Speta Legea 10/2001. Decizia 117/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(98/2010)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.117
Ședința publică de la 16.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1185 din 23.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimata-intervenientă.
Cauza are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul-pârât Municipiul B prin Primarul General, prin consilier juridic, în baza delegației pe care o depune la dosar, intimatul-reclamant, prin avocat, în baza împuterniciri avocațiale nr.- din 12.05.2009, emisă de Baroul București (fila 9 dosar fond) și intimata-intervenientă, personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea apelantului-pârât motivele de apel, în două exemplare.
Intimata-intervenientă se legitimează cu CI seria - nr.-, eliberată de SPCEP S2 Br.1, la data de 28.05.2008.
Apărătorul intimatului-reclamant și intimata-intervenientă învederează instanței că au luat cunoștință de motivele de apel d e la dosar și nu solicită acordarea unui termen în acest sens.
Apărătorul intimatului-reclamant depune la dosar, în fotocopie, adresa înregistrată la Primăria Municipiului B sub nr.- din 10.10.2008 și cererea de rectificare a erorii materiale- din 14.11.2001, înmânând câte un exemplar și reprezentantului apelantului-pârât.
La interpelarea instanței, apărătorul intimatului-reclamant și intimata intervenientă au arătat că notificarea formulată pentru imobilul din- se regăsește la fila 90 din dosarul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă, sub forma unei completări la notificarea inițială, iar, în ceea ce privește imobilul din- a existat o eroare materială cu privire la suprafața de teren, în sensul că s-a trecut în mod greșit 1954 de în loc de 3500. însă au depus înainte de emiterea Dispoziției Primarului General o cerere de rectificare a acestei erori.
Părțile, prin reprezentanți, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul apelantului-pârât solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a hotărârii apelate, iar, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Arată că hotărârea apelată este netemeinică și nelegală, întrucât reclamanții au solicitat despăgubiri bănești doar pentru suprafața de 1954 mp și nu pentru suprafața de 3950 mp, iar unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin deciziei sau după caz, dispoziție motivată, decât dacă este învestită cu soluționarea unei notificări formulate în condițiile art.22 din Legea nr.10/2001.
Astfel, reclamantul și intervenienta nu pot obliga instanța de judecată și instituția sesizată cu soluționarea notificărilor să soluționeze mai mult, doar ceea ce s-a cerut, întrucât aceștia nu au formulat o notificare în termenul prevăzut de lege și pentru imobilul situat în B,-, sector 1.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea apelului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Arată că hotărârea apelată este temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a reținut că, prin completarea la notificarea formulată la data de 14.11.2001, reclamanții au solicitat despăgubiri bănești și pentru imobilul din-, sector 1.
Astfel, instanța de fond în mod corect a reținut că pârâtul a încălcat puterea de lucru judecat a unei hotărârii definitive și irevocabile prin care a fost obligat la soluționarea notificării completatoare, întrucât nu s-a pronunțat prin decizie și asupra măsurilor de restituire în echivalent a imobilului situat în B,-, sector 1, ci numai asupra imobilului situat în B,-, sector 1.
Intimata-intervenientă solicită respingerea apelului, ca nefondat.
Apărătorul intimatului-reclamant precizează că suma de 2500 lei, solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezintă activitatea avocatului de la fond remunerată în apel, iar suma de 3500 lei reprezintă activitatea avocatului din apel.
Reprezentantul apelantului-pârât solicită a nu fi avută în vedere chitanța în sumă de 2500 lei, întrucât reprezintă cheltuielile de judecată efectuate la prima instanță, iar, în ceea ce privește chitanța în sumă de 3500 lei, solicită reducerea acesteia conform art.274 alin.3 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă, la data de 12.05.2009, sub nr-, lorgulescu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primar General - Primăria Municipiului B și intervenienta forțată, în baza art.26 pct.3 din Legea nr.10/2001, obligarea pârâtului la modificarea Dispoziției nr.11561/17.04.2009, emisă de pârât, în ceea ce privește suprafața de teren pentru care s-au propus masuri reparatorii în echivalent privind imobilul teren situat în B,-, sector 1, în sensul propunerii acordării de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafața de 3.950 mp. care a fost preluat abuziv de la autorii săi, conform Decretului nr.427/1983, anexa nr.26, poziția nr.110 și obligarea la completarea Dispoziției nr.11561/17.04.2009, în sensul propunerii acordării de măsuri reparatorii în echivalent sau restituirii în natura a terenului în suprafața de 200 mp. situat în B,-, sector 1, imobil omis de pârât prin emiterea deciziei contestate, deși și acesta a făcut obiectul notificării în baza Legii nr.10/2001 transmisă prin executor judecătoresc, cererea făcând parte integrantă din dosarul primăriei nr.31528/11.10.2002.
În motivarea contestației s-a arătat că prin sentința civilă nr.1667/07.11.2008, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin neapelare, instanța a constatat faptul că și intervenienta forțată au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru imobilul teren situat în B,-, sector 1 și a obligat pârâtul Municipiul B prin Primarul General să soluționeze notificarea nr.3409/2001, modificată și completată, transmisă prin, și ", dosar nr.31528/11.10.2002.
Dovada faptului ca sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru imobilul teren preluat în mod abuziv, în suprafața de 3.950 mp. situat în-, sector 1, B: a) Decretul de expropriere nr.427/1983, tabel anexa nr.26, poziția nr.110, referitor la exproprierea imobilului în suprafață de 3.950 mp. situat în-, sector 1, B, pe numele lorgulescu G și lorgulescu (părinții reclamantului și intervenientei, conform actelor de stare civilă și certificatului de moștenitor anexate). Chiar în primul alineat al dispoziției contestate, pârâtul precizează faptul că imobilul din-, sector 1 trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.427/1983. b) Actele de proprietate ale imobilului teren situat în-, sector 1, B: "act de partagiu nr.17/1922", act de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.983/27.09.1950, schița amplasament, certificate de moștenitor, acte de stare civilă.
Imobilul pentru care se solicită despăgubiri a aparținut străbunicilor reclamantului și intervenientei, respectiv soților și, ce l-au primit în proprietate conform legii însurățeilor din anul 1879. După moartea străbunicului, imobilul a revenit soției acestuia împreună cu cei trei fii.
În concluzie, din toate actele dosarului administrativ rezultă faptul că pentru imobilul situat în B,-, sector 1, reclamantul împreună cu sora sa sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru o suprafața de 3.950 mp. teren intravilan și nu pentru suprafața de 1.953,50 mp. teren, astfel cum în mod eronat este specificat în decizia primăriei.
În ceea ce privește al doilea capăt al contestației se arată că, în urma notificărilor întemeiate pe prevederile Legii nr.10/2001, s-a format dosarul administrativ nr.31528/2002, ce are ca obiect un număr de două imobile, imobilul situat în- Sector 1 B și un imobil vecin situat în- sector 1,
Pârâtul, deși trebuia să se supună sentinței instanței Tribunalului București și să emită o dispoziție de soluționare a notificării astfel cum a fost modificată și completată (sentința civilă nr.1667/07.11.2008: "obligă pârâtul să soluționeze notificarea nr.3409/2001, modificată și completată, transmisă prin, și în dosar nr.31528/11.10.2002"), a omis să cuprindă în Dispoziția nr.11561/17.04.2009, ce face obiectul prezentei acțiuni, propunerea de măsuri reparatorii și pentru imobilul teren situat în-, sector 1
Acest imobil este moștenit tot de la mama reclamantului lorgulescu, care l-a moștenit, la rândul său, de la sa.
Terenul din- a fost expropriat în același an cu cel din str.- și prin același act normativ - Decretul nr.427/1983.
Autorii mamei reclamantului au dobândit imobilul teren în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.37112/23.12.1942, transcris sub nr.77572/1942 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat.
Reclamantul a solicitat ca tribunalul să constate că dispoziția emisă de pârât nu respectă prevederile legale, deoarece îi păgubește de din dreptul de proprietate al autorilor, și anume de terenul din-, sector 1 B, precum și de dreptul de proprietate asupra terenului din-, sector 1, teren în suprafața de 200 mp. ce poate fi restituit în natura.
La termenul de judecată din 23.10.2009, reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că pentru ambele terenuri solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
La dosar au fost depuse de către pârât actele care au stat la baza emiterii dispoziției contestate.
Prin sentința civilă nr.1185 din 23.10.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis cererea formulată de către reclamantul, a obligat pârâtul la modificarea Dispoziției nr.11561/2009, în sensul că terenul situat în B,-, sector 1, pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, are o suprafață de 3950 mp. precum și la completarea aceleiași dispoziții, în sensul de a propune măsuri reparatorii în echivalent și pentru imobilul din-, sector 1, în suprafața de 200 mp.
Prin Dispoziția nr.11561/17.04.2009 a Primarului General al Municipiului B s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 1953,50 mp. situat în B,- sector 1, imposibil de restituit în natură reclamantului lorgulescu și intervenientei.
Reclamantul a contestat în termen legal aceasta dispoziție, solicitând modificarea ei, în sensul că suprafața imobilului din B,- sector 1, pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, este de 3950 mp.
Analizând înscrisurile de la dosar, tribunalul a apreciat că această cerere este întemeiată. Astfel, în actul de preluare al imobilului - anexa nr.26 la Decretul nr.427/1983, la poziția nr.110, apar ca proprietari expropriați de către stat autorii părților, reclamantului și intervenientei forțate, respectiv lorgulescu G și lorgulescu, pentru imobilul situat în B,- sector 1, în suprafața de 3950 mp.
Față de această situație de fapt, în drept, tribunalul a reținut că, potrivit art.22 din Legea nr.10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Având în vedere aceste dispoziții legale și în absența unor probe contrare, Tribunalul a apreciat că suprafața imobilului expropriat de la autorii reclamantului și intervenientei este cea din actul normativ de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării, respectiv 3950 mp.
În ceea ce privește cererea de completare a dispoziției cu propunerea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent a terenului în suprafață de 200 mp. situat în B,-, sector 1, tribunalul a reținut că, prin notificarea din 14.11.2001, reclamantul lorgulescu și intervenienta au solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în B,-, sector 1.
Prin completarea la această notificare (din anul 2003 - BEJ, și ), reclamantul și intervenienta au solicitat despăgubiri bănești și pentru imobilul situat în B,-, sector 1.
Prin sentința civilă nr.1664/07.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosar nr-, definitivă și irevocabilă, pârâtul Municipiul B prin Primar General a fost obligat să soluționeze notificarea nr.3409/2009, modificată și completată.
Prin dispoziția contestată în prezenta cauză, pârâtul Municipiul B prin Primar General s-a pronunțat însă numai asupra imobilului situat în B,-, sector 1, nu și asupra imobilului situat în B,-, sector 1.
Față de această situație, tribunalul a reținut că, prin nepronunțarea prin decizie și asupra măsurilor de restituire în echivalent a imobilului menționat mai sus, pârâtul a încălcat puterea de lucru judecat a hotărârii judecătorești prin care a fost obligat la soluționarea notificării completate.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat că cererea reclamantului și intervenientei de a se completa dispoziția contestată și cu privire la imobilul din-, sector 1 B este întemeiată.
În ceea ce privește fondul acestei cereri, analizând înscrisurile de la dosar, tribunalul a reținut că, potrivit adresei nr.9652/2007 a Primăriei Municipiului B - Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală, imobilul din-, sector 1 fost preluat în baza Decretului de stat nr.427/11.11.1983, iar, în anexa 26 acestui decret, la poziția 150, este înscris cu suprafața de 231 mp. teren și 79 mp. construcții.
Potrivit adresei nr.38036/2008 a Primăriei Municipiului B -Direcția Urbanism, acest teren este afectat în prezent de circulație pietonală, bloc de locuințe și spații verzi.
Conform certificatului de moștenitor nr.1752/2.12.1984, de pe urma defunctului au rămas ca moștenitori lorgulescu și. Potrivit certificatului de moștenitor nr.16/20.03.2002, emis de BNP, de pe urma defunctei lorgulescu au rămas ca moștenitori reclamantul lorgulescu și intervenienta.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a reținut că reclamantul și intervenienta au dovedit preluarea abuzivă a imobilului, așa cum este definită aceasta în art.2 din Legea nr.10/2001, precum și calitatea de persoane îndreptățite la restituirea imobilului prin măsuri reparatorii în echivalent, în temeiul art.3 și 4, art.24 din Legea nr.10/2001.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat că acțiunea reclamantului și intervenientei este întemeiată, astfel încât a admis-o și a obligat pârâtul la modificarea Dispoziției nr.11561/2009, în sensul că terenul situat în B,-, sector 1, pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri are o suprafață de 3950 mp. și a obligat pârâtul la completarea acestei dispoziții, în sensul propunerii de măsuri reparatorii în echivalent și pentru imobilul din-, sector 1.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâtul Municipiul B prin Primarul General, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate, iar, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâtul a arătat că prin Dispoziția nr.11561/17.04.2009 a Primarului General al Municipiului B s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 1953,50 mp. situat în B-, sector 1, imposibil de restituit în natură reclamantului și intervenientei.
Reclamantul a contestat această dispoziție, solicitând modificarea ei, în sensul că suprafața imobilului din B-, sector 1, pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, este de 3950 mp. și nu de 1953,50 mp. cum s-a propus acordarea prin dispoziția mai sus menționată.
În conformitate cu Legea nr.10/2001, reclamantul și intervenienta s-au adresat Prefecturii Municipiului B cu notificarea nr.3409/14.11.2001, prin care au solicitat despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 1954 mp. situat în B- sector 1 și nu pentru suprafața de 3950 mp.
Apelantul a subliniat faptul că principalul efect juridic al notificării constă tocmai în investirea persoanei notificate cu obligația de aor ezolva în condițiile prevăzute de lege, astfel încât reclamantul, cât și intervenienta nu pot obliga instanța de judecată, cât și instituția obligată cu soluționarea notificărilor să soluționeze mai mult decât ceea ce se cere; față de cele arătate, procedura judiciară nu poate suplinii procedura administrativă, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge tocmai la eludarea dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Legiuitorul a stabilit, prin art.22 din Legea nr.10/2001, că unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau după caz, dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură sau de acordare de măsuri reparatorii.
Unitatea deținătoare nu poate, însă, să emită decizie, respectiv, dispoziție decât dacă este investită cu soluționarea unei notificări formulate în condițiile art.22 și următoarele din lege.
O asemenea condiție prealabilă nu încalcă prevederile art.21 din Constituție, care consacră accesul liber la justiție, întrucât vizează faza administrativă a procedurii necontencioase și nu afectează substanța dreptului garantat atât constituțional, cât și prin art.6 alin.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr.30 din 18 mai 1994.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în cauza "Golder contra Regatului Unit", 1975, că "dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut" precum și că "există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept".
De altfel, accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil este asigurat, sub toate aspectele, în cadrul procedurii judiciare prevăzută de Capitolul III al Legii nr.10/2001, deci în condițiile și pe căile prevăzute de legea specială.
Apelantul consideră că probele administrate nu sunt lămuritoare, având în vedere că reclamantul și intervenienta au solicitat despăgubiri bănești doar pentru suprafața de 1954 mp. și nu pentru 3950 mp. Se menționează foarte clar alcătuirea imobilului, unde se specifică compunerea - teren în suprafață de 1954 mp. situat în-, sector 1, care a fost primit în proprietate de, conform actului de partaj încheiat prin procesul verbal nr.202/13.12.1922.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care instanța a obligat pârâtul la completarea aceleași dispoziții, în sensul de a propune măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul din-, sector 1, în suprafață de 200 mp. solicită respingerea acestui capăt de cerere având în vedere art.22 din Legea 10/2001.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, în copie, adresa nr.-/10.10.2008, înregistrată sub acest număr la Primăria Municipiului B, precum și cererea de rectificare a erorii materiale-/14.11.2001.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere materialul probator administrat în fond și apel, față de dispozițiile art.295 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Cererea de chemare în judecată este formulată de reclamantul, pârâți în cauză figurând, pe de o parte, Municipiul B prin Primarul General, instituția care a emis dispoziția contestată, iar, pe de altă parte, cealaltă persoană îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent, înscrisă în Dispoziția nr.11561/17.04.2009, alături de reclamantul.
Prin notificarea înregistrată sub nr.3409/2001 la Prefectura Municipiului B, și, în calitate de moștenitori ai defunctei, au solicitat despăgubiri bănești pentru terenul expropriat, în suprafață de 1954 mp. situat în B,-, sector 1.
În cuprinsul notificării, petenții au precizat că imobilul solicitat a intrat în patrimoniul autoarei lor conform actului de partagiu încheiat prin procesul verbal nr.202/13.12.1922 de Judecătoria Ocolului B Rural În continuare, imobilul a fost moștenit de autoarea petenților, prin certificatul de moștenitor nr.12/15.03.1971, iar, ulterior, de petenți.
Această notificare a fost completată și modificată de și, în sensul că s-a solicitat acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul și terenul expropriat din B,-, sector 1, precum și pentru imobilul situat în B,-, sector 1, cu suprafața de teren de 200 mp. dobândit în baza actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.37112/23.12.1942, transcris sub nr.77572/1942 de Tribunalul Ilfov - Secția Notariat, astfel cum rezultă din "completarea la notificare" înregistrată la Primăria Municipiului B sub nr.6820/27.02.2003.
Totodată, persoanele notificatoare au înregistrat la Primăria Municipiului B, anterior emiterii dispoziției contestate, o "rectificare la notificarea din dosarul nr.3409/14.11.2001", solicitând ca măsurile reparatorii să se acorde pentru terenul expropriat în baza Decretului nr.472/1983, în suprafață de 5.000 mp. respectiv 3950 mp. situat în B,-, sector 1, conform actului de partagiu menționat anterior (nr.10847/16.03.2007 - fila 92 dosar fond).
Prin sentința civilă nr.1667/07.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, definitivă și irevocabilă, pârâtul Municipiul B prin Primarul General a fost obligat să soluționeze notificarea nr.3409/2001, modificată și completată, transmisă prin BEJ ", și ", dosar nr.31528/11.10.2002.
În considerentele hotărârii, instanța a reținut că și au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în sensul prevăzut de art.3 alin.1 și art.4 din Legea nr.10/2001, că sunt aplicabile prevederile art.10 pct.6-8 coroborat cu art.11 din același act normativ, în sensul acordării de despăgubiri pentru cei doi solicitanți pentru construcția demolată și care nu mai poate fi restituită în natură, precum și pentru terenul aferent construcției - imobil situat în B,-, sector 1.
Ca atare, pentru a îndeplini obligațiile prevăzute în cuprinsul acestei hotărâri definitive și executorii, Municipiul B prin Primarul General trebuia să soluționeze notificarea nr.3409/2001, modificată și completată, care viza întregul imobil din-, sector 1, chiar dacă, inițial, petenții și au indicat o suprafață de 1954 mp.
De altfel, din actele depuse în cauză rezultă că reclamantul și sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de 3950 mp. situată în-, sector 1, B, astfel cum rezultă din Decretul de expropriere nr.427/1983, anexa nr.26, poziția nr.110, actele de stare civilă, precum și actele de proprietate.
și au primit în proprietate, conform Legii însurățeilor din 1879, suprafața de 5000 mp. în litigiu, care, după moartea soțului, a revenit soției supraviețuitoare și celor trei copii, și. C din urmă a vândut cota parte ce-i revenea, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.983/27.09.1950, către părinții reclamantului și intervenientei, iar a moștenit pe mama sa, conform certificatului de moștenitor nr.12/1971., mama reclamantului și intervenientei a fost succesoarea lui. Imobilul în litigiu a fost preluat de pe numele părinților reclamantului, și G, prin decretul de expropriere nr.472/1983.
În mod corect a reținut prima instanță că, în absența unor probe contrare, suprafața imobilului expropriat este cea cuprinsă în actul normativ de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării, respectiv 3950 mp. astfel cum prevăd și dispozițiile art.24 din Legea 10/2001, modificată și completată, precum și art.24 pct.1 și 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
Curtea reține și faptul că, potrivit actelor ce au stat la baza soluționării notificării, inclusiv nota de reconstituire întocmită de Primăria Municipiului B, se face referire la suprafața imobilului de 3950 mp.; singura mențiune contrară este cea înscrisă de entitatea juridică obligată să soluționeze notificarea, în sensul că prin notificare s-a solicitat acordarea de despăgubiri bănești doar pentru suprafața de teren de 1954 mp.
Eroarea materială strecurată inițial în cuprinsul notificării a fost completată ulterior de reclamantul și de către, astfel cum s-a reținut anterior, situație în care nu pot fi primite criticile apelantului cât privește legalitatea Dispoziției nr.11571/17.04.2009, cu referire la imobilul din B,-, sector 1.
Până la soluționarea notificării, persoanele interesate au solicitat în mod expres Primăriei Municipiului B acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 3950 mp. anexând documente în acest sens, respectiv actul de proprietate și decretul de preluare.
Ca atare, unitatea deținătoare era obligată să se pronunțe, potrivit art.22 din Legea nr.10/2001, prin decizie sau dispoziție motivată, asupra cererii de acordare de măsuri reparatorii, ținând cont atât de poziția exprimată în scris de petenți, referitoare la eroarea materială strecurată în prima notificare formulată, înregistrată sub nr.3409/2001, cât, mai ales, de dispozițiile sentinței civile nr.1667/07.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-.
Astfel cum a susținut apelantul, faza administrativă a procedurii instituite de Legea nr.10/2001, în care unitatea deținătoare era obligată să soluționeze notificarea formulată în condițiile acestei legi, nu încalcă prevederile art.21 din Constituție ori dreptul la un proces echitabil, garantat de art.6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât persoanele nemulțumite se pot adresa instanței de judecată în procedura desfășurată în fața organelor judiciare.
Or, în speță, aceasta este și situația de față, în sensul că reclamantul, nemulțumit de modul de soluționare a notificării prin Dispoziția nr.11561/17.04.2009 emisă de Municipiul B prin Primarul General, a înțeles să conteste această decizie pe cale judiciară.
Referitor la cel de al doilea capăt al prezentei contestații, de completare a dispoziției prin acordarea de măsuri reparatorii și pentru imobilul din B,-, sector 1, Curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Notificarea înregistrată la 14.11.2001, pentru care s-a format dosarul nr.31528/11.10.2002 la Primăria Municipiului B, a vizat doar imobilul din B,-, sector 1, reclamantul și intervenienta din prezenta cauză, formulând o completare și cu privire la imobilul din B,-, sector 1 abia la data de 27.02.2003, cu depășirea termenului prevăzut de Legea nr.10/2001, completată și modificată - art.22 alin.1 (fila 90 dosar fond), astfel prelungit prin nr.OUG109/2001 și nr.OUG145/2001.
Dacă în ceea ce privește imobilul situat în-, sector 1 se poate aprecia că este vorba de o eroare materială, aspect constatat cu autoritate de lucru judecată și prin hotărârea judecătorească anterior menționată, pentru imobilul din B,-, sector 1 notificarea apare ca tardivă.
Unitatea deținătoare poate emite decizie, respectiv dispoziție motivată doar în măsura în care este învestită în mod legal cu soluționarea unei notificări, formulată în condițiile art.22 și următoarele din Legea nr.10/2001, or, în speță, reclamantul nu a probat că a îndeplinit cerințele acestui act normativ anterior emiterii dispoziției contestate.
Drept consecință, soluția instanței de fond este greșită în acest sens, Municipiul B prin Primarul General putând fi obligat doar să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în condițiile anterior menționate pentru imobilul din B,-, sector 1, nu și pentru cel din B,-, sector 1.
Ca atare, conform art.296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de apelantul - pârât Municipiul B prin Primarul General, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, cu referire la imobilul din B,-, sector 1, astfel cum s-a dispus și prin sentința civilă nr.1185/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă și va respinge, ca nefondată, cererea de obligare a Municipiului B prin Primarul General la completarea Dispoziției nr.11561/17.04.2009, în sensul propunerii de măsuri reparatorii și pentru imobilul din B,-, sector 1. În acest context, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1185 din 23.10.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant cu domiciliul în B,-, -0,.A,.6,.30, sector 2 și intimata-intervenientă cu domiciliul în B,-,.30 C,.2,.1,.58, sector 2.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul.
Respinge, ca nefondată, cererea de obligare a pârâtului la completarea dispoziției nr.11561/17.04.2009, în sensul propunerii de măsuri reparatorii pentru imobilul din B,-, sector 1.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehhnodact.
Ex.5/10.05.2010
Secția a V-a Civ. -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan
