tribunalul Cluja admis acțiunea reclamanților și a obligat Primarul municipiului C-N să emită o nouă dispoziție prin care să acorde reclamanților măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, întrucât reclamanții au făcut dovada calității lor de moștenitori după proprietarul tabular, fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru imobilul identificat mai sus.
Sentința Tribunalului Cluja rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâtul Primarul municipiului C-N; în acest sens, a fost pronunțată decizia civilă nr. 755/A/09.09.2005 a Curții de Apel Cluj (dosar nr. 2087/2005), neatacată cu recurs.
pronunțării celor două hotărâri judecătorești mai sus evocate, Primarul municipiului C-N a emis dispoziția nr. 114/16.01.2006, modificată prin dispoziția nr. 1642/27.04.2006, prin care propune acordarea unor despăgubiri, pentru cota de parte din imobilul situat în C-N,--14, înscris în CF nr. 4138 cu nr. top 9565, în condițiile legii speciale, Titlul VII al Legii nr. 247/2005, având în vedere și despăgubirile primite în baza Legii nr. 112/1995, pentru cota de parte din imobil ( 5,. 207 dosar tribunal.)
Această dispoziție face obiectul prezentei plângeri, înregistrată de aceeași reclamanți la 21.02.2006 și precizată la 09.05.2006 ( 206 dosar tribunal) contra pârâtului Primarul municipiului C-N, solicitându-se restituirea în natură a locuințelor care nu au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, precum și a terenului liber.
O analiză comparativă a celor două cereri succesive în judecată relevă că obiectul lor este diferit, ceea ce solicită reclamanții fiind anularea a două dispoziții distincte emise de Primarului municipiului C-N, cea dintâi o dispoziție de respingere a notificării pentru lipsa calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, iar cea de-a doua o dispoziție de propunere privind acordarea unor despăgubiri în condițiile legii speciale. Evident scopul atacării în justiție a celor două dispoziții este diferit, prin cel dintâi demers judiciar reclamanții urmărind și obținând recunoașterea calității lor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii iar prin cel de-al doilea reclamanții urmărind obținerea unei restituiri în natură a imobilelor susceptibile de aplicarea acestei măsuri reparatorii.
Nu se verifică, așadar, identitatea de obiect și cauză, fiind exclusă incidența art. 166. proc. civ. rap. la art. 1201. civ. sub aspectul efectului negativ al autorității lucrului judecat, de natură să împiedice o nouă judecată pe fond a prezentei acțiuni civile în justiție.
Este adevărat însă că reclamanții pot invoca cu succes, în cadrul prezentului proces, hotărârea judecătorească irevocabilă prin care a fost soluționată cea dintâi cerere în judecată, pentru a face dovada indubitabilă, în raport cu Primarul municipiului C-N, a calității lor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, calitate în privința căreia s-a statuat cu puterea lucrului judecat.
celui de-al doilea motiv de apel, apelantul susține că reclamanții pot avea exclusiv o cotă de 3/8 părți din imobilul în litigiu, iar nu părți, așa cum în mod eronat a stabilit prima instanță.
Sub acest aspect, curtea reține că reclamanții au solicitat măsuri reparatorii în condițiile și pe temeiul Legii nr. 10/2001 în calitate de moștenitori ai proprietarului tabular, care la data naționalizării deținea cota de parte din imobilul identificat cu nr. top 9656 în CF nr. 4138 C, reprezentând casă și curte în C-N,--14. Totodată, se reține că reclamanții sunt singurii moștenitori care au solicitat măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001, după.
Or, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de această lege profită moștenitorii persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire. Prin urmare, reclamanții sunt îndreptățiți la restituire în limitele cotei care a aparținut autorului lor, respectiv parte.
De altfel, în limitele acestei cote de proprietate au fost acordate despăgubiri defunctului, ca moștenitor al defunctului proprietar tabular, în baza Legii nr. 112/1995, prin hotărârea nr. 147/1998 ( 79 dosar tribunal) și, mai mult decât atât, apelantul însuși a recunoscut dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în cotă de parte din imobil, prin dispoziția nr. 1642 emisă la 27.04.2006, pentru modificarea art. 1 din dispoziția nr. 114/16.01.2006, în sensul acordării unor despăgubiri "doar pentru cota de parte din imobilul revendicat, la care revendicatorii sunt îndreptățiți" ( 200,. 207 dosar tribunal).
Mai susține același apelant faptul că prin notificarea formulată, precum și prin cea dintâi cerere de chemare în judecată, reclamanții au solicitat exclusiv măsuri reparatorii pentru imobilul în litigiu, fără a pretinde restituirea în natură, astfel că în mod greșit prima instanță a hotărât în sensul unei restituiri în natură.
realității faptul că prin notificarea înregistrată cu nr. 425/06.07.2001, în calitate de moștenitor al defunctului proprietar a solicitat despăgubiri bănești pentru cota de 1/2 parte din imobil casă și teren, situat în C-N,--14 (actuală -) și pentru cota de 1/1 parte din imobilul magazie curte și grădină, ambele identificate în CF nr. 4138 C, cu nr. top 9656 și nr. top 20550 ( 63 dosar tribunal).
Prin notificarea înregistrată cu nr. 116/06.11.2001, și au solicitat despăgubiri pentru terenul și construcția situate în C-N,--14, înscrise în CF nr. 13049 cu nr. top 9655, 9656, 9657, în suprafață de 2481 mp. arătând că aceste imobile au fost naționalizate și doar una dintre cele trei construcții a fost dărâmată pentru construirea unui bloc de locuințe, celelalte existând și în prezent iar în curtea imobilului s-au construit 13 garaje și o stație de transformator ( 65 dosar tribunal).
Prin notificările formulate, reclamanții au pretins, așadar, despăgubiri însă unul dintre principiile care trebuie respectat în procedura de soluționare a notificărilor este acela al prevalenței restituirii în natură, consacrat prin art. 1 alin. 1, art. 7 și art. 9 din Legea nr. 10/2001. Numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, sau propunerea de acordare de despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Prin urmare, ori de câte ori restituirea în natură se dovedește a fi posibilă, urmează a se dispune în acest sens, independent de solicitarea persoanei îndreptățite, căreia legea nu îi conferă un drept de opțiune. De altfel, prin art. 7 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 se stipulează expres: "Dacă restituirea în natură este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile expres prevăzute de prezenta lege".
Așa fiind, critica adusă hotărârii de primă instanță sub acest aspect se dovedește neîntemeiată.
Apelantul susține însă că, raportat la situația de carte funciară a imobilului în litigiu și situația reală a acestuia, reiese fără putință de tăgadă că imobilul construcție înscris în cartea funciară nu mai există, fiind demolat, iar terenul ocupat de un bloc de locuințe, astfel că restituirea nu este legal posibilă, incidente fiind dispozițiile art. 18 lit. b din Legea nr. 10/2001, conform cărora măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în cazul în care imobilul nu mai exista la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția imobilelor distruse ca urmare a unor calamități naturale.
Sub acest aspect, cercetarea judecătorească efectuată de prima instanță a lămurit împrejurările de fapt esențiale, revelând faptul că imobilul evidențiat în CF nr. 4138 C, cu nr. top 9656, cu destinația casă din cărămidă acoperită cu țiglă, dependințe, curte și teren în suprafață de 518 stj.p., situat administrativ în--14 (actuală--14), a aparținut coproprietarului în cotă de parte, fiind preluat de Statul Român prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950 ( 72 dosar tribunal).
În anul 1975, această parcelă funciară a fost transcrisă în CF nr. 13049 C, în favoarea Statului Român, în aceeași coală funciară fiind înscrise și parcele cu nr. top 9655, și nr. top 9657. Cele trei parcele sunt comasate și apoi reîmpărțite, fiind înscrise sub B5 - B7 cu alte suprafețe decât cele pe care le-au avut inițial ( 74 dosar tribunal).
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de ing. ( 26-33 dosar tribunal), se precizează că în mod cert, în anul 1958, pe terenul cu nr. top 9656 existau două corpuri de clădiri (corpul 1 și corp 2), corpurile 3 și 4 fiind adăugate în intervalul de timp cuprins între 1941-1958, cu destinația spații anexe sau auxiliare activităților de producție care se desfășurau în corpul 2 de clădire.
Ulterior preluării acestui imobil de către stat, în intervalul cuprins între 10.05.1958-11.12.1963, el a suferit modificări importante, întrucât în zonă s-au construit două blocuri de locuință, fiind demolat corpul 1 de clădire, corpul 4 și corpul 3 parțial. La corpul 2, spațiile anexe au suferit schimbări de destinație, amenajându-se încă trei unități locative (apartamentele 3, 4 și 5), pe lângă cele existente (apartamentele 1, 2 și 6). În spațiile nedemolate sau adăugate la corpul 3 au fost amenajate două unități locative (apartamentele 7 și 8). Totodată, expertul precizează că alăturat corpului 2 de clădire sunt edificate două garaje.
Referitor la concluziile acestui raport de expertiză, prin adresa depusă la 15.10.2007 ( 64 dosar), Primarul municipiului C- a declarat că nu are de formulat obiecțiuni.
Așadar, s-a făcut dovada susținerilor reclamanților conform cărora corpul 2 de clădire exista la data preluării imobilului prin naționalizare și există și în prezent, nefiind demolat, ci doar supus unor amenajări interioare a spațiilor locative, amenajări destinate a transforma aceste spații în locuințe. Contractele de închiriere și cele de vânzare-cumpărare depuse la dosarul cauzei ( 17, 38, 165, 184 și 189 dosar tribunal) confirmă, totodată, faptul că doar o parte din aceste locuințe au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995, fiind posibilă restituirea celor libere și excluse procesului de înstrăinare, respectiv apartamentele 2, 3,4, 6, 7 și 8.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. ing. G există o porțiune liberă de teren de 573 mp. restul terenului fiind ocupat de blocul de locuințe din--14, corpul nr. 2 de construcție, un garaj, locuințe și o porțiune din stația de transformare-electricitate ( 78 dosar tribunal).
Prin înscrisul depus la 21.02.2008, ( 87 dosar), Primarul municipiului C-N arată că identificarea imobilului făcută de expert este corectă, iar în ceea ce privește restituirea în natură a suprafeței de 573 mp. teren, se apreciază că aceasta poate fi făcută doar dacă din expertiza vizând construcțiile rezultă că și ele pot fi restituite în natură.
La 23.04.2008, expertul G depune o completare la raportul de expertiză tehnică judiciară, prin care propune ca soluție optimă aceea de restituire a unei suprafețe totale 1260 mp. din care 573 mp. suprafață liberă de construcții și 687 mp. suprafață ocupată de construcții definitive și provizorii (apartamentele și anexele susceptibile de restituirea în natură( 98-99 dosar tribunal).
În aceste circumstanțe, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, dispunând restituirea în natură a terenului liber și a unităților locative care nu au fost înstrăinate din construcțiile rămase nedemolate, iar pentru terenul ocupat s-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent, în limitele unei cote de parte, care a aparținut autorului comun al reclamanților.
Este exclusă incidența în cauză a dispozițiilor art. 18 alin. 1 lit. b din Legea nr. 10/2001, dovedindu-se că o parte din imobilul naționalizat, și care a fost preluat de la autorul reclamanților exista la data intrării în vigoare a legii speciale reparatorii, astfel că devine aplicabilă regula restituirii în natură a imobilelor libere.
Cu privire la apelul reclamanților:
Reclamanții susțin că apartamentele 2, 3, 4, 6, 7 și 8 împreună cu terenul aferent de 848 mp. reprezintă practic cota de parte din imobilul naționalizat, astfel că instanța trebuia să dispună restituirea în întregime a acestor imobile.
Curtea observă că soluția pe care prima instanță a dat-o litigiului, sub acest aspect, este cea corectă, potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001 dreptul de proprietate urmând a se stabili în cote-părți și în ipoteza în care autorul reclamanților nu a avut calitatea de proprietar exclusiv al bunului preluat abuziv, ci doar aceea de coproprietar. Prin urmare, identificând imobilele a căror restituire în natură este posibilă, instanța a dispus în acest sens, în limitele cotei de parte care a aparținut coproprietarului. Susținerea reclamanților în sensul că apartamentele și terenul cu privire la care s-a dispus restituirea reprezintă cota de parte din întregul imobil rămâne lipsită de suport probator, atâta timp cât starea de coproprietate nu a încetat prin realizarea unui partaj care să permită materializarea cotei ideale deținută de reclamanți.
Cât privește întinderea terenului, expertul Gap recizat că există o suprafață liberă de 573 mp. și în limitele acesteia instanța a dispus restituirea, pentru diferența până la 978,5 mp. corespunzătoare întinderii cotei de parte a reclamanților, stabilindu-se dreptul acestora la despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Cu privire la apelul intervenienților Tereș și Tereș:
Intervenienții afirmă că prima instanță a omis a se pronunța asupra cererii lor de intervenție, prin dispozitivul sentinței date.
Observă curtea că cererea de intervenție în interes propriu formulată de terții Tereș și Tereș a fost soluționată de Tribunalul Cluj prin încheierea ședinței publice din 19.09.2008 ( 311 dosar tribunal), în sensul respingerii acesteia, cu motivarea că intervenienții nu justifică calitate procesuală în cauză.
În aceste circumstanțe, nu era necesar ca dispoziția de respingere a cererii de intervenție să fie reiterată în dispozitivul sentinței civile nr. 516/19.09.2008. Instanța nu a omis a se pronunța asupra cererii de intervenție, dimpotrivă, s-a pronunțat motivat printr-o încheiere de ședință, susceptibilă de a fi atacată odată cu fondul, în conformitate cu dispozițiile art. 52. proc. civ.
Cât privește rezolvarea dată acestei cereri de intervenție, curtea constată că în mod corect ea a fost respinsă întrucât terții nu justifică un interes propriu pentru a interveni în prezentul proces.
Dreptul litigios poartă asupra parcelei funciare identificată cu nr. top 9656 în CF nr. 4138 Este adevărat că prin notificarea 1116/2001, reclamanții au menționat și alte numere topografice pentru identificarea unuia și aceluiași imobil construcție și teren situat în--14, însă ulterior, în fața instanțelor de judecată, aceștia au precizat că solicită măsuri reparatorii pentru topograficul 9656, cu privire la care s-a propus, de altfel, acordarea unor despăgubiri prin dispoziția atacată. După preluarea de către stat a imobilului în litigiu acesta a suferit modificări, prin comasare, reîmpărțire și redistribuire, împreună cu nr. topo. 9655 și 9657, însă prin expertizele efectuate în cauză s-a stabilit care este configurația actuală a fostei parcele cu nr. topo. 9656, astfel încât nu se poate vorbi despre o revendicare a imobilului cu nr. topo. 9655.
Or, terții Tereș și Tereș sunt moștenitorii proprietarului tabulari, titularul unui drept de uzufruct înscris asupra parcelei funciare cu nr. top 9655 din CF nr. 13049 Mai mult, intervenienții nu au făcut dovada că au formulat notificare, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, pentru imobilul înscris în CF nr. 13049 C, cu nr. topo. 9655.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 296. proc. civ. curtea va respinge cele trei apeluri ca nefondate și va păstra în tot hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ce nefondate apelurile declarate de reclamanții, și de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 516 din 10 octombrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o păstrează.
Respinge ca nefondat apelul declarat de intervenienții și împotriva încheierii civile din 19 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.MM
13 ex./
Jud.fond:
Președinte:Alina RodinaJudecători:Alina Rodina, Denisa Băldean
