Speta Legea 10/2001. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 11A
Ședința publică de la 19 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr.843/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți G și .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul - reclamant G, reprezentat de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/30.11.2009, lipsind apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și intimata - reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelantul - pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul intimatului - reclamant G învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimatului - reclamant G solicită respingerea apelului formulat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr.843/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția IV-a Civilă, ca nefondat și menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală.
În ceeace privește primul motiv de apel invocat de apelantul - pârât, arată că este neîntemeiat față de faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia XX din 19.03.2007 a stabilit că instanțele competente a soluționa pe fond, în temeiul art. 25 și 26 din Legea nr. 10/2001 și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Astfel, susține că, față de faptul că ultimele acte transmise Primăriei Municipiului B (acte ce se aflau în arhiva acesteia) s-a făcut la 07.05.2008, termenul de 60 de zile prevăzut de art.25 din Legea nr. 10/2001 a fost cu mult depășit.
Referitor la al doilea motiv de apel, arată că este nefondat, atâta vreme cât intimații - reclamanți au fost proprietarii apartamentului din-, deci nu se poate vorbi de nici un act de succesiune, iar actul de proprietate se află depus în copie legalizată, în dosarul de fond. Susține că acest motiv de apel reprezintă o modalitate de tergiversare din partea apelantei - pârâte și invocă disp. art. 38 alin.2 lit.a din Legea nr. 10/2001. Depune concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de apel.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr-, reclamanții G și au chemat în judecată pârâtul Municipiul B prin Primarul General solicitând instanței să pronunțe o hotărâre în urma probelor ce se vor administra prin care să fie obligat pârâtul să emită o dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii - despăgubiri - pentru imobilul situat în B,-, Sector 4.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au fost proprietarii imobilului situat în B,-, Sector 4 și că imobilul a fost preluat de stat astfel: ca urmare a aplicării Decretului nr. 223/1974 și ca urmare a aplicării Decretului nr.206/1987. Reclamanții au mai arătat că,deși au formulat notificare în baza 10/2001 prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul respectiv, aceasta nu a fost soluționată până în prezent.
Pârâtul Municipiul B prin Primarul General deși legal citat nu a formulat întâmpinare.
Din oficiu tribunalul a dispus efectuarea unei adrese către Primăria Municipiului B pentru comunicarea actelor care au însoțit notificarea depusă de reclamanți, actele fiind atașate la dosar - filele 39-73.
Prin sentinta civila nr. 843 de la 02.06.2009 TRIBUNALUL B - SECTIA A IV A CIVILA a admis acțiunea, a obligat Municipiul B prin Primarul General să emită o dispoziție motivată prin care să propună acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului G pentru cota de din imobilul situat în B,-, sector 4, Corp A (imobil ce a tăcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2779/1982 de notariatul de Stat al Sectorului 4 B), a obligat Municipiul B prin Primarul General să emită o Dispoziție motivată prin care să propună acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei pentru cota de din imobilul situat în B,-, sector 4, Corp A (imobil ce a tăcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2779/1982 de Notariatul de Stat al Sectorului 4 B) în condițiile restituirii sumei de 40.000 lei primită cu titlu de despăgubire.
În motivarea sentin ț ei s-a re ținut că prin Contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2779/1982 de Notariatul de Stat al Sectorului 4 B, reclamanții G și au cumpărat de la numitul imobilul situat în B,-, Sector 4, corp Prin Decizia nr.884/1986 a Consiliului Popular al Municipiului B, în baza Decretului nr.223/1974 s-a trecut fără plată, în proprietatea statului,cota parte indiviză de din apartamentul situat în B,-, Sector 4, corp A, proprietatea lui Din Adresa nr.426/2008 a SA reiese că, în baza Decretului nr.206/1987 s-a trecut cu plată, în proprietatea statului, cota parte indiviză de din apartamentul situat în B,-, Sector 4, corp A, proprietatea lui. La data de 7.08.2001, reclamanții G și au formulat notificare prin care au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în B,-, Sector 4, corp A, notificare ce nu a fost soluționată până la data formulării prezentei acțiuni.
Potrivit Deciziei nr.20/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate. Potrivit art. 329 al.3 teza finală pr.civ. "Dezlegarea dată problemelor de drept este obligatorie pentru instanțe". Astfel fiind, tribunalul s-a considerat competent să judece prezenta cerere de chemare în judecată față de decizia menționată mai sus, constatând totodată refuzul nejustificat al pârâtului în a soluționa notificarea.
În ceea ce privește acțiunea reclamanților, tribunalul a re ținut că potrivit art.1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 "Imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1949, se restituie în natură în condițiile prezentei legi". Potrivit art.3 alin.1 din Legea nr. 10/2001 "Sunt îndreptățite, în sensul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive".
În speță, tribunalul a constatat că cei 2 reclamanți erau proprietarii imobilului menționat mai sus conform Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2779/1982 de Notariatul de Stat al Sectorului 4.
De asemenea, tribunalul a constatat că imobilul situat în B,-, Sector 4, corp Aaf ost preluat de stat în baza Decretelor nr.223/1974 și nr. 206/1987, acte normative ce contraveneau dispozițiilor constituționale în vigoare la data preluării și tratatelor internaționale la care România era parte, astfel că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr.10/2001 se poate considera că, imobilul menționat mai sus a fost preluat abuziv.
Potrivit art.7 din Legea nr. 10/2001 restituirea se face de regulă în natură, iar când nu este posibil se poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent.
În speță, restituirea în natură a imobilului nu este posibilă întrucât din nota de reconstituire nr.5418/2008 a Primăriei Municipiului B reiese că pe terenul ce a aparținut reclamanților este amplasat în prezent o construcție de tipul parter plus 8 etaje, trotuar pietonal, spațiu de protecție și parcaj amenajat.
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 "În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă.".
Așa cum s-a reținut mai sus, reclamanții sunt persoane îndreptățite conform Legii nr. 10/2001, iar restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă.
Pentru aceste considerente, tribunalul în baza art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001, a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul Municipiul B prin Primarul General să emită o dispoziție motivată prin care să propună acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului G pentru cota de din imobilul situat în B,-, Sector 4, corp
Față de faptul că reclamanta a încasat la data preluării imobilului de stat o despăgubire de 40.000 lei, tribunalul văzând și dispozițiile art.11 din Legea nr. 10/2001, a obligat pârâtu1 Municipiul B prin Primarul General să emită o dispoziție motivată prin care să propună acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantei pentru cota de din imobilul situat în B,-, Sector 4, corp A în condițiile restituirii sumei de 40.000 lei primită cu titlu de despăgubire actualizată cu coeficientul de actualizare.
Împotriva sentin ț ei men ționate anterior a declarat apel pârâtul Municipiul B, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greșit instanța a admis acțiunea reclamanților și a obligat Municipiul B să emită dispoziție motivată prin care să soluționeze notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, privitor la imobilul în litigiu, pentru următoarele argumente:
Potrivit art.23 al. 1 și 2 "În termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare conf. art.22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată, asupra cererii formulate". Termenul de 60 de zile de soluționare a cererii este un termen de recomandare, depășirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare, în măsura în care a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existenței unui prejudiciu, lucru care nu a fost dovedit în cauza.
Din interpretarea art.22 din Lg. 10/2001, rezultă că dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor ale persoanei îndreptățite se dovedesc numai cu "acte" respectiv înscrisuri prin care înțelegem orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu efect constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invoca și numai după ce această dovadă a fost îndeplinită prin depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare poate să se pronunțe, termenul de 60 de zile începând să curgă după completarea dosarelor de notificare.
Mai mult, în art.22 din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005 se prevede că "Actele doveditoare ale dreptului de proprietate. pot fi depuse până la data soluționării notificării"
În drept au fost invocate dispozi țiile art.282 - 298.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel, Curtea a constatat nefondat apelul pentru considerentele expuse mai jos.
Referitor la motivele de apel prin care se fac considerații cu privire la natura termenului de soluționare notificării, prevăzut de art.25 al.1, la care trimite și art.26, și data de la care începe acesta să curgă, care este legată de momentul depunerii actelor doveditoare de către reclamant, Curtea le-a constatat nefondate, luând în considerare că art.25 din Legea nr.10/2001 prevede ca ultimă dată de la care curge termenul de 60 de zile în care unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin dispoziție, data depunerii actelor doveditoare potrivit art.23.
Or, potrivit art.22 (în prezent art.23), din Legea în formularea inițială, actele doveditoare puteau fi depuse într-un termen de 21 de luni de la intrarea în vigoare a legii, termen care s-a împlinit cu mult înainte de data formulării prezentei acțiuni.
Prin art.25 din Legea nr.10/2001 se reglementează o obligație de a face în sarcina pârâtei, reclamantul având dreptul să solicite îndeplinirea acesteia conform art.1073 cod civil și următoarele. Art.25 alin.1 din Legea nr.10/2001 prevede obligația unității deținătoare de a răspunde la notificare, obligație care a devenit exigibilă la împlinirea termenului prevăzut de lege, moment din care creditorul poate cere îndeplinirea ei.
În ceea ce privește invocarea art.23 (fostul art.22) din Legea nr.10/2001, așa cum a fost modificat prin Legea nr.247/2005, în sensul că actele pot fi depuse până la soluționarea notificării, Curtea a constatat și acest argument nefondat, legea neputând fi interpretată în sensul prelungirii sine die a termenului soluționării notificării, în speță trecând mai mult de șapte ani de la data formulării notificării. Sancțiunea pentru nedepunerea actelor doveditoare constă în respingerea notificării. De altfel, art.25 din Legea nr.10/2001 republicată stabilește două momente de la care curge termenul de 60 de zile: înregistrarea notificării - situația regulă sau, data depunerii actelor doveditoare, excepția. În speță, nu s-a făcut dovada că înainte cu 60 de zile de formularea acțiunii s-ar mai fi depus alte acte doveditoare.
De altfel, prin decizia nr. XX din 19 martie 2007, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, "instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond notificarea persoanei îndreptățite, în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate". Or, este echivalat cu refuzul nejustificat nesoluționarea notificării în aproape 8 ani de la data până la care era obligat potrivit legii să o facă. Potrivit art.329 alin.(3) proc. civ. dezlegarea dată problemelor de drept judecate ca urmare a admiterii unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
Prin motivele de apel formulate apelanta nu a adus critici și cu privire la fondul hotărârii atacate, adică la temeinicia cererii reclamantei de restituire a imobilului în cauză, referirea la faptul că "dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor ale persoanei îndreptățite se dovedesc numai cu "acte"", neputând fi considerată o astfel de critică, atât timp cât această expresie nu a fost dezvoltată în fapt.
Raportat la acest aspect, ținând cont că apelanta nu a formulat critici legate de modul în care prima instanță a soluționat fondul notificării, sunt aplicabile dispozițiile art.295 civ. privind limitele efectului devolutiv al apelului.
În consecință, în temeiul art.296 raportat la art.295 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art.274 proc.civ. va obliga apelantul la 1600 lei cheltuieli de judecată către intimatul
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-pârâtMUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERALcu sediul în B,-, sectorul 5 împotriva sentinței civile nr. 843/02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți și ambii cu domiciliul ales la avocat în B,-,. 53,. A,. 4,. 19, sectorul 2, ca nefondat.
Obligă apelantul plata sumei de 1600 lei cheltuieli de judecată către intimatul
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. MP
Tehnored. AP/MP
5 ex. / 10.02.2010
Secția a IV-a civilă
Jud. fond.:
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv
