Speta Legea 10/2001. Decizia 110/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 110/A/2008 | |
Ședința publică 5 mai 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici | - - |
JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Anca Adriana Pop | - - - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului C- împotriva sentinței civile nr. 30 din 23 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, avocat, lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant Primarul Municipiului C-
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este declarat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 aprilie 2008, reclamanta apelantă a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat.
La termenul de azi, reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar delegația de reprezentare și chitanța prin care se atestă plata onorariului avocațial. Arată a omis să semneze întâmpinarea depusă la dosar, însă și-o însusește și solicită instanței permisiunea de a proceda la semnarea acesteia.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamantei intimate susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea apelului cu consecința menținerii ca temeinice și legale a sentinței apelate și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată potrivit chitanței depuse la dosar.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.30 din 23 ianuarie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis plângerea formulată de petiționara, împotriva intimatului Primarul Municipiului C-, si in consecință s-a anulat Dispozitia nr. 7005/18.07.2007 emisă de Primarul Municipiului C-
Intimatul a fost obligat să emită pe seama petiționarei o nouă dispozitie de soluționare a notificării cu propunere de acordare a unui alt teren în compensarea celui preluat abuziv de stat, înscris in 19348 C, nr. top 21.851, arător la a II-a in suprafață de 2991,6 mp.
S-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că din cuprinsul Decretului de expropriere nr- și recunoașterii intimatului, terenul în discuție a fost preluat de stat în baza Decretului de Expropriere nr. 250/1974.
În adresa nr. -/431/17.12.2007 emisă de către Direcția Urbanism și amenajarea teritoriului se precizează că terenul inscris in CF 18948 C prev. cu nr. top.21851 conform Planului stradal editat in anul 1972, se afla la data preluării in intravilanul municipiului C-
Având in vedere că potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea 10/2001 nu fac obiectul legii terenurile situate in extravilan la data preluării abuzive ori la data notificării, situatie care nu este incidentă în privința terenului în litigiu care era in intravilanul municipiului atât la data preluării cât si la data notificării, urmează a fi inlăturată sustinerea petiționarei potrivit căreia terenul in discutie nu a făcut obiectul Legii 10/2001.
In consecință, s-a reținut că potrivit disp.art. 21 al. (4) din Legea 10/2001 dispozitia contestată a fost emisă de organul competent, respectiv de Primarul Municipiului C-N.
In ceea ce privește temeinicia si legalitatea solutiei pronuntate de Primarul Mun. C-N in Dispozitia nr. 7005/18.07.2007, s-au reținut următoarele:
Prin dispozitie s-a recunoscut calitatea petiționarei de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul în suprafață de 831 stj.p înscris în 18948 C, nr. top 21851 în calitate de mostenitoare a fostului proprietar tabular, astfel încât chestiunile legate de dovada dreptului de proprietate a fostului proprietar tabular si calitatea petiționarei de persoană îndreptătită, ori intinderea dreptului său nu se mai impun a fi cercetate.
Singurul aspect care rămâne in discutie este acela al măsurii reparatorii concrete la care este indrituită petiționara.
Potrivit disp.art. 26 din Legea 10/2001 republicată, dacă restituirea in natură nu este posibilă, detinătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie, sau după caz, prin dispozitie motivată, în termenul prev.de art. 25 alin.1, se acordă persoanei indreptățite in compensare, alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri in conditiile legii speciale privind regimul de stabilire si plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv, în situatiile in care măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana indreptățită.
In speță restituirea in natură nu este posibilă, schita depusă la fila 30 dosar relevând că parcela in discutie ete ocupată actualmente cu blocuri, spatii verzi si alei betonate, situatie in care art. 10 pct.3 din Normele metodologice aprobate prin HG 250/2007 nu permit restituirea in natură. Rămân in discutie astfel măsurile reparatorii prin echivalent.
Desi petiționara a solicitat acordarea unui teren in compensare in locul celui preluat de stat, intimatul a ignorat solicitarea acesteia, propunând direct acordarea măsurilor reparatorii constând in despăgubiri in conditiile legii speciale.
Pentru a verifica existenta in patrimoniul municipiului a unor terenuri ce ar putea oferite in compensare petiționarei, instanta a solicitat intimatului să depună la dosar o listă a terenurilor aflate în patrimoniul municipiului.
La termenul din 17.10.2007 s-a depus la dosar lista aflată la filele 54-56 cuprinzând 136 poziții în care sunt menționate terenuri de diferite dimensiuni aflate în patrimoniul unității administrativ teritoriale.
In referatul aflat la fila 53 dosar întocmit de către Directia Domeniului Public si Privat al municipiului se precizează că din totalul de 176 terenuri care au făcut obiectul propunerii spre inchiriere in baza HCL 37/1993, pentru mai mult de J din acestea există depuse cereri de revendicare, iar cele rămase sunt terenuri cu suprafete mici, cu un grad pronuntat de denivelare si pante abrupte, fiind improprii acordării ca măsuri in compensare revendicatorilor care au depus cereri in baza Legii 10/2001 adresa are nr. 3430/423/10.10.2006.
Coroborând continutul listei cu continutul adresei, se concluzionează că o parte din terenurile înscrise in listă sunt revendicate în baza legilor reparatorii însă au rămas totusi la dispozitia unității administrativ teritoriale terenuri care ar puteau fi oferite in compensare petiționarei. Imprejurarea că momentan respectivele terenuri fac obiectul unor contracte de închiriere nu constituie un impediment pentru acordarea acestora in compensare, deoarece ar putea avea loc o preluare de către petiționară a contractului de închiriere.
De asemenea, nici imprejurarea că trenurile rămase la dispozitia municipalității ar fi terenuri in sau de mică suprafață nu constituie un impediment pentru oferirea lor in compensare petițioarei, pentru că rămâne alegerea acesteia dacă acceptă sau nu unul sau mai multe terenuri in compensare. De abia după ce intimatul ar fi făcut dovada că a oferit un astfel de teren petiționarei iar acesta ar fi refuzat primirea lui in compensare devenea aplicabilă măsura reparatorie a despăgubirilor, după cum rezultă fără echivoc din dispozițiile legale citate mai sus.
Cum o astfel de ofertă de acordare in compensare petiționarei a unui alt teren nu s-a făcut, dispozitia emisă este nelegală si urmează să fie anulată, retinându-se ca temei de drept disp.art. 10 al. 1 teza finală, art. art. 11 al. 4 si art. 26 alin.1 din Legea 10/2001.
Împotriva acestei sentințe pârâtul Primarul mun.C N, a declarat apel în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea apelului pârâtul a arătat că terenul în litigiu a fost situat în extravilanul localității, la data preluării în favoarea Statului Român, iar cererea reclamantei a fost soluționată în temeiul Legii nr.18/1991.
Conform procesului verbal al ședinței Comisiei locale de aplicare a Legii nr.18/1991 s-a propus restituirea in natură a unei suprafețe de teren din suprafața totală preluată de la reclamantă, iar pentru diferență, urmează a se face ofertă de acordare de teren în compensare. Dacă reclamanta va fi nemulțumită de ofertă va avea posibilitatea să atace hotărârea Comisiei județene pentru aplicarea Legii nr.18/1991.
Reclamanta intimată prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată (11-13).
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că terenul în litigiu face obiectul legilor fondului funciar, întrucât din de la cadastru rezultă că la data preluării acestuia în favoarea statului, se afla în extravilanul mun.C
Terenul a fost preluat prima dată de CAP C, după care a fost preluat de Statul Român prin Decretul nr.250/1974, antecesorul intimatei neîncasând nici un fel de despăgubire.
Pârâta apelantă susține în mod eronat că cererea reclamantei intimate a fost soluționată în temeiul Legii nr.18/1991 deoarece nici până în prezent comisia locală de fond funciar nu a făcut nici o oferă de restituire prin echivalent a unei suprafețe de teren în compensare.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de apel invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Astfel, pârâtul apelant susține că terenul în litigiu a fost situat la data preluării în favoarea Statului Român, în extravilanul mun.C N fără a dovedi această afirmație.
Din adresa nr.620.925/431/17.12.2007 eliberată de Serviciul Urbanism și amenajarea teritoriul din cadrul Primăriei mun.C N, rezultă că terenul înscris în CF nr.18948 și transcris în CF nr.39107 cu nr.top.21851 care este amplasat în cartierul - arător la a II-a a fost situat în anul 1974, în intravilanul mun.C, conform Planului Stradal al mun.C N, editat în anul 1972 (95 dosar fond).
Terenul în litigiu a fost înscris în CF nr.18948, nr.top.21851, arător la " II" în favoarea antecesorului reclamantei, al lui, iar în baza Decretului nr.250/1974 a fost preluat prin expropriere în proprietatea Statului Român fiind transcris în CF nr.39107 (24-28,.35-38 dosar fond).
Art.8 alin.1 din Legea nr.10/20901 stabilește că nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere, solicitate potrivit procedurilor Legii fondului funciar nr.18/10991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamanta, în calitate de succesoare a defunctului uas olicitat, prin notificarea înregistrată sub nr.545/13.02.2002 și expediată prin intermediul BEJ, acordarea unei alte suprafețe echivalente de teren, în intravilan, în temeiul art.21 și urm. din Legea nr.10/2001 (7,8 dosar fond).
Având în vedere că imobilul în litigiu inițial înscris în CF nr.18948 nr.top.21851 ulterior transcris în CF nr.39107 a fost situat, atât la momentul preluării în proprietatea statului, cât și în momentul notificării, în extravilanul mun.C N, nefiind incidente dispozițiile art.8 alin.1 din Legea nr.10/2001, Curtea va înlătura susținerile pârâților referitoare la faptul că acest imobil a fost situat în extravilanul mun.C N și că a făcut obiectul Legii nr.18/1991.
În probațiune, pârâtul apelant a depus un înscris sub semnătură privată intitulat "Proces verbal nr.99" incheiat la 19.02.2008 cu ocazia ședinței Comisiei municipale de fond funciar, din care rezultă că reclamanta intimată a solicitat prin cererea nr.58560/24.08.2005, în baza Legii nr.247/2005, suprafața totală de 5483 mp. înscrisă în CF nr.18948 nr.top.21851 și CF nr.19173 nr.top.21838, iar în urma măsurătorilor s-a constatat că suprafața liberă este de 470 mp. iar suprafață ocupată de construcții este de 5013 mp. Terenul a trecut la Statul Român în baza Decretului nr.12/30.02.1980, propunându-se atribuirea în natură a suprafeței de 470 mp. și pentru diferența de 5013 mp. acordarea unui alt amplasament în zona. (4-7).
Acest înscris este apreciat de C ca fiind neconcludent și nu va fi luat în considerare pentru soluționarea cauzei deoarece, pe de o parte, imobilul în litigiu intră sub incidența dispozițiilor art.11 din Legea nr.10/2001, fiind situat în intravilanul localității nefăcând obiectul legilor fondului funciar, iar pe de altă parte, înscrisul se referă și la un alt teren, respectiv cel înscris in CF nr.19173 nr.top.21838, imobil care nu face obiectul prezentei cauze.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept, Curtea în temeiul art.296 pr.civ. va respinge apelul pârâtului Primarul mun.C N ca nefondat și, în consecință, va menține sentința atacată, ca fiind nelegală și temeinică.
În conformitate cu dispozițiile art.298 raportat la art.274 alin.1 pr.civ. Curtea va obliga apelantul aflat în culpă procesuală, să plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial (14).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului C- împotriva sentinței civile nr. 30 din 23 ianuarie 2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
RED./MR/07.05.08/2 EX.
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Anca Adriana Pop
