Speta Legea 10/2001. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.115/A/2008
Ședința publică din 7 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Țuluș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul Primarul Comunei, împotriva sentinței civile nr.2374 din 7 decembrie 2007 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr.1121/84/200, privind și pe reclamanții și și pe intimatul pârât Spitalul, având ca obiect plângere la legea nr.10/2001.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul iapelantului pârât, și intimatul reclamant, lipsă fiind restul intimaților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că s-a depus la dosar copia legalizată a CF 3498, integrală, solicitată de către instanță la termenul trecut.
Reprezentantul apelantului, cons. jur., solicită efectuarea de către instanță a partajului construcției din litigiu, cerere la care intimatul reclamant se opune pe motiv că apelantul nu are cotă parte din construcție.
Instanța, în urma deliberării, având în vedere prevederile art.294 alin.1 proc. civ. respinge cererea formulată de către apelantul Primarul comunei, având în vedere faptul că pricina se află în apel și o astfel de cerere nu s-a formulat la fond.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat și nici excepții de ridicat, instanța închide faza probatorie constată prezentul apel în stare de judecată și acordă cuvântul dezbateri judiciare orale.
Reprezentantul apelantului, cons. jur., susține apelul așa cum este formulat solicită admiterea lui potrivit motivelor indicate în memoriul de apel d epus la dosar, schimbarea hotărârii instanței de fond prin respingerea acțiunii, arătând că motivele de apel și susținea sunt doar pentru suprafața de teren de 104 mp.
Intimatul reclamant solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică. Arată că apelanta nu are cotă de proprietate asupra imobilului din litigiu. Solicită cheltuieli de judecată în cuantum de 975 lei, constând în contravaloarea expertizei și transportul la instanță.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2374 din 7.12.2007 pronunțată de tribunalul Sălaja fost admisă acțiunea reclamanților, și, a fost anulată Dispoziția Nr. 789/03.08.2004 emisă de Primarul comunei, în temeiul Legii nr. 10/2001, ca nelegală și, în consecință, s-a dispus restituirea în natură în cotă de 5/6 parte imobilului construcție, cu teren aferent în suprafață de 539. înscris în nr. 3498- nr. top 122/b și 123/b și identificat prin nr. top nou 122/b/2; 123/b/2, conform Raportului de expertiză tehnică-completare întocmit de expertul, care face parte integrantă din prezenta.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1629/25.10.2004, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. 2233/2004, a fost admisă cererea reclamanților și, îîn contradictoriu cu pârâții Primarul comunei și Spitalul și, în consecință, s-a dispus anularea Dispoziției nr. 789/03.08.2004, ca fiind nelegală, cu consecinta restituirii în natură, în favoarea reclamantilor, a imobilelor înscrise în nr. 3498, nr. top 124/5, 1 22/b și l23/b, În cotă de 5/6 parte.
Ca urmare a apelului declarat de PRIMARUL COMUNEI, sentința mai sus arătată a fost modificată în tot prin Decizia civilă nr. 211/R/2005 a Curții de Apel Cluj în sensul respingerii plângerii formulată de petenții, pentru anularea Dispozitiei nr. 789/03.08.2004 și restituireaî natură a imobilului din litigiu.
Prin Decizia nr. 4196/2006 a - Baf ost admis recursul declarat de reclamanți împotriva Deciziei civile nr. 211/A/2005 a Curtii de Apel Cluj, ambele hotărâri pronunțate în fond au fost casate iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la prima instanță - Tribunalul Sălaj.
Prin decizia pronunțată, instanța supremă de control judiciar a dat o dezlegare problemelor de drept pe care s-au întemeiat criticile formulate de recurenții reclamanți, în sensul că restituirea imobilului în natură este posibilă prin prima dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în forma în care acestea au fost modificate prin Legea nr. 247/2005, însă s-a constatat nelămurirea la nivelul ambelor hotărâri, a unor Împrejurări de fapt esențiale pentru aplicarea În cauză a dispozițiilor legale incidente.
Instanța de control judiciar a statuat că, în rejudecare, se va ține seama de necesitatea efectuării unei expertize tehnice imobiliare, în vederea identificării suprafeței de teren solicitate de recurenții-reclamanți în baza Legii nr. 10/2001 în raport cu aceea la care se referă Sentința civilă nr. 648/05 septembrie 1991, pronunțată de Judecătoria Șimleu Silvaniei în dosarul nr. 1139/1991.
Conformându-se acestei dispoziții, în virtutea art. 315 alin.l Cod procedură civilă, tribunalul rejudecând cauza a dispus efectuarea unei expertize topografice prin care s-a identificat imobilul din litigiu, compus din construcție (clădire în suprafață totală 306.) și teren aferent (inclusiv construit) în suprafață de 539. ca fiind situat atât pe nr. top 122/b cât și pe nr. top 123/b, contrar celor menționate În 3498 -, ca fiind situat pe nr. top 124/5.
Drept urmare, prin raport de expertiză tehnică, întocmit de expertul - s-a procedat la dezmembrarea acestor topografice, formându-se două loturi după cum urmează: un lot,compus din construcția în litigiu, cu teren aferent de 539. înscris în nr. 3498-, nr. top nou 122/b/2 În suprafață de 334. și nr. top nou 123/b/2, în suprafață de 205. și un alt lot compus din diferența de teren, înscrisă în nr. 3498-, cu nr. top nou 122/b/1 și 123/b/1.
În ce privește situația juridică a întregului imobil înscris în 3498-, în suprafață totală de 5525. este de reținut că sunt coproprietari, văd. lui (antecesorul reclamanților) cu cota de 5/6 părti, conform Încheierii nr. 2154/1930 și numitii și, cu cota de 1/6 parte, prin cumpărări de la, conform Încheierii nr. 66/1958.
Ulterior, cu încheierea nr. 818 și 824/1994 mai apar intabulați în, pe cota de 284. teren prin moștenire respectiv și, pe cota de 1/6 părți din construcție cu 637. teren, cu titlu de schimb de la.
Ignorând aceste ultime consemnări, care nu sunt foarte clare (fila 91 - dosar 2233/2004) trebuie constatat că reclamanții ar fi îndreptățiți la o suprafață totală de 4604. teren, conform cotei de 5/6 parte, deținută de antecesorul lor, dacă avem în vedere atât Legile fondului funciar (în special. 18/1991, cu modificările ulterioare și.1/2000) cât și Legea nr. 10/2001, în ce privește restituirea proprietătii imobiliare, de principiu în natură și pe vechiul amplasament.
În concret, reclamanților, mai precis reclamantului, i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate prin Sentința Civilă nr. 648/1991 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, în virtutea Legii nr. 18/1991, pentru o suprafață de 4500. teren extravilan, luându-se în considerare top nr. 122/b și nr. 123/b, fiind emis în acest sens nr. 23129/62.979/1995 (fila 47).
De aici ar rezulta, că cei doi reclamanți ar mai fi îndreptățiți doar la o diferență de 104. - așa cum susține primarul comunei prin întâmpinare (filele 69-71) - ceea ce ar face imposibilă restituirea construcției în natură, având în vedere că suprafața construită (fără teren aferent) este de 306.
Acest punct de vedere formulat în apărare, nu poate fi însușit de instanță, din mai multe considerente:
În primul rând trebuie observat că la reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991, nu putea fi luată în considerare suprafața de 539. teren aferent construcției (aceasta făcând ulterior obiectul Legii nr. 10/2001) ci doar diferența de teren rămasă liberă de 4986. din care reclamantul era îîndreptățit, strict matematic la suprafata de 4155., conform cotei de 5/6 parte.
În al doilea rând, nu trebuie ignorat faptul că reconstituirea dreptului de proprietate, conform titlului amintit, s-a făcut pe un alt amplasament ce intră într-o altă categorie, extravilan în loc de intravilan, ceea ce presupune că suprafața atribuită trebuie să fie mai mare, adică în "echivalent arabil".
În concluzie, instanța a apreciat că motivul invocat de Primarul comunei nu poate constitui un impediment pentru a se dispune restituirea imobilului litigios reclamanților, în natură, așa cum este el menționat în și identificat prin expertiza topografică efectuată în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal primarul comunei, care a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În subsidiar, apelantul a solicitat modificarea sentinței în sensul obligării comunei la restituirea suprafeței de 104 mp teren și a cotei de 5/6 parte din imobilul revendicat.
În motivarea apelului s-au arătat următoarele:
Imobilul revendicat fost donat de către către Statul Român, fapt ce rezultă din decizia nr.863/1960 a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al orașului C, donație făcută potrivit prevederilor codului civil. Având în vedere că reclamantul nu obținut declararea nulității absolute a donației sau anularea actului de donație, nu sunt întrunite condițiile legale pentru retrocedarea imobilului în natură.
Instanța de fond nu arată temeiurile legale pe care își întemeiază înlăturarea acestui mijloc de apărare și nu obligă reclamanții să depună la dosarul cauzei cartea funciară prin care se putea face dovada că imobilul a fost donat statului de către cumnata antecesorului reclamantului.
În ce privește suprafața de 5526 mp teren, se poate observa că, conform sentinței civile nr. 648/1991 a Judecătoriei Simleul S, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr.18/1991 fost obligată să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 4500 mp în favoarea reclamanților sub formă de echivalent pentru terenurile ce fac obiectul notificării depuse, potrivit Legii nr.10/2001 și care formează obiectul prezentului dosar. Procedând la un calcul aritmetic al suprafeței retrocedate, a celei înscrise în CF, și în raport de cotele de proprietate, se poate observa că reclamantului i se mai cuvine o suprafață de 104 mp, suprafață care este mai mică decât suprafața construită imobilului revendicat.
Cu toate că aceste argumente au fost invocate și în fața instanței de fond fără nici un temei legal, instanța apreciază că reconstituirea dreptului de proprietate s- făcut pe un alt amplasament ce intră într-o altă categorie, fapt ce presupune că suprafața atribuită trebuie să fie mai mare.
Hotărârea instanței de fond este nelegală și pentru faptul că nu a ținut seama de schimbul de teren făcut între pârât și reclamant, că nu argumentează restituirea în natură a suprafeței de 359 mp teren aferent imobilului, cât și pentru acea că omite faptul că 1/6 părți din construcție rămâne în proprietatea Statului Român, iar prin retrocedare suprafeței de 359 mp, acestuia din urmă i se îngrădește accesul la construcție.
Prin întâmpinarea depusă, intimații s-au opus admiterii apelului, arătând că instanța de fond a ținut seama de dispozițiile date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 4196/2006.
În ceea ce privește suprafața de teren, expertiza tehnică administrată în cauză a clarificat existența suprafeței de 359 mp, cât și faptul că această suprafață nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
Reclamanții au fost puși în posesie cu terenul ce le-a fost atribuit prin sentința civilă nr.648/1991 a Judecătoriei Simleul S, în extravilan, astfel că, în raport de coeficientul de echivalare trebuia să li se atribuie suprafața de 37000 mp teren extravilan, acesta fiind motivul pentru care nici nu s- mai cerut efectuarea unei contraexpertize tehnice.
Susținerea apelantului că prin atribuirea suprafeței de 359 mp teren nu mai are cale de acces la cosntrucție, este nefondată.
Examinând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat în parte și, în consecință, în baza art.296 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l admită în aceste limite pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.4196/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a dat o dezlegare problemelor de drept supuse judecății, în sensul că restituirea imobilului în natură este posibilă prin prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în forma în care acestea au fost modificate prin Legea nr. 247/2005.
Aceeași instanță reținut că, potrivit extrasului de carte funciară nr.3498, valabil pentru data de 18.11.1998, în aceeași carte funciară figurează proprietate de peste 5,5 ha, din care 2556 mp sub nr.top 122/b, 2430 mp sub nr.top 123/b și 539 mp sub nr.top 124/5, în privința acesteia din urmă afirmând reclamanții că solicită restituirea o dată cu imobilul construcție.
Cu ocazia rejudecării apelului, s-a depus la dosarul cauzei CF 3498, din care rezultă că, acest imobil are suprafața totală de 5525 mp, compusă din nr.top 122/ grădină intravilan în suprafață de 1556 mp, nr.top 123/b grădină intravilan în suprafață de 2430 mp și nr.top 124/5 în suprafață de 539 mp.
Conform încheierilor din Cf 3498, depuse la dosarul instanței de apel în copie extenso și legalizată, antecesorii reclamanților au avut în proprietate cota de 5/6 parte din întreaga suprafață, respectiv 4604 mp.
Prin sentința civilă nr. 648/1991 a Judecătoriei Șimleul S, în baza Legii nr. 18/1991, reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 4500 mp, luându-se în considerare nr.top 122/b și 123/
Urmare acestei dispoziții, la data de 18.10.1995 fost emis titlul de proprietate nr.23129/62979, titlul care nu a fost contestat de către reclamanți.
Prin urmare, reclamanții mai sunt îndreptățiți la suprafața de 104 mp, astfel că, instanța va dispune restituirea în natură a cotei reale de 104 mp din terenul în suprafață de 539 mp. parcelele cu nr.top 122/b, 123/b din CF 3498. Prin completarea la raportul de expertiză tehnică efectuat la instanța de apel d e expert s-a stabilit că suprafața de 539 mp teren din punct de vedere topografic se regăsește parțial pe nr.top 122/ în suprafață totală de 2554 mp, și parțial pe nr.top 123/ în suprafață totală de 2428 mp.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate privind restituirea cotei de 5/6 parter din construcție și cele privind cheltuielile de judecată vor fi menținute.
În contextul acestor constatări ( necontestării titlului de proprietate eliberat pe numele reclamanților în baza Legii nr. 18/1991, cotelor de proprietate ale antecesorilor reclamanților), reținerile instanței de fond că la reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 nu putea fi luată în calcul și suprafața de 539 mp teren aferent construcției, ci doar diferența de teren rămasă liberă de 4986 mp, din care reclamantul era îndreptățit la suprafața de 4155 mp conform cotei de 5/6 parte, că reconstituirea dreptului de proprietate conform titlului nr.23129/62979/1995 s- făcut pe un alt amplasament ce intră într-o altă categorie de folosință, ceea ce presupunea ca suprafața atribuită să fie mai mare, sunt nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de pârâtul Primarul comunei împotriva sentinței civile nr.2374 din 7 decembrie 2007 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă parțial, în sensul că dispune restituirea în natură a cotei reale de 104 mp din terenul în suprafață de 539 mp, parcelele cu nr.top.122/b, 123/b din CF 3498.
Menține dispoziția privind restituirea cotei de 5/6 parte din construcție și cea privind cheltuielile de judecată.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact.GC
7/ 1.06.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Țuluș
