Speta Legea 10/2001. Decizia 113/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 113
Ședința publică din data de 28 mai 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 2: Marilena Panait
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor formulate de contestatorii, domiciliată în P,-,.53,.2,.11, cod poștal -, județul P, domiciliat în B,-,.50,.78, sector 5, cod poștal -, cu domiciliul ales în B, Calea, nr.282,.3.B,.D,.126, sector 4, cod poștal - la Cabinetul de Avocatură și de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI P și CONSILIUL LOCAL P, cu sediul în P,-, cod poștal -, județul împotriva sentinței civile nr. 2620 pronunțată la 14 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în B,-, sector 4, cod poștal --prin mandatar, domiciliată în B,- Bis, sector 1, cod poștal - și cu intimatul MUNICIPIUL P -prin primar- P,-, cod poștal -, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 21 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de 28 mai 2009, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr.3273/2006 (nr.nou -), contestatorii, și au solicitat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului P și Municipiul P, să se dispună anularea Dispoziției nr.1507/03.03.2006 a Primarului Municipiului P, să se constate preluarea fără titlu valabil a imobilului de către Statul R și să se dispună restituirea cotei de 1/3 din imobilul teren în suprafața de 17 ha și 7990 mp situat în P, Sf., Bariera -lor, numit "La ", identificat pe planurile de urbanism la adresa poștală P,-.
În motivarea contestației, contestatorii au învederat ca prin Notificarea nr.664/2001 a Biroului Executorilor Judecătorești Asociați și au solicitat restituirea în natură a terenului descris în acțiune, ce a fost proprietatea indiviza a lui și a autorului lor.
Contestatorii au mai susținut că au făcut dovada dobândirii proprietății indivize de câtre autorul lor, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.96/1920 și transcris sub nr.142/1920, intrând în proprietatea statului abuziv în anul 1947, cu încălcarea dispozițiile art.3 din Legea nr.187/1945, așa cum rezultă din adresa nr.-/2002 a Primăriei Municipiului P, declarația autentificată prin procesul-verbal nr.196/3.06.1947 de Judecătoria Ocolului I P și declarația autentificată prin procesul-verbal nr.194/03.06.1947 de aceeași judecătorie.
Se mai susține că prin actele depuse la dosar contestatorii fac dovada de succesori, iar unitatea deținătoare are obligația de a le restitui în natură imobilul în litigiu, conform art.20 din Legea nr.10/2001, fiind o obligație de a da, adică de a transfera în folosul creditorului dreptul real asupra bunului imobil notificat.
De asemenea, contestatorii au precizat că potrivit disp.art.6 din Legea nr.213/1998 coroborate cu art.481 civ. art.8, 10 și 11 din Constituția din 1948, art.7 din O și art.3 din Legea nr.187/1945, imobilul în speță este preluat fără titlu valabil, urmând a se face aplicarea prevederilor art.4.1 din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
În speță, terenul era și este situat în intravilanul Municipiului P, la data preluării abuzive, formând obiectul Legii nr.10/2001, iar nu al legilor fondului funciar.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare, dar s-au prezentat în fata instanței la termenele de judecată, depunând la dosar înscrisuri și solicitând respingerea contestației ca fiind neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.2620 pronunțată la 14 octombrie 2008 Tribunalul Prahovaa admis în parte contestația, a anulat Dispoziția nr.1507/03.03.2006 a Primarului Municipiului P, în sensul constatării îndreptățirii contestatorilor de a beneficia de măsuri reparatorii în calitate de moștenitori ai defunctului, prin restituirea în natură a terenului de 3233 mp-S3, aflat în posesia Parohiei Domnului, identificat prin completarea nr.2 a raportului e expertiza în specialitatea topografie, întocmit la 03.09.2008 de expert, cu hașura bleu, dar și a terenurilor identificate prin aceeași expertiza cu hașura roșie, în suprafața totala de 3 ha și 3153 mp.
De asemenea, s-a constatat îndreptățirea contestatorilor să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența de teren de 2 ha și 2945 mp ce a aparținut autorului acestora, prin acordarea de despăgubiri bănești, conform titlului VIII al Legii nr.274/2005, respingându-se în rest contestația ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr.1507/3 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului P s-a dispus respingerea cererii notificate a petiționarilor, și, prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului teren situat în P, Sf. Bariera -lor, numit "La ", identificat la adresa actuala poștala P,-.
Instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite prevederile art.4 al.2 din Legea nr.10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că petenții nu au făcut dovada calității de moștenitor de pe urma fostului proprietar, iar terenul revendicat a avut destinație agricolă, situație ce nu intră sub incidența actului normativ menționat.
Practic, prin Notificarea înaintată prin Biroul Executorilor Judecătorești Asociați și nr.664/06.08.2001, (toate născute ) și, au solicitat restituirea în natură a suprafeței de 5 ha și 9331 mp reprezentând cota parte de 1/3 din imobilul descris mai sus, dobândită de tatăl, respectiv bunicul lor, -, în baza contractului de vânzare autentificat sub nr.96 din 15.01.1920 și transcris sub nr.143 din 15.01.1920 la Tribunalul Județean P Secția
A mai reținut instanța că prin respectivul contract - și au dobândit în cote egale de 1/3 fiecare, dreptul de proprietate asupra unui teren cu întinderea de 17 ha și 7990 mp pe raza orașului P, Sf. Bariera -lor, numit "La ", iar întreaga suprafață de teren a fost în mod indubitabil trecută în proprietatea statului în anul 1947 în baza Legii Reformei Agrare nr.187/1845, împrejurare ce rezultă din adresa nr.-/07.08.2002 prin care Primăria Municipiului P confirma ca pe planul de situație existent la nivelul anului 1954 s-a făcut mențiunea că terenul aparținând celor 3 coproprietari a fost expropriat conform actului normativ indicat.
Este adevărat ca moștenitorii defunctului - nu au fost în măsura să depună la dosar un decret sau alt asemenea act prin care s-a realizat exproprierea, însă, din coroborarea adresei enunțate anterior cu declarațiile date de și la data de 03.06.1947 și autentificate la notar, rezultă o prezumție puternică în favoarea contestatorilor, potrivit căreia preluarea bunului de la autorul lor s-a produs în modalitatea invocată.
De altfel, s-ar putea spune ca operațiunea de preluare prin expropriere este atestată chiar în mod absolut de faptul ca o mare parte a terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare din 15.01.1920 este ocupata în prezent de blocurile situate în Cartierul Cina al Municipiului P, executarea acestor construcții având la baza situația premisă a apartenenței terenului aferent la domeniul public al unității administrativ-teritoriale unde sunt situate.
În plus, așa cum rezultă din cuprinsul înscrisului de la filele 65 și 66, - a formulat contestația înregistrată la Ministerul Agriculturii și Domeniilor sub nr.19495 din 07.05.1947, din care rezultă că preluarea de către stat s-a realizat prin hotărârea de expropriere data la 13.02.1947.
Sub aspectul calității fiecărui contestator de moștenitor al defunctului, s-a reținut că din certificatul de moștenitor nr.890/ 13.05.1982 eliberat de notariatul de Stat Județean P eliberat la decesul defunctului, survenit la data de 24.11.1966, rezultă ca acesta a avut o singură moștenitoare acceptantă, respectiv soția supraviețuitoare, descendenții de gradul I fiind renunțători.
La decesul moștenitoarei, din data de 17.04.1981, patrimoniul acesteia, în care se includeau și bunurile rămase de pe urma defunctului, a revenit moștenitorilor săi, și, aceasta din urmă fiind fiica defuncților și, conform certificatului de naștere și certificatului de căsătorie depuse la dosar.
S-a mai arătat că este nepoata defuncților, respectiv fiica lui, descendentul de gradul I al lui, contestatorul este nepotul de fiu al defuncților, fiind copilul lui, iar ca urmare a decesului fiicei defuncților, survenit la data de 08.12.2005, contestatoarea este unica să moștenitoare în calitate de fiică.
Prin urmare, fiind succesorii defunctei, soția supraviețuitoare a defunctului - și unica moștenitoare a acestuia, rezultă ca sunt îndeplinite și condițiile art.4 al.2 din Legea nr.10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, conform art.6 din actul normativ menționat, prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțelege terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și bunurile mobile devenite imobile prin incorporare în acest construcții.
Potrivit art.8 nu intra sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Practic, așa cum rezultă și din concluziile expertizei în specialitatea topografie întocmită și întregită succesiv de expert, suprafața de teren ce formează obiectul prezentului litigiu, a fost situată în intravilanul Municipiului P, unde este amplasată și în prezent, iar împrejurarea că la momentul preluării a avut destinația de teren agricol nu este de natură a înlătura aplicabilitatea Legii 10/2001, atât timp cât din dispozițiile art.6 rezultă că acest act normativ vizează terenurile cu sau fără construcție, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării abuzive.
Astfel, tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca, și să beneficieze de măsurile reparatorii reglementate de Legea nr.10/2001 pentru imobilul indicat în notificarea adresata Primăriei Municipiului
Așa cum prevede art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001, de regulă, restituirea imobilelor preluate abuziv se realizează în natură, iar în măsura în care aceasta modalitate de reparație nu este posibilă, prin echivalent.
Identificarea și evidențierea pe schița de plan a terenului pretins de contestatori a fost realizată prin raportul de expertiză întregit succesiv de expert, din concluziile căruia rezultă că sunt susceptibile de restituire în natură următoarele terenuri: suprafața de 3233 mp aflată în folosința Parohiei Domnului, fără a exista vreun titlu pentru destinatar, dar și terenurile delimitate pe schița de plan cu hașura roșie, în suprafață de 2 ha și 9920 mp, având destinația de parcuri și spatii verzi, libere de construcții supraterane, respectiv terenuri afectate de garaje.
Instanța de fond a apreciat că existența garajelor identificate de expertul în specialitatea topografie nu este susceptibilă a împiedica restituirea în natură a terenurilor pe care sunt amplasate, pentru că, în măsura în care executarea acestor construcții s-a realizat în mod legal cu autorizație de construire și în baza unor contracte de închiriere a suprafeței de teren aferente, persoanele îndreptățite la restituire vor prelua respectivele contracte.
În ceea ce privește terenurile cu destinația de spațiu, Legea nr.10/2001 nu instituie vreo interdicție sau vreo excepție în acest sens, iar prevederile art.71 din OUG nr.195/2005 privind protecția mediului, modificată prin OUG nr.114/2007, instituind regulile generale aplicabile acestor categorii de terenuri, în raport de care dispozițiile Legii nr.10/2001 au caracter special, derogatoriu, mai ales din perspectiva naturii reparatorii a măsurilor reglementate de acest act normativ.
Sub aspectul suprafeței de 17.500 mp teren evidențiat pe schița de plan a raportului de expertiză cu hașura albastră, trebuie menționat faptul că acesta a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4019/1945, prin care foștii proprietari și - au transmis dreptul de proprietate în favoarea lui -, G și, fiind ulterior restituit în natură moștenitorilor cumpărătorilor prin sentința civila nr.1283/2006 a Tribunalului Prahova, respectiv prin decizia nr.260/2002 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Terenurile în suprafață de 797 mp cu destinația de parcare, respectiv de 5970 mp, atribuite în folosință gratuită Parohiei Domnului, tribunalul a apreciat că nu sunt susceptibile de restituire în natură, având în vedere destinația și titularul dreptului de folosința.
S-a mai arătat că potrivit mijlocului de probă științific administrat în cauză este indubitabil faptul că diferența de 2 ha și 2945 mp până la suprafața totală ce a aparținut lui - nu este susceptibilă de restituire în natură, fiind afectată de blocurile amplasate pe teren, dar și de Complexul Comercial Cina cu dependințele sale, de un punct termic ori de traseul conductei magistrale de gaze.
Prin urmare, pentru această suprafață de teren, tribunalul a apreciat că reclamanții vor beneficia de măsura reparatorie prin echivalent, prin acordarea de despăgubiri bănești, conform Titlului VIII al Legii nr.247/2005.
instanța de fond că numai în această modalitate sunt satisfăcute exigentele art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului pentru că, potrivit statuarilor constante ale Curții Europene a Drepturilor Omului, autorul contestatorilor a fost privat de bunul sau fără a se putea justifica faptul că aceasta ingerință a statului pentru o cauză de utilitate publică nu a fost însoțită de acordarea unei reparații juste și echitabile, cu consecința suportării de către foștii proprietari a unei sarcini speciale și exorbitante (Hotărârea data în cauza Păduraru împotriva României).
Împotriva sentinței civile nr. 2620 pronunțată la 14 octombrie 2008 de Tribunalul Prahovaa formulat apel atât contestatorii, și, cât și pârâții Primarul Municipiului și Consiliul Local
Apelanții-pârâții Primarul Municipiului și Consiliul Local P au arătat că prin notificarea înregistrată la Primăria municipiului P sub nr. 41262/8.08.2001, petenții, și, au solicitat restituirea în natură a suprafeței de 5 ha și 9331 mp reprezentând cota parte de 1/3 din imobilul ce aparținut autorului lor, -, în baza contractului de vânzare autentificat sub nr.96 din 15.01.1920, prin care și și - au dobândit terenul situat în P, Sf. Bariera -lor, numit "La ", în suprafață de 17 ha și 7990 mp.
Se mai arată că notificarea a fost respinsă prin Dispoziția nr.1507/3 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului P, cu motivarea că terenul revendicat a avut destinație agricolă, situație ce nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Față de obiectul dosarului, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local P, întrucât, în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii, sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, precum și primarii, ca autorități executive. În cadrul procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, atribuțiile privind soluționarea notificării îi revin conducătorului entității investite cu soluționarea notificării.
Apreciază apelanții-pârâți că, în prezenta cauză, calitate procesuală pasivă are numai Primarul municipiului P, în calitate de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale deținătoare a bunului imobil revendicat, precum și ca emitent al dispoziției contestate.
Pe fondul cauzei, apelanții au apreciat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, întrucât terenul revendicat, la data preluării, avea categoria de "arabil", așa cum rezultă din cererea nr. 19498/6.05.1947 formulată de -, din certificatul nr. -/4.03.1953 eliberat de Administrația Financiară și din declarațiile numiților și.
Ca atare, având în vedere că regimul juridic al terenului este reglementat printr-un alt act normativ, în speță Legea fondului funciar nr. 18/1991, apelanții consideră că în mod corect notificarea a fost soluționată în sensul respingerii, întrucât nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Apreciază apelanții-pârâți că în mod greșit instanța de fond dispus restituirea în natură a terenurilor identificate de expert cu hașură roșie, în suprafața totală de 3 ha și 3153 mp, care reprezintă spații verzi, care, în conformitate cu anexa III pct. 2 din Legea nr. 213/1998, reprezintă domeniu public al municipiului
Mai mult, în speță sunt incidente dispozițiile art. 71 alin. 1 din OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, potrivit cărora schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora.
Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, actele administrative sau juridice emise ori încheiate cu nerespectarea prevederilor alin. 1 sunt lovite de nulitate absolută.
Contestatorii, și au arătat că deși au făcut dovada că terenurile menționate în certificate de atestare a dreptului de proprietate seria - nr. 0229, nr. 0231, nr. 0230, nr. 0228 toate emise la 5.03.2004 de Consiliul Județean P, în Hotărârea nr. 81/1995 emisă de Consiliul Local P, contractului de asociere nr. 25952/1994 și în Hotărârea nr. 86/2000 emisă de Consiliul Local P, se află în amplasamentul fostei proprietăți a autorului lor, instanța de fond nu a dispus restituirea în natură a acestor terenuri.
Potrivit principiului prevalenței restituirii în natură, prevăzut de art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 și art. 9 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, coroborate cu dispozițiile pct. 1 lit. a din Capitolul I din Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, deoarece imobilele mai sus menționate nu se încadrează în condițiile prevăzute expres de lege de exceptare de la restituirea în natură, în considerarea dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată, care instituie indisponibilizarea imobilelor restituibile indisponibilizare care operează începând cu 14 februarie 2001, având drept scop îndeplinirea obligației de restituire în natură către adevăratul proprietar a bunului imobil notificat, se solicită să se dispună restituirea în natură și a imobilelor mai sus menționate.
Curtea, examinând sentința apelată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, cu aplicarea dispozițiilor legale incidente în materie, constată că apelul declarat de Primarul Municipiului P și Consiliul Local Pef ondat, iar cel declarat de contestatori e nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește motivul de apel întemeiat pe lipsa calității procesuale pasive intimatului Consiliului Local P în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 21 - (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, Curtea urmează a constata caracterul întemeiat al acestuia și, în consecință, va admite excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului Consiliul Local P și va respinge contestația față de acesta ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă.
Față de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 conform căruia nu intră sub incidența acestei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, raportat la împrejurarea notorie că terenul în litigiu a fost identificat ca fiind situat în intravilanul municipiului P la data notificării, urmează a aprecia ca neîntemeiat motivul de apel formulat în acest sens de intimați.
Și susținerea apelanților-intimați în sensul că în mod greșit s-a dispus de către prima instanță restituirea în natură a terenurilor identificate de expert cu hașură roșie, în suprafață totală de 3 ha și 3153 mp, în condițiile în care acestea reprezintă spații verzi ce fac parte din domeniul public, conform Anexei III pct.2 din Legea nr. 213/1998, inalienabil potrivit art.136 alin.4 din Constituție apare ca întemeiată.
Astfel, din planul de situație anexă la raportul de expertiză completare 3 întocmit de expert (fila 282 dosar fond), reiese că terenul e ocupat în mare măsură de construcții social-edilitare, comerciale, locuințe, căi de acces (străzi,alei), iar spațiile libere dintre blocurile de locuințe sunt afectate de rețele edilitare subterane.
Raportat la această situație de fapt, la împrejurarea că spațiile verzi și terenul de sub garajele la care apelanții-contestatori au făcut referire în cererea de apel (garajele 11 și 12) sunt aferente blocurilor construite pe teren, având în vedere și dispozițiile art. 10 (2) din același act normativ, conform cărora în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent,Curtea urmează ca în baza art. 296 pr.civilă, să admită și sub acest aspect apelul intimaților, să schimbe în parte sentința apelată în sensul de constata că pentru diferența de 51.211 mp teren, din care face parte și suprafața în discuție, de 3 ha și 3153 mp, apelanților-contestatori li se cuvin măsuri reparatorii în echivalent prin acordarea de despăgubiri bănești conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Având în vedere textul legal mai susmenționat, este evident că în mod just s-a constatat că nu poate fi dispusă restituirea în natură a terenului de sub garajele la care se face referire în cererea de apel a contestatorilor (garajele 11 și 12), aferente blocurilor de locuințe, a terenurilor de 93,45 mp, respectiv 99,47 mp, 428,05 mp și 111,31 mp, deținute de SC, conform HG nr. 834/19991 și certificatelor de atestare a dreptului de proprietate nr.0228, 0229, 0230 și 0231 emise la 05.03.2004 de Consiliul Județean P, precum și a terenului pe care a fost amplasat spațiul comercial din stația Cina, teren care, astfel cum reiese din adresa nr. 16108,17312/2007 din 24.10.2007 emisă de Primăria Mun. P (fila 210 dosar fond), face parte din domeniul public al Municipiului P,pentru acesta încheindu-se,conform hotărârii nr. 81/1995 a Consiliului Local P, contractul de asociere nr. 25952/22.07.1994 cu SC SRL.
Pentru același motiv, în mod just s-a constatat că apelanții-contestatori au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru suprafața de 797 mp, teren ce face parte din domeniul privat al localității, ce a fost atribuit în folosință gratuită către Bisericii S - și Domnului, conform Hotărârii nr. 86/2000 a Consiliului Local al Municipiului P, pentru realizarea unui acces carosabil și a unei parcări auto, deci a unei amenajări de utilitate publică a orașului (adresa nr. 16108,17312/2007 din 24.10.2007 emisă de Primăria Municipiului P-fila 211 dosar fond).
Din considerentele susmenționate, în baza art. 296 pr.civilă, Curtea va admite apelul formulat de pârâții Primarul Municipiului P și Consiliul Local P împotriva sentinței civile nr. 2620 pronunțată la 14 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova și va schimba în parte sentința în sensul că va admite excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului Consiliul Local P și va respinge contestația față de acesta ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă, va constata dreptul contestatorilor de beneficia de măsuri reparatorii prin restituirea în natură numai pentru următoarele terenuri, identificate conform raportului de expertiză, fila 333 dosar fond:
- nr. 1 b, zona garaje,.144 mp cu acces din str. - -, planșa 2/8;
- nr.12 zona garaje, mp cu acces din str. -, planșa 6/8;
- nr. 13, zona garaje,.386 mp cu acces din str. - și str. - -, planșa 7/8;
- nr. 61-zona garaje, mp cu acces din str. - -, planșa 7/8.
Va constată că pentru diferența de 51.211 mp teren, contestatorilor li se cuvin măsuri reparatorii în echivalent prin acordarea de despăgubiri bănești conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Va menține în rest dispozițiile sentinței.
Va respinge apelul formulat de contestatorii, și, ca nefondat.
Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI P și CONSILIUL LOCAL P, cu sediul în P,-, cod poștal -, județul împotriva sentinței civile nr. 2620 pronunțată la 14 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova.
Schimbă în parte sentința în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului Consiliul Local P și respinge contestația față de acesta ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesual pasivă.
Constată dreptul contestatorilor de beneficia de măsuri reparatorii prin restituirea în natură numai pentru următoarele terenuri, identificate conform raportului de expertiză, fila 333 dosar fond:
- nr. 1 b, zona garaje,.144 mp cu acces din str. - -, planșa 2/8;
- nr.12 zona garaje, mp cu acces din str. -, planșa 6/8;
- nr. 13, zona garaje,.386 mp cu acces din str. - și str. - -, planșa 7/8;
- nr. 61-zona garaje, mp cu acces din str. - -, planșa 7/8.
Constată că pentru diferența de 51.211 mp teren, contestatorilor li se cuvin măsuri reparatorii în echivalent prin acordarea de despăgubiri bănești conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge apelul formulat de contestatorii, domiciliată în P,-,.53,.2,.11, cod poștal -, județul P, domiciliat în B,-,.50,.78, sector 5, cod poștal -, cu domiciliul ales în B, Calea, nr.282,.3.B,.D,.126, sector 4, cod poștal - la Cabinetul de Avocatură împotriva sentinței civile nr. 2620 pronunțată la 14 octombrie 2008 de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în B,-, sector 4, cod poștal --prin mandatar, domiciliată în B,- Bis, sector 1, cod poștal - și cu intimații MUNICIPIUL P -prin primar- P,-, cod poștal -, județul P, PRIMARUL MUNICIPIULUI P și CONSILIUL LOCAL P, cu sediul în P,-, cod poștal -, județul
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. MP
Tehnored.PJ
9 ex/ 05.06.2009
- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Marilena Panait
