Speta Legea 10/2001. Decizia 119/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 119/
Ședința publică din 06 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant
, cu domiciliul procesual ales la. " și "situat în C, B-. - nr. 40, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1333/17.11.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL, reprezentat prin Primar, toți cu sediul în C, B-. - nr. 51, județ C și intimatul intervenient în numele altei persoane C, cu sediul în C, B-. - nr. 46, județ C, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul reclamant prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 469/16.02.2009, intimații pârâții Primarul Municipiului C, Municipiul C, prin Primar, prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria - nr. 43640/29.01.2009, și intimata intervenientă prin avocat -, în baza împuternicirii avocațiale nr. 211/17.02.2009, pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, conform disp. art. 87 și urm. pr.civ.
După referatul grefierului de ședință;
Apărătorul apelantului reclamant, avocat, având cuvântul, depune la dosar dovada imposibilității prezentării la termenul anterior, respectiv copie xerox a certificatului de deces al numitei.
Având cuvântul, apărătorul intimaților pârâții, avocat, depune la dosar adresa nr. 36856/24.03.2009 emisă de Primăria Municipiului C - Direcția Patrimoniu la care este atașată Lista cu terenuri ce pot face obiectul atribuirii în compensare conform Legii nr. 10/2001 pentru luna martie 2009, alcătuită în conformitate cu art. 1 alin. 5 din lege în care se menționează că "Municipiul C nu dispune, momentan, de rezerve de teren pentru a fi atribuite în compensare", precum și procesul verbal nr. 38729/10.03.2009, care atestă întocmirea listei și afișarea acesteia. Totodată, comunică înscrisul către apărătorul apelantului reclamant.
Ca o chestiune prealabilă, apărătorul intimatului intervenient, avocat -, având cuvântul, arată că la fond Cai nvocat tardivitatea formulării cererii de completare a acțiunii de către reclamanți. Precizează că, această excepție poate fi invocată ca un motiv de ordine publică și la instanța de apel.
Față de susținerile apărătorului intimatei interveniente, apărătorul apelantului reclamant învederează că nici pârâții și nici intervenienta nu au formulat apel pentru a putea susține excepția.
Întrebate fiind de instanță, părțile, prin avocați precizează că nu mai au alte cererii de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul asupra apelului.
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată terminată cercetarea judecătorească, dosarul fiind în stare de judecată acordă cuvântul pentru dezbateri asupra motivelor de apel.
Având cuvântul apărătorul apelantului reclamant, avocat, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței atacate, iar pe fond să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 644 mp. situat în C, B-. - nr. 103, restul aspectelor fiind rezolvate de prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
Arată că, hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală. Potrivit disp. Legii nr. 10/2001 - regula o reprezintă restituirea în natură și numai în situația în care această măsură nu este posibilă urmează a se acorda alte măsuri reparatorii prevăzute de lege. Terenul în cauză poate fi restituit în natură, deoarece se află în domeniul privat al Municipiului C și nu este afectat nici unei destinații speciale. Acest lucru rezultă din situația juridică depusă la dosar. Faptul că, în prezent, construcțiile edificate pe acest teren se află în proprietatea intervenientei C nu împietează sub nici o formă restituirea în natură a terenului respectiv, deoarece situația terenului nu depinde în Legea 10/2001 de aceea a construcției edificate pe acesta.
Cum în situația de față în care este posibilă restituirea în natură a terenului proprietatea autorului reclamanților, singura soluție legală și temeinică este aceea de restituire în natură a acestuia. În susținere invocă și deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului.
Avocat pentru intimații pârâții, având cuvântul,susține că raportat la concluzii și motivele de apel se aștepta ca apelantul să solicite suspendarea judecății apelului până la soluționarea acțiunii formulate împotriva C Arată că, astăzi imobilul - construcție aparține intimatei interveniente C Astfel că, în speță ne aflăm în situația prevăzută de art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 - " În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent." În concluzie, se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că se solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul apărătorul intimatei interveniente, avocat -, având cuvântul, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată. Față de susținerile apărătorului intimaților pârâții precizează că, în speță nu ne aflăm în situația suspendării cauzei potrivit art. 244.pr.civ. întrucât nu există un proces pe rol, C nu a fost sesizată cu o notificare privind construcția. Arată că, instanța urmează să analizeze apelul prin prisma apărărilor alăturate intimaților pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C, prin Primar.
Mai arată că, din raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat la fond rezultă că întreaga suprafață este afectată de construcția existentă, mai exact de corpurile de construcție care aparțin patrimoniului C Atunci când ne referim la teren ocupat în accepțiunea Legii nr. 10/2001, trebuie să avem în vedere inclusiv suprafețele necesare servituțiilor de trecere spre calea publică și a celorlalte servituți prevăzute de dreptul comun. Urmează a se observa că apelantul reclamant nu și-a gestionat bine cererile întrucât mai întâi trebuia lămurită situația clădirilor și apoi cea a terenului. Parte din apartamentele ce compun construcția au fost vândute, conform Legii nr. 112/1995. La concluziile scrise de la fond a fost atașată și literatură juridică - art. 37 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 112/1995.
În concluzie, arată că este justificată soluția instanței de fond și solicită a se înlătura susținerile din apel cum că nu ar fi fost o justă reparație către reclamant.
În replică, apărătorul apelantului reclamant arată că în prezent terenul are ca proprietar pe Municipiul C și construcția pe C și nu vede de ce reclamantul nu ar fi proprietarul terenului, iar C al construcției.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 5 decembrie 2007 reclamantul a solicitat obligarea pârâților Municipiul C prin Primar și Primarul Municipiului la restituirea în natură a terenului în suprafață de 644 mp, iar pentru corpurile de construcție A și C care au fost transmise în administrarea SC SA și au făcut obiectul unor contracte de înstrăinare instanța să dispună obligarea pârâților la trimiterea cererii notificate către unitatea deținătoare respectiv SC SA, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat în esență că este succesorul defunctului, autorul său fiind proprietarul imobilului situat în C-, compus din teren în suprafață de 644 mp și două corpuri de construcție, ce a făcut obiectul notificării formulată în temeiul Legii nr.10/2001 și care a fost naționalizat în baza decretului nr.92/1950 pe numele de,fiind înscris în lista anexă la poziția nr.265.
Prin notificare nr.2099 din 10.08.2001 reclamantul a solicitat Primăriei Municipiului C restituirea în natură a imobilului compus din teren și construcții, fără a primi și un răspuns la această solicitare în modalitatea și termenul prevăzut de legea specială de reparație, deși prin sentință judecătorească definitivă și irevocabilă, unitatea deținătoare a fost obligată să emită o dispoziție motivată asupra notificării formulate în temeiul Legii nr.10/2001.
Atitudinea persoanei juridice deținătoare de a temporiza soluționarea notificării echivalează cu un refuz de restituire, fapt ce deschide persoanei îndreptățite accesul direct la justiție.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.22,25 și art.26 din Legea nr.10/2001.
SC C SA, la data de 15.09.2008 a introdus cerere de intervenție în interes alăturat pârâtului, învederând că imobilul construcție se află în patrimoniul acestei societăți, iar prin încheierea din 19.09.2008, instanța a admis în principiu această cerere.
Pârâții deși legal citați nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1333 din 17 noiembrie 2008 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantului și a obligat pârâții Municipiul C, prin Primar și Primarul Municipiului C să emită în favoarea reclamantului dispoziție motivată cu propunerea de despăgubiri conform Legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru suprafața de 644 mp, teren ce nu poate fi restituit în natură sau prin compensare cu alte bunuri.
Prin aceeași hotărâre pârâții au fost obligați să procedeze la direcționarea notificării formulată de către reclamant în temeiul Legii nr. 10/2001 către unitatea deținătoare a imobilului construcție, respectiv SC C SA.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes alăturat pârâtului formulată de către intervenienta SC C SA și au fost obligați pârâții către reclamant la plata sumei de 2.250 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul de expert.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită să obțină măsuri reparatorii pentru imobilul naționalizat care a aparținut autorului său și constatând că au fost înstrăinate cele trei corpuri de construcții care ocupau terenul în suprafață de 644 mp solicitat de reclamant tribunalul a apreciat că reclamantului i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul ocupat de construcții. Instanța a dispus direcționarea notificării și către SC SA, aceasta fiind unitatea deținătoare pentru construcții.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul care a criticat hotărârea, în esență, pentru respingerea cererii de restituire în natură a terenului solicitat.
Susține apelantul că terenul se află în domeniul privat al municipiului C, nu este afectat unei destinații speciale, astfel încât acesta nu se încadrează în nici una dintre situațiile prevăzute la pct. 10.1-10.9 din Nomele metodologice în care se impune acordarea de măsuri compensatorii.
Susține că ocuparea terenului de construcțiile proprietatea intervenientei SC SA nu împietează restituirea în natură a terenului, a cărui situație nu depinde de aceea a construcției edificate pe acesta. Arată că terenul nu a fost înstrăinat SC SA, așa cum susține instanța de fond pentru că prin Decizia nr. 124/12.03.1991 a fost transmis în administrarea RA Confort C numai construcția, nu și terenul aferent, acesta rămânând în proprietatea Municipiului
Prin vânzarea apartamentelor către chiriași terenul nu a intrat în proprietatea acestora, prin contract fiindu-le transmisă doar folosința terenului.
Arată că acordarea de despăgubiri în contextul actual este lipsită de eficiență practică, fiind de notorietate împrejurarea că Fondul Proprietatea nu funcționează încă. Invocă principiul prevalenței restituirii în natură a imobilului consacrat de Legea nr. 10/2001 și apreciază că obligarea Primarului Municipiului C la emiterea unei dispoziții motivate de acordare de despăgubiri este în contradicție cu prevederile art. 6 alin. 1 și art. 1 Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, situație reținută prin jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile formulate de reclamant, instanța constată că apelul nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză de dl. expert, ale cărui concluzii nu au fost contestate de către reclamant, terenul din-, având suprafața de 644 mp, este ocupat integral de către corpurile de construcții edificate pe acesta.
O împrejurare de asemenea necontestată de către reclamant este și aceea privind vânzarea apartamentelor care compun construcțiile către terți în baza unor contracte de vânzare cumpărare încheiate potrivit prevederilor Legii nr. 112/1995.
În privința terenurilor aferente apartamentelor înstrăinate potrivit actului normativ amintit, prin art. 26 alin. ultim s-a prevăzut că "suprafețele de teren preluate de stat sau de alte persoane juridice, aflate la data de 22 decembrie 1989 în posesia acestora și care depășesc suprafața aferentă construcțiilor, rămân in proprietatea statului". Normele metodologice de aplicare a Legii 112/1995, republicată în baza art. II din HG nr.11/1997, prevăd în art. 37 că "in situațiile de vânzare către chiriași a apartamentelor și, când este cazul a anexelor gospodărești și a garajelor aferente, dreptul de proprietate asupra terenului se dobândește și asupra terenului aferent, cu respectarea dispozițiilor art.26 alin. ultim din lege".
Rezultă din interpretarea coroborată a celor două texte amintite că titularii contractelor de vânzare cumpărare a locuințelor dobândite în temeiul acestei legi au nu numai o simplă vocație dar chiar un drept de proprietate ope legis asupra terenului aferent construcției cumpărate și numai suprafețele care depășesc suprafața aferentă construcțiilor vândute rămân în proprietatea statului.
Așa cum s-a arătat, construcțiile vândute ocupă integral terenul solicitat de reclamant, astfel încât nu se poate vorbi de teren care să depășească suprafața de teren aferentă construcțiilor vândute și care să rămână în proprietatea unității administrativ teritoriale.
În aceste condiții, completând motivarea primei instanțe, se reține că tribunalul a stabilit corect că terenul solicitat a fi restituit nu este un teren liber în înțelesul Legii nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent ce trebuie acordate într-o asemenea ipoteză fiind prevăzute de art. 20 alin.2 din lege, atât pentru construcția înstrăinată cât și pentru terenul aferent.
Se reține, de asemenea, că prin art. I pct.5 din Legea nr. 1/2009, care modifică art. 7 din Legea nr. 10/2001, s-a stabilit că " nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare". În legătură cu acest text, chiar Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 56/14.01.2009 nu numai că sunt respectate prevederile Constituției, dar și că, în situațiile în care are incidență norma legală criticată prin excepția de neconstituționalitate se aplică art. 36 alin. 2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, în sensul că "odată cu imobilele - clădiri înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 - au fost înstrăinate și terenurile aferente, motiv pentru care ele nu mai pot face obiectul restituirii în natură, ca măsură reparatorie, ci doar prin echivalent. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Viașu împotriva României, din care rezultă că suma ce trebuie plătită reclamantului de către statul român corespunde valorii terenului nerestituit în natură." Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii.
Prin urmare, în mod corect s-a reținut în speță că terenul nu este liber și că este înlăturată regula restituirii în natură, reclamantul urmând să primească măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul imposibil de restituit în natură.
În privința măsurilor reparatorii echivalente, în mod corect s-a apreciat că nu poate fi acordată în compensare o altă suprafață de teren echivalentă cu terenul preluat abuziv câtă vreme unitatea deținătoare a comunicat instanței că nu deține rezerve de teren pentru a fi atribuite persoanelor îndreptățite.
Potrivit art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată, competența de a întocmi tabelul care să cuprindă bunurile disponibile care pot fi acordate în compensare revine primarului, dar obligația de a include bunuri în categoria celor disponibile este o atribuție care revine consiliului local, în temeiul art. 38 lit. h din Legea nr. 215/2001 (atribuirea unui alt bun, proprietate a unității administrativ teritoriale, în locul celui preluat abuziv poate fi asimilată vânzării, întrucât ambele operațiuni presupun o ieșire a bunului din patrimoniul titularului), singura entitate care este îndrituită să analizeze dacă un bun proprietate a unității administrativ teritoriale trebuie să fie menținut sau nu în proprietatea acesteia, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unității administrativ teritoriale.
Tabelul întocmit în conformitate cu prevederile legale sus arătate neavând nici un bun disponibil, instanța nu putea să dispună în sensul solicitat de reclamant, de acordare a unui teren echivalent.
Acordarea unui teren echivalent nu poate fi dispusă nici în condițiile în care se constată că Fondul Proprietatea nu funcționează pentru că, în vederea valorificării dreptului său, reclamantul poate apela la alte proceduri judiciare prevăzute de lege sau de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru executarea dreptului său de creanță recunoscut printr-o hotărâre judecătorească.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt motive de reformare a sentinței tribunalului, instanța va respinge apelul în temeiul art. 296 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, la solicitarea intimatului apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant
, cu domiciliul procesual ales la. " și "situat în C, B-. - nr. 40, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1333/17.11.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, MUNICIPIUL, reprezentat prin Primar, toți cu sediul în C, B-. - nr. 51, județ C și intimatul intervenient în numele altei persoane C, cu sediul în C, B-. - nr. 46, județ C, ca nefondat.
Obligă apelantul la 357 lei, cheltuieli de judecată către intimații pârâții.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2009.
Președinte, Ptr. Judecător,
- - - -
aflată în, conf. disp.
art. 261(2), semnează
Președinte instanță,
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./15.07.2009
Tehnored.disp.gref./6 ex./21.07.2009
Emis 4 com./22.07.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă
