Speta Legea 10/2001. Decizia 117/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 117/
Ședința publică din 29 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, împotriva sentinței civile nr. 81 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții pârâți reprezentați de d-na avocat potrivit delegației din 29.04.2009 de substituire a d-nei avocat și intimatul reclamant asistat de d-na avocat în baza împuternicirii avocațiale 32044/ 6.04.2009.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Având pe rând cuvântul, apărătorii părților învederează instanței că nu au cereri prealabile de formulat ori acte de depus la dosar, apreciind dosarul în stare de judecată.
Fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă instanța declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelanții pârâți, avocatul acestora solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat întrucât nu s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire pentru întreaga suprafață de teren solicitată prin notificare și pentru că instanța de fond dispus obligarea pârâților în solidar la emiterea unei propuneri de despăgubiri.
Din actul inițial de proprietate din anul 1947 și actul de donație din 1979 rezultă că reclamantul nu a avut niciodată un drept de proprietate asupra imobilului, eventual persoana prejudiciată este donatorul însă în calitate de donator figurează mama și sora reclamantului. Dacă de pe urma mamei a făcut dovada calității de moștenitor, față de sora sa nu a dovedit că ar avea o calitate de moștenitor. În atare situație, reclamantul putea beneficia de despăgubiri dosar pentru suprafața de 810. pentru care reclamantul deține certificat de moștenitor de pe urma defunctului.
În legătură cu cel de-al doilea motiv de apel, în mod greșit instanța a dispus obligarea tuturor pârâților la emiterea unei propuneri de despăgubiri în condițiile în care Legea 10/2001 stabilește că dispoziția emisă în acest sens revine doar primarului.
Pentru intimatul reclamant, avocatul acestuia având cuvântul pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin actul de vânzare-cumpărare din anul 1947 a dobândit imobilul în litigiu. În anul 1979 intervine actul de donație autentificat sub nr. 5403 prin care mama reclamantului îi donează acestuia cota de 1/3 din imobil. De asemenea, la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri cu care s-a dovedit calitatea intimatului reclamant de unic moștenitor de pe urma mamei sale. În atare situație, în mod corect prima instanță a reținut că reclamantul și-a demonstrat calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii.
În legătură cu titlul cu care se legitimează apelanții pârâți, s-a făcut trimitere la prev. art. 30 din legea nr. 58/1974, abrogată prin Decretul -Lege 1/1989, omițându-se însă a se face referire la art. 56 al.2 din Legea 4/1973 care prevedea că în situația înstrăinării construcțiilor terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri. Ori, din actele depuse rezultă că nu s-a primit nicio despăgubire pentru imobilul preluat, deci terenul nu a trecut în mod valabil în proprietatea statului.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Reclamantul a chemat în judecată Primarul Municipiului C, Consiliul Local al Municipiului C și Municipiul C prin Primar, solicitând instanței obligarea pârâților la restituirea în natură a imobilului-teren situat în mun. C,-, în suprafață de 2500.
În subsidiar, reclamantul a solicitat obligarea acestora de a restitui în natură părțile de teren rămase libere, iar pentru restul terenului ocupat, acordarea de măsuri reparatorii libere, constând într-un teren în compensare, de aceeași categorie și valoare cu cel deținut inițial.
În fine, reclamanții au solicitat ca, în măsura în care pretențiile ce fac obiectul capătului de cerere subsidiar nu pot fi realizate, pârâții să fie obligați la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea corespunzătoare întregului imobil, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare pentru întreaga suprafață de teren afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică.
Au fost pretinse, totodată, cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.
În considerente s-a arătat că, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2895/1947 de Tribunalul Constanța și transcris de Grefa Tribunalului sub nr. 6447/30.10.1947, Statul Român, prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor - Oficiul Național al - în calitate de vânzător, a transmis cu plată dreptul de proprietate cumpărătorului, în calitate de administrator legal al soțului acesteia, dispărut pe front în anul 1943, asupra unui teren de cultură în suprafață de 5 ha compus din trei parcele, un teren în suprafață de 1.000 mp și o construcție formată din 2 camere, în suprafață de 1504 mp.
Reclamantul a arătat că prin certificatul de deces seria - nr. - din data de 21.01.1970 a fost înregistrat decesul defunctului lui tată, iar conform certificatului de moștenitor înregistrat sub nr. 499/27.06.1973 la notariatul de Stat se atestă calitatea de succesori legali ai defunctului în persoana numiților, ca soție supraviețuitoare, cu o cotă indiviză de 1/3 din masa succesorală;, fiică și, fiu, fiecare cu câte o cotă de 1/3 din masa succesorală.
Prin actul de donație autentificat sub nr. 5403/09.06.1979 la fostul Notariat de Stat, personal și în calitate de mandatar al fiicei sale conform procurii autentificate sub nr. 3541/1979, s-au donat de către acestea, reclamantului, drepturile lor indivize în cotă de 2/3 din construcția de locuit formată din trei camere, bucătărie, baie, garaj și vestibul.
menționat reclamantul că după decesul mamei sale, intervenit în luna martie 2000, se legitimează procesual activ ca unic moștenitor și proprietar al imobilului situat în mun. C,-.
S-a susținut că în aplicarea Decretului de expropriere nr. 398/1981 privind realizarea unui nou ansamblu de locuințe, proprietatea reclamantului a fost expropriată, iar construcția - demolată.
Conform adresei nr. 21205/14.05.1999 a Direcției Patrimoniu din Primăria C, terenul pe care au fost amplasate construcțiile expropriate nu au fost consemnate ca suprafață și nici ca valoare de despăgubire, cu toate că titlul autoarei sale fusese transcris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare al Grefei Tribunalului Constanța.
Reclamantul a arătat că, în aceste condiții, a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, înregistrată sub nr. 2427/07.03.2001 la un executor judecătoresc, dar la care nu a primit nici un răspuns, cu toate că a formulat ulterior și o acțiune în obligația de a face, în acest sens.
S-a menționat că pentru terenul preluat abuziv nu au fost acordate despăgubiri în momentul exproprierii.
Au fost invocate disp. art. 21 din Constituție referitoare la accesul liber la justiție, art. 13 din, cu Protocoale adiționale, art. 11 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și art. 111din Normele metodologice emise în aplicarea legii, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001
La termenul din 26.02.2008 a fost comunicată de către Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Mun. C documentația privitoare la situația juridică a imobilului ( filele 62 - 70 ), iar la 20.05.2008 a fost depus istoricul de rol fiscal de către Direcția Administrație Publică Locală -
( filele 92 - 94 ). La același termen a fost prezentat și răspunsul autorității locale la interogatoriul propus de reclamant ( filele 90 - 91 ).
Datele comunicate au fost completate prin adresa nr. -/03.11.2008 a Primăriei C - Direcția Patrimoniu ( filele 124 - 126 ).
În speță a fost încuviințată și administrată proba cu expertiză tehnică topo, lucrarea efectuată de expert ing. ( Biroul Local pentru Expertize Judiciare al Tribunalului Galați ) fiind prezentată la termenul din 9.09.2008, precum și o expertiză tehnică de evaluare depusă de d-l expert, la termenul din 2.12.2008.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 81 din 20.01.2009, prin care a admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Consiliul Local al Municipiului C și Municipiul
Au fost obligat pârâții să emită reclamantului o ofertă privind acordarea de măsuri reparatorii reprezentând despăgubiri acordate în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, corespunzătoare valorii stabilite potrivit standardelor internaționale de evaluare pentru suprafața de 2500. situată în C,-.
A fost respinsă cererea de restituire în natură a acestei suprafețe, precum și cea de stabilire de măsuri reparatorii în compensare.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001, pentru imobilul - teren în suprafață de 2500. situat în C,-, județul
Întrucât imobilul nu se poate restitui în natură ori prin măsuri de compensare cu alte bunuri sau servicii, instanța a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 1 al.3 din Legea 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (titlul VII din Legea 247/2005).
În acest sens, pârâții au fost obligați să emită reclamantului o ofertă privind acordarea de măsuri reparatorii reprezentând despăgubiri acordate în condițiile Titlului VII al legii nr. 247/2005.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 81 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, au declarat apel pârâții Primarul Municipiului C, Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, ca fiind nelegală și netemeinică.
Motivează apelul arătând că instanța de fond a reținut că reclamantul a deținut un drept de proprietate asupra terenului în litigiu anterior exproprierii imobilului prin Decretul 398/1981.
La dosarul cauzei există contractul de donație autentificat sub nr. 5403/1979, prin care mama și sora reclamantului i-au donat acestuia din urmă cota de 2/3 din imobilul situat la adresa mai sus menționată, respectiv suprafața de 1620. din totalul de 2430.
În acel moment, conform dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 terenul în suprafață de 1620. a trecut în proprietatea statului, fapt confirmat de decizia nr. 327 din 25.06.1979, în baza căreia terenul preluat de stat este închiriat reclamantului. Acest fapt rezultă și din Decretul 398/1981 în baza căruia au fost expropriate doar construcțiile edificate pe acest teren.
În consecință terenul în suprafață de 1620. a fost în proprietatea statului în momentul exproprierii.
Nefiind preluat abuziv din proprietatea reclamantului, terenul în litigiu nu intră sub incidența dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001.
în continuare că rămâne în discuție diferența de teren de 810. pentru care reclamantul deține certificat de moștenitor de pe urma defunctului.
Cu privire la cadrul procesual, în raport de dispozițiile legale trebuie obligat la emiterea dispoziției privitor la notificarea formulată numai Primarul, nu și ceilalți pârâți, respectiv Municipiul C reprezentat prin primar și Consiliul Local
Pentru cele menționate mai sus, apelanții pârâți au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării Primarului la emiterea unei propuneri de despăgubiri dar pentru suprafața de 810.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
1) Prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2895/1947 de Tribunalul Constanța și transcris de Grefa Tribunalului Constanța sub nr. 6447/30. 30.1947, Statul Român prin Ministerul Agriculturii și Domeniilor, Oficiul Național al - în calitate de vânzător - a transmis, cu plată, defunctei - în calitate de cumpărător ( administrator legal al soțului, dispărut pe front în anul 1943) - bunurile imobile, toate fiind situate în C, comuna Viile Noi, reprezentând: un teren de cultură în suprafață de 5 ha. compus din 3 parcele; un teren de 1000. și o construcție formată din 2 camere, în suprafață de 1504.
Prin actul de donație autentificat sub nr. 5403/9.06.1979 la Notarul de stat, defuncta, personal și în calitate de mandatar al fiicei sale, în baza procurii autentificată sub nr. 3541 la Notariatul de Stat C, în calitate de donator, semnează reclamantului, în calitate de donatar, drepturilor lor indivize în cotă de 2/3 din construcția de locuit formată din 3 camere, bucătărie, baie, garaj și vestibul, " pentru întregirea proprietății" reclamantului.
Prin certificatul de deces seria D 3 nr. - din 21.01.1970, a fost înregistrat decesul tatălui reclamantului,.
Prin certificatul de moștenitor înregistrat sub nr. 499 din 27.06.1973 la Notariatul de Stat, se dovedește calitatea de succesori ai defunctului, în persoana numiților:, în calitate de soție, căreia îi revine o cotă indiviză de 1/3 din masa succesorală, în calitate de fiică, cu o cotă indiviză de 1/3 din masa succesorală și, în calitate de fiu, dobândind o cotă de 1/3 din masa succesorală.
La data de 31.03.2000, prin certificatul de deces seria - nr. - a fost înregistrat decesul autoarei, de pe urma căreia reclamantul a dobândit calitatea de moștenitor, acceptând moștenirea defunctei sale mame.
În atare situație, instanța în mod corect în baza art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 a reținut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de 2500. și nu pentru 810. teren.
Cu titlurile de proprietate mai sus menționate reclamantul a făcut dovada că autorii lui au dobândit în proprietate suprafața de 2500. În baza Decretului nr. 398/1981 au fost expropriate construcțiile edificate pe această suprafață de teren, pentru care a primit despăgubiri.
Privitor la suprafața de teren, aceasta a fost preluată abuziv de către stat și în prezent sunt edificate blocuri de locuințe pe această suprafață de teren.
După cum s-a menționat, în momentul încheierii contractului de donație, în baza căruia mama și sora au donat reclamantului construcția, iar terenul aferent în suprafață de 1620. conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 a trecut în proprietatea statului și diferența până la 2500. a fost preluată abuziv de stat.
Este de necontestat că, potrivit art. 3 lit. a și art. 4 din Legea nr. 10/2001, pentru a solicita restituirea în natură a terenului trecut în proprietatea statului conform art. 30 din legea 58/1974, persoana care se consideră îndreptățită trebuie să fi avut calitatea de proprietar sau de moștenitor al acestuia la data preluării de către stat. Este adevărat că la data preluării reclamantul nu era proprietarul terenului, dar are calitatea de persoană îndreptățită, fiind moștenitor legal al autorilor săi, care erau proprietarii acestei suprafețe de teren, preluată abuziv, fapt pentru care instanța de fond în mod corect a obligat pârâții să emită reclamantului o ofertă privind acordarea de măsuri reparatorii reprezentând despăgubiri acordate în condițiile titlului VII al Legii nr. 247/2005, corespunzătoare valorii stabilite conform standardelor internaționale de evaluare pentru suprafața de 2500. situată în C,-.
În concluzie, reclamantul a făcut dovada proprietății terenului preluat abuziv și a calității de persoană îndreptățită.
2) Cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâților Municipiul C reprezentat prin Primar și Consiliul Local C, instanța reține:
În sensul legii nr. 10/2001, unitatea deținătoare este fie entitatea cu personalitate juridică, care exercită în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii ( minister, primărie, prefectură sau orice altă instituție publică) dar și entitatea cu personalitate juridică, care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii ( regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste).
Așadar, condiția impusă de legea specială unității ce are obligația de a primi și soluționa notificarea nu este doar aceea de a fi persoană juridică de drept public, ci este necesar ca ea să dețină bunul solicitat și să aibă obligația de a stabilit măsuri reparatorii, conform legii nr. 10/2001.
În cauza dedusă judecății calitatea de unitate deținătoare o are Municipiul C, în patrimoniul căruia se află imobilul în litigiu.
În atare situație, are calitate procesuală pasivă de a sta în proces.
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Consiliului Local C, conform dispozițiilor art. 21 și 38 din Legea nr. 215/2001, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia totală în orașe sunt consiliile locale orășenești, ca autorități deliberative și primarii ca autorități executive, iar consiliile locale administrează domeniul public și domeniul privat al orașului.
Conform dispozițiilor art. 11 al.5 din legea 213/1998, în litigiile referitoare la proprietate, unitățile administrativ-teritoriale - în speță municipiile, sunt reprezentate de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz primarului.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Față de considerentele mai sus expuse și de atribuțiile consiliului local în administrarea domeniului privat al municipiului C, se constată că și Consiliul Local C are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
3) Instanța de fond în mod corect și în considerarea dispozițiilor art. 274 al.1 Cod pr. civilă care prevăd că " Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată" a obligat intimații la plata acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în C,-, împotriva sentinței civile nr. 81 din 20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă apelanții către intimat la 1000 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
28.05.2009
Dact.gref.
6 ex./28.05.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Daniela Petrovici
