Speta Legea 10/2001. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.107/
Ședința publică de la 26 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Simona Bacsin
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului declarat de reclamanții, -, împotriva sentinței civile nr.1900 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 14 mai 23008, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.05.2008, când instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26.05.23008, când,
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- din 02.08.2006, astfel cum a fost precizată la termenele din 06.11.2006( f 84) și 14.09.2007( f 184,186), reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Primăria mun. G, G și SC Piețelor SA G solicitând restituirea în natură a imobilelor teren, în suprafață de 2486,01 mp și construcții, situate în G,--63 și nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1040-21.06.2006 încheiat între Primăria mun. G și G.
În motivare au arătat că prin notificarea nr. 74/2001, trimisă prin Biroul executorului judecătoresc au solicitat restituirea contravalorii imobilului a imobilului teren și construcții, situat în G,--63, care a fost preluat abuziv de către stat.
Imobilele au aparținut, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1125/1930 numiților, și și că au solicitat restituirea, încă din 1989, doar reclamanții, în calitate de moștenitori ai lui. Imobilul a fost preluat de stat în baza decretului 92/1950, deci fără titlu. Au arătat că în baza legii 247/2005( art. 4 al.4) beneficiază și de cotele celorlalți proprietari.
Referitor la al doilea capăt de cerere, au arătat că încheierea contractului s-a făcut cu fraudarea legii, întrucât statul nu a fost niciodată proprietar al terenului.
Au precizat că cererea de restituire nu a fost soluționată de Primărie și că solicită soluționarea cererii de către instanță.
În drept, a invocat disp. art. 4 al. 4, 2 lit. a, art. 10al. 1 și 20 al. 4 din legea 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005.
Pârâta Primăria mun. Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu s-a pronunțat prin dispoziție întrucât cu privire la același imobil a mai fost depusă o notificare de către și aceasta a solicitat un termen pentru a depune acte de stare civilă. A apreciat că, potrivit legii
10/2001, instanța nu se poate pronunța asupra cererii dacă nu a fost emisă o dispoziție.
Pârâtul Gaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând că actul a fost încheiat cu respectarea legii întrucât reclamanții nu au doveditcă sunt titulari ai dreptului de proprietate, ci doar persoane îndreptățite, conform legii 10/2001.
Prin sentința civilă nr.1900/21.12.2007 a Tribunalului Galațis -a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și s-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru 1/6 din imobilul compus din 2486,01 mp. teren și construcție format din 16 apartamente, ce erau situate în--63.
A fost respins ca nefondat capătul de cerere privind constatarea nulități absolute a contractului de închiriere nr.1040/21.06.2006. Instanța a luat act de faptul că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Imobilul revendicat a fost proprietatea indiviză a numiților, și, conform actului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 1125/1930 ( f 3-4), dobândit prin cumpărare de la
Reclamanții sunt moștenitori ai lui, decedat la 11.01.1989
( f 97) și, în calitate de fii, iar, în calitate de nepot de fiu, prin retransmitere de la G, decedat în 1994, 05.09( f 9, 96), conform certificatelor de deces, de naștere și certificatelor de moștenitor depuse la dosar.
Întrucât titularii dreptului de proprietate asupra imobilului nu au avut un drept exclusiv, ci au fost proprietari în indiviziune, instanța constată că reclamanții aucalitatea de persoane îndreptățite numai în ceea ce privește cota din imobil ce a aparținut autorului lor, aceea de 1/6, așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare.
Invocarea art. 4 al. 4 din Legea 10/2001 nu este relevantă întrucât acest text prevede: De cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută lacap. IIIprofită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire. Deci, acest articol se referă la situația în care doar o parte din moștenitorii autorului formulează cerere, nu la situația în care autorii sunt în indiviziune, dar formulează cerere doar moștenitorii unui coindivizar. Textul legii este de strictă interpretare, reclamanții nu au calitatea de moștenitor ai celorlalți coindivizari, astfel că nu pot profita de cotele lor. Nu s-a făcut dovada prin acte de stare civilă, și nici nu s-a afirmat că autorul lor ar fi fost moștenitorul celorlalți frați, cu care a fost în indiviziune.
Mai mult, pentru același imobil, s-a formulat notificare în baza legii 10/2001 de către o altă persoană, care se pretinde îndreptățită la restituire, în calitate de moștenitor al coindivizarului G( f 61).
Deși instanța a pus în discuția părților, în repetate rânduri cadrul procesual, reclamanții nu au dorit ca judecata să se facă și în contradictoriu și cu celelalte persoane care se pretind îndreptățite pentru a se asigura o soluționare unitară, practică a cauzei.
Imobilul solicitat a fost naționalizat în baza decretului 92/1950, conform certificatului eliberat de Arhivele naționale( f 16-17), deci este un imobil preluat abuziv, în sensul legii 10/2001, conform art. 2 lit. a din lege.
Identificarea imobilului teren s-a făcut prin expertiză, constatându-se că avea o suprafață de 2486,01 mp, conform actului de proprietate ( f 217), iar pe acest teren s-au aflat construcții, o clădire cu 16 apartamente, conform certificatului eliberat de Arhivele naționale( f 16-17), în prezent demolate. Prin expertiză s-a constatat, de asemenea, că terenul este ocupat astfel: 85,06 mp de SC Piețelor SA G, 1562,71 mp de locuințe, 838,24 mp de pârâtul G, în baza contractului de închiriere nr. 1040-21.06.2006 încheiat între Primăria mun. G și G( f 77), pe care este construit un hotel, în baza autorizației de construcție 15073/1990( f 76).
Potrivit legii 10/2001, regula este restituirea în natură a imobilelor.ART. 10 prevede:În situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
(2) În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
(3) Se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.
Rezultă că situația juridică a imobilului ce se solicită a fi restituit este complexă: în primul rând, reclamanții nu sunt îndreptățiți decât cu privire la o cotă de 1/6 din imobil. Pentru o altă cotă s-a formulat cerere de către o altă persoană care nu este parte în proces. Pentru cotele celorlalți coindivizari trebuie aplicate regulile în materia succesiunii, eventual ale succesiunii vacante, însă acest aspect nu s-a dorit a fi clarificat în acest proces.
Referitor la imobil, o parte din teren este liber sau cu o construcție metalică, demontabilă, deci s-ar putea restitui în natură, conform legii 10/2001, o altă parte este ocupată de o construcție definitivă, autorizată, care nu poate fi restituită, iar o altă parte este ocupată de locuințe. Deși la dosar există o adresă, nr. 31052/08.06.2006 Primăriei mun. G din care rezultă situația juridică a locuințelor( f 128), în care se specifică cine ocupă acele locuințe și în baza căror acte, adresă depusă încă de la termenul din 07.02.2007, reclamanții nu au efectuat nici un demers pentru clarificarea cadrului procesual, pentru a pune în discuție și a lămuri toate aspectele cauzei.
Față de situația de fapt a imobilului, de întinderea dreptului de proprietate al reclamanților, de faptul că legea reparatorie nu reglementează o astfel de situație, a restituirii în natură a unei cote indivize din dreptul de proprietate, instanța apreciază că funcție de legislația existentă la acest moment, nu se pot acorda reclamanților decât măsuri reparatorii.
Impotriva acestei decizii au declarat apel reclamanții care au criticat sentința instanței de fond sub următoarele aspecte:
1. Imobilul a aparținut numiților Gh.
GH. Gh. Gh. Gh. Gh. toți frați, ce au fost înzestrați de tatăl lor G cu imobilul a cărei retrocedare se cere.
Toți ceilalți frați au decedat înaintea autorului lor astfel:
în 1965 în, în 1959 în, în 1971 în G iar în 1956 în - SUA.
In aceste condiții, prin actele materiale întreprinse a acceptat tacit moștenirea celorlalți frați.
2. Contractul de închiriere nr.1040/2006 este nul absolut pentru că încă din
1991 Primăria a fost notificată să restituie imobilul.
Analizând decizia prin prisma motivelor de apel instanța reține următoarele:
Potrivit disp.art.4 din Legea nr.10/2001 (republicată ) și a Normelor metodologice de aplicare a acesteia:
Art.4.1 "în cazul în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite, care invocă un titlu de proprietate ce atestăexistența unei coproprietăți la data preluării abuzive, se va emite o decizie de restituire în care se vor consemna cotele ideale prevăzute în titlul de proprietate invocat. In cazul în care numai o parte din foștii proprietari a solicitat restituirea pe calea legii, decizia de restituirese va limita numai la cotele ideale cuvenite acestora.Ulterior emiterii deciziei de restituire, coproprietarii pot ieși din indiviziune pe calea dreptului comun".
Potrivit art.4.4. "în toate cazurile stabilirea calității de moștenitor (legal sau testamentar) se face potrivit legii civile române".
In sfârșit, art.4.7. de care se prevalează apelanții stipulează următoarele: "În cazul în care nu toate persoanele care au calitatea de moștenitor al persoanei fizice îndreptățite au solicitat restituirea imobilului preluat abuziv, de cotele cuvenite celor care nu au depus notificări vor profita ceilalți moștenitori care au depus în termen cerere de restituire. Soluția prev. la art.4 alin.4 din lege este în acord cu dispozițiile legale aplicabile în materie de succesiuni (dreptul de acrescământ reglementat de art.697 cod civil, potrivit căruia "Partea renunțătorului profită coerezilor săi".). Prin urmare, comoștenitorul care a solicitat restituirea în natură a imobilului în baza Legii nr.10/2001 (considerat moștenitor acceptant) culege și cota comoștenitorului care nu a acceptat succesiunea în termenul legal (care nu a depus notificarea până la data de 14 febr.2002 și care astfel a devenit străin de succesiune prin neacceptare).
In speță, sunt aplicabile disp.art.4.1 din Norme metodologice în sensul că la data preluării imobilul era deținut în coproprietate de cei șase frați: Gh. Gh. Gh. Gh. și Gh. fiecare având dreptul la o cotă de 1/6.
Reclamanții sunt moștenitorii lui Gh. astfel încât în mod corect instanța a apreciat că decizia de restituire se va limita numai la cota ideală cuvenită acestuia de 1/6, aplicând disp.art.4.1.
Mai invocă reclamanții faptul că tatăl lor și respectiv bunicul, Gh. în viață la data decesului celorlalți frați ar fi acceptat tacit succesiunea acestora și prin urmare, prin retransmitere reclamanții au dreptul la măsuri reparatorii pentru întreg imobil. Cu alte cuvinte invocă faptul că ar fi moștenitori și ai celorlalți frați, și că în lipsa unor moștenitori în grad mai apropiat, au dreptul la moștenire.
Aceste afirmații nu pot fi primite din mai multe motive:
a) Nu există la dosar nici o dovadă din cele permise de lege privind
calitatea de moștenitor a reclamanților după Gh., sau și nici un act de stare civilă al acestora din urmă, cu atât mai puțin nu se dovedește anterioritatea decesului lor.
Mai mult deși instanța le-a pus în vedere să depună certificate de calitate, aceștia au dovedit doar calitatea de moștenitori ai lui, în raport de care instanța s-a și pronunțat (95-98).
b) Prin Notificarea adresată Primăriei G ce reprezintă actul de învestire reclamanții nu s-au pretins moștenitorii celor 5 coproprietari, ci au invocat calitatea de moștenitori ai lui G (vânzătorul) ce nu mai era proprietar al bunului la data preluării de către stat, astfel că strict formal, nu pot schimba, la acest moment, cadrul stabilit în notificare.
c) Simplul argument că din contractul de vânzare-cumpărare din anul 1930
rezultă faptul că toți cei 6 coproprietari sunt frați, iar reclamanții sunt descendenții unuia dintre ei nu determină automat calitatea de persoane îndreptățite a acestora, atâta timp cât pot exista alte persoane în grad preferabil.
Primăria le-a adus la cunoștință despre existența unei notificări ce vizează
același imobil, notificarea făcută de, iar instanța, în baza rolului activ, a pus în discuția părților necesitatea lărgirii cadrului procesual. (158-149-154).
Deși au avut posibilitatea să lămurească pe deplin neclaritățile ivite și să-și
dovedească astfel calitatea de moștenitori în contradictoriu cu persoana ce pretindea aceleași drepturi, reclamanții s-au opus, ceea ce este relevant pentru buna lor credință. In lipsa acordului acesteia, instanța nu poate din oficiu, să reunească cele 2 notificări.
Mai mult din actele depuse de Primărie rezultă că notificarea cealaltă vizează
suprafața de 15491,3 mp. (identificată de expertul ) actele depuse în susținerea notificării sunt aceleași, iar din certificatele de naștere și căsătorie ale notificatoarei, rezultă că era fiica lui G și atunci ar putea să fie sora autorilor, având calitatea de colateral )60-61 dosar fond).
In plus, chiar reclamanții într-o cerere depusă la dosar recunosc faptul că
(unul dintre frați) are 2 moștenitori:, domiciliată în și, domiciliat în (12 dosar fond).
In aceste condiții, instanța apreciază că deși le revenea obligația conf.art.1169 cod civil reclamanții nu au dovedit calitatea de moștenitori ai celorlalți 5 frați, astfel încât nu pot solicita și cotele acestora.
Și al doilea motiv de apel ce vizează capătul de cerere în constatarea nulității absolute a contractului de închiriere nu poate fi primită în condițiile în care încă din anul 1990, a obținut autorizația de construire pentru restaurant, iar la acea dată nu existau date că terenul respectiv face obiectul pretențiilor reclamanților. Cu privire la cererea adresată Primăriei G, ea este ulterioară și oricum, nu există nici o dovadă că ar fi fost înregistrată la acea instituție în anul 1991.
Din aceste considerente, având în vedere disp.art.296 cod procedură civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de declarat de reclamanții, cu domiciliul în G,- -, cu domiciliul în G, str.- nr.15, -ocor 1,.29, cu domiciliul în G, Vadul nr.1, -escăruș.6 împotriva sentinței civile nr.1900 din 21 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul civil nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2008.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.SB-26.05.2008
Dact.MH/30.05.2008-8 ex.
Fond:
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Simona Bacsin
