Speta Legea 10/2001. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2551/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 120
Ședința publică de la 23.02.2009.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Fănica Pena
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ADMINISTRAREA IMOBILIAR SECTOR 2 B împotriva sentinței civile nr. 788 din 18.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B și cu intimatul intervenient.
are ca obiect contestație întemeiată pe Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilierul juridic pentru apelanta reclamantă Direcția Generală pentru Administrarea Imobiliar Sector 2 B, conform delegației nr. 564 din 20.02.2009, pe care o depune la dosar, intimatul intervenient personal, lipsind intimatul pârât Primarul General al Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 13.02.2009, a unei întâmpinări formulate de către intimatul intervenient, la care a atașat un set de înscrisuri.
Reprezentantul apelantei reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul dispus de instanță prin rezoluția de primire a dosarului, aplicând și un timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe care instanța le anulează.
La cererea instanței, intimatul se legitimează cu cartea de identitate seria - nr. -, eliberată de S 3/25.01.2008, CNP -.
Curtea, din oficiu, pune în discuție excepția de necompetență materială de soluționare a prezentei cauze în primă instanță de către Tribunalul București, raportat la obiectul acțiunii, anularea dispoziției de restituire, ce iese din sfera dispozițiilor Legii nr. 10/2001, care instituie o normă specială de competență.
Reprezentantul apelantei, având cuvântul, arată că lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a excepției de necompetență materială.
Intimatul intervenient pune concluzii de admitere a excepției invocate.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7.08.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr. 27462/3/07.08.2007, reclamanta Direcția Generală pentru Administrarea Imobiliar Sector 2 B, din subordinea Consiliului Local al Sectorului 2 B, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul General al Municipiului B, anularea Dispoziției nr. 8425/03.07.2007, prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 207,9. situat în B, str. - fostă parcela 31, sectorul 2, unde funcționează în prezent Grădinița nr. 256
La termenul de judecată din 22.02.2008, Tribunalul, din oficiu, a pus în discuția reclamantei necesitatea lărgirii cadrului procesual prin chemarea în judecată și a beneficiarului dispoziției contestate,.
Prin sentința civilă nr. 788/18.04.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins excepția lipsei de interes și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală pentru Administrarea Imobiliar Sector 2 B în contradictoriu cu Primarul General al Municipiului B și cu intervenientul.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că, rin p. dispoziția nr. 8425/03.07.2007, emisă de Primarul General al Municipiului B, s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 207,9. situat în B, str. - fostă parcela 31, sectorul 2, aflat în incinta Grădiniței nr. 256, identificat conform raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic, către.
Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 46/01.11.2007 de și, beneficiarul dispoziției, a vândut către Consiliul Local al Sectorului 2 B al Municipiului B, terenul în suprafață de 207,9. situat la adresa mai sus menționată, ce i-a fost restituit prin dispoziția a cărei anulare se solicită în cauză.
În raport de această situație, Tribunalul a pus în discuție excepția lipsei de interes în formularea cererii, motivat de faptul că prin admiterea cererii s-ar desființa dispoziția nr.8425/07.07.2007 și prin urmare, și contractul de vânzare-cumpărare încheiat ulterior în baza acesteia, ce reprezintă titlul reclamantului, situație în care s-ar pune problema dacă reclamantul mai obține vreun folos patrimonial prin admiterea acestei cereri.
Tribunalul a apreciat că se impune însă respingerea acestei excepții, motivat de faptul că unul dintre motivele invocate prin contestație este acela că dispoziția a fost emisă de un organ necompetent întrucât imobilul se afla în domeniul public al Sectorului 2 al Municipiului B, situație în care sunt justificate condițiile ca interesul să existe și să fie direct și personal.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constat cererea neîntemeiată.
Astfel, sub un prim aspect, tribunalul a constat că dispoziția nr. 8425/03.07.2007 a fost emisă de Primarul General al Municipiului B în bază sentinței civile nr. 92/23.01.2007 a Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin care s-a constatat atât calitatea de persoană îndreptățită, cât și posibilitatea restituirii în natură, cu aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr.10/2001.
Sub un alt aspect, nu s-a reținut încălcarea art.10 alin. 2 și art. 11 alin. 3 și 4 din Legea nr.10/2001, întrucât pe terenul în litigiu, astfel cum a rezultat din raportul de expertiză întocmit de expert, nu sunt detalii de sistematizare, rețele edilitare sau rețele ascunse și nici construcții cu excepția unui bazin betonat de 32,5. insuficient pentru a caracteriza terenul ca fiind ocupat de construcții sau destinat funcțional a servi unor construcții noi, autorizate.
Dispozițiile nr. 525/1996 privind aprobarea Regulamentului General de Urbanism, care reglementează procentul maxim de ocupare cu construcții a terenului, nu sunt aplicabile în cauză.
Nu a fost reținută nici încălcarea dispozițiilor art. 166 alin. 41și alin. 43din Legea Învățământului nr. 84/1995 și nici critica privind emiterea dispoziției de către un organ necompetent, întrucât dispozițiile legale menționate, care stabilesc că terenurile pe care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ de stat, inclusiv grădinițele, fac parte din domeniul public al sectoarelor Municipiului B și sunt în administrarea consiliilor locale ale sectoarelor, trebuie interpretate prin coroborare cu dispozițiile art. 1-4 din Legea nr. 213/1998, ulterioară egii învățământului, cu caracter special în ce privește regimul bunurilor proprietate publică, care statuează că dreptul de proprietate publică aparține statului sau unităților administrativ teritorial e, unitate administrativă în sensul Legii nr. 215/2001 fiind doar Municipiul B, nu și sectoarele sale.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 2 0.06.2008, a declarat apel reclamanta Direcția Generală pentru Administrarea Imobiliar Sector 2 B, care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la 11.11.2008, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motiv are, apelanta reclamant a arătat că Legea nr. 213/1998, referitoare la proprietatea publică și regimul acesteia, reprezintă legea cadru de stabilire și de gestionare a proprietății publice, aceasta reprezentând norma generală aplicabilă elementelor patrimoniale care aparțin statului și unităților administrativ teritoriale, reprezentând dreptul comun în materia administrării bunurilor publice.
Pe de altă parte, nimic nu împiedică legiuitorul, ca atunci când interesul public o cere, să reglementeze prin norme speciale situația juridică a unor bunuri a căror destinație este satisfacerea unor necesități comunitare determinate. În acest sens, Legea nr. 84/1995 (a învățământului) reprezintă o normă specială care își limitează efectul la raporturi și arii bine determinate astfel, consfințind în privința stabilirii titularului proprietății publice, un regim derogatoriu de la norma generală (Legea nr. 2 13/1998).
Apelanta-reclamantă a mai ar at că, în speț a dedusă judecății, având în vedere că există două norme de drept, una fiind o normă generală și alta o normă specifică unui caz ținând de sfera regulii generale, regula specială trebuie aplicată. Norma generală poate completa norma specială, dar nu poate fi coroborată cu aceasta, așa cum greșit a interpretat instanța de fond.
În cazul de față, terenurile proprietate publică pe care se află unități de învățământ preuniversitar de stat aparțin domeniului public al sectoarelor, așa cum prevede art. 166 alin. 4 din Legea nr. 84/1995 și nu domeniului public al Municipiului B, astfel încât competența soluționării notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 aparțin Sectorului și nu Municipiului
În încheierea motivării, aceasta a arătat că este greșită reținerea instanței cu privire la neexistența unor construcții pe terenul retrocedat, întrucât acolo se afla bazinul de înot al unității de învățământ, betonat de 32,5. fiind-i aplicabile dispozițiile art. 10 și 11 din Legea nr.10/2001.
Apelanta reclamantă a ai mențion at că prevederile art. 16 alin.1 fac referire doar la posibilitatea restituirii în natură a imobilelor în care funcționează unități de învățământ și nu la obligația restituirii, astfel că persoanei îndreptățite i se pot acorda despăgubiri la valoarea de circulație a terenului.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm. Cod procedură civilă.
La data de 13.02.2009, intimatul-intervenient a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de - Sector 2 B, ca neîntemeiat, nefondat și menținerea sentinței atacate.
În motiv are, a susținut că, așa cum rezultă din raportul de expertiză judiciară întocmit de expert, referitor la construcția ce ar fi existat pe terenul în cauză, nu sunt detalii de sistematizare, rețele edilitare sau rețele ascunse și nici construcții, bazinul betonat de 32,5. fiind insuficient pentru a caracteriza terenul ca fiind ocupat de construcție sau destinat funcțional a servi unor noi construcții autorizate.
Referitor la legalitatea și temeinicia eliberării Dispoziției nr. 8425/20007 de Primăria Municipiului B, intimatul-intervenient a arătat că, în materia imobilelor preluate abuziv de Statul Comunist înainte de anul 1989, legi speciale sunt Legea nr. 10/2001, precum și Legea nr. 247/2005 și nu Legea nr. 84/1995, iar Legea nr. 247/2005 prevede în mod expres că se restituie proprietarilor ce au fost deposedați, în mod samavolnic, chiar și imobilele pe care se află construcții sau sunt de interes; cu atât mai mult, se restituie în natură terenul pe care nu există construcții.
În plus, Legea nr. 84/1995 prevede că sunt trecute în patrimoniul Ministerului Educației și Învățământului doar imobilele din domeniul public al statului; or, terenul în cauză aparține domeniului privat al statului, care este supus restituirii conform art. 166 alin. 4. unurile se trec în patrimoniul Ministerului Educației și Învățământului pe bază de protocol, care nu există cu privire la terenul în litigiu, inisterul nerăspunzând în niciun fel notificării trimise de executorul judecătoresc.
La termenul din 23.02.2009, Curtea a invocat din oficiu excepția de necompetență materială de soluționare a cauzei în primă instanță de către Tribunalul București.
Examinând sentința apelată prin excepțieide ordine publicăinvocatedin oficiu și în conformitate cu prevederile art. 295 alin. 1.pr.civ.Curteal reține următoarele:
Potrivit art. 26 alin 3 din Legea nr. 10/2001 "decizia sau, după caz, dispoziția motivată derespingerea notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacatăde persoana care se pretinde îndreptățităla secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".
Dispoziția legală citată este suficient de clară și precisă pentru a fi susceptibilă de a fi supusă unei interpretări logico-juridice sau teleologice.
În realitate, a admite că sunt de competența tribunalului în primă instanță și cererile terțelor persoane de anulare a dispoziției prin care s-a admis notificarea sau cererea de restituire în natură formulată de persoana îndreptățită înseamnă a adăuga la lege prin argumentul deanalogie. Pentru a nu conduce la crearea unei alte norme de drept sau la denaturarea sensului normei de drept interpretate, acest procedeu nu poate fi însă folositdecât pentru a acoperi lacunele legii, adică atunci când legea nu reglementează anumite situații care se pot ivi în practică.
O asemenea ipoteză nu se regăsește însă în cazul de față, întrucât competența soluționării cererii unei terțe persoane de anulare a dispoziției prin care s-a admis notificarea sau cererea de restituire în natură formulată de persoana îndreptățită este reglementată de o dispoziție legală expresă, chiar dacă aceasta un caracter general, respectiv art. 1 pct. 1.pr.civ. potrivit căruia judecătoria este instanță de drept comun pentru judecarea cererilor în primă instanță.
Un argument în plus în favoarea acestei soluții îl constituie chiar prima dintre cele trei reguli de interpretare logică și anume aceea potrivit căreia excepția, în speță competența tribunalul în judecarea unei cereri în primă instanță, este de strictă interpretare și aplicare.
Cât privește justețea acestor soluții diferite pe categorii de persoane, ea nu poate constitui temei pentru încălcarea unui text de lege.
Pe de altă parte, dispoziția de restituire nu constituie un act administrativ, pentru ca cererea de anulare a sa să atragă competența instanțelor de contencios administrativ.
Astfel, potrivit art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Or, dispoziția de restituire nu este emisă de unitatea deținătoare în regim de putere publică, ci în calitate fie de proprietar al imobilului a cărui restituire s-a solicitat, în cazul în care imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, fie de detentor în cazul în care imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu valabil, deci ca participant la circuitul civil.
Această concluzie este întărită de faptul că nu întotdeauna unitatea deținătoare este o autoritate publică, iar natura actului juridic în discuție nu poate fi diferi în funcție de persoana juridică care îl emite.
Față de aceste considerente, având în vedere și caracterul imperativ al normelor juridice care reglementează competența materială, potrivit art. 159 pct. 2.pr.civ. Curtea să admită excepția de necompetență și în temeiul art. 296 și 297 alin. 2.pr.civ. să admită apelul, să nulez sentința civilă apelată și să trimit cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Sectorului 2, care este și competentă teritorial în raport de dispozițiile art. 10 pct. 1.pr.civ. ca instanță în raza teritorială a căreia se află imobilul ce formează obiectul actului a cărui nulitate se solicită. Întrucât judecarea în continuare a cauzei intră în competența unei alte instanțe, Curtea nu va mai analiza celelalte motive de apel, cele invocate de către apelanta reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de necompetență materială de soluționare a cauzei în primă instanță de către Tribunalul București.
Admite apelul formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ PENTRU ADMINISTRAREA IMOBILIAR - SECTOR 2, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 788/18.04.2008, pronunțat de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI, cu sediul în B,-, sector 5 și cu intimatul-intervenient, cu domiciliul în B,-, -. 57, sector 3.
Anulează sentința civilă apelată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Sectorului 2
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. /.
5 ex./ 3.04.2009
- Secția a V-a Civ. -
Președinte:Fănica PenaJudecători:Fănica Pena, Cristina Nica
