Speta Legea 10/2001. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 115/A/2008
Ședința publică de la 12 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Truță
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor declarate de către contestatoarea și intimata S împotriva sentinței civile nr.1254 din 19.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr. unic - având ca obiect Legea 10/2001.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar au fost depuse prin Serviciul registratură concluzii scrise din partea apelantei SC SA -în 2 exemplare( prin fax și prin poștă).
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierile de amânare a pronunțării din data de 29 mai și respectiv 5 iunie 2008, care fac parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor civile de față reține,
Constată că prin sentința civilă nr. 1254/2007 a Tribunalului Sibiu - Secția civilă, a fost admisă în parte contestația formulată de prin mandatar, în contradictoriu cu intimata SC SA, dispunându-se anularea în parte a deciziei nr. 505/2006 a Consiliului de Administrație al SC SA și obligată aceasta să emită decizie de restituire în natură a imobilului construcții edificată în roșu în schița din suplimentul de expertiză tehnică întocmit de expert, denumită "Plan de Situație SC SA - construcții vechi și noi ce face parte din această sentință, precum și a terenului aferent asupra căruia intimata va păstra un drept de servitute de trecere cu privire la căile de acces - clădirile fiind cele identificate cu nr. 1 - țesătorie, 2 - ateliere, 3 - post, 5 - filatura ( fostă țesătorie) și 6 - pavilion administrativ.
S-a păstrat pentru cealaltă parte de teren ( ocupată cu edificate noi) propunerea de despăgubiri, la fel ca și pentru construcțiile și utilajele ce nu se mai găsesc în materialitatea lor.
A fost obligată aceiași intimată să emită decizie de restituire în natură și pentru utilajele identificate prin expertiza efectuată de expert și aflate în folosință, astfel: sortiment cu două cadre ( inventar 4013), dispozitiv de ascuțit garnituri ( 2 bucăți - inventar 4023 și 4024), mașină de urzit benzi ( inventar 4037), mașină de țesut neantamată ( 9 bucăți - inventar 4039, 4044, 4045, 4046, 4047, 4048, 4049, 4050 și 4051), mașină de scămoșat ( inventar 4091), basculă zecimală ( inventar 50209, dulap vitrină ( inventar 9008), casă de bani ( 2 bucăți - inventar 9061 - 9062), dulap vitrină ( 2 bucăți - inventar 9063- 9064).
A fost obligată intimata la daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la emiterea noii decizii.
A fost respins capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, instanța de fond în considerarea probațiunii administrate a stabilit că la 26.07.2006 sub nr-, cea în cauză a solicitat anularea deciziei nr. 505/2002 emisă de Consiliul de Administrație al intimatei și a fi obligată la emiterea dispoziției de restituire în natură a imobilului construcții și teren înscrise în CF 3047, nr. top. 148, 149, 150, 151, 152, 153, 154 ca și a utilajelor și instalațiilor fabricii de postav, bunuri preluate abuziv de fostul regim comunist.
In drept, contestatoarea a invocat dispozițiile art. 1 și 2 lit. "h", art. 9 alin. 1, art. 20 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, art. 1075 cod civil și art. 274 cod procedură civilă.
SC SA a depus la dosar întâmpinare, prin care în principal, arăta că de fapt solicitarea restituirii în natură s-a formulat în afara termenului prevăzut de art. 22 din actul normativ sus -menționat și că în concret, speței de față nu-i sunt aplicabile dispozițiile art. 9. Pe de altă parte, s-a invocat că imobilului revendicat i s-au adus modificări substanțiale, adăugându-se noi edificate pe orizontală și verticală, ceea ce reprezintă mai mult de 100 % din ceea ce a fost inițial.
Instanța, în concret a reținut că imobilul revendicat este cel înscris în CF 3047, nr. top. 148, 149, 150, 151, 152, 153 și 154, el formând anterior proprietatea antecesorului contestatoarei, respectiv, fiind naționalizat în baza Legii nr. 119/1948, întabularea în CF realizându-se doar în 1973, în temeiul Decretului nr. - și 712/1966.
In 1978, la 31 ianuarie, s-a întabulat în concret dreptul de administrare operativă a fostei Intreprinderi, iar la 10.07.1996, a fost rectificat terenul de la 3175 mp cât era în cf, la 11.989 mp câți sunt în realitate, întabulându-se și dreptul de proprietate în favoarea SC "" SA.
Inițial, notificarea prin care se pretindeau despăgubiri a fost adresată Primăriei ( fila 35 dosar fond), pentru ca ulterior să fie trimisă la.S B, care prin decizia nr. 96/2004 ( fila 42 - dosar fond) și-a declinat competența în favoarea intimatei în cauză.
Ulterior, la 15.11.2004, prin executor judecătoresc, contestatoarea a făcut o revenire, prin care solicita, restituirea în natură, dar pentru că nu i s-a răspuns în termenul legal a investita instanța - Tribunalul Sibiu - care prin sentința civilă nr. 1149/2005 obliga societatea pârâtă să emită dispoziție de restituire în natură sau echivalent bănesc sub sancțiunea acordării daunelor cominatorii.
In acest context, s-a emis decizia contestată prin care s-a respins cererea de restituire în natură, făcându-i-se contestatoarei propunere de acordare de despăgubiri. In cuprinsul dispoziției s-a arătat că de fapt pe terenul în litigiu sunt edificate care se întind pe 9498 mp, față de 2672 mp cât era anterior preluării și nu există teren liber și că edificatele în fapt au fost reconstruite conform procesului verbal nr. 683/1973.
Excepția tardivității cererii de restituire în natură, invocate de intimată, a fost respinsă, cu argumentarea că art. 7 din Legea nr. 10/2001 prevedere că de regulă imobilele preluate de stat abuziv se restituie în natură și că atunci când aceasta este posibilă, persoana îndreptățită nu poate opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazuri expres prevăzute de lege. Restituirea în natură se impune în opinia primei instanțe, ori de câte ori este posibil, indiferent de opțiunea fostului proprietar, prin notificare, astfel că notificarea făcută în termen pentru despăgubiri se consideră în termen și cu privire la restituirea în natură. Pe de altă parte, s-a conchis că anterior Legii - și de a se fi făcut notificarea, Sav ândut acțiunile intimatei în cadrul procesului de privatizare, însă ulterior, contractul a fost desființat și acțiunile au revenit statului, astfel că la data de 17.09.2004, S era acționar majoritar, deținând 91,6% din capitalul social al SC SA. De altfel, datorită privatizării inițiale, contestatoarea a formulat notificarea pentru despăgubiri, însă în prezent societatea are ca acționar majoritar ( 91,6%) statul, impunându-se restituirea în natură.
Pentru a verifica susținerea intimate cu privire la modificările aduse imobilului, instanța fondului a făcut o cercetare locală și a dispus efectuarea unei expertize tehnice a terenului și edificatelor. Sub acest aspect, instanța a relevat că la 12.06.1948 când fabrica a fost naționalizată s-a încheiat acel proces verbal de preluare în care s-a trecut tot inventarul mobil și imobil. Anexa 25 la acest act denotă preluarea a 12.800 mp terenuri și clădiri din care 3942 mp suprafață construită, compusă din 6 clădiri, respectiv:cameră control, parter, sală de mese de 133 mp, apretură, spălătorie, uscătorie, vopsitorie, birou, torcărie de 968 mp, casa mașinilor și locuință la etaj de 361 mp, țesătorie de 690 mp, filatură nouă de 440 mp și magazie de postav cu locuință la etaj de 120 mp, restul de 10 construcții, fiind bărăci, wc, grajd și magazii din lemn care în prezent nu se mai regăsesc. Unele edificate se regăsesc în materialitatea lor, așa cum au fost preluate în 1948 și indicate și în raportul de expertiză. Acestea sunt identificate în schița de la suplimentul de expertiză în construcții ( fila 291).
Pentru acestea, legea cadru are dispoziții exprese, a reținut aceiași instanță, așa cum rezultă din conținutul art. 19 alin. 2 și respectiv 3 și 4. In considerarea acestor reglementări a fost admisă contestația în limitele menționate, în sensul că s-a dispus restituirea în natură a edificatelor rămase în forma existentă la 1948 mp din terenul aferent, asupra cărora s-a păstrat servitute de trecere în favoarea intimatei.
Construcția cu nr. 5 ( fostă filatură nouă) nu s-a restituit, fiind înglobată în actuala filatură ce reprezintă un edificat nou. Se putea face și aplicarea art. 10 alin. 5 cu acordul părților, în sensul de a se restitui terenul ocupat cu noile edificate ce nu mai sunt necesare societății deținătoare, cu plata unei despăgubiri din partea persoanei îndreptățite, însă o atare cerere nu s-a făcut, a conchis prima instanță.
Cât privesc bunurile mobile, utilaje și instalații ce se mai regăsesc în materialitatea lor, s-a făcut aplicarea art. 1, art. 6 alin. 2 și 3 și art. 9 din legea specială invocată.
Aceste bunuri, de altfel au fost inventariate de expertul în dosarul nr. 6161/2004 a Tribunalului Sibiu. Utilajele s-au identificat potrivit proceselor verbale din 11.06.1948, iar din cele 20 de utilaje s-au găsit în cadrul societății și sunt folosite și în prezent, astfel că nu a fost necesară o nouă expertiză de identificare a acestora.
Cât privesc cheltuielile de judecată, pentru că nu s-au făcut dovezi, nu au fost acordate.
Impotriva acestei sentințe, au declarat apel contestatoarea și intimata SC SA.
Contestatoarea, prin apelul său, a solicitat în esență, schimbarea sentinței, în sensul admiterii în totalitate a contestației, respectiv de a se anula total decizia nr. 505/2006, emisă de intimată și a se emite o nouă decizie în condițiile art. 9 alin. 1 și art. 19 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 R, de restituire în natură a tuturor imobilelor edificate și teren, precum și utilajele și instalațiile fabricii de postav.
Solicită obligarea intimaților la 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la pronunțarea sentinței și până la îndeplinirea obligației.
In expunerea de motive, în esență, se arată că soluția pronunțată este rezultatul interpretării eronate a conținutului art. 19 alin. 2, deși instanța fondului îl reține acest text ca temei legal al cererii de restituire în natură. A nesocotit însă aceiași instanță, art. 21 alin. 1 din legea republicată, care instituie în sarcina deținătorului, obligația de restituire în natură, indiferent de destinația acestora. Obligația de restituire în natură, arată în continuare apelanta, instituită prin textul de lege invocat, este condiționată de excepția adusă de art. 19 alin. 1 din lege și anume: construcțiile realizate sub dovada proprietății statului, să însumeze ca aria desfășurată peste 100% din această arie inițial, nu pot fi restituite în natură, context în care proprietarul deposedat abuziv este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent sau despăgubiri în condițiile legii. Ori prin cercetarea locală și expertizele dispuse, prima instanță a conchis că starea de fapt nu se circumscrie cerințelor art. 19 alin. 1 R, astfel că devin aplicabile dispozițiile alin. 2 ale art. 19, coroborate cu art. 21 din Legea 10/2001.
Cu toate acestea însă, restituirea a fost dispusă parțial atât la teren cât și la construcții, instanța de fapt neputând delimita terenul aferent acelor corpuri de clădirea de sine stătătoare, ca temei al unei dezmembrări funciare. Nerestituirea integrală a terenului, preluat abuziv de stat este nejustificată, așa cum este de altfel și instituirea servituții de trecere cu privire la un fond de proprietate ce se impune a fi restituit integral, în natură. De altfel, intimata nu a reușit să probeze cu acte de gestiune sau de altă natură, că pretinsele investiții s-au realizat prin efort bugetar, în perioada 1948 - 1989.
Prin apelul său, intimata SC SA, a solicitat în principal, schimbarea în totalitate a sentinței apelate, cu consecința respingerii contestației formulată de contestatoare.
In subsidiar, s-a solicitat schimbarea în parte a sentinței în sensul de a se restrânge retrocedarea, doar la clădirea nr. 6 - pavilion administrativ, și clădirea nr. 3 - Post, propuse a fi restituite în natură, precum și de propunere a măsurilor reparatorii doar pentru terenul existent și notat în CF la momentul naționalizării, respectiv 9093 mp.
In dezvoltarea motivelor de apel, sub primul aspect s-au invocat dispozițiile art. 19 din Legea -, ambele părți privind obiectul cauzei ca pe un tot unitar, funcțional și indivizibil, astfel că din această perspectivă se impunea fie o retrocedare totală, fie respingerea contestației. Ori, potrivit probelor de la dosar, retrocedarea totală a fabricii nu se poate face pentru că edificatele existente în prezent pe același plan areal al fostei întreprinderi au o suprafață de 9.598 mp, în condițiile în care la momentul naționalizării suprafața însuma doar 2.712 mp de edificate.
Prin urmare, susține apelanta, nu se poate restitui nici total și nici parțial imobilul pentru că ar duce la imposibilitatea de a exploata restul bunurilor imobile potrivit destinației lor.
Cu privire la aspectul subsidiar, s-a arătat că solicită schimbarea sentinței în sensul de a restrânge hotărârea de retrocedare doar pentru clădirea nr. 6 pavilion administrativ și clădirea nr. 3 Post, propuse a fi restituite în natură și de propunere a măsurilor reparatorii doar pentru terenul existent și notat în CF la data naționalizării, respectiv 9035 mp.
In situația în care instanța de apel găsește întemeiată hotărârea primei instanțe cu privire la restituirea unor construcții rămase în formă existentă la naționalizare, se solicită schimbarea hotărârii, astfel încât societatea apelantă să poată emite decizie de restituire în natură pentru imobilele propuse.
In legătură cu ceea ce a dispus prima instanță, restituirea arată că nu sunt obiecțiuni în ce privește clădirea nr. 6 - pavilion administrativ și nr. 3 - post, ele fiind edificate de sine stătătoare, în cazul clădirilor 1,2 și 5 nu există practic posibilitatea de a emite dispoziție de restituire în natură, acestea făcând parte integrantă din alte construcții.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 294 - 298 cod procedură civilă și art. 19 din Legea nr. 10/2001
Analizând cele două apeluri, prin prisma criticilor invocate în scris, se constată a fi nefondate, în considerarea următoarelor aspecte:
1. In ce privește apelul contestatoarei, el vizează evident schimbarea sentinței instanței de fond, cu consecința anulării deciziei contestate nr. 505/2006 emisă de Consiliul de Administrație al intimatei SC "" SA, și emiterea unei noi decizii de restituire în natură a imobilelor terenuri și edificate înscrise în CF 3047, nr. top, 148, 149, 150, 151, 152, 153 și 154 ca și a utilajelor fostei fabrici de postav.
Criticile aduse hotărârii apelate în sensul că este rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor art. 19 alin. 2 din Legea cadru nr. 10/2001 sunt lipsite de temei. Considerentele sentinței evidențiază în termeni clari că art. 19 alin. 2 se referă doar la acele edificate ce au fost identificate în materialitatea lor, așa cum de fapt au fost preluate în 1948. Ele sunt descrise în concret și în expertiza tehnică ce vizează construcțiile și reprezintă țesătorie, ateliere, filatură ( în realitate fosta țesătorie), pavilion administrativ și post.
Desigur că în mod judicios instanța fondului a stabilit că pentru restul de construcții ce nu se mai regăsesc în materialitatea lor, ca și pentru terenul afectat de acestea nu pot fi incidente dispozițiile textului de lege sus invocat ( art. 19 alin. 2) ci devin operante cerințele alin. 1 al aceluiași text de lege, context în care a fost corect reținută propunerea de acordare de despăgubiri.
In cauză, s-a dovedit și probațiunea administrată că în realitate există o suprafață construită mai mare însă unele din construcții se regăsesc în materialitatea lor de la momentul anului 1948, indicate așa cum s-a arătat și în expertiza tehnică și observate cu ocazia cercetării locale, astfel că speței îi sunt aplicabile sub acest aspect dispozițiile art. 19 alin. 2. Acest text face referire neîndoielnic doar la imobilele regăsite în materialitatea lor și nu la restul edificatelor care au fost ridicate după perioada naționalizării sau care în concret au fost transformate în totalitatea lor.
Cât privește construcția nr. 5 fost filatură nouă, pe baza probelor, instanța de fond a conchis că de fapt este înglobată în actuala filatură ce reprezintă o nouă construcție, în fapt, fiindu-i adăugată pe orizontală un alt corp, rezultând astfel o construcție diferită de 3778 mp, față de suprafața de 440 mp cât reprezenta în 1948.
Desigur, că așa cum de fapt a reținut și prima instanță, în cauză se putea cu acordul părților să se facă și aplicațiunea art. 10 alin. 5 în sensul de a se restitui și terenurile ocupate de noile construcții care în realitate nu mai sunt necesare unității deținătoare, cu plata unei despăgubiri din partea persoanei îndreptățite, însă sub acest aspect, instanța nu a fost investită, acest lucru vizând doar construcțiile vechi.
Prin urmare este evident că retrocedarea în totalitate a fabricii nu se putea dispune în condițiile în care construcțiile existente în prezent pe același areal al fostei fabrici de postav au o suprafață de 9598 mp, în contextul în care la preluarea de către stat ca efect al naționalizării, suprafața totală însuma doar 2.712 mp de edificate. Toate aceste aspecte demonstrează de fapt că imobilului i s-au adus modificări substanțiale prin adăugarea de noi construcții pe orizontală și verticală, care însumează mai mult de 100% din aria desfășurată inițial. In raport de toate aceste aspecte de ordin faptic și în raport de textele de lege invocate, apelul contestatoarei se privește a fi nefondat, urmând ca pe cale de consecință, să fie respins.
2. Nefondat se privește a fi și apelul intimatei SC SA, prin care în principal se solicită schimbarea în parte a sentinței apelate nr. 1254/19.11.2007
Tribunalului Sibiu, în sensul respingerii în totalitate a contestației formulată de contestatoarea în cauză.
Admiterea contestației de către prima instanță împotriva deciziei nr. 505/2002 emisă de Consiliul de Administrație al intimatei este una corectă în raport de cerințele art. 7 din Legea nr. 10/2001, care prevăd expres, că imobilele abuziv de statul totalitar se restituie în natură, dacă acest lucru este posibil, persoana îndreptățită neputând de fapt opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent decât în cazurile limitativ prevăzute de actul normativ sus menționat.
Prin urmare, textul legal invocat consacră în termeni clari acest principiu, astfel că notificarea făcută în termenul legal pentru acordarea de despăgubiri este considerată a fi fost făcută inclusiv pentru restituirea în natură, dacă există o atare posibilitate.
Tocmai în considerarea acestui aspect, prima instanță a conchis că se impune admiterea parțială a contestației, dispunându-se restituirea în natură a edificatelor dovedite ce rămân în favoarea lor de la nivelul preluării din 1948.
Criticile sunt nefondate și cu privire la bunurile mobile, astfel că în ce privesc acele utilaje și instalații ale fostei fabrici de postav ce se mai regăsesc în materialitatea lor, în mod corect s-a arătat de prima instanță că, sunt incidente dispozițiile art. 1, art. 6 alin. 2 și 3 și respectiv art. 9 din Legea nr. 10/2001. De altfel, aceste bunuri au fost identificate de expertul, conform proceselor verbale de predare - primire din 1948.
In raport de toate aceste aspecte, neîntemeiate se privesc a fi criticile subsidiare din motivele de apel, cu privire la restrângerea retrocedării doar pentru clădirea nr. 6 - pavilion administrativ și clădirea nr. 3 - post, propuse a fi restituite în natură.
In considerarea faptului că ambele apeluri au fost respinse, cheltuielile de judecată în apel se vor compensa între părți.
Pentru aceste motive:
In numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de intimata SC SA Sibiu și contestatoarea, împotriva sentinței civile nr.1254/19.11.2007 a Tribunalului Sibiu -secția civilă.
Compensează cheltuielile de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.06.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - - semn. Prim - grefier |
Red.
Dact.
4 ex/24.07.2008
Jud.fond
Președinte:Ioan TruțăJudecători:Ioan Truță, Carla Maria Cojocaru
