Speta Legea 10/2001. Decizia 124/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 124
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
Judecător: - -
Grefier:
S-au luat în examinare cererile de apel formulate de Primăria Municipiului I, prin Primar, de Primarul Municipiului I, de - și de împotriva sentinței civile nr. 1801 din 10.11.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanții-intimați - și de asistați de avocat, lipsă fiind reprezentanții intimaților-apelanți Primăria Municipiului I și Primarul Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat consideră că părerile divergente trebuie motivate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța, în complet de divergență, constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat arată că părerile divergente ar putea viza faptul că terenul se află în curtea grădiniței sau că terenul litigios nu a fost cerut de la cine trebuia, respectiv de la primărie și nu de la grădiniță.
Precizează că restituirea în natură este îndreptățită, terenul litigios este liber și poate fi acordat. Suprafața de teren de 304 mp se află în curtea unei grădinițe.
Precizează că expertul de la instanța de fond a arătat că terenul este liber și nu afectat de detalii de sistematizare. Suprafața de 300 mp se află în curtea grădiniței, terenul este liber, poate fi acordat în natură, se pot acorda și despăgubiri prin echivalent C puțin pentru suprafața de 300 mp.
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Reclamantul a chemat în judecată pârâții Primarul Municipiului I, Primăria I și Consiliul Local I, solicitând ca în contradictoriu cu aceștia să se dispună anularea Dispoziției nr. 2316/ 2.08. 2006 și restituirea în natură a imobilului -teren în suprafață de 460. situat în I,-
Motivând acțiunea, reclamantul a arătat că are calitatea de persoană îndreptățită fiind moștenitorul proprietarei defuncte, iar prin dispoziția atacată i s-a constatat dreptul asupra terenului revendicat și calitatea de a-l solicita, dar i s-a respins notificarea motivat de faptul că terenul este ocupat integral de - și Grădinița nr. 18, fiind deci afectat de detalii de sistematizare.
Reclamantul a susținut că a primit dispoziția corectă la data de 6.08.2007, inițial fiindu-i comunicată o altă dispoziție, cu nr. 3939/ 2005, care nu se referea la el și abia ulterior, după ce a solicitat rectificarea erorii mergând și în audiență a primit prezenta copie.
În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile articolului 1, articolul 6, articolul 7 alineatul 1 și 2, articolul 9, articolul 10 alineatul 1 și 2 și art. 18 din Lege nr. 10/2001 și capitolele I și II din Normele metodologice de aplicare a legii.
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1801 din 10.11.2008 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local I invocată de pârâtul Primarul municipiului I și a respins acțiunea formulată de reclamantul - decedat și continuată de moștenitorii acestuia și în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local I, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria municipiului I, invocată de pârâtul Primarul municipiului
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul - decedat - și continuată de moștenitorii acestuia și, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului I și Primăria municipiului și s-a anulat Dispoziția nr. 2316/ 2.08.2006 emisă de pârâtul Primarul Municipiului
S-a constatat că reclamantul - decedat, prin moștenitorii săi, și - sunt persoane îndreptățite la restituirea imobilului compus din teren în suprafață de 495. p., situat în I,- B ( fosta-, în prezent -),
S-a dispus restituirea în natură a imobilului compus din teren, în suprafață de 304,66. p., situat în I,-B, identificat de punctele 7,8,9,10,11,12, 7 din schița - anexă la expertiză și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul compus din teren în suprafață de 190,34. p, situat în I,-
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local I, invocată de pârâtul Primarul municipiului Iaf ost apreciată ca întemeiată, motivat de faptul că, pe de o parte, pârâtul nu este emitentul dispoziției prin care a fost soluționată notificarea, iar pe de altă parte, acesta nu are capacitate de folosință, neavând personalitate juridică pe care legea administrației publice locale (Legea nr. 215/ 2001) o acordă expres numai anumitor unități ale administrației publice locale.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei Primăria municipiului I, invocată tot de pârâtul Primarul municipiului I, Tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor legii administrației publice locale, sunt persoane juridice de drept public, comunele, orașele, municipiile, județele, adică unitățile administrativ teritoriale (art. 19 Legea nr. 215/ 2001).
Aceste persoane juridice pot sta în justiție prin reprezentanții lor legali, anume, primarii ori prefecții ( articolul 67 alineat 1 din Legea nr. 215/ 2001 ).
Așadar, primăria are capacitate de folosință și calitate procesuală în astfel de cauze - având ca obiect dispozițiile legii 10/2001- nefiind o simplă structură funcțională, ci o persoană juridică de drept public, care este doar reprezentată de către primar.
Pe fondul cauzei, prin Notificarea formulată și înregistrată sub nr. 67782/8.11.2001, reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului-teren și de acordare de teren în compensare, motivat de faptul că fosta proprietate este ocupată de Grădinița 18 și -, neexistând teren disponibil pentru a fi oferit în schimb notificatorului, propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat anularea Dispoziției nr. 2316/ 2006 și restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață de 460.
În timpul judecării pricinii reclamantul a decedat, instanța a introdus în cauză moștenitorii, respectiv și - soția supraviețuitoare și fiul reclamantului - care au înțeles să intervină în proces continuându-l în locul antecesorului lor decedat.
Potrivit dispozițiilor articolului 3 alineat 1 litera a din Legea nr. 10/2001 "sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilului la data preluării în mod abuziv a acestora".
În speță, din materialul probator administrat în cauză a rezultat că reclamantul este persoană îndreptățită să solicite măsuri reparatorii, împrejurare recunoscută și de pârâtul Primarul municipiului I în dispoziția emisă.
Potrivit expertizei topografice efectuată în cauză, suprafața de teren, fostă proprietate a autorilor reclamanților, este în fizic de 495. din care suprafața de 304,66 poate fi restituită în natură, fiind teren liber de construcții și ocupat de spațiu neamenajat.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză, instanța a dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 304,66 p, iar pentru diferența de teren de 190,34 s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri în baza legii speciale.
Primarul Municipiului I, Primăria Municipiului I, prin primar, și au declarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului, Primarul Municipiului I și Primăria Municipiului I susțin că în mod greșit s-a apreciat că moștenitorii notificatorului sunt persoane îndreptățite la restituirea terenului, în suprafață de 495. deși cererea de restituire formulată de defunctul are ca obiect suprafața de 460. teren.
Susțin apelanții că această suprafață de teren excede celei notificate, instanța acordând mai mult decât s-a cerut cu încălcarea articolului 27 din Legea nr. 10/2001.
Pârâții apelanți consideră că soluția este greșită și în ceea ce privește restituirea în natură a terenului în suprafață de 304,66,care este ocupat în totalitate de spațiu neamenajat.
Învederează apelanții că instanța nu a avut în vedere că neamenajarea spațiului poate fi temporară, fiind determinată și de perioada în care s-a efectuat expertiza (luna august, în perioada de vacanță), iar restituirea terenului în natură lipsește definitiv grădinița de posibilitatea de a fi adusă la standardele europene, inclusiv în ceea ce privește suprafața de spațiu necesară desfășurării normale a procesului educativ.
Învederează apelanții că nu s-a avut în vedere nici faptul că exproprierea s-a făcut tocmai în vederea acestui scop - construcția unei grădinițe - și că scopul fost realizat, spațiul fiind afectat acestei investiții nu poate fi considerat ca excedentar.
și critică sentința tribunalului sub aspectul nesuplimentării probelor din care să rezulte situația terenurilor învecinate, în condițiile în care Legea nr. 10/2001 și nr.HG 250/2007 recunoaște posibilitatea de a se acorda teren sau bunuri și servicii în compensare și numai dacă persoanele îndreptățite nu sunt de acord se trece la acordarea de despăgubiri,potrivit legii speciale.
Apreciază apelanții că instanța de fond era obligată să țină cont de ordinea opțiunilor, în sensul restituirii întregului teren în natură sau acordării de teren în compensare, în condițiile în care existau toate elementele ce îi îndreptățeau să creadă că exisa terenul necesar pentru a compensa suprafața lipsă până la întregirea proprietății.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri.
Raportat la motivele de apel formulate de și, Curtea, din oficiu, a solicitat Primăriei Municipiului să precizeze dacă la nivelul municipiului există bunuri și servicii, care pot fi oferite în compensare, conform Legii nr. 10 /2001.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de susținerile părților, de ansamblul materialului probator administrat în cauză și de prevederile legale incidente, Curtea reține că apelurile nu sunt întemeiate.
Prin dispoziția nr. 2316 din 2.08.2006, Primarul Municipiului dispus modificarea dispoziției nr. 3939/16 decembrie 2005 în sensul respingerii cererii de restituire în natură către a imobilului - teren, în suprafață de 460 - din I,- b, motivat de faptul că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren, amplasamentul fostei proprietăți fiind ocupat de Grădinița nr. 18 și de -.
Prin aceeași dispoziție s-a respins cererea notificatorului de acordare de teren în compensare, motivat de faptul că nu există teren disponibil care să poată fi acordat în compensare și s- propus acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru întreaga suprafață de 460. teren.
Expertiza tehnică de cadastru - topografie efectuată la instanța de fond a identificat, în raport de actele de proprietate, de evidențele, schițele și planurile Consiliului Local I, fosta proprietate și din I,- b, ca fiind de 495 teren, și nu de 460
Aceeași expertiză tehnică a stabilit că suprafața de 144,15 din terenul revendicat este ocupată de carosabilul străzii " -" și de blocul de locuințe din zonă; suprafața de 13,11 este ocupată de clădirea grădiniței, cea de 33,08 reprezintă spațiu aferent grădiniței iar suprafața de 304,66 este liberă de construcții, fiind ocupată de spațiu neamenajat și se află în incinta împrejmuită cu gard a grădiniței.
Raportul de expertiză tehnică a fost comunicat părților litigante, iar acestea au achiesat la concluziile expertului tehnic precizând expres, la termenul din 3.11.2008, că nu au obiecțiuni la acesta.
În aceste condiții, Curtea reține că întinderea proprietății și este de 495, astfel cum rezultă din expertiza tehnică, iar instanța de fond s- pronunțat, cu respectarea prevederilor Legii nr. 10/2001, în raport de limitele reale ale proprietății ce s- cerut a fi retrocedată în natură.
În ceea ce privește restituirea în natură a suprafeței de 304,66 teren ce reprezintă spațiu neamenajat, Curtea reține că tribunalul a procedat la corectă aplicare a principiului prevalenței restituirii în natură, consacrat de art. 1 din Legea nr. 10/2001 și ale articolului 1 litera a Capitolul I din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin nr.HG 250/2007.
Potrivit acestui ultim text numai în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte măsuri reparatorii prevăzute de lege, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite, în echivalent de deținător, cu acordul persoanei îndreptățite, sau propunerea de acordare de despăgubiri, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în cazul în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Curtea apreciază că, de la principiul prevalenței restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de statul român există două excepții: restituirea în natură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare.
În prezenta cauză, niciuna dintre aceste două excepții nu sunt incidente, atâta timp cât expertul tehnic a stabilit, fără echivoc, împrejurarea că suprafața de 304,66 teren reprezintă spațiu neamenajat.
Conform art. 11.5 din nr.HG 250/2007 în ipoteza în care lucrările de execuție a noilor lucrări pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parțial terenul, persoana îndreptățită va beneficia de măsura restituirii în natură terenului liber, iar pentru terenul ocupat de construcții noi, precum și pentru terenul afectat servituților legale ori altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale se vor acorda măsuri reparatorii în echivalent.
Articolul 10.3 din nr.HG 250/2007, stabilește că sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a servi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice,piețe pietonale și altele.
Această sintagmă nu are aplicabilitate în cauză, deoarece vizează amenajări de spații verzi din jurul blocurilor, însă suprafața de teren, restituită în natură reprezintă spațiu neamenajat care se află în incinta împrejmuită a grădiniței.
Susținerea Primarului și Primăriei Municipiului I că neamenajarea spațiului ar fi doar temporară nu poate fi primită de instanța de apel, deoarece apelanții nu a produs dovezi în acest sens, contrar art. 1169 Cod civil, iar, pe de altă parte, ei au achiesat la constatările și la concluziile expertizei efectuate la instanța de fond.
Nu poate fi primită nici critica referitoare la lipsirea definitivă a grădiniței de posibilitatea de a fi adusă la standardele europene, inclusiv în ceea ce privește suprafața de spațiu necesară desfășurării normale a procesului educativ, deoarece potrivit articolului 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv, indiferent, în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se afla la data cererii de restituire și libere de orice sarcini.
Mai mult, susținerea privind lipsirea grădiniței de spațiul necesar procesului educativ nu are corespondent în realitate atâta timp cât spațiul nu este amenajat și, drept urmare, nu a fost folosit de grădiniță.
Curtea susține că terenul din litigiu, așa cum au învederat și Primarul și Primăria Municipiului I, a fost expropriat în vederea construcției unei grădinițe și că scopul a fost realizat, dar terenul a fost afectat numai în parte de această investiție, diferența de teren ce reprezintă spațiu neamenajat intrând sub incidența art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanții și, Curtea apreciază că tribunalul a procedat, în mod corect, la respingerea suplimentării probelor cu privire la situația juridică a terenurilor învecinate celui din litigiul dedus prezentei judecăți, care - în opinia apelanților - ar fi putut fi oferite în compensare.
Articolul 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, prevede că primarii sau, după caz, conducătorii entităților investite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, în termen de mult 10 zile calendaristice, calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile disponibile și/sau după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
Astfel, Curtea reține că potrivit articolului 1.7 din nr.HG 250/2007, măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzută la art. 1 alin. 2-3 din lege, permite entității obligate la restituire să ofere persoanei îndreptățite, prin compensare, în echivalent, orice bunuri sau servicii disponibile, pe care le deține și care sunt acceptate de persoana îndreptățită. În acest sens, entitatea investită cu soluționarea cererii de restituire poate propune persoanei îndreptățite, ca măsură reparatorie alternativă, acordarea de bunuri, terenuri, construcții aflate pe alte amplasamente sau bunuri mobile aflate în circuitul civil, care sunt deținute de aceasta.
Din interpretarea acestor texte, Curtea reține că nu orice bun, care ar fi identificat de persoanele îndreptățite, poate fi oferit în compensare, ci numai acele bunuri (terenuri, construcții, bunuri mobile) care sunt deținute de entitatea investită cu soluționarea notificării și care sunt apreciate de aceasta ca fiind disponibilă, fiind incluse în tabelul prevăzut de articolul 1 alineatul 5 din Legea nr. 10/2001.
În prezenta cauză, prin adresa nr. 45539/18 mai 2009 (fila 26 dosar apel) Primarul Municipiului Iaî nvederat instanței că Municipiul nu are în proprietate bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare pentru imobilele care fac obiectul Legii nr. 10/2001 și care nu pot fi restituite în natură.
Raportat la această adresă, Curtea reține că instanța de fond a procedat la o corectă aplicare prevederilor articolului 1 litera a Capitolul I și a articolului 9.3 Capitolul II din nr.HG 250/2007 apreciind că măsura compensării cu alte bunuri și servicii nu este posibilă și acordând măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru diferența de teren ce nu putut fi restituită în natură.
Față de cele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se vor respinge apelurile declarate de Primarul și Primăria Municipiului I și de și - și se va păstra sentința tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile declarate de Primăria Municipiului I, prin primar, de Primarul Municipiului I, de - și de împotriva sentinței civile nr. 1801 din 10.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi - 26.06.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
- - - -
Cu opinie separată a judecătorului - - - în sensul admiterii apelului, schimbării în parte a hotărârii și respingerea contestației, reclamanții fiind îndreptăți numai la măsuri reparatorii, despăgubiri.
GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
26.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
OPINIE SEPARATĂ
Opinia separată este în sensul admiterii apelului declarat de Primarul Municipiului I, a schimbării în parte a sentinței pronunțate de Tribunalul Iași, în sensul respingerii contestației formulate de reclamanți împotriva dispoziției nr. 2316/2.08.2006 pentru următoarele considerente:
Cu probele administrate în cauză este făcută dovada că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru fosta proprietate a autorilor lor, și, imobil situat în Municipiul I- B, preluat de stat prin expropriere prin Decretul nr. 669/1962.
Restituirea în natură nu este posibilă, lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional terenul în totalitate, reclamanții fiind îndreptățiți numai la despăgubiri.
Expertiza tehnică efectuată în faza judecății în primă instanță identifică imobilul în prezent amplasat în - ( 72-78 dosar fond) în suprafață de 495 din care:
- aparține domeniului public ocupată de clădirea grădiniței nr. 18 și spațiul aferent acesteia (strict necesar accesului pentru lucrări de întreținere din care clădire, zona (4,5,6,21) de 13,21 și 33,08 aferenți (7,8,9, 6, 5,4);
- suprafața de 304,66 teren liber de construcții ocupat de spațiu neamenajat, aflat în incinta împrejmuită cu gard a Grădiniței nr. 18 din Cartierul I, (zona 7,8,9,10,11,12);
- zona în suprafață de 144,15 aparține domeniului public (punctele 11, 12, 13, 14, 15, 16) fiind ocupată de carosabilul străzii - și blocul de locuințe din zonă.
Imobilul fiind expropriat, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 și la situația de fapt stabilită alin. 4 care prevede:
"În cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea funcțional întregul teren afectat măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil".
În speță lucrările pentru care s-a dispus exproprierea sunt executate integral în ansamblul Cartierul, fiind edificată Grădinița nr. 18 blocuri de locuințe și amenajări de utilitate publică.
Punctul de vedere exprimat de expertul tehnic cu privire la suprafața de teren neafectată de construcții ce ar putea fi restituit în natură, nu poate fi însușit de instanță. Construcția edificată are destinația de grădiniță, în incinta împrejmuită a acesteia sunt delimitați cei 304,66 fiind determinată suprafața construită clădirea 13,21 și pentru lucrări de întreținere a construcției 33,08
Instanța de prim grad a aplicat greșit legea, reținând că este posibilă restituirea în natură pentru 304,66 teren aflat în incinta grădiniței, cu destinația de spațiu și necesar bunei funcționări a unității de învățământ.
Se are în vedere că terenul constituie un tot inseparabil al construcției și nu pot fi create porțiuni libere, în incinta grădiniței cuprinsă în planul urbanistic al municipiului.
B funcționare a grădiniței necesită nu numai spațiul pentru executarea lucrărilor de întreținere a construcției localului, ci și suprafețele ce constituie spațiul, cele necesare procesului educativ, locul de joacă pentru copii, ce răspund unei necesități firești.
Faptul că spațiul "nu este amenajat" că nu sunt construcții în incinta grădiniței altele decât în care se desfășoară procesul de învățământ, nu impune restituirea în natură.
Se reține ca determinantă executarea lucrărilor pentru care s-a dispus exproprierea, zona în acord cu prevederile Legii nr. 213/1998 aparține domeniului public de interes local, este cuprinsă în planul urbanistic al orașului - exproprierea s-a dispus pentru sistematizarea municipiului fiind necesară bunei funcționări a grădiniței.
JUDECATOR
- - -
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Valeria Cormanencu Stanciu
