Speta Legea 10/2001. Decizia 108/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 108
Ședința publică de la 29 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Academia Română și de Președintele Consiliului Județean I, având ca obiect legea 10/2001 formulat împotriva sentinței civile nr. 2063/10.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 15.05.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 22.05.2009, apoi, din aceleași considerente pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Reclamanta Academia Română, prin reprezentantul său legal, formulat contestație împotriva dispoziției nr. 249/24.03.2008 Președintelui Consiliului Județean privind respingerea Notificării nr. 4105/19.12.2005, formulată de către Academia Română cu privire la restituirea în natură imobilului situat în comuna, județul I, compus din "casa și mausoleul ".
Reclamanta a considerat că dispoziția atacată este nelegală și nefondată, deoarece în mod netemeinic Consiliul Județean I apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, întrucât dreptul de proprietate este complet individualizat.
Defunctul lăsat prin testamentul din 21 1886 soției sale uzufructul moșiei, nuda proprietate fiind lăsată nepoatelor sale și. Defuncta vândut uzufructul moșiei nepoatelor și prin actul de vânzare cumpărare autentificat de Judecătoria Ocol Rural sub nr. 83/1914 și transcris la Tribunalul Roman, cu obligația ca în termen de două luni acestea să doneze liber de orice sarcini Academiei Române casa cu toate acaretele și cu împrejmuirea de jur împrejur.
Prin actul de autentificat de Judecătoria Ocolului Rural sub nr. 111 din 3 iunie 1914 și transcris de Tribunalul Roman sub nr. 1503/1914, moștenitoarele și donează Academiei Române conacul și acaretele aflate în jurul lui.
În plus, prin testamentul său autentificat de Judecătoria Ocolului Rural sub nr. 47 din 31 ianuarie 1921, arătat că ultima sa dorință este:"casele în care locuiesc dimpreună cu toată mobila să rămână Academiei Române, cu rugămintea să aibă grijă ca această casă în care iubitul meu soț, marele poet trăit până la moarte, să se păstreze în stare bună și să se facă muzeu național".
Imobilul format din Casa și mausoleul defunctului fost preluat în mod abuziv de către Statul Român prin aplicarea Decretului nr. 198/13.08.1948 Deciziei Consiliului de Miniștri nr. 1486/1948, trecând la Ministerul Artelor și Informațiilor.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 2063 din 10.12.2008, a admis acțiunea formulată de reclamanta Academia Română, prin reprezentantul său legal, în contradictoriu cu pârâtul Președintele Consiliului Județean I și a dispus anularea Dispoziției nr. 249/24.03.2008 Președintelui Consiliului Județean
S-a dispus restituirea în natură imobilului situat în comuna, județul compus din casa și mausoleul.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin Notificarea nr. 4105/19.12.2005, Academia Română, în baza Legii 10/2001, a solicitat restituirea în natură imobilului situat în comuna, județul I, compus din "casa și mausoleul ".
Analizând această notificare, pârâtul Consiliul Județean Iar espins-o prin decizia nr. 4105/19.12.2005, considerând că nu sunt îndeplinite cerințele de formă, statuate imperativ, în aplicarea art. 23 din Legea nr. 10/2001, de pct. 23.2 și 23.3 din Normele metodologice de aplicare unitară Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, cu privire la înscrisurile depuse la dosarul notificării.
Reclamanta, în dovedirea calității sale de persoană îndreptățită, a depus la dosarul instanței următoarele înscrisuri: actul de întocmit de și la 3 iunie 1914, autentificat sub nr. 111/03 iunie 1914 și transcris la Tribunalul Roman sub nr. 1503/1914 testamentul, autentificat de Judecătoria Ocol Rural sub nr. 47/31 ianuarie 1921; actul de Vânzare încheiat între în calitate de vânzător și și, în calitate de cumpărători din 28 martie 1914, autentificat de Judecătoria Ocol Rural sub nr. 83/1914; sentința civilă nr. 228 din 19 iunie 1923 Tribunalului Județean R; Sentința civilă nr. 294/22 octombrie 1932 Tribunalului Județean R; decizia civilă nr. 38/21 martie 1934 Curții de APEL IAȘI, Secția I; Monitorul Oficial nr. 260/1948 care dovedește preluarea abuzivă de către stat.
Poetul lăsat prin testamentul din 21 1886 soției sale, uzufructul moșiei, nuda proprietate fiind lăsată nepoatelor sale, și. Defuncta a vândut uzufructul moșiei nepoatelor sale, și, prin actul de vânzare cumpărare autentificat de Judecătoria Ocol Rural sub nr. 83/1914 și transcris la Tribunalul Roman, cu obligația ca în termen de două luni acestea să doneze liber de orice sarcini Academiei Române casa cu toate acaretele și cu împrejmuirea de jur împrejur.
Prin actul de autentificat de Judecătoria Ocolului Rural sub nr. 111 din 3 iunie 1914 și transcris de Tribunalul Roman sub nr. 1503/1914, moștenitoarele și au donat Academiei Române conacul cu toate anexele.
, prin testamentul autentificat de Judecătoria Ocolului Rural la nr. 47 din 31 ianuarie 1921 arătat că ultima sa dorință este următoarea: "casele în care locuiesc dimpreună cu toată mobila să rămâie Academiei Române, cu rugămintea să aibă grijă ca această casă în care iubitul meu soț, marele poet trăit până la moarte, să se păstreze în stare bună și să se facă muzeu național".
Imobilul format din Casa și mausoleul defunctului fost preluat, însă, în mod abuziv, de către Statul Român în baza Decretului nr. 198/13.08.1948 Deciziei Consiliului de Miniștri nr. 1486/1948, trecând la Ministerul Artelor și Informațiilor.
Prin aceste acte reclamanta Academia Română a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 coroborate cu dispozițiile art. 4 alin 2 din Legea 10/2001.
Prin înregistrarea notificării, reclamanta Academia Română, beneficiara legatelor cu titlu particular întocmite de poetul și de soția sa, este considerată de drept succesibil acceptant al testatorilor proprietari ai imobilului expropriat astfel încât drepturile care se referă la acest bun de care se bucură legatara sunt identice cu cele pe care le aveau testatorii înșiși, fiind fără relevanță data la care a avut loc exproprierea
Legea 10/2001 a instituit o procedură sui-generis având ca obiect restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu de stat sau de persoane juridice în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, indiferent de destinația lor, deținute la data intrării în vigoare a legii de persoanele juridice prevăzute la art. 21 alin 1 al legii. Regula instituită de lege în această materie o reprezintă restituirea în natură a imobilelor, excepția fiind despăgubirea prin echivalent în cazurile expres prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât Academia Română, cât și Președintele Consiliului Județean.
Academia Română consideră că sentința apelată este nelegală deoarece considerentele acesteia nu se corelează cu dispozitivul, în sensul obligării pârâtului Consiliul Județean prin Președinte la restituirea în natură a imobilului situat în comuna, județul
Apelanta susține că, pe parcursul judecării cauzei la prima instanță a precizat, în nenumărate rânduri, că înțelege să se judece cu Consiliul Județean prin președintele acestuia, argumentat de faptul că hotărârea judecătorească prin care se soluționează contestația trebuia să se opună persoanei juridice în al cărei patrimoniu se află evidențiat imobilul în litigiu și, în raport cu care, hotărârea să poată fi pusă în executare.
Învederează apelanta că, în ședința publică din 22.10.2008, instanța de fond a dispus menționarea pe conceptul de citare al încheierii a Consiliului Județean, prin președinte, în calitate de pârât, însă nu s-a pronunțat și asupra calității procesuale pasive a Consiliului Județean, nerespectând dispozițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă.
Mai arată apelanta că, deși în preambulul și considerentele sentinței pronunțate de tribunal, este menționat ca pârât Consiliul Județean, prin președinte, dispozitivul sentinței este dat în contradictoriu cu pârâtul Președintele Consiliului Județean
Președintele Consiliului Județean I susține, în motivarea apelului,că tribunalul avea, conform art. 16 alin. 1 coroborat cu pct. 4 din Anexa 2, litera a din Legea nr. 10/2001, obligația prevederii în sentința pronunțată a condiției restrictive impuse de legiuitor fostului proprietar (în speță, Academia Română) privind menținerea destinației actuale a imobilului restituit - aceea de muzeu - și, de asemenea, a precizării, în concret, a momentului până la care îi revine această obligație, însă acesta nu s-a conformat prevederilor legale.
Apelantul consideră că, deși textul de lege vizează faza administrativă de soluționare a notificării, în sensul că termenul de până la 5 ani începe să curgă de la data emiterii dispoziției, în cazul soluționării notificării în procedura judecătorească, termenul pentru îndeplinirea obligației de către fostul proprietar începe să curgă de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de restituire în natură a imobilului. Apreciază Președintele Consiliului Județean I că schimbarea în parte a hotărârii se impune și în considerarea faptului că instanța de fond avea obligația de a se pronunța, în mod expres, și cu privire la plata cheltuielilor de întreținere a imobilului pe perioada menținerii afectațiunii acestuia, la plata chiriei și, mai ales, cu privire la intrarea proprietarului în posesia efectivă a imobilului la expirarea termenului de menținere a destinației actuale.
În apel nu au fost administrate probe.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate de părți și de prevederile legale incidente, Curtea reține a fi întemeiat numai apelul declarat de Președintele Consiliului Județean, însă în limitele ce vor fi expuse în continuare.
Prin sentința apelată s-a dispus, ca o consecință a anulării dispoziției emise de Președintele Consiliului Județean I, restituirea în natură, către Academia Română a imobilului situat în comuna, județul I, compus din casa și mausoleul " ".
Însă, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 litera a) care face parte integrantă din lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social-culturale; foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la trei ani, pentru cele arătate la pct. 3 și 4 din anexa nr. 2 litera a sau, după caz, de până la cinci ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din anexa nr. 2 litera
Articolul 16.1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 prevede că, în cazul prevăzut la art. 16 din lege, decizia/dispoziția motivată de restituire în natură trebuie să indice în mod expres obligația proprietarului de a menține afectațiunea imobilului restituit în termenul până la care îi revine această obligație.
Această obligație se impune a fi respectată nu numai de către entitatea investită cu soluționarea notificării, ci și de către instanța de judecată care, în urma anulării deciziei/dispoziției emise pe calea procedurii administrative prevăzute de lege, dispune restituirea în natură către fostul proprietar sau, după caz, către moștenitorii acestuia a unuia dintre imobilele prevăzute în art. 16 din Legea nr. 10/2001.
În prezenta cauză, imobilul restituit în natură Academiei Române este muzeul " " (casă memorială și mausoleu), iar, potrivit anexei nr. 2 litera a pct. 4 la Legea nr. 10/2001, fostul proprietar are obligația de a-i respecta afectațiunea pe o perioadă de până la trei ani și nu până la cinci ani, cum a susținut Președintele Consiliului Județean.
Tot contrar susținerilor apelantului Președintele Consiliului Județean, Curtea consideră că, prin analogie cu momentul curgerii termenului obligației de păstrare a afectațiunii imobilului în situația restituirii în natură pe cale administrativă (de la data emiterii deciziei, dispoziției de restituire, în cazul restituirii în natură a imobilului de către instanța de judecată investită cu soluționarea contestației împotriva deciziei/dispoziției emise de unitatea deținătore, termenul obligației de păstrare a afectațiunii imobilului curge de la data pronunțării hotărârii de restituire în natură a acestuia.
În ceea ce privește critica Președintelui Consiliului Județean privind omisiunea tribunalului dea se pronunța, în mod expres, cu privire la plata cheltuielilor de întreținere a imobilului pe perioada menținerii afectațiunii, și la plata chiriei, Curtea reține că aceasta nu este întemeiată.
În acest sens, Curtea constată că, potrivit art. 16 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în intervalul de timp cât se menține afectațiunea imobilului restituit în natură, plata cheltuielilor de întreținere aferente imobilului respectiv revine deținătorilor.
În perioada de menținere a afectațiunii, noul proprietar va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Raportat la acest text, care este explicitat de art. 16.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007, tribunalul nu avea obligația de a insera în dispozitivul sentinței apelate prevederile legii cu privire la suportarea cheltuielilor de întreținere, și la plata chiriei.
Față de cele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă,s e va admite apelul declarat de Președintele Consiliului Județean și se va schimba în parte sentința atacată.
Se va dispune menținerea afectațiunii imobilelor restituite în proprietatea Academiei Române (casă memorială și mausoleu) pe o perioadă de trei ani, începând cu data pronunțării sentinței, iar proprietara va intra în posesia acestora după expirarea termenului.
Se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței.
În ceea ce privește apelul declarat de Academia Română, Curtea reține că acesta nu este întemeiat.
Potrivit dispoziției înscrise în Capitolul II din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin nr.HG 250/2007, unitatea deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului, sau orice instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică ce are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste).
Conform art. 21 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 statuează în art. 21.5 că, în cazul în care entitatea obligată la restituire este unitatea administrativ teritorială, organul de conducere abilitat expres de lege este primarul ori, după caz, președintele consiliului județean.
Articolul 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 prevede că, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură, iar alineatul 7 stabilește că prevederile alin. 1-6 sunt aplicabile și dispozițiilor emise de primari ori, după caz, de președinții consiliilor județene, potrivit art. 21 alin. 4.
Raportat la aceste prevederi legale, Curtea reține că prima instanță s-a pronunțat în mod corect cu Președintele Consiliului Județean I, care este emitentul dispoziției contestate.
Potrivit art. 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește actele prin organele sale.
Alineatul 2 prevede că actele juridice făcute de persoanele juridice, în limitele puterilor care le-au fost conferite, sunt acele persoanei juridice însăși.
Față de aceste prevederi legale, Curtea constată că între preambulul și considerentele sentinței atacate, pe de o parte, și dispozitivul acesteia, pe de altă parte, nu există nicio neconcordanță în ceea ce privește persoana pârâtului.
Curtea reține că nu prezintă relevanță împrejurarea că tribunalul s-a pronunțat în contradictoriu cu Președintele Consiliului Județean și nu cu Consiliul Județean, prin președinte, iar hotărârea apelată este opozabilă Consiliului Județean putând fi pusă în executare silită.
Atât timp cât tribunalul a soluționat fondul litigiului în contradictoriu cu Președintele Consiliului Județean, implicit a recunoscut calitatea procesuală pasivă a instituției din care acesta face parte și pe care o reprezintă, conform art. 36 din Decretul nr. 31/1954.
În consecință, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul declarat de Academia Română și va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de Președintele Consiliului Județean I împotriva sentinței civile nr. 2063 din 10.12.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o schimbă în parte.
În baza Titlului I Art. I pct. 37 din Legea nr. 247/2005 menține afectațiunea imobilelor restituite în proprietatea Academiei Române pe o perioadă de trei ani, începând cu data pronunțării sentinței tribunalului, urmând ca proprietara să intre în posesia imobilelor după expirarea termenului.
celelalte dispoziții ale sentinței.
II. Respinge apelul declarat de Academia Română împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 Mai 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- --- - -
Grefier,
- -
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:
23.06.2009
2 ex.-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea
