Speta Legea 10/2001. Decizia 111/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 111
Ședința publică de la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2036/31 10 2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul intimatului Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că s-au comunicat intimatului înscrisurile depuse la dosar de apărătorul apelantului. Interpelat, avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat consideră că apelantul are dreptul la despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren, a fost depus în justificare, la dosar un certificat emis de Arhivele Statului.
Arată că s-a solicitat eliberarea de copii după registrul agricol. În anul 1964 terenul nu putea fi înstrăinat dar a existat un plan de urbanism.
Mai precizează că terenul se află în cartierul, este ocupat de blocuri.
Solicită a se constata că apelantul a făcut dovada întregii suprafețe de teren deținută de la tatăl său ce i-a fost expropriată și în mod greșit s-a admis notificarea.
În plus, arată că primarul nu a emis acte din care să rezulte că s-au făcut măsurători. În perioada de dinaintea anilor 1990 proprietarii de terenuri treceau la rolul agricol suprafețe mai mici de teren și nu mai mari.
Solicită admiterea apelului formulat, cu obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată efectuate la tribunal și la instanța de fond.Depune la dosar chitanța nr. -/3.04.2008 reprezentând onorariu avocat de 200 lei.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2036/31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictor cu Primarul Municipiului I ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin dispoziția contestată în prezenta cauză, a fost soluționată Notificarea nr. 102/05.02.2002 depusă la Biroul Executorului Judecătoresc, cu sediul în lași, înregistrată la Primăria Municipiului lași cu nr. 8970 din data de 06.02.2002 prin care solicită restituirea în natură a imobilului teren în suprafață de 2.400 și construcție demolată ce a fost situat în lași,-.
Analizându-se actele depuse de notificant s-a constatat că acesta are calitatea de persoană îndreptățită a obține măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru construcția demolată și, respectiv, terenul în suprafață de 1943 mp, conform dispozițiilor art. 3, alin.1, lit. a și art. 4, alin. 2 coroborate cu cele ale art. 24, alin. 1 și 2 din Legea nr.10/2001 republicată.
Rezultă din documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției contestate, faptul că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită pentru o suprafață de 2400 mp așa cum susține reclamantul, ci doar pentru o suprafață de 1943.
Singurul act existent la dosar din care se poate deduce întinderea suprafeței de teren deținute la data preluării abuzive, este chiar decretul de expropriere nr. 63/1965, înscris din care rezultă că la data preluării, imobilul din lași,- avea o suprafață de 1943,00.p din care suprafață construită 133,58.
p.Acesta este modul de interpretare a celor înscrise în Decretul de expropriere, fiind total greșit raționamentul reclamantului de a aduna acele două suprafețe de teren.
Cum, în cadrul etapei administrative de soluționare a cererii nu au fost depuse alte acte doveditoare în susținerea cererii reclamantului de acordare măsuri reparatorii pentru o suprafață de 2400 mp, au fost avute în vedere dispozițiile art. 24, alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora: "în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive".
În ceea ce privește cel de al doilea motiv al contestației, privind trecerea ca beneficiari ai dispoziției emise pentru imobilul din lași,- și a celorlalți moștenitori ai foștilor proprietari ai imobilului amintit, acesta este nefondat.
Aceasta în condițiile în care, pe de o parte aceștia nu au formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 iar pe de altă parte nici reclamantul din prezenta cauză, nu a formulat notificare și în numele celorlalți moștenitori, ci numai în nume propriu.
Față de aceste considerente, instanța a respins contestația formulată de, menținând ca legală și temeinică dispoziția emisă de Primarul Municipiului
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.
A susținut apelantul că în mod greșit instanța a reținut că ar fi fost expropriată doar suprafața de 1.943. întrucât din actele depuse la dosar rezultă că tatăl său a deținut 0,24 ha. în-.
Menționează apelantul că această din urmă suprafață rezultă chiar din registrul agricol, registru menționat în certificatul nr. 599/28 februarie 1991 eliberat de Direcția Generală a Arhivelor Statului.
În situația în care anexa la decretul de expropriere reprezintă situația reală înseamnă că diferența de 457. a fost luată fără titlu, în mod abuziv, întrucât în prezent toate suprafețele de teren de pe strada - sunt ocupate de blocuri.
În mod eronat a fost inclusă în suprafața de 1943. și suprafața de teren ocupată de construcții, din anexa la decretul de expropriere nerezultând acest lucru.
Mai mult, decretul de expropriere avea în vedere suprafețele ce urmau a fi expropriate și nu construcțiile, care urmau a fi demolate de organele locale.
Prin întâmpinare Primarul Municipiului Ias olicitat respingerea apelului ca neîntemeiat susținând faptul că nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită pentru o suprafață de 2.400. așa cum susține reclamantul ci doar pentru o suprafață de 1943. Singurul act existent la dosar din care se poate deduce întinderea suprafeței de teren deținute la data preluării abuzive, este chiar decretul de expropriere nr. 63/1965, înscris din care rezultă că la data preluării, imobilul din lași,- avea o suprafață de 1.943,00. din care suprafață construită 133,58.
Cum în cadrul etapei administrative de soluționare a cererii nu au fost depuse alte acte doveditoare în susținerea cererii reclamantului de acordare de măsuri reparatorii pentru o suprafață de 2.400, au fost avute în vedere dispozițiile art. 24, alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora: "în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive".
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând motivele de apel invocate, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale aplicabile în materie, instanța constată apelul întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă reclamantul - apelant a solicitat restituirea imobilului ce a aparținut - autorului său, cuprinzând teren în suprafață de 2.400 și construcție, în prezent demolată.
Instanța reține că, potrivit certificatului nr. 599/18 februarie 1991, emis de Direcția Generală Arhivelor Statului, coroborat cu registrul agricol aflat la fila 19 dosar, autorul reclamantului, numitul a deținut între anii 1959 - 1963, în-, suprafața de 2.400 în litigiu.
Așa cum rezultă din susținerile făcute de ambele părți, pe terenul respectiv se află în prezent blocuri de locuințe.
Instanța reține că prin Decretul de expropriere nr. 63/1965 a fost expropriată suprafața de 1.943. teren. În ceea ce privește restul suprafeței de teren (457.) instanța constată că aceasta se regăsește în patrimoniul statului, întregul teren de 2.400. în litigiu fiind afectat de construcția blocurilor de locuințe.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. e din Capitolul I al Hotărârii nr. 250/7 martie 2007 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție de preluare abuzivă.
Coroborând acest fapt cu mențiunile cuprinse în registrul agricol pentru anii 1959 - 1963, referitoare la suprafața de 2.400. dar și cu împrejurarea că, potrivit prevederilor art. 11 din Decretul nr. 144/1958, terenurile puteau fi înstrăinate numai în temeiul unei autorizații prealabile dată de comitetul executiv al sfatului popular, autorizație cu privire la care intimatul nu a făcut nici o referire, Curtea constată că în mod corect instanța de fond respins cererea de acordare de despăgubiri către reclamant și pentru această diferență de teren.
În cauză s- făcut dovada faptului că autorul reclamantului a avut în proprietate, anterior emiterii Decretului nr. 1965, suprafața de 2.400. situată în-, aflată în prezent în patrimoniul statului.
Împrejurarea că în anexa decretului de expropriere nu este menționată întreaga suprafață de teren nu este de natură a înlătura dreptul reclamantului la obținerea de despăgubiri și pentru suprafața de 457. afectată ca și suprafața de 1953. de construcția de blocuri de locuințe și aflată în proprietatea statului.
Pentru aceste considerente, constatând întemeiat apelul declarat de reclamant, instanța îl va admite urmând ca, în temeiul dispozițiilor art. 2 lit. h, coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 să constate îndreptățirea reclamantului la despăgubiri în condițiile legii speciale (Titlul VII din Legea nr. 247/2005) pentru întreaga suprafață de 2.400 teren.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă va obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea cauzei, în sumă de 500 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2036/31 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o schimbă în tot și, în consecință:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictor cu pârâtul Primarul Municipiului I având ca obiect dispoziția nr. 97/26 ianuarie 2007 emisă de pârât, dispoziție pe care o anulează în parte.
Constată că reclamantul este îndreptățit la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul - teren în suprafață de 2.400. și construcție demolată - situat în I,-.
restul dispozițiilor cuprinse în dispoziția nr. 97/26 ianuarie 2007, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Obligă intimatul să plătească apelantei suma de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat - 300 RON la fond și 200 RON în apel).
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
pentru
aflat în
Red.
Tehnored.
2 ex.
02.07.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Cristina Văleanu
