Speta Legea 10/2001. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.117
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI M, cu sediul în M,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 75/C, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 10 ianuarie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în M,-, județul T, având ca obiect contestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimata reclamantă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 90 din 14.05.2008, lipsind apelanta pârâtă Primăria Orașului
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și următorii Cod procedură civilă.
După referatul oral asupra cauzei;
Avocat având cuvântul pentru intimata reclamantă, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Curtea, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă, solicită respingerea apelului ca nefundat și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Apelanta pârâtă Primăria Orașului Mac riticat sentința primei instanțe sub următoarele aspecte:
- nu s-a făcut dovada proprietății;
- nu s-a făcut dovada preluării abuzive;
- notificarea nu face obiectul Legii 10/2001.
Apreciază că aceste critici sunt nefondate, iar instanța de fond a analizat aceste aspecte și a reținut corect situația de fapt.
Cu privire la calitatea de moștenitor a reclamantei, s-au depus în copie actele de stare civilă, certificatul de deces al lui și certificatul de moștenitor nr. 127/1988, înscrisuri cu care reclamanta a făcut dovada acestei calități.
Referitor la dovada proprietății, s-a făcut dovada cu înscrisuri, depoziții de martori și expertiză că a avut în folosință și proprietate două terenuri: un teren de 1024 mp donat în 1955 de socrul său, cu casă începută, pentru care a obținut autorizație de construcție a unei casa, care nu a fost însă ridicată pe acest teren și un alt teren de 1455 mp atribuit de CAP în 1955 lui pentru care acesta obține autorizație pentru construirea unui gard și pe care construiește, fără autorizație, un imobil.
În legătură cu dovada preluării abuzive, instanța de fond, în mod corect a reținut că simpla deținere a imobilului de către orașul M, coroborată cu celelalte probe - Decizia 279/10.04.1978 emisă de Consiliul Local M, constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă ce nu a fost răsturnată de către pârâtă.
Critica potrivit căreia cererea reclamantei nu ar face obiectul Legii 10/2001 este neîntemeiată, având în vedere practica ÎCCJ în această materie, respectiv, terenul agricol intravilan preluat de stat, căruia i s-a schimbat destinația și a dobândit o altă situație juridică nu-i mai sunt aplicabile prevederile Legii 18/1991, ci prevederile Legii 10/2001.
În raport de aceste considerente, solicită respingerea apelului ca nefondat.
- CURTEA -
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea la 1 august 2007, reclamanta a formulat contestație împotriva Dispoziției nr. 2576/28 iunie 2007 emisă de Primăria Orașului M - prin care s-a respins notificarea nr. 79 din 1 iunie 2001 având ca obiect restituirea în natură a imobilului format din 1024 mp teren situat în M,-.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în anul 1955, numitul a dobândit prin donație de la socrul său, un imobil situat în M,-, actuală-, compus din teren și casă de locuit nefinalizată, și în același an, a ridicat o casă de locuit.
Prin Decizia nr. 279 din 10 aprilie 1978 emisă de Consiliul Local M, suprafața de 1024 mp, parte din terenul proprietatea lui, a fost dată în folosință Cooperativei de Consum M, care a ridicat pe teren o serie de construcții, ce au fost vândute la 17 aprilie 2002, unei societăți comerciale în prezent aflându-se pe terenul revendicat doar o metalică, demontabilă.
Întrucât din terenul aferent casei de locuit, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1455 mp în baza Legii fondului funciar, s-a solicitat prin notificare restituirea în natură a suprafeței de 1024 mp
S-a arătat în acțiune că hotărârea primăriei prin care s-a respins notificarea este greșită, întrucât s-a făcut dovada proprietății, a calității de moștenitor și a preluării abuzive.
Primăria orașului Maf ormulat întâmpinare la acțiunea reclamantei, solicitând respingerea cererii motivat de faptul că nu s-a făcut dovada întinderii dreptului de proprietate și nici a preluării abuzive.
Prin sentința civilă nr. 75/c din 10 ianuarie 2008 Tribunalul Tulceaa admis contestația formulată de reclamanta, anulat Dispoziția nr. 2576/28.06.2007 emisă de Primăria Orașului M și a obligat pârâta să restituie în natură reclamantei suprafața de 1000 mp situată în M- (actual-) identificată prin expertiza topografică efectuată de expert și schiței de plan anexate.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că soțul reclamantei, a avut în proprietate două suprafețe de teren învecinate, situate în M, strada - - 120 și 122 dintre care suprafața de 1024 mp (în realitate fiind 1000 mp) donat de către socrul său. A mai avut, de asemenea, în proprietate și suprafața de 1455 mp ce i-a fost atribuită în 1955 de, teren pentru care s-a eliberat și o autorizație de construire gard.
Această situație de fapt rezultă din certificatul de moștenitor nr. 127 din 31 octombrie 1988 eliberat de pe urma defunctului și din actele ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate eliberat conform Legii nr. 18/1991, din care rezultă că terenul a fost atribuit de, constituirea dreptului de proprietate făcându-se în conformitate cu art. 23 din Legea nr. 18/1991. Și din declarațiile martorilor rezultă această situație de fapt, respectiv că soțul reclamantei a avut, în proprietate pe strada - din M, două suprafețe de teren, indicându-se de către cei doi martori atât amplasamentul cât și situația actuală a imobilului, precum și modul în care una din suprafețele de teren a fost preluată de stat, deținută de Primăria M până în 1978 când a fost atribuită Cooperativei de Consum
Rezultă, de asemenea, din expertiza tehnică întocmită în cauză de expert, că suprafața de 1000 mp identificată de către expert și care face obiectul retrocedării în baza Legii nr. 10/2001, este ocupată de două construcții demontabile în suprafață de 167,40 mp și respectiv 497,90 mp, prima construcție aflându-se în stare avansată de degradare.
In raport de aceste considerente, instanța a reținut că sunt suficiente dovezi cu privire atât la demonstrarea proprietății cât și a preluării abuzive asupra imobilului revendicat și a apreciat că dispoziția contestată este netemeinică și nelegală.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Primăria Orașului M, arătând că instanța a interpretat greșit probele administrate, reținând eronat că reclamanta a făcut dovada proprietății imobilului solicitat și a făcut dovada preluării abuzive.
Susține că actele prezentate de reclamantă pentru a dovedi proprietatea imobilului solicitat prin notificare au fost depuse și ca dovadă a proprietății terenului pentru care a dobândit titlul de proprietate nr. 91533/2003 emis în baza Legii nr. 18/1991.
Arată că în registrul agricol și în rolul fiscal figurează numai cu terenul în suprafață de 1455 mp, pentru care s-a reconstituit dreptul ce face obiectul titlului de proprietate nr.91533/2003.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile formulate de pârâtă, instanța constată că apelul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin notificarea nr. 79 din 1 iunie 2001 reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 1024 mp situat în Orașul M,-.
Cererea reclamantei a fost respinsă prin dispoziția nr. 2576 din 28 iunie 2007, cu motivarea că nu s-a făcut dovada proprietății pentru imobilul notificat și nici dovada preluării lui abuzive.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și, în cazul moștenitorilor, actele ce le atestă această calitate vor fi depuse, ca anexă la notificare, într-un anumit termen, prelungit apoi prin lege.
La pct. 23.1 din nr.HG 250/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, se prevede că prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțelege orice înscrisuri translative de proprietate, acte juridice care atestă calitatea de moștenitor, orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă (art. 2 alin. 1 din lege), orice acte juridice care atestă deținerea proprietății (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective) etc.
Pentru că art. 23 din Legea nr. 10/2001, nu cuprinde prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al autorului persoanelor îndreptățite, înseamnă că aceste prevederi se întregesc cu cele cuprinse în normele de aplicare la care s-a făcut referire.
Dar, chiar dacă, în această materie, ce vizează retrocedarea imobilelor preluate abuziv, în privința dovedirii dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada dreptului de proprietate să se facă potrivit dreptului comun, fiind admisibile și alte mijloace de dovadă cum sunt cele sus arătate totuși, pentru a se stabili dacă bunul solicitat a aparținut autorului reclamantei, autoritatea administrativă în procedura prealabilă, respectiv instanța, în procedura judiciară, nu își pot întemeia soluția pe declarații de martori.
Această concluzie se deduce din interpretarea textului art. 23 din lege, care folosește sintagma de "acte doveditoare ale dreptului de proprietate", precum și din prevederile pct. 23.4 din Norme care stabilesc că "în cazuri deosebite se pot solicita și declarații notariale date de persoane în viață, care atestă anumite situații în legătură cu imobilul notificat și care pot contribui la fundamentarea deciziei", situații care se referă de exemplu la descrierea construcției demolate, la momentul edificării unor construcții ori chiar cu privire la momentul preluării bunului, dacă preluarea s-a făcut în fapt, în lipsa oricărui titlu.
În speță însă, cu nesocotirea prevederilor art. 23 din lege, respectiv pct. 23.1 - 23.4 din Normele metodologice, instanța de fond și-a întemeiat soluția referitoare la proba proprietății pe declarațiile martorilor și.
Analizând însă înscrisurile depuse de reclamantă, concluzia instanței în sensul că autorul reclamantei ar fi deținut două loturi în proprietate, unul cu suprafața de 1024 mp donat de socrul acestuia, respectiv tatăl reclamantei și altul în suprafață de 1455 mp, atribuit de CAP în anul 1955, este esențial greșită.
Astfel, instanța constată că, prin certificatul nr. 862/11 mai 1955 Sfatului Popular al Orașului M s-a atestat că autorul reclamantei, dl., era proprietarul unui loc "cu casa începută pe el" din M,-, loc pe care îl primise prin "donarea lui de la socrul său",. Autorizația nr. 170 pentru construirea, pe acest loc, a unei case cu două camere și sală, a fost eliberată în aprilie 1955. Autorizația din 23 mai 1956, înregistrată sub nr. 248, permis autorului reclamantei să construiască un gard și chiar dacă poartă adresa din M,-, această diferență de numere poștale nu poate fi reținută ca o prezumție simplă de proprietate a unui teren învecinat locuinței beneficiarului autorizației, ci mai lesne ca o eroare de consemnare ori ca un efect al renumerotării imobilelor din str. - -.
Instanța de fond putea să observe inadvertența din susținerile reclamantei, analizându-le prin prisma actelor depuse. Astfel, dacă terenul donat, pe care autorul a construit o casă, figura în- (conform certificatului nr.862), atunci terenul atribuit de CAP în anul 1955 și pentru care s-a eliberat autorizație de împrejmuire ar fi fost cel din- (conform autorizației nr. 248). Reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii 18/1991 pentru terenul cu casă, respectiv pentru terenul care figura pe-, așa încât dispoziția instanței privind restituirea în temeiul Legii nr. 10/2001 a aceluiași teren, cel din-, este evident greșită.
Evoluția numerelor poștale ale celor două loturi este, de asemenea, un argument care determină convingerea instanței că acțiunea reclamantei nu este întemeiată. Astfel, dacă lotul cu casă era situat în anul 1955 la nr. 120, iar lotul atribuit de CAP în același an și împrejmuit un an mai târziu era situat la nr. 122, cele două numere poștale fiind ordonate crescător, în prezent, numărului 120 din str. - - trebuie să-i corespundă numărul 124 din str. -, iar nu numărul 126 la care figurează imobilul solicitat prin notificare. Ori, pe- este domiciliul reclamantei, pentru care aceasta a obținut deja un titlu de proprietate conform Legii nr. 18/1991
Confuzia cu privire la existența a două loturi a fost creată de mențiunile cuprinse în certificatul de moștenitor nr. 127/1988 eliberat la decesul lui, respectiv că terenul pe care soții au construit casa de locuit a fost dat de CAP M în anul 1955. În lipsa mențiunii din certificatul de moștenitor referitoare la hotărârea de atribuire, acest act nu poate fi considerat ca având putere doveditoare pentru cele susținute de reclamantă, pentru că s-a arătat deja că terenul pe care a fost construită casa familiei era donat de tatăl reclamantei, respectiv socrul lui, iar nu pe terenul de la CAP.
Mai mult, din chiar cererea de chemare în judecată, rezultă că CAP M nu a atribuit vreun teren lui pentru construcția unei locuințe, astfel încât este nefondat acest argument reținut în considerentele sentinței.
Instanța de fond nu a analizat însă registrul agricol depus la filele 65-66 din dosar, care cuprinde perioada 1971-1974, anterioară celei pretinse de reclamantă ca fiind momentul preluării terenului solicitat, anul 1978, și din care rezultă că dl., domiciliat în-, figura cu teren în suprafață de 12 ari, respectiv 1200 mp.
În fine, întinderea dreptului de proprietate nu se poate prezuma nici din actul în care s-ar fi dispus sau executat măsura preluării abuzive de către stat, conform art. 24 din Legea nr. 10/2001, decizia nr. 279 din 10 aprilie 1978 emisă de Consiliul Local M prin care s-a transmis Cooperativei de Consum M un teren de 1040 mp din- neavând nici o mențiune cu privire la un eventual fost proprietar, de la care terenul să fi fost preluat.
Prin urmare, constatând că printr-o analiză greșită a probelor administrate instanța a considerat că reclamanta a dovedit dreptul de proprietate al autorului său pentru terenul în litigiu, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va fi admis apelul, cu consecința respingerii contestației ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanta pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI M, cu sediul în M,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 75/C, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 10 ianuarie 2008, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în M,-, județul
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că respinge contestația ca nefondată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2008.
Ptr. Președinte de complet - -, ptr. Judecător - -,
aflată în concediu de odihnă, aflată în concediu de odihnă
semnează cf. art. 261(2) pr.civ. semnează cf. art. 261(2) pr.civ.
Vicepreședintele instanței, Vicepreședintele instanței,
Ptr. Grefier - -
care s-a pensionat,
semnează cf. art. 261(2) pr.civ.
Prim grefier,
-
Jud. fond:
Red.dec.- jud. - /25.07.2008
Tehnoredact. - gref.
07.08.2008/6 ex.
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Daniela Petrovici
