Speta Legea 10/2001. Decizia 127/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 127
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de contestatorii și, ambii domiciliați în P,-, Cod poștal -, Județ P și de intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în P,--4, cod poștal -, județ P împotriva sentinței civile nr. 1287 pronunțată la 10 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova.
scutite de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-contestatori și asistați de avocat din Baroul Prahova și apelanta-intimată Primăria municipiului P prin consilier juridic.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic, având cuvântul, arată că are obiecțiuni la raportul de expertiză, întrucât expertul nu a stabilit regimul juridic al terenului și solicită refacerea lucrării, precizând că terenul nu este în evidențele primăriei.
Avocat, având cuvântul, arată că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză topo-completare și solicită respingerea obiecțiunilor formulate de apelanta-intimată, întrucât expertul a răspuns la toate obiectivele stabilite de instanță.
Curtea, respinge obiecțiunile formulate de apelanta-intimată la raportul de expertiză topo-completare, obiecțiuni care reprezintă, de fapt, un nou obiectiv, respectiv stabilirea regimului juridic al terenului, având în vedere că nu expertul stabilește regimul juridic al terenului, ci apelanta-intimată trebuia să depună la dosar acte din care să rezulte că terenul nu se află în proprietatea sa.
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea, ia act că nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru apelanții-contestatori și, solicită admiterea apelului formulat de
aceștia și modificarea în parte a deciziei, în sensul de a se restitui în natură suprafața de teren de 1457 mp, compusă din suprafețele de teren de 125 mp, 533 mp, 467 mp și 322 mp.
Mai arată că în raportul de expertiză se menționează că suprafața de 533 mp reprezintă parcarea din incinta Apele Române, dar această instituție are garaje proprii, iar expertul a lăsat o suprafață de teren pentru a se ajunge la acestea.
Cu privire la apelul formulat de intimata Primăria municipiului P, solicită să fie respins ca nefondat, întrucât nu este necesar să se modifice hotărârea pentru a se stabili modalitatea de acordare a despăgubirilor pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, urmând doar să se aplice dispozițiile noii legi.
Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanta-intimată Primăria municipiului P, solicită să se admită apelul formulat de aceasta și să se modifice sentința, în sensul de a se respinge acțiunea ca neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, contestatorii nu au făcut dovada preluării abuzive a terenului, iar pe de altă parte terenul nu se află în patrimoniul primăriei.
Mai arată că primăria a fost obligată să acorde contestatorilor despăgubiri pentru suprafața de teren de 4.528 mp, deși, potrivit Legii nr.247/2005, aceste despăgubiri se stabilesc de Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
Referitor la apelul formulat de contestatori, solicită să fie respins ca nefondat, întrucât nu există teren liber pentru a fi restituit în natură. Terenul solicitat de contestatori este afectat de utilități publice, respectiv: canalizări, rețele de apă și gaze, un punct de transformare curent electric, parcarea Apelor Române.
CURTEA:
Asupra apelurilor civile de față:
Prin contestația înregistrată sub nr. 5145/2006 la ribunalul Prahova, contestatorii, și au solicitat, în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului P, anularea Deciziei nr. 2387/19.04.2006, prin care s- respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 și obligarea intimatei la restituirea, în natură, terenului în suprafață de 4460 mp, situat în P, str. -. -. -, nr.304-306, iar pentru suprafața ocupată de construcții, acordarea de despăgubiri prin echivalent bănesc.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că prin notificările nr.261 și nr. 264 din 6 august 2001 aceștia și autorul lor au solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură terenului situat în P, str. -. -. -, nr.304-306 în suprafață de 4460 mp, dobândit în baza unui act de partaj voluntar și preluat abuziv de către fostul Consiliu Popular al orașului în perioada anilor 1960-1970.
Au mai susținut contestatorii că pe teren se află în prezent construcții aparținând Companiei Naționale "Apele Române"- P, Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, fiind afectat și de unele servituți.
În dovedirea contestației, contestatorii au solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză topografică care, pe baza actelor depuse, să identifice și să poziționeze pe schița de plan terenul situat în P, str. -. -. -, nr.304-306, să precizeze dacă este afectat de utilități, dacă există porțiuni libere ce pot fi restituite și dacă acesta face parte din domeniul public sau privat al statului.
La termenul de judecată din 21 iunie 2006 contestatorii, prin avocat, au arătat că decedat la 4.05.2002, precizând că aceasta nu mai are alți moștenitori.
În cauză, s- efectuat expertiză topografica de către expert .
Prin sentința civilă nr. 1287 pronunțată la 10 octombrie 2007, Tribunalul Prahovaa admis contestația, a anulat dispoziția nr. 2387/19.04.2006 emisă de Primarul municipiului P și a obligat intimata să acorde acestora măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri, pentru suprafața de teren de 4.528 mp, situată în P, str. -. -. -, nr.304-306, județul P, ce aparținut autorului acestora, identificat conform raportului de expertiză topo întocmit de ing..
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr. 2387/19.04.2006 emisă de Primarul municipiului s-a respins atât notificarea contestatorilor, cât și autorului acestora -decedat ulterior, prin care solicitaseră restituirea în natură și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul situat în P, str. -. -. -, nr. 304-306, apreciindu-se că nu sunt îndeplinite prevederile art.2 din Legea nr. 10/2001, notificatorii nedepunând la dosar acte care să ateste preluarea abuzivă în proprietatea statului imobilului revendicat.
S-a mai arătat că prin dispoziția de respingere notificării nu se contestă calitatea de persoane îndreptățite contestatorilor și nici cea de proprietari terenului solicitat le fi retrocedat, ci numai faptul că nu au depus acte spre dovedi preluarea abuzivă acestuia.
Instanța de fond a mai arătat că prin raportul de expertiză topografică întocmit pe baza actelor depuse de contestatori (actul de partaj voluntar din 3.06.1942,cartea de judecată civila nr. 547/1928 și schița de plan nr. 592/1928) s- identificat terenul ca fiind situat în intravilanul municipiului P, str. - nr. 304-306, având suprafața reală de 4.528 mp, fiind delimitat prin punctele și afectat de utilități publice (canalizări, alimentare cu energie electrică, apă, gaze).
De asemenea, s-a reținut că tot prin expertiză se stabilește că terenul nu poate fi restituit în natură deoarece pe acesta sunt construcții aparținând Direcției Apele Române - B, I, sistem de gospodărire apelor P, parcări auto, alei pietonale, spații verzi și construcția blocului nr. 129 E- 130
Având în vedere că prin depozițiile martorilor audiați, cât și prin raportul de expertiză, s- făcut dovada că terenul solicitat de contestatori fost preluat de stat în perioada anilor 1960-1970 și că pentru terenurile preluate în mod abuziv persoanele îndreptățite pot obține măsuri reparatorii prin echivalent
conform art.10 alin.2 și art.24 din Legea nr. 10/2001 republicată, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.24 alin.31din Legea nr. 10/2001, a admis contestația, anulat dispoziția nr. 2387/19.04.2006 emisă de Primarul municipiului P și a obligat intimata să acorde contestatorilor măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri pentru suprafața de 4.528 mp, urmând ca valoarea despăgubirilor să fie stabilită pe calea procedurii prevăzută de art.5 din Legea nr. 10/2001, introdus prin Legea nr. 247/2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât contestatorii și, cât și intimata Primăria municipiului
Intimata Primăria municipiulapreciază că, prin sentința atacată, instanța excede cadrului legal, ignorând una din atribuțiile principale ale Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv stabilirea cuantumului final al măsurilor reparatorii.
Consideră intimata că, în lumina modificărilor aduse de Legea nr. 247/2005, instanța avea datoria să dispună obligarea Primăriei municipiului P să trimită dosarul către această comisie, cu propunerea de acordare de despăgubiri.
Susține intimata că prin Dispoziția nr. 2387/19.04.2006, au fost respinse notificările contestatorilor, deoarece la dosar nu au fost depuse acte care să ateste preluarea abuzivă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, intimata consideră că în mod greșit s-au acordat măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 4.528 mp, identificat prin raportul de expertiză, fără a se face dovada preluării abuzive a terenurilor solicitate, atât timp cât nu există un act de preluare pe numele contestatorilor.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii, iar pe fond, să se respingă acțiunea ca neîntemeiată.
Contestatorii șiau arătat în cererea de apel că situația nu a fost corect reținută de instanța de fond, iar probele administrate nu au fost interpretate corect, întrucât Tribunalul Prahova avea obligația sa restituie, în natură, în măsura în care acest lucru era posibil, măcar parțial suprafața de teren pe care nu existau construcții.
Susțin contestatorii că regula generală instituită de legea reparatorie în cuprinsul art. 1 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001, republicată, este aceea a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv și numai subsecvent, dacă această măsură nu este posibilă, repararea se va realiza prin echivalent.
În speță, arată contestatorii, a fost efectuată o expertiză topografie-cadastru de către expert care, în schița de plan, deși concluzionează că terenul este afectat de utilități publice, canalizări, alimentare cu energie electrică, apă, gaze, pe schița de plan nu le menționează în niciun fel. Aceste utilități nu sunt trasate pe schița de plan întrucât ele nu există.
De asemenea, contestatorii arată că la obiectivul "dacă există teren liber ce poate fi restituit în natură", expertul arată că nu se poate restitui în natură deoarece terenul este afectat de construcția Direcției Apelor Române, parcări autoturisme, alei pietonale, spații verzi și construcția blocului 129 E și 130 Verificând schița de plan, se poate observa, însă, că imobilul construcție aparținând Direcției Apelor
Române este situat pe a 20-a parte din terenul revendicat, în condițiile în care de la stradă și până la intrarea în clădire există spațiu.
Apreciază contestatorii că în mod greșit instanța de fond a reținut că este vorba de o parcare amenajată în sensul legii, întrucât la aceste parcări nu au acces locuitorii orașului P, neavând un caracter amenajat și mai ales public și nici nu există posibilitatea perceperii unei taxe de parcare, ce se solicită, de regulă, în parcările amenajate.
Au arătat contestatorii că nu au fost convocați la efectuarea expertizei, iar chitanțele poștale depuse de expert sunt formale, întrucât nu au primit convocarea decât ulterior efectuării expertizei, respectiv la 20.07.2007, astfel că, din acest punct de vedere, expertiza este lovită de nulitate.
Se solicită, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, completarea raportului de expertiză sau, în subsidiar, efectuarea unei noi expertize care să precizeze traseul pretinselor utilități publice, canalizare, rețea de energie electrică, gaze, etc. să identifice aleile pietonale, spațiile verzi, iar în ceea ce privește parcările auto, să se menționeze dacă acestea sunt trecute în planul urbanistic general sau în planul urbanistic zonal.
Susțin contestatorii că, în lipsa acestor precizări, partea de teren neocupată și neafectată de servituți legale sau de amenajări de utilitate publică, poate fi restituită în natură, potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, restul putând fi reparat prin echivalent, sub formă de despăgubiri.
Instanța, având în vedere susținerile apelanților-contestatori precum și necesitatea completării obiectivelor expertizei efectuată de către prima instanță, a dispus în baza art. 295 alin. 2.pr.civilă, efectuarea unei noi expertize, ce a fost depusă la dosarul cauzei și refăcută (urmare a admiterii obiecțiunilor părților) de către ing..
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel constată că ambele apeluri sunt fondate, în limita considerentelor ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește apelul intimatei Primărie Municipiului, se apreciază că este fondat numaiprimul motiv de apel, cel referitor la greșita modalitate de acordare a despăgubirilor, aleasă de către instanța de fond prin obligarea în mod direct la plata acestora de către intimată.
În acest sens, reținem că, potrivit Legii nr. 247/2005, despăgubirile aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001, se acordă sub forma de titlurilor de despăgubire, care reprezintă certificate emise de Cancelaria Primului-Ministru, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Această comisie constituită în baza Legii nr. 247/2005, are ca principală atribuție, potrivit art. 13 alin. 1, analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit acestei legi.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor dispune, potrivit art. 13 alin. 1, lit. a, emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire.
Potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 247/2005, dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, care, după verificarea dosarelor, va transmite evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Ca atare, Titlul VII din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, instituie o procedură specială de acordare a măsurilor reparatorii sub formă de despăgubiri, sarcina plății acestora neaparținând unității deținătoare, ci instituțiilor sus-arătate.
Pe cale de consecință, ca urmare a admiterii apelului, în baza art. 296 pr.civilă, va fi schimbată în parte sentința instanței de fond, în sensul de a se constata că măsurile reparatorii stabilite pentru suprafața ce nu poate fi restituită în natură, să fie acordate în modalitatea mai sus arătată.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel al Primăriei,referitor la lipsa dovezii de preluare abuzivă, se constată că acesta este nefondat.
În acest sens, reținem că, din raportul de expertiză întocmit în cauză, a rezultat că autorii contestatorilor au avut în proprietate o suprafață de 4806 mp- conturul din raportul de expertiză și schița de plan anexă (filele 103-104), conform Cărții de Judecată nr. 547/1928 și Actului de partaj voluntar din 31.05.1942, din care au înstrăinat suprafața de 279 mp, rămânând o suprafață totală revendicată de 4.528 mp-conturul din același de expertiză, ce a fost solicitată prin notificările nr. 264/2001 și nr. 261/2001.
Conform declarațiilor martorilor audiați de către instanța de fond, rezultă că acest teren a fost preluat în mod abuziv în perioada anilor 1960, fără a fi acordate despăgubiri, astfel cum reiese din declarația pe proprie răspundere a contestatorilor, autentificată sub nr. 605/11.03.2003 la Biroul Notarului Public și (fila 23 dosar fond).
Potrivit adresei nr. 15898/3.01.2007 (fila 52) emisă de Primăria Municipiului P rezultă că la nivelul acestei instituții nu au fost identificate documente din care să reiasă situația juridică a imobilului litigios, deși raportul de expertiză întocmit în fața instanței de fond, dar și de apel, a reliefat faptul că în prezent elface parte din domeniul privat al statului(relații culese de expert de la "Direcția Apelor Române B-I -Sistem de Gospodărire a Apelor P") și pe el sunt identificate construcții noi, cum ar fi Direcția Apelor Române și blocurile nr. 129 și 130
Făcându-se dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, precum și a faptului că acesta se află în prezent în domeniul privat al Primăriei municipiului P, în aplicarea dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 10/2001, modificată, instanța va prezuma că imobilul se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. i din Legea nr. 10/2001, fiind preluat în mod abuziv de către stat, fără un titlu valabil, caz în care dovada existenței și prezentarea actului nu este necesară și nici posibilă.
În ceea ce privește apelul declarat de contestatorise apreciază că acesta este fondat atât sub aspectul modalității de întocmire a raportului de expertiză, cât și asupra problemelor ce antamează fondul cauzei.
În acest sens, lipsa detalierii suprafețelor ce sunt ocupate de construcții noi sau afectate de utilități și acelor libere în înțelesul legii speciale de reparație, a fost acoperită prin efectuarea unei noi expertize în fața instanței de apel, dispusă potrivit dispozițiilor art. 295 alin. 2 pr.civilă, astfel încât, instanța va putea verifica în deplină cunoștință de cauză aplicabilitatea dispozițiilor art. 9 și 10 din Legea nr. 10/2001.
Conform raportului de expertiză întocmit de ing. rezultă că nu toată suprafața ce a aparținut contestatorului este ocupată în prezent de construcții noi sau de utilități, acesta indicând o suprafață totală de 1.457 mp care este liberă în înțelesul Legii nr. 10/2001.
Din această suprafață, reținem că cea de 467 mp este în afara incintei Direcției Județene Apele Române, liberă de construcții și neafectată de utilități, restul terenului de 332 mp, 125 mp teren nefolosit și 533 mp parcare, fiind în incinta acestei instituții.
Raportat la această situație de fapt, se observă că regula generală instituită de legea reparatorie în cuprinsul art. 1 alin. 1 și art. 7 din Legea nr. 10/2001, republicată, este aceea a restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv și numai subsecvent, dacă această măsură nu este posibilă, repararea se va realiza prin echivalent.
Desigur că restituirea în natură a unui imobil preluat abuziv, care intră sun incidența Legii nr. 10/2001, republicată, se dispune în situația în care bunul este liber.
Prin sintagma "imobile libere" se înțelege imobilele care nu au ieșit efectiv din patrimoniul unității deținătoare anterior intrării în vigoare a legii reparatorii, respectiv imobilele terenuri neocupate de construcții edificate ulterior preluării bunului în proprietatea statului ori cele pe care s-au ridicat construcții neautorizate după data de 1 ianuarie 1990.
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt imobile libere în sensul legii, partea de teren neocupată după demolarea construcției preluată abuziv de stat și după edificarea de noi construcții, neafectate de servituții legale sau amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.
Sunt considerate terenuri afectate de amenajări de utilitate publică, acele terenuri pe care se află astăzi trotuare, alei, parcări amenajate, spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale ori afectate de amenajări subterane, cum ar fi dotările tehnico-utilitare subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare etc.(pct. 10.3 din Normele Metodologice).
Nu se poate considera că spațiile reprezentând alee betonată- identificată prin punctele a,b,c,d,e,f,h,a și parcare -T,h,g,f,m,n,p,S,T sunt terenuri afectate de utilitate publică, câtă vreme, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, betonată nu figurează în evidența străzilor din orașul P, iar parcarea nu este publică, ci un loc privat din incinta unei instituții, neafectată publicului larg, neamenajată în sensul legii și fără a figura în -ul localității.
De asemenea, acest spațiu nu poate fi considerat ca aferent construcției Direcției Apelor Române, câtă vreme acestei clădiri i-a fost alocat un spațiu suficient de către expert pentru buna exploatare a imobilului, simpla îngrădire a unui teren excedentar neputând duce la concluzia că acesta este aferent clădirii noi.
Ca atare, pentru suprafețele sus-menționate, dând prioritate principiului restituirii în natură, instituit de art. 9 din Legea nr. 10/2001 și făcând aplicarea dispozițiilor art. 10 din aceeași lege, instanța va dispune restituirea în natură a acestora.
Observând nelegalitatea sentinței de fond, care în mod greșit a apreciat că nu se poate restitui în natură nicio suprafață de teren, fără observa că, în speță, există terenuri libere restituibile, Curtea de Apel va admite apelul contestatorilor și în baza art. 296.pr.civilă va schimba în parte hotărârea, în sensul celor de mai sus.
Vor fi menținute dispozițiile tribunalului cu privire la acordarea de măsuri reparatorii pentru restul suprafeței de 3.071 mp, care vor fi acordate, însă, potrivit procedurii speciale instituită de Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, astfel cum s-a arătat mai sus.
În ceea ce privește această suprafață, se constată că sunt incidente dispozițiile art. 10 din lege, în sensul că pe aceasta au fost edificate construcții noi-Direcția Apelor și blocurile nr. 129 E, 129 A4,B, 130 și sunt afectate de utilități, astfel cum acestea sunt definite de art. 10. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, spații verzi, trotuare, conductă de gaze subterană, punct trafo și trotuare.
Făcând aplicarea principiului disponibilității părților, principiu ce guvernează procesul civil și văzând și dispozițiile art. 274.pr.civilă, se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de contestatorii și, ambii domiciliați în P,-, Cod poștal -, Județ P și de intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în P,--4, cod poștal -, județ P împotriva sentinței civile nr. 1287 pronunțată la 10 octombrie 2007 de Tribunalul Prahova.
Schimbă în parte sentința în sensul că se constată dreptul contestatorilor de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, sub forma restituirii în natură a suprafeței de 1.457 mp, compusă din: =467 mp, =125 mp, S () =533 mp și S () =322 mp, identificate conform raportului de expertiza întocmit de expert (răspuns la obiecțiuni fila 103-107).
Măsurile reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru restul suprafeței de 3.071 mp urmează a fi acordate conform Titlului VII din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
fiind în concediu de odihnă
se semnează de
Președintele instanței,
Grefier,
- -
Red.
Tehnored. PJ
5 ex/7.07.2009
f- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Eliza Marin
