Speta Legea 10/2001. Decizia 124/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 124
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
Grefier - -
La ordine fiind judecarea apelului civil declarat de apelantele și - împotriva sentinței civile nr.1134 din 06 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI I -, având ca obiect legea 10/2001;
La apelul nominal din ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier.
S-au citit actele și lucrările dosarului.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 10 09 2008, fiind consemnate în încheierea din acea zi - parte integrantă din prezenta decizie - când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea la 17 09 2008.
CURTEA DE APEL;
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 1134 din 06.06.2007 a Tribunalului Iașis -a respins acțiunea civilă formulată de reclamantele - și -- domiciliată în V-,. B,. 1,. 10 în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului I, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, se rețin, în esență, următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 5332/ 31.03.2006, reclamanta - și -- au chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului I solicitând anularea dispoziției nr. 260/ 2006 emisă de acesta, în parte, în ceea ce privește restituirea suprafeței de 258,89.
În fapt, arată contestatoarele-reclamante, în menținerea cererii:
La data de 19,04,1920 a fost încheiat contractul de vânzare- cumpărare) dintre soții si (autorul nostru) (anexa l) prin care acesta devenea proprietarul imobilului din-, in cuprinsul respectivului fiind indicate vecinătățile imobilului, vecinătăți care de altfel au rămas neschimbate de-a lungul timpului. Pe aceasta suprafața de teren erau edificate trei con strucții, așa cum rezulta din Ordonanța de Adjudecare nr. 710/ 5.12.1905 (anexa 2), construcții care de altfel exista si in prezent.
Ulterior, la 11.05.1932, autorul lor și-a întregit proprietatea din- prin cumpărarea suprafeței de 172,96. de p. la vecinul dinspre nord, respectiv, așa cum rezulta din actul de vânzare- cumpărare și schița anexa întocmite la acea data (anexa 3).
După acest moment, respectiv după anul 1932 latura din partea de nord proprietății autorului nostru din str. -. nr. 56 rămas in permanență nesc himbată, fiind vorba despre o linie dreapta cu lungimea de 25.9.
Acest fapt confirmat de următoarele acte:
- extras din planul cadastral al mun. I din anul 1940;
- extras din planul cadastral al mun. I din anul 1955;
- extras din planul cadastral al mun. I din anul 1989.
De remarcat este faptul ca in absolut toate din cele trei planuri cadastrale indicate forma si vecinătățile proprietății din -, nr. 56 sunt neschimbate si de-a lungul timpului, pe parcursul celor peste 70 de ani latura imobilului din partea de nord este o linie dreapta.
Aspectul de mai sus este confirmat si de adresa 13251 din data de 15.2004, a Consiliului Local municipiului IDirecția de administrare public si privat, din care rezulta ca la verificarea actelor aflate in arhiva, s-a constat ca nu exista la cartea tehnica nici un fel de act cu privire la modificările aduse construcției sau la suprafața terenului.
Realitatea susținerilor lor susținuta si de cele doua expertize tehnice
extrajudiciare efectuate in cauza,de către d-nii experți si, din cuprinsul cărora rezulta ca in urma măsurătorilor efectuate si din adresa OJCGC I, proprietatea ce a aparținut autorului lor din- este in suprafața de 1498.
p.La dosar s-a depus documentația ce a stat la baza emiterii disp. 260/ 2006 și s-a efectuat la cererea reclamantului o expertiză topometrică.
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Urmare a notificării s-a constatat că:
Analizând actele depuse la dosarul aferent notificării, prin. care se constată că persoanele notificante fac dovada calității de persoane îndreptățite la acordarea fesurilor reparatorii, conform dispozițiilor art. 3, alin. 1, lit. a); art. 4, alin. 2 și ale art. 22 din Legea n 10/2001;
Întrucât imobilul a fost preluat de către stat în mod abuziv în baza Decretului de naționalizare nr. 92/1950, făcând obiectul art. 2, alin. 1, lit. a) din Legea nr. 10/2001, Republicată;
Având în vedere Raportul nr. 20366/29.09.2005 întocmit de Comisia pentru analizarea notificărilor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001;
În baza dispozițiilor art. 2, alin. 1, lit. a); art. 3, alin. 1, lit. a; art. 4, alin. 2; art. 10, alin. 1 și 10; art. 18, lit. c); art. 20, alin. 2; art. 23; art. 25, alin. 3; art. 26, alin. 1 și 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, Republicată; art. 16, alin. 2, Titlul VII din legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, li s-a restituit reclamantului doar 1032,11 .p. teren în natură.
Pentru suprafața de 258, 89. s p. -a reținut că această suprafață nu poate fi restituită în natură deoarece a făcut obiectul înstrăinării în baza Legii nr. 112/1995.
Și raportul de expertiză efectuat în cauză concluzionând că nu se poate determina amplasamentul suprafeței rezultate din planurile topografice și fotogrametrice ale zonei întocmite în 1950 de 1498.
p.Mai mult, din notificarea aflată la fila 44 rezultă că cele două petente au solicitat restituirea imobilului naționalizat situat în I,- în suprafață de 1291.
p.Față de aceste considerente, tribunalul va respinge cererea reclamantului, ca nefondată păstrând dispozițiile nr. 260/2006 a Primarului municipiului I ca fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele și -- pentru următoarele motive:
- sentința primei instanțe este lovită de nulitate, deoarece este motivată sumar în și confuz, deoarece nu analizează toate probele administrate în cauză, nu le-a coroborat, astfel că soluția este nelegală.
Pe fondul cauzei, soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul unei interpretări greșite și trunchiate a unei părți a probatoriului administrat în cauză.
Instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 24 alin. 1, Legea nr. 10/2001 potrivit cărora în absența unor probe întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Din textul de lege rezultă în mod clar faptul că legiuitorul a înțeles să instituie o prezumție simplă în legătură cu întinderea dreptului de proprietate, prezumție pe care apelanții au răsturnat-o în sensul că au dovedit cu actele autentice de vânzare-cumpărare că suprafața de teren preluată este în realitate mai mare decât cea înscrisă în actul de naționalizare.
Apelul este nefondat.
Din examinarea considerentelor hotărârii primei instanțe rezultă că instanța de fond a motivat în fapt și în drept soluția pronunțată, stabilind corect situația de fapt și aplicând corect actele normative incidente în cauză.
Drept urmare susținerile apelanților sub aspectul incidenței în cauză a dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 105 alin. 2 sunt nefondate.
De altfel, apelul fiind cale devolutivă de atac, motivarea instanței de fond se poate complini prin considerentele deciziei date în apel, astfel încât în cauză nu se poate aplica sancțiunea nulității hotărârii apelate.
Pe fondul cauzei, soluția este corectă raportat la situația de fapt din speță și la textele din Legea nr. 10/2001 incidente în cauză.
Astfel, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absența unor probe contrare, existența, și după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Este reală susținerea apelanților că textul instituie o prezumție ce poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă.
În speță, prezumția instituită de art. 24 din Legea nr. 10/2001 nu a fost răsturnată.
Astfel, din procesul-verbal nr. 398 din 24.11.1950 prin care s-a pus în executare măsura preluării abuzive se precizează că întinderea suprafeței de teren preluată de la autorul apelanților este de 1.291.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și care atestă modul de dobândire a proprietății, nu rezultă întinderea terenului, precizându-se numai vecinătățile, care evident în timp, raportat la data întocmirii actelor de proprietate respectiv 1905 și 1932, au suferit modificări. Atâta timp cât prin înscrisurile folosite drept mijloace de probă nu se artă exact întinderea suprafeței de teren, este evident că experții atunci când au efectuat lucrările de specialitate au avut în vedere tot prezumții.
În aceste condiții prezumția din art. 24 din Legea nr. 10/2001 nu poate fi răsturnată decât prin mijloace de probă certe și nu prin alte prezumții. Cum singurul act care dovedește exact întinderea proprietății autorilor reclamanților este actul de punere în executare a măsurii preluării abuzive a terenului, în mod corect și în acord cu dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 a fost avut în vedere de Primarul Municipiului I și de către instanța de judecată.
Drept urmare criticile formulate sunt nefondate, iar apelul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanții - și -- împotriva sentinței civile nr. 1134 din 06.06.2007 a Tribunalului Iași, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 17.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
17.10.2008
2 ex.-
Președinte:Elena GheorghiuJudecători:Elena Gheorghiu, Georgeta Buliga
