Speta Legea 10/2001. Decizia 106/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.106/
Ședința publică de la 26 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Solea
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta,domiciliată în G,str.- nr.39, -/21,.32,și de pârâții PRIMARIA MUNICIPIULUI G,cu sediul în G,str.- nr.38 și apelant MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE -PRIN DGFP G,cu sediul în G,str.- nr.33,împotriva sentinței civile nr.1896 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL G, STATUL REPREZENTAT PRIN COMISIA CENTRALA PT.STABILIREA DESPĂGUBIRILOR B, având ca obiect legea 10/2001.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 mai 2008 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 23 mai 2008 și apoi la 26 mai 2008,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- la această instanță, reclamanta a formulat contestație în contradictoriu cu pârâții Primăria mun. G și Consiliul Local G împotriva dispoziției nr. 3004/SR/16 iunie 2006 emisă de Primăria Mun. G prin care a fost admisă în parte notificarea nr. 147/13.02.2002.
S-a arătat că prin această notificare, reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în cota de în suprafața de 260,1. situat în G,- și o construcție formată din 3 camere și un hol, cu o fundație din zidărie, cărămidă și piatră, cu soclu din zidărie, înalt de 1,5 cu structura din lemn și pereți din cărămidă, învelitoare din olană, pardoseli din cherestea din stejar și anexe compuse dintr-o bucătărie și două magazii, construite din paiantă și acoperite cu olane.
S-a mai arătat că prin decizia sus-menționată s-a dispus restituirea în natură a terenului în cotă de, adică 260,1. fiind respins capătul de cerere privind acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția de pe acest teren cu motivarea că nu s-a făcut dovada deposedării.
S-a solicitat anularea în parte a dispoziției nr. 3004/SR/16 iunie 2006 și obligarea pârâtei la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
În motivarea contestației s-au arătat următoarele:
- că reclamanta este moștenitoare împreună cu fratele său ( ) a terenului și construcției situate în G,-, imobil trecut în proprietatea statului, anterior anului 1989, prin efectul unor acte normative speciale:
- că acest imobil(casă și teren de curte ) în suprafață de 409. din care 108. casa (construcție) a fost primită de la mama reclamantei în timpul căsătoriei cu tatăl acesteia de la părinții ei - și prin actul dotal transcris sub nr. 108/20 august 1927 la Tribunalul Județului.
- că la sfârșitul anului 1957, copii s-au căsătorit și, ca urmare a decesului mamei reclamantei ( 24 martie 1958), după care a rămas un teren de curte în suprafață de 409.(conform actului de dotă) cu o casă având 3 camere și hol;
- că masa succesorală a fost dezbătută la data de 12 mai 1958, conform certificatului de moștenitor nr. 68/1958 din care reiese că actul dotal autentificat sub nr.2919/1927 se referă la 2/8, iar fiul și fiica câte 3/8;
- că, după dezbaterea primei mase succesorale din 12 mai 1958, tatăl reclamantei s-a recăsătorit, strămutându-se în str. - nr.77 până la 11 decembrie 1963, când a decedat:
- că în imobilul din- a rămas ca locatar fratele reclamantei ( ) până în anul 1987, când a fost constrâns să doneze casa și terenul în favoarea statului, fără să existe vreun act de donație sau de demolare;
- că, datorită lipsei posibilităților materiale, fratele reclamantei a fost nevoit să se mute la soției sale din G,-;
- că din actele dosarului nu reiese cine a demolat efectiv imobilele din străzile:lemnari, etc. iar demolarea a fost efectuată periodic, pe etape și în funcție de numărul blocurilor ce se construiau și urma să fie date în folosință;
- că fratele reclamantei nu a primit nicio locuință sau alte mijloace materiale când s-a mutat din imobilul situat în-;
- că, în termen legal, prin notificare, reclamanta a solicitat în natură terenul preluat în mod abuziv întrucât investiția pentru care fusese trecut în proprietatea statului nu s-a finalizat, precum și măsuri reparatorii pentru construcția demolată la momentul preluării terenului de către stat;
- că până la momentul preluării terenului și demolării construcției, reclamanta a fost înscrisă ca subiect fiscal în registrul la Administrația Financiară a municipiului G, iar din momentul demolării construcției și preluării terenului, poziția din registrul fiscal a fost închisă întrucât statul preluase acest imobil.
Pe parcursul soluționării cauzei, pârâta a solicitat introducerea în cauză a statului reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a acestei comisii, precum și a Ministerului Finanțelor Publice (prin Direcția Generală a Finanțelor Publice G).
Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice( prin Direcția generală a Finanțelor Publice G).
Prin încheierea din 26.10.2007, a fost admisă cererea pârâtei privind introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a Statului reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, precum și a Ministerului Finanțelor Publice (prin DGFP G).
Prin aceeași încheiere, a fost respinsă ca tardivă cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice (prin DGFP G).
Prin sentința civilă nr.1896/2007 a Tribunalului Galațis -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; s-a admis în parte contestația și pe cale de consecință s-a anulat în parte Dispoziția 3004/2006 a Primarului Mun.G și s-a constatat că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în cuantum de 77.531 lei pentru construcție.
S-au respins ca nefondate capetele de cerere privind plata de daune cominatorii și cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Având în vedere probele administrate în cauză ( acte depuse la dosar de către reclamantă, depozițiile martorilor și, precum și raportul de expertiză tehnică efectuat de. -) precum și dispozițiile art. 10 alin. 1, teza ultima și art. 10 alin.10 din legea nr.10/2001 modificată prin Legea nr.247/2005) s-a constatat că reclamanta este îndreptățită să i se acorde pentru imobilul(construcție) din litigiu măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, conform Legii nr. 247/2005( Titlul VII).
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a constatat că aceasta este întemeiată întrucât atribuțiile comisie respective, prevăzute de art. 1 alin.1 din Titlul VII al legii nr. 247/2005, sunt exercitate numai în cadrul procedurilor administrative pentru acordarea despăgubirilor menționate în cap. V, titlul VII din lege.
Referitor la capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii acesta a fost respins pentru următoarele considerente:
Legea nr.10/2001 este o lege specială și vizează restituirea în natură sau măsuri reparatorii în ce privește imobilele preluate abuziv, stabilind și procedura de urmat pentru realizarea scopului legii respective.
Pentru neîndeplinirea în anumite termene a obligațiilor ce revin diverselor persoane juridice implicate în procedura de restituire sau de acordare a reparațiilor, legea a prevăzut sancțiuni, însă pentru alte termen, cum este și cazul termenului de 60 de zile la care se referă art. 23 alin. 1 ( art. 25 alin. 1, în urma republicării Legii nr.10/2001 la 2 septembrie 2005) nu a prevăzut nici o sancțiune.
Ca atare, în lipsa unor sancțiuni prevăzute de legea specială, instanța nu poate apela la prevederi din Codul civil și Codul d e procedură civilă care nu au legătură cu problematică pe care legea specială o rezolvă în ansamblul ei.
S-a respins ca nefondată și cererea privind cheltuielile de judecată întrucât există neconcordanță între numărul împuternicirii avocațiale ( 27/6 iulie 2006 și numărul contractului de asistență juridică ( 29/7 iulie 2006), precizat în chitanțele depuse la dosar( filele 178).
Împotriva sentinței civile nr.1896/2007 a Tribunalului Galați au declarat apel reclamanta, Ministerul Economiei și Finanțelor și Primăria Mun.
Reclamanta a considerat că soluția instanței de fond este nelegală pentru că nu s-a menționat că suma de 77.531 lei corespunde date efectuării expertizei,iar până la plata ei efectivă inflația va avea repercursiuni asupra ei; pentru că nu s-au acordat cheltuieli de judecată deși existau dovezi la dosar; pentru că obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii se impune în condițiile în care tergiversarea soluționării notificării formulate în 2001 este imputabilă în exclusivitate Primăria Mun.G și Consiliului Local
În drept s-au invocat disp.art.274, 282-298 Cod procedură civilă, art.10 din Legea 10/2001, art.1073 și 1075 Cod civil.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a solicitat desființarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de introducere în cauză a DGFP G ca pârâtă,pentru că această cerere a fost formulată de o altă pârâtă.Ori,o astfel de cerere nu este reglementată de Codul d e procedură civilă.
Pârâta Primăria Mun.G a considerat sentința civilă nr.1896/2007 nelegală și netemeinică pentru că,în conformitate cu art.13 alin.1 din legea 247/2005,analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor se fac de către Comisia Centrală.
Totodată,precizează că,atât în forma inițială cât și-n forma actuală,Legea 10/2001 nu obligă primăriile să facă plata sumelor reprezentând despăgubirile bănești.
Atrage atenția asupra faptului că prin sentința civilă nr.1896/2007 s-a dispus anularea în parte a Dispoziției nr.30034/SR/2006 dar nu a fost obligată să emită o altă dispoziție cum în mod corect și legal ar fi fost.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată următoarele;
În speță,apelanta contestatoare solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția ce a fost demolată abuziv.
Instanța de fond,în baza probelor administrate,a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii pentru construcție,fapt necontestat de nici o apelantă prin cererea sa de apel.
Singurele discuții care se fac de către apelante sunt: cine stabilește cuantumul despăgubirilor și cum; cine este titularul obligației de plată a măsurilor reparatorii prin echivalent, obligarea la plata de daune cominatorii pentru a constrânge "unitatea deținătoare" la plata despăgubirilor.
Titlul VII din Legea 247/2005 privind Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (temei legal reținut de instanța de fond),în art.16 alin.1 prevede că dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire,se predau pe bază de proces verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale.
Prin urmare,dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă,entitatea notificată este obligată ca prin dispoziție motivată să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent,corespunzătoare valorii imobilului.
Astfel,dispozițiile Titlului VII din Legea 247/2005 nu înlătură această obligație,din analiza textului legii rezultând că evaluarea despăgubirilor de către Comisia Centrală aparține unei proceduri ulterioare emiterii deciziilor/dispozițiilor.
că-n cazul contestării dispoziției în condițiile art.26 din Legea 10/2001,cea care stabilește c/valoarea imobilului în cauză este instanța de judecată.
Însă,această valoare a imobilului trebuia să aibă în vedere faptul că scopul acestei legi este de a repara prejudiciile cauzate ca urmare a preluării abuzive a imobilelor în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989.
În virtutea principiului reparării integrale a pagubei cauzate printr-o astfel de măsură (principiu consacrat de art.10 alin.8 din Legea 10/2001, art.5 din aceeași lege) urmează a se constata că suma reținută în hotărârea instanței de fond nu este în concordanță cu acest principiu pentru că ea reflectă valoarea stabilită de expert la data efectuării expertizei și ia în calcul și data plății,interval de timp în care inflația își va spune cuvântul.
Ca atare,primul motiv de apel al apelantei contestatoare este întemeiat.
În ceea ce privește solicitarea de obligare a intimatei apelante pârâte Primăria Mun.G la plata de daune cominatorii,până la plata efectivă a despăgubirilor,cererea nu poate fi primită pentru că plata efectivă a acestora nu se face de către aceasta ("unitatea deținătoare").
Astfel, în raportul juridic dedus judecății, astfel cum este reglementat de Legea nr. 10/2001, lege specială de reparație, derogatorie de la dreptul comun, unitatea deținătoare a imobilului preluat abuziv nu este titulara obligației de plată a măsurilor reparatorii prin echivalent, cu o singură excepție (acordarea în compensație a altor bunuri sau servicii) inaplicabilă în cauză.
Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării este obligată să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Titlul VII - Legea nr. 247/2005: deciziile/dispozițiile emise de unitățile investite cu soluționarea notificărilor în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale.
Nici anterior modificării Legii nr. 10/2001, despăgubirile acordate în condițiile prevăzute de art. 24 alin. 1 prin decizie/dispoziție motivată sau prin hotărâre judecătorească (în cazul deciziilor de respingere împotriva cărora s-au formulat contestații admise în procedura judiciară) nu erau achitate de unitatea deținătoare, ci erau înaintate către prefectură conform procedurii reglementate de art. 36-40 din actul normativ.
După modificarea art. 24 din Legea nr. 10/2001, abrogarea art. 36-40 din lege și intrarea în vigoare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, atât deciziile/dispozițiile emise anterior (prin care s-au făcut oferte de acordare de măsuri reparatorii în echivalent) sau hotărârile judecătorești pronunțate în urma contestațiilor formulate de persoanele îndreptățite (în care, conform dispozițiilor pct. 16.5 alin. 3 coroborat cu pct. 16.1 din nr.HG 1095/2005 se consemnează și sumele estimate ca fiind cuvenite persoanelor îndreptățite), cât și deciziile/dispozițiile emise după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 sunt supuse aceleiași proceduri (art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005), urmând a fi înaintate Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea evaluării finale și emiterii titlurilor de proprietate.
Ca atare,potrivit Legii 10/2001 - nu Primăria G este cea obligată să onoreze plata despăgubirilor bănești,fapt ce determină imposibilitatea constrângerii acestei părți la executarea unei obligații ce nu-i incumbă și implicit imposibilitatea obligării acestei părți la plata de daune cominatorii.
Critica apelantei contestatoare vis-a-vis de neacordarea cheltuielilor de judecată,este întemeiată,pentru că potrivit actului nou depus în apel (contractul de asistență juridică nr.29/7.07.2006) contractul dintre client și avocat s-a încheiat în 7.07.2006, onorariul convenit a fost de 8.600 lei din care 600 lei avans achitat în 7.07.2006 și restul până la finalizarea dosarului.Potrivit chitanței a doua,s-au plătit 8.000 lei în 9.10.2007 - dată la care încă nu se finalizase procesul.Cum cele două chitanțe reflectă convenția părților din 7.07.2006 se constată că în mod greșit nu s-a făcut aplicarea disp.art.274 Cod procedură civilă.
Apelul declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este întemeiatpentru că,potrivit actelor de la dosar,la 20.06.2007 pârâta Primăria Gas olicitat introducerea în cauză pentru "justa soluționare" și a acestui minister,cerere admisă prin încheierea de ședință din 18.10.2007. De la această dată Ministerul Economiei și Finanțelor a figurat în proces ca pârât,calitate în care se regăsește și-n dispozitiv.
De menționat că reclamanta prin apărător s-a opus să se introducă această parte în proces.
Ca atare,se constată că în speță a avut loc o încălcare a principiului disponibilității,reclamanta nefiind de acord cu lărgirea cadrului procesual prin introducerea de noi pârâți.
Totodată,cererea depusă de pârâta Primăria G la 20.06.2007 nu poate fi calificată ca fiind vreuna din cererile prev.de art.57-66 Cod procedură civilă,fapt ce determină constatarea introducerii nelegale a acestei părți în proces.
Față de considerentele de mai sus,prinprisma disp.art.296-297 Cod procedură civilă urmează a se respinge apelul declarat de pârâta Primăria G,ca nefondat; a se admite apelurile declarate de reclamanta și de Ministerul Finanțelor Publice.
Se va schimba în parte sentința civilă nr.18916/2007 a Tribunalului Galați,în sensul completării alin.5 cu mențiunea că suma de 77.513 lei va fi actualizată cu rata inflației începând cu 29.05.2007 până la data plății efective.
Se va admite și capătul de cerere privind obligarea pârâtelor Primăria Mun.G și Consiliul Local G la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.600 lei către reclamantă.
Se va respinge acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsă calitate procesuală activă.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, apelul declarat de pârâta PRIMARIA MUNICIPIULUI G,cu sediul în G,str.- nr.38,împotriva sentinței civile nr.1896 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați,în contradictoriu cu intimații CONSILIUL LOCAL G, STATUL REPREZENTAT PRIN COMISIA CENTRALA PT.STABILIREA DESPĂGUBIRILOR B, având ca obiect legea 10/2001.
ADMITE apelul declarat de reclamanta,domiciliată în G,str.- nr.39, -/21,.32,precum și al MINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE -PRIN DGFP G,cu sediul în G,str.- nr.33,împotriva aceleiași sentințe civile.
Schimbă în parte sentința civilă nr.18916/2007 a Tribunalului Galați,în sensul completării alin.5 cu mențiunea că suma de 77.513 lei va fi actualizată cu rata inflației începând cu 29.05.2007 până la data plății efective.
Admite și capătul de cerere privind obligarea pârâtelor Primăria Mun.G și Consiliul Local G la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 8.600 lei către reclamantă.
Respinge acțiunea față de Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsă calitate procesuală activă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
: /17.06.2008
: /17.06.2008
7 ex.
FOND:
Președinte:Luminita SoleaJudecători:Luminita Solea, Anica Ioan
