Speta Legea 10/2001. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 118/A/2009
Ședința publică din 10 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de către reclamanta, precum și cererea de aderare la apel formulată de pârâta DE CONSUM C, împotriva sentinței civile nr. 679 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamanta apelantă, avocat, cu delegație la dosar-fila 17, reprezentanta pârâtei intimate de Consum C, avocat, care depune delegație la dosar - fila 30, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea pune în discuția părților necesitatea lămuririi situației juridice a terenului, precum și depunerea la dosar a actelor de preluare.
Reprezentanta reclamantei apelante arată că întrucât în motivarea hotărârii au fost menționate aspecte care nu au fost puse în discuția părților, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
Reprezentantul pârâtei intimate nu se opune trimiterii cauzei spre rejudecare.
Curtea, în urma deliberării, constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra fondului cauzei.
Reprezentanta reclamantei apelante solicită admiterea apelului, și a cererii de aderare la apel, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru ca în urma cercetărilor să se verifice și cadrul procesual util pentru acest litigiu întrucât s-a invocat în considerentele hotărârii există o entitate între obiect și unitatea deținătoare, acest aspect fiind recunoscut și de către reprezentantul pârâtei intimate.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită admiterea apelului și a cererii de aderare la apel, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
CURTEA
Cererea de chemare în judecată:
Prin acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtei de Consum C se solicită ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să oblige pârâta să emită decizie motivată asupra notificării nr. 20789 din 15.11.2001 sau să dispună restituirea în natură a terenului intravilan. În situația în care nu este posibilă restituirea terenului, solicită acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, prin compensare cu alte bunuri sau servicii, pentru terenul în suprafață de 1120, înscris în CF nr. 424, vechea nr. topo 251/1/1 înscris sub și să propună acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată, obligând pârâta la analizarea și acordarea acestora, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că este moștenitoarea numitului care a fost proprietarul terenului în litigiu, preluat în anul 1962 de către. În prezent, pe teren este amplasat magazinul universal și bufetul din localitatea - Vechea, ambele aparținând Cooperativei de Consum C-
II. Întâmpinarea:
Prin întâmpinare, pârâta de Consum Cas olicitat respingerea acțiunii reclamantei arătând că magazinul și bufetul au fost construite de de Consum în baza unor aprobări legale și sunt considerate de utilitate publică.
III. Judecata în primă instanță:
Prin sentința civilă nr. 679/16.12.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtei de Consum C și, în consecință, s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantei a terenului în suprafață de 961 din imobilul cu nr. top. 251/1/1 înscris în CF Vechea, conform expertizei întocmite în cauză de expert.
S-a respins cererea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, prin compensație cu alte bunuri sau servicii.
S-a dispus trimiterea de către pârâtă a dosarului referitor la acordarea de măsuri reparatorii pentru diferența de teren și construcția demolată, Primarului comunei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 3490 lei (1690 lei onorariu avocațial și 1800 lei onorariu expert).
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Imobilul înscris în CF nr. 424 Vechea nr. topo 251/1/1 a constituit proprietatea numitului, fiind preluat de Statul Român și atribuit Cooperativei de Consum pentru construirea unui magazin.
Conform depozițiilor martorilor audiați în cauză, la momentul preluării, pe teren era edificată o casă compusă din 2 încăperi și grajd, construite din piatră. Acestea, după preluare au fost demolate, iar piatra obținută a fost folosită la edificarea construcției magazinului și bufetului existente în prezent pe teren.
Construcția actuală a fost ridicată prin munca locuitorilor satelor Vechea și, beneficiari ai magazinului și bufetului. Ulterior demolării construcției lui, acesta a edificat o nouă casă pe un teren din apropriere, o grădină, pentru a evita preluarea acesteia de către Statul Român.
Din expertiza tehnică întocmită în cauză reiese că terenul în litigiu este ocupat de construcția constând în magazin universal și bufet, construit din cărămidă și piatră pe fundații din beton, acoperiș șarpantă lemn, învelitoare din țiglă, având o suprafață construită de 202,74 Această construcție a fost întabulată dintr-o eroare într-o altă carte funciară, în baza deciziei civile nr. 2771/R/2005 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosar nr.16777/2005.
Din terenul preluat de la antecesorul reclamantei, expertul a identificat o suprafață de 961 posibil a fi restituit în natură, pe diferența de teren fiind edificată construcția aparținând pârâtei, iar pe o altă parte Școala generală.
În ceea ce privește construcția edificată, expertul a arătat că aceasta se află într-o avansată stare de degradare, valoarea de circulație fiind de 250.000 lei, echivalentul a 67.567 Euro.
La apariția Legii nr. 10/2001, prin notificarea nr. 20789/15.11.2001, a solicitat restituirea în natură, respectiv acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția demolată și terenul preluat de Statul Român.
La data de 30 martie 2005, a decedat, reclamanta fiind unicul moștenitor, potrivit Certificatului de moștenitor nr. 24/2007 eliberat de BNP.
În ceea ce privește petitul de obligare a pârâtei la emiterea dispoziției motivate, tribunalul a apreciat că prin Decizia nr. XX/2007 a ÎCCJ în recursul în interesul legii s-a statuat că instanțele sunt competente a se pronunța direct pe fond și în situația în care unitatea deținătoare nu s-a pronunțat asupra notificării.
Cu privire la restituirea în natură a terenului, din expertiza întocmită în cauză reiese că poate fi restituită suprafața de 961, suprafață care este liberă de construcții și care se încadrează în prevederile art. 7, 9 și 10 din Legea nr. 10/2001, astfel că această suprafață urmează a fi restituită în natură.
Pretențiile reclamantei de propunere acordării de despăgubiri pentru construcția demolată, respectiv de acordare a măsurilor compensatorii constând în construcția actuală existentă cu obligarea la diferența de preț este neîntemeiată întrucât, potrivit dispozițiilor art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001, soluționarea notificării și propunerea de acordare a despăgubirilor revine unității administrativ teritoriale în raza teritorială a căreia a fost construit imobilul, adică comunei prin Primar.
În speță, din actele existente la dosarul cauzei reiese că notificarea a fost înaintată și Primăriei comunei, urmând ca aceasta să se pronunțe cu privire la cererea reclamantei.
Deoarece nu există identitate între unitatea deținătoare a construcției solicitată în compensare și unitatea obligată la acordare de măsuri în compensare, cererea reclamantei de acordare cu titlu de măsură compensatorie a construcției constând din bufet și magazin este contrară dispozițiilor art. 10, 11 și 26 din Legea nr. 10/2001.
IV. Apelul
1. Apelul reclamantei
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcția demolată, constând în compensare cu construcția nouă existentă pe terenul descris, cu obligația reclamantei de a plăti diferența de valoare calculată conform raportului de expertiză; cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, se arată că acțiunea a fost promovată având în vedere refuzul entității învestite de a soluționa cererea, respectiv de Consum Or, prin Decizia nr. XX/19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, s-a statuat în sensul că instanța de judecată însăși are competența a soluționa pe fond acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
În cauză, cu toate că prima instanță a invocat Decizia ÎCCJ, având prin urmare obligația de a soluționa cererea pe fond, inclusiv aceea referitoare la măsurile compensatorii, pronunță o soluție prin care trimite petentul cu notificarea la Primarul comunei, și aceasta în contextul în care entitatea învestită cu soluționarea notificării este chiar unitatea deținătoare, respectiv de Consum
În mod greșit prima instanță a apreciat că pentru soluționarea cererii trebuie să se pronunțe entitatea învestită și aceasta ar fi în speță comuna prin Primar. Există identitate între unitatea deținătoare a construcției solicitată în compensare, și anume, de Consum C, și unitatea obligată la acordarea de măsuri în compensare, prin urmare cererea de acordare cu titlul de măsuri compensatorii a construcției, reprezentând bufet și magazin este întemeiată și conformă dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
2. Întâmpinarea
Intimata și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinarea înregistrată la 13.03.2009 ( 12 dosar), solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat, cu precizarea că sentința primei instanțe se impune a fi păstrată sub aspectul măsurilor reparatorii prin echivalent, un aspect esențial în speță fiind acela al sesizării diferenței dintre unitatea deținătoare a imobilului și entitatea competentă să facă o propunere de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent. În speță, față de dispozițiile art. 32 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, trebuie reținut că Primarul comunei are competența de a emite o dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în echivalent or, această persoană nu a fost chemată în judecată, ipoteză ce fi permis, eventual, instanței să dispună ea însăși măsuri reparatorii prin echivalent.
Intimata arată că nu se opune la acordarea de măsuri reparatorii prin compensare cu alte bunuri, însă nu poate dispune cu privire la imobilul pretins de reclamantă în condițiile în care legea conferă Primarului comunei competența de a soluționa notificarea reclamantei cu privire la construcția demolată. Prin urmare, trebuie reținut că două sunt condițiile cumulative pentru ca instanța să poată dispună ea însăși o măsură reparatorie prin echivalent, și anume: autoritatea competentă să soluționeze notificarea să fie parte în litigiu și bunurile sau serviciile pretins a fi acordate în compensare să aparțină autorității competente să soluționeze notificarea.
3. Cererea de aderare la apel formulată de către pârâta de Consum
Prin cererea de aderare la apel, pârâta solicită modificarea în parte a sentinței atacate în sensul diminuării suprafeței de teren restituite în natură reclamantei și compensării cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de aderare la apel, se arată că dintr-o eroare de calcul, prima instanță a reținut că suprafața de teren liberă este de 961 mp. în realitate, aceasta fiind de 686 mp. diferența dintre suprafața totală de teren și aceea ocupată de construcție. În subsidiar, se susține că suprafața de teren care ar fi trebuit restituită reclamantei este de numai 379 mp. reținută ca parcelă compactă prin raportul de expertiză administrat în cauză.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, se solicită aplicarea dispozițiilor art. 276. proc. civ. respectiv compensarea acestor cheltuieli, raportat la faptul că acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, în limitele în care pârâta și-a exprimat acordul, astfel că este inadmisibil să suporte în întregime cheltuielile de judecată.
Judecata în apel
1. realității faptul că prin notificarea înregistrată cu nr. 20789 din 15.11.2001, a solicitat Prefecturii județului C emiterea unei dispoziții de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 47 ari, care se identifică în CF nr. 424 Vechea comuna, în prezent ocupat de construcții, respectiv școală și magazin sătesc ( 30-31 dosar tribunal).
Prefectura județului Cat ransmis notificarea numitului, prin care se solicită despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv de stat, Primăriei comunei, spre competentă soluționare, invocând dispozițiile art. 10 și art. 33 din Legea nr. 33/2001 ( 32 dosar).
Ulterior, Primăria comunei a transmis aceeași notificare Cooperativei de Consum C, spre soluționare, motivând prin aceea că o porțiune din terenul solicitat este ocupată de această unitate ( 30 dosar tribunal).
2. Potrivit CF nr. 424 Vechea, imobilul cu nr. top 251 avut ca proprietar tabular pe numitul, înscris sub B 3, cu titlu de cumpărare.
În conformitate cu dispozițiile încheierii CF nr. 21693 din 15.11.2004, corpul funciar cu nr. top 251 fost împărțit în două parcele cu nr. topografice noi, după cum urmează:
- nr. top nou 251/1- arător în suprafață de 45257 mp. reînscris în aceeași carte funciară sub A + 2, în favoarea vechiului proprietar tabular, respectiv;
- nr. top nou 251/2 - teren și casă în suprafață de 1500 mp. transcris în CF nr. 1589 Vechea în favoarea proprietarilor și.
Ulterior, în baza încheierii CF nr. 8868 din 22.03.2005, topograficul 251/1 de sub A + 2, fost împărțit în mai multe parcele, în considerarea titlului de proprietate nr. 26120/1579, eliberat de Prefectura C, și anume:
- nr. top cadastral 47/1, arător de 2900 mp. transcris în CF nr. 1430, în favoarea proprietarului;
- nr. top cadastral 472, arător de 7000 mp. transcris în CF nr. 1431, în favoarea proprietarului;
- nr. top cadastral 47/3, arător de 4800 mp. transcris în CF nr. 1432, în favoarea coproprietarilor și, în cote egale;
- nr. top nou 251/1/1, arător în suprafață de 40237 mp. reînscris în vechea coală funciară sub A + 3, în favoarea vechiului proprietar, respectiv.
Prin urmare, potrivit evidențelor de carte funciară, parcela funciară evidențiată sub A + 3 în CF nr. 424 Vechea, cu nr. top 251/1/1, având categoria de folosință arător și suprafața de 40247 mp. are ca proprietar tabular pe, menționat sub B 3.
3. Potrivit actelor de stare civilă și certificatului de moștenitor nr. 24 din 22.03.2007, depuse în copii la filele 17-25 din dosarul tribunalului, proprietarul tabular a decedat la data de 15.11.1961, moștenitorul său legal și testamentar fiind, în calitate de fiu, care a formulat notificarea și a decedat ulterior, la data de 20.03.2005, lăsând ca unic moștenitor, în calitate de fiică, pe reclamanta.
4. Prin adresa nr. 105 din 17.07.2006, de Consum C comunică reclamantei că are în proprietate magazinul mixt cu bufet, dobândit prin fuziune cu de Consum, care a edificat această construcție din investiții proprii, în perioada 1960-1968, pe terenul primit în folosință, sens în care a fost pronunțată o sentință definitivă și irevocabilă ( 29 dosar tribunal).
5. Prin decizia civilă nr. 2771/R/02.12.2005 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosar nr. 16777/2005, consecutiv admiterii recursului declarat de reclamanta de Consum C, într-o nouă judecată a pricinii pe fond a fost admisă acțiunea acestei reclamante împotriva pârâților Consiliul Local și, constatându-se, în consecință, că pe terenul în suprafață de 880 stj.p., înscris în CF nr. 225, cu nr. top 226, reclamanta a edificat o construcție reprezentând magazin mixt și bufet, cu 7 încăperi pe fundație din beton, ziduri din cărămidă și învelitoare din țiglă profilată. S-a dispus înscrierea construcției în de avere 225, dezmembrarea topograficului 226, conform raportului de expertiză efectuat în cauză și întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra construcției, cu titlu de construire, precum și a dreptului de folosință asupra terenului aferent cu nr. top nou 226/2, în suprafață de 1092 mp. cu titlu de lege.
6. În primă instanță, a fost administrată proba cu expertiza tehnică judiciară ( 83-91,. 157-160 dosar tribunal), concluzionându-se în sensul că imobilul supus expertizei face parte din CF nr. 624 Vechea cu nr. top 621/1/1. Imobilul-construcție întabulat în favoarea pârâtei corespunde ca și descriere cu situația faptului că din teren, însă în dosarul nr. 4584/2003, imobilul a fost identificat pe un alt număr topografic decât cel pe care se identifică în realitate, respectiv pe 226/2, dezmembrat din CF nr. 225.
Expertul precizează că suprafața reală de teren este de 961 mp. iar suprafața liberă compactă care se poate restitui este de 379 mp.
Totodată, expertul stabilește valoare de circulație a construcțiilor demolate (561.670 lei), precum și valoarea de piață a terenului (123.625 lei).
În drept
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, " În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent".
Potrivit art. 10 alin. 10 din Legea nr. 10/2001 republicată, " În situațiile prevăzute la alin. (1), (2) și (6), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
Potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 republicată, "(1) Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatista sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare".
Conform art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, " Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".
Conform art. 27 din Legea nr. 10/2001 republicată, " Dispozițiile art. 25 sunt aplicabile și în situația în care persoana juridică notificată deține numai în parte bunurile imobile solicitate. În aceasta situație, persoana juridică deținătoare va emite decizia motivată de retrocedare numai pentru partea din imobil pe care o deține".
Potrivit art. 32 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, " În situația imobilelor-construcții demolate, notificarea formulată de persoana îndreptățită se soluționează potrivit art. 10 sau 11 prin dispoziția motivată a primarului unității administrativ-teritoriale în a cărei rază s-a aflat imobilul, respectiv a primarului general al municipiului B".
În cuprinsul capitolului II al Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, este precizată semnificația sintagmei "unitate deținătoare",definită a fi entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii sau entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți /companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste).
Aceleași norme precizează că "entitatea învestită cu soluționarea notificării"este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său (AVAS, Ministerul Finanțelor Publice, alte autorități publice centrale sau locale implicate).
Aplicând dispozițiile textelor normative evocate mai sus la situația concretă stabilită în cauză, curtea constată că nu au fost lămurite împrejurările esențiale cauzei, legate inclusiv de cadrul procesului, fiind, totodată, încălcat dreptul de acces al reclamantei la un tribunal, în interpretarea care a fost dată art. 6 paragraf 1 din Convenție, prin aceea că prima instanță nu a supus dezbaterii publice, orale și contradictorii a părților problema legată de absența identității între unitatea deținătoare a construcției solicitată în compensare și unitatea obligată la acordarea unor măsuri în compensare, distincție pe care instanța o face în considerentele hotărârii date pentru a motiva dispoziția de trimitere a dosarului Primarului comunei pentru a se pronunța pe fond asupra cererii de acordare a unor măsuri reparatorii aferente construcției demolate și diferenței de teren ce nu poate fi restituit în natură. Or, această rezolvare a instanței a fost de natură să surprindă părțile și, mai mult decât atât, să determine o prelungire nejustificată a procesului de repunere în drepturi a celei care este moștenitoarea proprietarului deposedat abuziv de stat.
În altă ordine de idei, prima instanță nu a clarificat care sunt pretențiile reclamantei în actualul demers judiciar, în contextul în care prin notificarea formulată, în baza Legii nr. 10/2001, autorul reclamantei a solicitat textual: "acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent în favoarea subsemnatului în privința terenului în suprafață de 47 ari, teren ce se identifică în CF nr. 424 localității Vechea, comuna, ce a fost preluat în mod abuziv de către Statul Român", iar prin cererea de chemare în judecată, reclamanta solicită restituirea în natură a terenului din intravilan în suprafață de numai 1120 mp. înscris în CF nr. 424 Vechea sub A + 3 cu nr. top 251/1/1 și despăgubiri pentru construcția demolată.
Odată lămurită întinderea dreptului pretins, instanța avea obligația să procedeze la stabilirea regimul juridic actual al terenului, clarificând în ce suprafață și cu ce titlu acest imobil este deținut de pârâta de Consum C, în condițiile în care, potrivit evidențelor de carte funciară actuale, proprietar tabular al terenului cu nr. top 251/1/1 este, iar nu pârâta, actele de preluare a imobilului nu au fost depuse la dosarul cauzei și, mai mult decât atât, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă se recunoaște pârâtei un drept de proprietate asupra construcției și un drept de folosință asupra terenului aferent în suprafață de 1092 mp. identificat într-un alt corp funciar decât acela menționat prin notificare, respectiv 226 din CF nr. 225. În aceste circumstanțe, era obligatorie justificarea calității procesuale pasive a Cooperativei de Consum C-N, fiind insuficient a se reține afirmația expertului referitoare la o greșită identificare topografică, câtă vreme printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă se statuează altfel.
Legat de cadrul procesului, apărea utilă introducerea în proces, evident la solicitarea reclamantei, a Primarului comunei, existând suficiente indicii că o parte din terenul care face obiectul notificării este deținut de unitatea administrativ teritorială, iar nu de pârâtă și, mai mult, potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, Primarului îi aparține competența de a se pronunța asupra notificării în ceea ce privește construcția demolată, acordând, eventual, un alt imobil în compensare, în aplicarea dispozițiilor de principiu ale art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată.
În contradictoriu cu Primarul comunei, prima instanță ar fi putut pronunța o hotărâre prin care să soluționeze pe fond contestația reclamantei, în integralitatea ei, cu privire la construcția demolată și cu privire la terenul deținut de unitatea administrativ teritorială, respectând astfel Decizia nr. XX/19.03.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite, prin care se conferă instanței de judecată competența de a evoca fondul și de a constata, pe baza materialului probator administrat, dacă este sau nu întemeiată cererea de restituire, ori de câte ori unitatea deținătoare sau entitatea învestită cu soluționarea notificării nu respectă obligația de a se pronunța asupra cererii de restituire.
Observă curtea că nici raportul de expertiză tehnică judiciară administrat în primă instanță nu este pe deplin lămuritor, fiind insuficient determinat prin anexe terenul susceptibil de restituire în natură, în urma unei prealabile verificări a destinației actuale, a vecinătăților și a subfeței acestuia, pentru a nu fi afectate căile de acces, existența și utilizarea unor amenajări subterane.
În considerarea celor ce preced, instanța va admite apelul reclamantei, precum și cererea de aderare la apel și, în baza dispozițiilor art. 297 alin. 1 teza I proc. civ. va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, oferind astfel părților condițiile accesului la un dublu grad de jurisdicție și premisele obținerii unei hotărâri judecătorești prin care notificarea să fie rezolvată în fond, în integralitatea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta, precum și cererea de aderare la apel formulată de pârâta DE CONSUM C împotriva sentinței civile nr. 679 din 16 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează în tot și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.BD/dact.MM
5ex./8 iunie 2009
Jud.fond:
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Alina Rodina
