Speta Legea 10/2001. Decizia 118/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1101/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 118
Ședința publică de la 23.02.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta contestatoare - decedată pe parcursul procesului și continuat de moștenitorul său von, precum și de către apelanta intimată Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinței civile nr. 1491 din 30.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a v-a Civilă, în contradictoriu cu intimații prin - B, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Domeniilor Statului.
are ca obiect - contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al apelantului contestator von, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, eliberată de Baroul București, (fila 69 dosar), avocatul, în calitate de reprezentant al intimatei - B, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, eliberată de Baroul București (fila 68 dosar), lipsind apelanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și intimații Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Domeniilor Statului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocatul apelantului contestator von invocă excepția tardivității depunerii cererii de aderare la apel d e către intimata Agenția Domeniilor Statului, în raport de dispozițiile art. 293 din Codul d e procedură civilă, având în vedere că prima zi de înfățișare a trecut de mult timp. În plus, se formulează o cerere de aderare la apel, în condițiile în care se tinde la o modificare a hotărârii.
Avocatul intimatei - B solicită admiterea excepției tardivității cererii de aderare la apel, în raport de textul de lege menționat.
Curtea, după deliberare, respinge excepția tardivității depunerii cererii de aderare la apel formulată de intimata Agenția Domeniilor Statului, în raport de dispozițiile art. 293 din Codul d e procedură civilă, constatând că s-a prorogat prima zi de înfățișare, având în vedere cererea formulată de această parte la data de 26.09.2009, prin care a solicitat, iar instanța a încuviințat la termenul din data de 29.09.2008, acordarea unui termen pentru comunicarea motivelor de apel.
Avocatul apelantului contestator von solicită a se luat act de renunțarea la judecarea apelului ce face obiectul pricinii de față, potrivit și declarației făcută de parte, în nume personal (fila 54 dosar). Solicită respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, precum și a cererii de aderare la apel formulată de Agenția Domeniilor Statului.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei B, având cuvântul, solicită a se lua act de declarația de renunțare la judecarea apelului, formulată de apelantul reclamant von.
Cu privire la apelul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea hotărârii apelate ca temeinică și legală. În mod corect, instanța de fond a anulat Decizia nr. 237/2004 și a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri în echivalent, ce vor fi acordate în condițiile Legii nr. 247/2005, reținând totodată că fost privatizată integral înainte de apariția Legii nr. 10/2001.
Solicită, de asemenea, respingerea cererii de aderare la apel formulată de Agenția Domeniilor Statului.
CURTEA,
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
La data de 28iulie 2004, reclamanta prin mandatar a formulat contestație în baza Legii nr. 10/2001 prin care a solicitat instanței - Tribunalul Bacău - Secția Civilă - anularea deciziei nr. 237 din 30 aprilie 2004 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și obligarea pârâtelor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și - - B să-i restituie reclamantei în natură, imobilul situat în B, - - nr. 237 (fost 212, fost 145), compus din construcție cu etaj, având la parter, cât și la etaj, câte cinci camere și o bucătărie, dependințe și anexe gospodărești și teren în suprafață de 2.510 mp.
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că este persoană îndreptățită la aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001, întrucât imobilul i-a aparținut în proprietate în baza actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2183/1939 și transcris la Tribunalul Bacău sub nr. 3645 din 113 septembrie 1939, în act, titulara dreptului fiind trecută cu numele de, iar în procesul - verbal cu numele de,fiind cunoscută și sub acest nume, numele ei fiind - imobilul fiind preluat în mod abuziv la stat prin Decretul nr. 149/1952, iar în fapt prin procesul - verbal din 06 iulie 1952, fără o justă și prealabilă despăgubire, în contra prevederilor art. 481 cod civil și ale Constituției României de la acea dată.
Reclamanta a formulat notificări în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 către cele două pârâte, și în consecință, - - i-a răspuns că ea este o societate integral privatizată, astfel că potrivit art. 27 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, reclamanta urmează a se adresa Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, iar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și-a declinat competența de soluționare a notificării către - - B, prin decizia contestată nr. 237 din 30 aprilie 2004, cu motivarea că nu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a efectuat privatizarea în speță, ci o autoritate centrală, respectiv Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor care este și acționar la - - cu 68,60% din capitatul social, și este în măsură să stabilească în beneficiul reclamantei reparația solicitată, în baza Legii nr. 10/2001, care, în aprecierea reclamantei, nu poate fi decât restituirea în natură a imobilului, nefiind posibilă acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, față de prevederile art. 7 alin. 2 din lege.
În drept s-au invocat prevederile Legii nr. 10/2001 și art. 480 Cod civil.
În sprijinul contestației, reclamanta a administrat probele cu înscrisuri, respectiv titlurile de proprietate susmenționate, decizia contestată, notificările efectuate în baza legii speciale, Decretul nr. 149/1952, procura specială din data de 29 iunie 2001, declarație de notorietate din 22 august 2001, adrese privind situația juridică a imobilului.
Pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea contestației, invocând excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă în cauză, având în vedere că - - - deținătorul imobilului, este integral privatizată, iar instituția implicată în această privatizare este autoritatea administrativă centrală, respectiv Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor (MAAP) care este acționar majoritar al societății și prin urmare, competent să dispună asupra măsurilor reparatorii prin echivalent, iar nu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Pe fond, s-a solicitat respingerea contestației, nefiind îndeplinite cerințele art. 27 din Legea nr. 10/2001, întrucât măsurile reparatorii prin echivalent nu pot fi acordate, decât pentru imobilele preluate de stat cu titlu valabil - situație care nu se regăsește în cazul imobilului în litigiu.
La data de 21 septembrie 2004 pârâta - - Bad epus cerere de arătare a titularului dreptului, respectiv Agenția Domeniilor Statului care a preluat de la Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor dosarele de privatizare - cele două instituții fiind implicate în privatizarea societății - - -, dar și o întâmpinare prin care contestă faptul preluării imobilului de către stat, fără titlu, respectiv că imobilul s-ar afla în aceeași stare ca la preluare.
În susținerea întâmpinării, pârâta susmenționată a depus la dosar adresa nr. 26045 din 07 decembrie 2000 privind structura sintetică a registrului consolidat a - -.
La data de 20 octombrie 2004 Agenția Domeniilor Statului - introdusă în cauză - a depus la dosar o întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că privatizarea - - a avut loc integral, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cu respectarea legilor în materie de privatizare, iar potrivit art. 20 din Legea nr. 10/2001, singura competentă să dispună asupra restituirii în natură a imobilelor este - -.
Reclamanta a formulat și o cerere precizatoare prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate pârât și a Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului, acesta depunând la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei sale de calitate procesuală pasivă, Agenția Domeniilor Statului având această calitate, potrivit prevederilor Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în proprietate terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă.
Prin sentința civilă nr. 920 din 15 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Bacău - Secția Civilă în dosarul nr. 5854/2004 s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului București, în raport de prevederile exprese ale art. 24 alin. 7 și 8 din Legea nr. 10/2001, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului având sediul în
Dosarul s-a înregistrat la Tribunalul București - Secția a Va Civilă, instanță care a încuviințat în suplimentarea probațiunii, înscrisuri, interogatoriu și o expertiză contabilă, având ca obiective identificarea imobilului în patrimoniul societății, dacă a fost inclus în raportul de evaluare pentru privatizare, structura acționariatului la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și valoarea acțiunilor deținute de stat.
S-au depus în copie înscrisurile: actul adițional la actul constitutiv al - -, structura sintetică a registrului consolidat la data de 07 decembrie 2000 al societății, protocolul de predare - primire încheiat între Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și Agenția Domeniilor Statului și anexa acestuia, în temeiul actelor normative de privatizare, OUG nr. 198/1999 și Legea nr. 268/2001, adrese.
S-au depus răspunsurile la interogatoriile luate pârâților în cauză, raportul de expertiză contabilă și suplimentul la expertiză, efectuate de către expertul contabil.
- - a invocat, într-o precizare de întâmpinare, excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei și excepția inadmisibilității cererii și a reiterat excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă a sa, în cauză.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a concluzionat - potrivit raportului și suplimentului la raportul de expertiză depuse la dosar - că imobilul în litigiu - teren și construcție - a făcut parte din patrimoniul Societății - la data înființării sale și a fost inclus în raportul de evaluare privind stabilirea valorii activului în vederea privatizării - - B, că societatea este integral privatizată la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 - având ca titulari de acțiuni pe Asociația Pomicola B - 67,40%, M - 30% și alți acționari - 2,60% (total 100% acțiuni), precizându-se că la data de 26.09.2000, urmare a contractului de vânzare - cumpărare acțiuni nr. 41/2000, statul român nu mai deținea acțiuni la - - B, anexându-se și înscrisuri relevante în baza cărora s-a efectuat expertiza.
Prin sentința civilă nr. 1491 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă în dosarul nr- (număr vechi 618/2005) s-au respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active și inadmisibilitatea acțiunii, ca neîntemeiate, s-a respins acțiunea față de pârâții - - B și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală, s-a respins acțiunea pe capătul al doilea de cerere formulat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, iar pe primul capăt de cerere față de aceeași pârâtă, ca neîntemeiată, s-a admis în parte acțiunea în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Agenția Domeniilor Statului, s-a anulat decizia nr. 237 din 30 aprilie 2004 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, s-a respins cererea reclamantei privind restituirea în natură a imobilului situat în B, - - nr. 237, compus din construcție și teren în suprafață de 2.510 mp, ca neîntemeiată și s-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri prin echivalent care vor fi acordate în condițiile Legii nr. 247/2005, s-a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Agenției Domeniilor Statului, ca neîntemeiată, iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei - - B, suma de 13.600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a respinge excepția privind lipsa de calitate procesuală activă s-a constatat că reclamanta a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită în cauză, diferențele de nume existente în actul de proprietate și actul de preluare a imobilului către stat, fiind clarificată prin înscrisurile de la dosar - declarație de notorietate a numelui cunoscut, certificat de schimbare a numelui soților din 25 februarie 1987, adrese ale medicului curant și de bătrâni din - traduse și legalizate.
Pentru a respinge excepția privind inadmisibilitatea acțiunii, Tribunalul Bucureștia constatat că în speță nu se aplică excepția ce decurge din prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 care exclude de la aplicarea acestei legi speciale, cererile de restituire a terenurilor agricole, întrucât în anul 1938, într-adevăr s-a cumpărat imobilul construcție cu terenul aferent de la Societatea care avea statut de societate pentru exploatări agricole, horticole și industriale, însă în actul de vânzare - cumpărare nu s-a menționat că terenul vândut ar fi agricol și nici nu s-au administrat dovezi în acest sens.
Pentru a respinge excepția privind lipsa de calitate procesuală pasivă pe capătul al doilea din acțiune - având ca obiect soluționarea notificării pe fond - față de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, instanța de judecată a constatat că această pârâtă nu a fost instituția implicată în privatizarea - - B, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului păstrând în cauză însă, calitatea procesuală pasivă pe primul capăt de cerere, referitor la anularea deciziei contestate.
Referitor la excepțiile privind lipsa de calitate procesuală pasivă invocate de pârâții - - B, Ministerul Agriculturii, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - și Agenția Domeniilor Statului, Tribunalul Bucureștia constatat că nu au legitimare procesuală pasivă - pe fondul soluționării notificării reclamantei, doar Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - care nu se identifică cu instituția care a efectuat privatizarea societății în speță a - - B - care s-a privatizat integral, din anul 2000, fără ca statul să mai aibă calitatea de acționar la această societate, astfel cum rezultă din constatările expertizei tehnice contabile efectuată în cauză, așadar anterior intrării în vigoare a prevederilor Legii nr. 10/2001 (14 februarie 2001).
S-a reținut că potrivit art. 27 alin. 2, în forma modificată prin Legea nr. 247/2005 - devenit art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, în situația unității deținătoare integral privatizată, notificatoarea are dreptul să se adreseze instituției publice implicate în privatizare - care în speță, este Agenția Domeniilor Statului, aceasta preluând de la Ministerul Agriculturii, contractele de privatizare.
S-a concluzionat astfel că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, - - B și Ministerul Agriculturii nu au calitate procesuală pasivă în a soluționa pe fond, notificarea întemeiată pe Legea nr. 10/2001.
Cu privire la fond - pentru primul capăt de cerere privind anularea deciziei nr. 237 din 30 aprilie 2004 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului prin care s-a declinat soluționarea notificării către - - B, s-a constatat, potrivit considerentelor mai sus reținute, că el este întemeiat, întrucât - - nu avea competența de a soluționa notificarea.
Privitor la capătul al doilea de cerere, s-a constatat că reclamanta a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită la restituirea imobilului în litigiu.
Întrucât modalitatea de restituire în natură nu este posibilă potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, întrucât - - a fost privatizată integral anterior intrării în vigoare a acestei legi, s-a constatat că reclamanta este îndreptățită la aplicarea art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubiri, în condițiile Legii nr. 247/2005.
(1) Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanta prin mandatar cu procură specială la dosar, care critică sentința apelată, doar pe aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată către pârâta - - B, în sumă de 13.600 lei.
În motivarea apelului, s-a arătat că s-a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, întrucât însăși pârâta - - este în culpă, de a nu fi comunicat situația privatizării sale, pentru clarificarea calității de unitate deținătoare, refuzând constant să depună chiar la dispoziția expertului contabil desemnat de instanță, actele privatizării, cu ocazia primului raport de expertiză, în care expertul a arătat că nu i s-au pus la dispoziție aceste acte, astfel că nu poate să răspundă la cele patru obiective stabilite de instanță, expertul având ulterior acces la actele relevante privatizării, depunând apoi suplimentul la expertiză, cu constatările și concluziile la obiectivele stabilite de instanță.
Așadar, reclamanta nu poate fi considerată parte căzută în pretenții, față de - -
S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul exonerării reclamantei de plata cheltuielilor de judecată către - -
(2) Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu solicitarea de a se admite excepția lipsei de calitate procesuală pasivă și față de capătul de cerere privind soluționarea pe fond a notificării, în sensul înlăturării obligării sale la plata de despăgubiri către reclamantă, întrucât Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu este instituția implicată în privatizarea - - B conform art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Astfel cum a arătat, instituția implicată în privatizarea societății în cauză este Agenția Domeniilor Statului aflată în subordinea Ministerului Agriculturii, astfel că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu poate fi obligată alături de Agenția Domeniilor Statului să acorde despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001, reclamantei, sens în care solicită a fi admis apelul.
Intimata - - Bad epus întâmpinare la apelul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, dar și o cerere de renunțare la plata cheltuielilor de judecată de către reclamantă, la fond.
Intimata Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea apelului Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, cu o mențiune în sensul, că ar fi fondată doar critica ce vizează acordarea de despăgubiri reclamantei în baza Legii nr. 247/2005 - pe fond - în condițiile în care, reclamanta nu a solicitat decât restituirea în natură, încălcându-se prin sentința apelată, principiul disponibilității, reclamanta fiind aceea care a stabilit cadrul procesual al speței deduse judecății.
Întrucât apelanta - reclamantă a decedat la data de 05 mai 2008, potrivit înscrisurilor depuse în acest sens la dosar, în cauză a fost introdus unicul moștenitor al defunctei care prezintă și o procură specială de reprezentare în persoana mandatarului din 12 august 2008 autentificată la notar dr. - -, certificatul de unic moștenitor emis la în 06 mai 2008 și traducerea legalizată (filele 55 - 58).
La data de 23 ianuarie 2009, Agenția Domeniilor Statului a formulat cererea de aderarea la apelul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului și apelul reclamantei, învederând faptul că în acțiunea dedusă judecății conform principiului disponibilității, reclamanta nu a solicitat, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, ci doar restituirea în natură, ca de altfel, și în notificare, astfel că prima instanță a acordat ceea ce nu s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut, cu încălcarea principiului susmenționat dar și a prevederilor art. 1169 Cod civil, întrucât reclamanta nu a făcut dovada că terenul se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001.
S-a solicitat admiterea apelului, cu consecința schimbării sentinței și respingerea acțiunii.
Apelantul - moștenitor prin avocat a invocat tardivitatea cererii de aderare la apel formulată de Agenția Domeniilor Statului, respinsă de Curtea de APEL BUCUREȘTI, având în vedere îndeplinirea cerințelor art. 293 alin. 1 Cod de procedură civilă privind depunerea cererii de aderare în termenul legal, dat fiind că în speță, s-a prorogat prima zi de înfățișare la data de 26 ianuarie 2009, având în vedere amânările pentru a fi introdus în cauză moștenitorul apelantei - reclamante decedate, dar și pentru comunicarea motivelor de apel ale Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului către Agenția Domeniilor Statului, care a învederat cu adrese la dosar, că apelul Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului - respectiv motivele de apel ale acestei părți nu i-au fost comunicate, aspect verificat în prealabil de Urmează ca cererea să fie analizată ca apel, pe fondul criticilor formulate.
La data de 29 august 2008, moștenitorul defunctei apelante a depus la dosar și o declarație dată la notarul din la data de 14 aprilie 2008 de renunțare la apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 1491 din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă.
În apel nu s-au administrat noi probe.
(1) Curtea, văzând declarația autentificată de renunțare la judecarea apelului formulat de moștenitorul defunctei - reclamante, va lua act de această renunțare, conform art. 246 Cod de procedură civilă. În aceste condiții, cerea de renunțare de către - - la acordarea cheltuielilor de judecată la fond, rămâne practic fără obiect.
(2) Cu privire la apelul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Curtea constată că acesta nu este fondat, întrucât prima instanță a respins excepția lipsei de calitate procesuală pasivă pe primul capăt de cerere privind anularea deciziei contestate a acestei părți, și a admis excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului pentru cel de-al doilea capăt de cerere privind soluționarea pe fond a notificării, astfel cum rezultă în mod clar din dispozitivul sentinței apelate, dar și din considerentele care îl susțin.
În consecință, instituția care este obligată a stabilit măsuri de despăgubire potrivit Legii nr. 247/2005, în beneficul moștenitorului defunctei - reclamante și care s-a implicat în privatizarea - - B este doar Agenția Domeniilor Statului - potrivit art. 29 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
(3) Cu privire la apelul formulat de Agenția Domeniilor Statului () pe calea cererii de aderare la apel, Curtea constată că el nu este fondat.
Acțiunea dedusă judecății are valoarea unei contestații la Legea nr. 10/2001, cu consecința - în caz de admitere, și anularea deciziei de declinare - soluționării pe fond a notificării care viza restituirea în natură a imobilului în litigiu - cu valoarea de cerere de revendicare pe calea legii speciale.
Or, acțiunea în revendicare este o acțiune reală în măsura în care este posibilă restituirea în natură a imobilului, dar care se transformă într-o acțiune personală de acordare de despăgubiri în compensare, în situația imposibilității retrocedării în natură.
Acesta este și spiritul prevederilor Legii nr. 10/2001, în sensul că deși notificatoare a solicitat restituirea în natură, se vor propune despăgubiri în echivalent, în situația în care imobilul nu poate fi restituit în natură - aceasta fiind rezolvarea efectivă, pe fond, a notificării potrivit Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005 de modificare și completare.
Prin sesizarea instanței cu contestația în baza Legii nr. 10/2001, notificarea reclamantei urma să-și găsească soluționarea pe fond, potrivit cu voința legiuitorului, exprimată mai sus, astfel că nu se poate susține că persoana îndreptățită nu are dreptul la măsuri în echivalent prin despăgubiri conform Legii nr. 247/2005 pentru imobilul care nu poate fi restituit în natură, potrivit cu doleanța notificatoarei, în raport de prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, imobil care a intrat în patrimoniul unei societăți integral privatizate, anterior intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru aceste considerente, nu se poate susține că prima instanță ar fi acordat, prin soluția pronunțată, mai mult sau altceva decât s-a cerut și că s-ar fi încălcat principiul disponibilității ori limitele sesizării instanței.
Nici critica vizând faptul că reclamanta nu ar fi făcut dovada că terenul în speță s-ar încadra în prevederile Legii nr. 10/2001 spre a fi aplicabile, nu este fondată, câtă vreme în cauză nu sunt elemente care să conducă la o astfel de susținere, or că terenul ar face obiect de aplicare al altei legi speciale.
Această susținere, formulată direct în apel, la rândul ei trebuia să fie susținută cu probe corespunzătore pe care, apelanta nu le-a administrat potrivit art. 1169 Cod civil.
Pentru considerentele reținute, potrivit art. 246 Cod de procedură civilă se va lua act de renunțarea la judecarea apelului defunctei - reclamante de către unicul moștenitor al acesteia, introdus în cauză și vor fi respinse ca nefondate, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă, apelurile declarate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și Agenția Domeniilor Statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunțarea apelantului contestator - moștenitor prin mandatar domiciliat în B,-, sector 5, la judecarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1491 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimații - - B cu sediul în B,-, județul B, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu sediul în B,-, sector 2.
Respinge apelurile formulate de intimatele Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului cu sediul în B,- - 11, sector 1 și Agenția Domeniilor Statului cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1491 din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimații - - B, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Cu recurs în 15 zile de comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.
.
8ex./17.03.2009
-5.-
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica
