Speta Legea 10/2001. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.117/2008
Ședința publică din 7 mai 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Țuluș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta născută, precum și apelul formulat de către pârâtul Primarul Comunei împotriva sentinței civile nr.2399 din 7 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții Primăria comunei și Ministerul Economiei și Finanțelor Z, având ca obiect plângere la legea nr.10/2001.
La apelul nominal, se prezintă reprezentantul apelantei reclamantei născută, av., din Baroul Mureș, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile din proces.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul apelantei reclamante, av., depune în probațiune la dosar adresa nr.1197/716 din 21 mai 2004 emisă Prefectura județului S, prin care se arată că notificarea, însoțită de documentele justificative, adresată Prefecturii Județului S de către reclamantă, au fost transmise Primăriei Comunei, urmând ca primarul prin dispozitiva motivată să stabilească măsurile repratorii prin echivalent.
Nefiind cereri prealabile de formulat și nici excepții de ridicat, instanța constată prezentele apeluri în stare de judecată, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor formulate în cauză.
Reprezentantul apelantei reclamante, av., susține propriul apel așa cum este formulat, solicită admiterea lui, schimbarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și a se constata faptul că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent și pentru casa de locuit tip, compusă din 5 camere și dependințe, existente în comuna nr.39, jud.S, impunându-se descrierea acesteia în cuprinsul hotărârii pentru a nu exista incertitudini în fața Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor
Cu privire la apelul formulat de Primarul Comunei, solicită respingerea lui ca nesusținut, pe motiv că nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 pct.2 proc. civ.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2399 din 7.12.2007 a Tribunalului Sălaj,
a fost admisă în parte acțiunea precizată a reclamantei (născută ), dispunându-se modificarea Dispoziției nr. 109/12.08.2006 a Primarului comunei, constatând dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent al reclamantei și la imobilul "Fabrică de spirt" - 74.600 lei și "Moara sătească" -22.600 lei precum și la terenul aferent fabricii de spirt și fostului, în suprafața totală de 13,3695 ha.
Cererea de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice B și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S fost respinsă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Tribunalul respins cererea reclamantei privind obligarea Primarului comunei la plata cheltuielilor de judecată parțiale, constând în taxa de expertiză topografică.
În considerentele acestei sentințe, tribunalul reținut că, prin Dispoziția nr. 109/12.08.2006 a Primarului comunei, analizându-se notificarea reclamantei, născută, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul clădiri, situat în localitatea nr. 39.
Prin aceeași dispoziție, a fost respinsă cererea privind despăgubirile pentru fabrica de spirt, cu motivarea că nu s-a dovedit dreptul de proprietate cu privire la imobilul solicitat și nu a fost dovedit faptul că imobilul a fost expropriat.
S-a respins, de asemenea, cererea privind despăgubirile pentru moară, pe motiv că moara s-a distrus.
Analizând actele depuse la dosar, instanța reține că reclamanta este nepoata de fiică a lui, născută, iar aceasta din urmă a lăsat, prin testament autentic toate imobilele sale ce se află pe hotarul comunei, cu conacul și clădirile ce-i aparțin, precum și Fabrica de spirt și terenul de 3 iugăre, totodată moara cu anexele și terenul de 400 stânjeni, nepoatei sale de fiică reclamanta de astăzi -, născută.
Din actele de la 28, 29, rezultă că au fost expropriate de la Aladar bunicul reclamantei, în întregime, imobile, teren agricol, moară, unelte agricole, mobile, prin decizia nr. 35359/1947.
Aceste două acte fac dovada contrară celor reținute prin art. 2 din dispoziția atacată, respectiv s-a dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat și s- dovedit faptul că imobilul a fost expropriat.
Raportul de expertiză efectuat în cauză a relevat faptul că imobilul "Fabrica de spirt" a fost o construcție executată între anii 1920-1925 iar, în prezent, această construcție este demolată.
În aceste condiții aplicabile sunt prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, și anume că, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și al căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar, pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Preluarea averii văduvei lui Aladar a fost abuzivă, întrucât exproprierea averii acesteia s-a produs ca urmare a faptului că aceasta a plecat cu trupele maghiare.
Or, exproprierea pe acest motiv nu are la bază vreun titlu, chiar din actul de la fila 28 rezultând că exproprierea s-a făcut în baza deciziei nr. 35359/1947 a Prefecturii județuțui, fără a exista un act normativ care să reglementeze această preluare.
In aceste condiții, construcția - fabrică de spirt - fiind demolată, conform art.10 din Legea nr. 10/2001, republicată, reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de 74.600 lei, așa cum a fost evaluat prin raportul de expertiză efectuat de expert.
În ceea ce privește dispoziția atacată, prin art. 3 din aceasta, s-a respins cererea privind despăgubirile pentru moară pentru faptul că moara s-a distrus.
Din expertiza tehnică, efectuată rezultă că și această clădire a fost demolată, condiție în care situația acesteia este identică cu cea a fabricii de spirt pentru considerentele mai sus arătate, valoarea acesteia fiind estimată de expertiza efectuată în cauză la 22.600 lei.
În aceste condiții, făcându-se dovada preluării abuzive a imobilelor "Fabrică de spirt și moară" de la antecesorul reclamantei, tribunalul a modificat dispoziția atacată și constatat dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent al reclamantei la aceste două imobile.
Având în vedere cererea reclamantei privind acordarea de despăgubiri și pentru terenul aferent imobilelor din litigiu și anume imobilului și fabricii de spirt care însumează împreună suprafața de 13,3695 ha, terenul aferent construcției - moară neputând fi identificat, din care unele au fost trecute în domeniul public, iar altele aparțin în prezent unor persoane fizice, incidente sunt dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 republicată, s-a constatat dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru această suprafață de teren.
Reclamanta a solicitat a se stabili cuantumul despăgubirilor pentru casa tip pentru care s-a stabilit dreptul la despăgubiri prin dispoziția atacată.
Această cerere de stabilire a valorii imobilului pentru care s-a stabilit prin dispoziție dreptul la despăgubiri nu poate fi primită, întrucât expertiza depusă în cauză este extrajudiciară, efectuată doar în baza fotografiilor, iar, prin cererea introductivă, nici nu s-a solicitat acest lucru, ci doar în concluziile scrise.
De altfel, în baza dispoziției de constatare a dreptului la despăgubiri, conform art. 10 alin. 10 din Legea nr. 10/2001, entitatea investită - în speță Primăria comunei - a acordat despăgubirile în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
În ceea ce privește calitatea procesuală a Ministerului Finanțelor Publice, instanța a constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în condițiile, deoarece art. 13 din cap. III Titlul VII din Legea nr. 247/2005 prevede că, pentru analizarea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrală pentru stabilirea Despăgubirilor, denumită Comisia Centrală.
Cererea reclamantei privind obligarea primarului Comunei la plata cheltuielilor de judecată parțiale reprezentând taxa de expertiză topografică în sumă de 3.950 lei, cu motivarea că acest raport a devenit necesar datorită faptului că primarul a tăcut despre faptul că 4/5 parte din terenul revendicat a fost inclus în domeniul public și datele raportului de expertiză profită părții adverse, nu poate fi primită, în primul rând, pentru că, prin acest raport de expertiză, s-a clarificat suprafața de teren aferentă construcțiilor și la care are dreptul astfel reclamanta, iar, în al doilea rând, taxa unei expertize nu este plătită de partea căreia îi profită, ci de cea care a solicitat-o și care a dorit să facă dovada unei situații de fapt, care în speță profită reclamantei.
Împotriva acestei sentințe, au declarat în termen legal apel reclamanta născută și pârâtul Primarul Comunei.
Reclamanta a solicitat schimbarea parțială a sentinței în sensul de a fi descrisă casa de locuit tip ca fiind compusă din 5 camere și dependințe, conform raportului de expertiză extrajudiciară întocmit de, necontestat de pârât, pe motiv că, prin dispoziția atacată, s- propus acordarea de despăgubiri pentru "imobilul denumit clădiri, situat în loc., jud. S", iar, atunci când cauza a fost dezbătută pe fond, reprezentantul reclamantei a susținut oral și prin notele de ședință depuse la termen această împrejurare, fiind important ca drepturile reclamantei apelante să fie cât mai corect circumscrise.
Pârâtul solicitat schimbarea sentinței, în sensul respingerii plângerii, pe motiv că, prin notificarea formulată, reclamanta nu a solicitat teren și nu a depus documente cu care să facă dovada proprietății, pentru fabrica de spirt nu au fost depuse acte de proprietate și de expropriere, iar moara intră sub incidența prev.art.6 alin.2 și 18 lit. din Legea nr.10/2001, astfel că nu se impune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru aceasta.
Analizând apelurile formulate prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 292 alin. 1 și 295 alin. 1 Cod proc. civ. curtea apreciază că apelul reclamantei nu este fondat, iar apelul pârâtului este fondat în parte, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește apelul reclamantei, așa cum rezultă din cuprinsul plângerii formulată în fața primei instanțe, aceasta nu se referă la imobilul pentru care deja s-a stabilit dreptul ei la măsuri reparatorii prin echivalent prin dispoziția contestată, chiar reclamanta recunoscând în cuprinsul motivelor de apel că reprezentantul ei a solicitat descrierea imobilului doar cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei, astfel că prima instanță nu a fost investită cu o astfel de cerere pentru a se putea pronunța, fiind limitată de principiul disponibilității prev. de art. 129 alin. ultim Cod proc. civ.
Dacă o astfel de cerere ar fi fost formulată direct în apel, ea ar fi fost inadmisibilă raportat la disp.art.294 alin.1 Cod proc.civ. însă reclamanta nu a susținut o astfel de împrejurare pentru ca excepția inadmisibilității să fie pusă de curte în discuția contradictorie părților.
Referitor la apelul pârâtului, acesta este fondat în ceea ce privește terenul și fabrica de spirt, întrucât, așa cum rezultă din notificarea de la 42 din dosarul primei instanțe, reclamanta a solicitat inițial Prefecturii jud. să emită ofertă de despăgubire "privind moara, Fabrica de spirt, precum și edificatele (casă de locuit și anexe gospodărești) care au în comuna, str. -. L nr.39, jud. S".
Iată, deci, că notificarea nu se referă deloc la teren. Aceasta, deoarece, în ceea ce privește casa de locuit, se face referire expres la edificate.
Dacă s-ar aprecia că moara și fabrica de spirt înseamnă cele două construcții plus terenul aferent acestora, în ceea ce privește terenul aferent morii, acesta nu a putut fi determinat nici de reclamantă, nici de pârât și nici prin raportul de expertiză judiciară întocmit de ing. exp., întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul acestei expertize, nimeni nu a putut indica amplasamentul morii (204 dosar tribunal).
În plus, așa cum rezultă din încheierea din 16.01.2007 (77 dosar tribunal), reprezentantul reclamantei a precizat expres că nu solicitat teren prin notificarea formulată în temeiul Legii nr.10/2001, notificare redactată prin același reprezentant (42 din același dosar).
În ceea ce privește Fabrica de spirt, din nici un document aflat la dosar nu rezultă că antecesoarea reclamantei ar fi avut în proprietate o fabrică de spirt. Prima instanță face referire la raportul de expertiză, în sensul că acesta ar dovedi că fabrica fost o construcție executată între anii 1920 - 1925, în prezent fiind demolată. Dacă se studiază, însă, cuprinsul raportului de expertiză, la punctul 6.1, expertul reține că "terenul aferent obiectivelor revendicate de reclamanta, respectiv - "Curtea și grădina" (fostului ) și "Fabrica de spirt" - are o suprafață totală de 13,3695 ha, conform Planului de situație întocmit în anexa nr.1,rezultat în urma informațiilor, măsurătorilor și a calculelor efectuate".
Prin urmare, nu se face niciun fel de referire la vreo probă concludentă din care să rezulte că antecesoarea reclamantei a avut în proprietate Fabrica de spirt, la dosar existând doar documente emanând de la antecesoarea reclamantei, respectiv o cerere către tribunalul regal ca autoritate cadastrală, în care se face mențiune despre o fabrică de spirt (al cărei original sau măcar copie în limba maghiară nici nu a fost depusă pentru a se verifica înregistrarea ei, fiind depusă doar traducerea în limba română la 23-25 dosar tribunal), precum și testamentul acesteia tradus din limba maghiară după un act sub semnătură privată (43 din același dosar).
Așadar, nu s- făcut dovada existenței fabricii de spirt și amplasamentului acesteia, precum și preluării ei de către stat.
În ceea ce privește moara, prima instanță a reținut corect că s- făcut dovada existenței ei și a preluării de către stat prin actul de la 28, respectiv tabelul nominal al bunurilor rurale din jud.,expropriateși predate Ministerului Agriculturii și Domeniilor sau Ministerului d e Justiție de către cetățeni români considerați la acea vreme criminali de război, la poziția văduvei lui Aladar fiind trecute imobile agrare, moară, unelte agricole. De altfel, în ceea ce privește existența morii, aceasta a fost recunoscută și de pârât, inclusiv prin motivele de apel.
Greșit a susținut, însă, pârâtul aplicarea disp. art. 6 alin.2 ("măsurile reparatorii privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse), nefiind vorba de utilaje și instalații, ci de clădirea morii și 18 lit. b ("imobilul nu mai exista la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția imobilelor distruse ca urmare a unor calamități naturale") din Legea nr. 10/2001, în realitate fiind aplicabile disp. art. 11 alin. 2 teza I ("în cazul în careconstrucțiile expropriate au fost demolate parțial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natura cu construcțiile rămase, iar pentru construcțiile demolate măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent"), fiind vorba de construcții demolate.
În temeiul art. 296.pr.civ. curtea, din considerentele arătate, va respinge apelul reclamantei și va admite în parte apelul pârâtului, în ceea ce privește terenurile și fabrica de spirt.
Apărarea reclamantei în sensul că apelul pârâtului trebuie să fie respins ca nesusținut, întrucât acesta nu a solicitat judecarea în lipsă sunt nefondate, întrucât soluțiile asupra apelului sunt doar cele prev. de art. 296 și 297.pr.civ. respingerea ca nesusținut nefiind enumerată printre acestea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr.2399 din 7 decembrie 2007 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă parțial, în sensul că respinge plângerea formulată de reclamanta născută în ceea ce privește terenurile și fabrica de spirt.
Menține dispozițiile privind clădirea morii și cheltuielile de judecată.
Respinge ca nefondat apelul reclamantei.
Definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact.GC
5 ex/14.05.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Țuluș
