Speta Legea 10/2001. Decizia 130/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 130/A/2008 | |
Ședința publică 12 mai 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici | - - |
JUDECĂTORI: Silvia Nicorici, Anca Adriana Pop | - - - - |
GREFIER: | - - |
S-au luat spre examinare apelurile declarate de reclamantul, de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și de intervenienta ASOCIAȚIA DE LOCATARI din- C-N, împotrivasentinței civile nr. 681 din 17 octombrie 2007pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, având ca obiect plângere împotriva Dispoziției Primarului, emisă în baza Legii nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de5 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.681/10.2007 pronunțată în Dosar nr- al județului C-N, s-a admis în parte plângerea reclamantului împotriva pârâtului Primarul municipiului C-N, anulându-se Dispoziția nr. 41162/2.XII.2006 emisă de pârât în baza Legii nr.10/2001, s-a restituit în natură reclamantului cota de 3/8 parte din imobilul înscris în CF 6940 C top 115, transcris în CF - top 115/1 și CF 124.186 C top 115/1/I - 115/1/XXX - construcții, dispunându-se intabularea dreptului de proprietate al reclamantului, asupra cotei sus menționate din aceste imobile.
Prin aceeași sentință, pârâtul a fost obligat să emită Dispozițiile privind măsuri reperatorii prin echivalent, pentru cota de parte din terenul în suprafață de 422. înscris în CF 6.940 C top 115/2, respingându-se cererea de intervenție în interes propriu și accesorie, formulată de Asociația de Locatari C-N-, urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a intervenientei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut în esență că prin Decizia civ. nr. 277/A /15.2003 a Curții de Apel București, reclamantul a obținut pe calea dreptului comun cota de parte din, ceea ce reprezintă 1/8 parte, din întregul imobil situat în C-N-, înscris inițial în CF 6940 C top 115, constatându-se că defunctul a avut în proprietate cota de parte din acest imobil, s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF, s-a constatat că moștenitorii defunctului sunt, și, reclamantul fiind succesorul acesteia din urmă.
Notificarea reclamantului pentru cele două cote solicitate de câte din parte din imobilul în discuție, reprezentând parte din întregul imobil, a fost respinsă prin Dispoziția Primarului nr. 41162/2.XII.2006, considerându-se că cererea acestuia a fost soluționată prin Decizia nr.277/2003 a Curții de Apel București.
Instanța apreciind că reclamantul este îndreptățit la restituirea cotei de 3/8 parte din întregul imobil, adică a cotelor celorlalți succesori care nu au formulat notificări, a dispus restituirea acesteia în natură conform dispozitivului, apreciind că pentru suprafața de 422. teren, reprezentând curte interioară ce deservește întreaga construcție cu 30 de apartamente, i se cuvin măsuri reparatorii în echivalent.
Cererea de intervenție în interes propriu și accesorie, formulată de Asociația de Locatari, a fost respinsă pe lipsa calității procesuale pasive. Raportat la disp. Legii nr.114/1996 și Regulamentul Asociației de Proprietari, s-a concluzionat că domeniul de aplicare al Legii 10/2001, se referă la proprietari, astfel că alte persoane chiar interesate, nu pot interveni în litigiul ce poartă asupra restituirii proprietății.
Împotriva acestei sentințe rezumate mai sus, reclamantul a declarat apel în Termenul legal, solicitând modificarea ei parțială, în sensul admiterii în întregime a plângerii și restituirea în natură și a cotei de parte din terenul de 422. cu destinația de curte, înscris în CF 6940 top. 115/2.
În motivare reclamantul arată că întrucât este singura persoană care a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, beneficiază de disp. art.4 alin.4 din acest act normativ. Fiind singurul dintre moștenitorii proprietarului tabular, care a urmat procedura administrativă, este îndreptățit la întreaga cotă a antecesorului său, iar prin decizia civilă nr. 277/A/2003 a Curții de Apel București, nu s-a dispus în nici un fel asupra imobilului cu destinația de curte, având nr. top. 115/2.
Prin urmare consideră că soluția primei instanțe este nelegală, încălcându-se disp. art. 9 și 21 din Legea nr.10/2001, precum și principiile proprietății pe cote părți, curtea în discuție putând fi deținută de reclamant în coproprietate cu Statul Român, fără a limita prin aceasta drepturile proprietarilor de apartamente.
La rândul său pârâtul Primarul municipiului C-N a atacat cu apel aceeași sentință, cu motivarea că plângerea reclamantului este lipsită de obiect, întrucât prin Decizia Curții de Apel București nr. 277/2003 s-a soluționat favorabil cererea reclamantului de restituire în natură a cotei cuvenite din imobil în litigiu.
Pe fondul cauzei, consideră că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea Statului Român anterior anului 1945, fiind confiscat în anii 1940 de către organele fiscale ale statului, iar numitul a fost expulzat în anii 1941.
apoi dispozițiile art. 17 din Decretul Lege nr.115/1938, consideră că drepturile reale imobiliare nu se puteau strămuta decât dacă s-a efectuat intabularea și numai în caz de succesiune, accesiune, vânzare silită și expropriere, dobândirea proprietății opera, conform art. 28 din același Decret, independent de înscrierea la cartea funciară.
În final pârâtul consideră că în mod eronat i s-a restituit în natură reclamantului, cota de 3/8 parte din întregul imobil, întrucât nu beneficiază de disp. art. 4 alin. 4 din Legea 10/2001, respectiv de cota de 3/8 parte aparținând celorlalți succesori după, adică, și fiecare în cote de câte 1/8 parte, reclamantul nefiind moștenitorul acestora.
Apel împotriva aceleiași sentințe, a declarat și intervenienta Asociația de Locatari din C-N-, invocând interesul chiriașilor statului, de a interveni în interesul acestuia din urmă, că nu mai era proprietar al imobilului în litigiu din anii 1941, fiind preluat de organele fiscale, statul s-a naționalizat pe el însuși.
Prin întâmpinare reclamantul a invocat excepția lipsei capacității de folosință a intervenientului.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de toți apelanții, reține următoarele:
Prin Decizia civ.nr.277/15.2003 pronunțată în Dosarul nr.2.533/2002 al Curții de Apel București - Secția a III a civilă, s-a admis acțiunea reclamantului, intentată pe calea dreptului comun, constatându-se că defunctul a avut în proprietate cota de din imobilul înscris în CF 6940 C top 115, s-a dispus rectificarea intabulărilor de sub B 7-8 ( operate în favoarea Statului Român și folosința Sfatului Popular al orașului C ) și restabilirea situației anterioare de CF privind pe defunctul.
Totodată, constatându-se că moștenitori ai defunctului sunt, și, fiecare cu câte o cotă de din parte din imobilul în litigiu, iar unicul moștenitor al defunctei este reclamantul, s-a dispus intabularea dreptului de proprietate al defunctei, de din cota de parte, din imobilul înscris în CF 6.940 top.115, CF 124.185 C top. 115/1 și CF 124.186 C top. 115/1, în favoarea reclamantului.( filele 15-17, 35-37, 47-49, 195-197, 216-218 dosar fond ).
Rezultă așadar din dispozitivul Deciziei menționate, reiterat mai sus, că enumerându-se cele trei cărți funciare în care se regăsește în prezent imobilul în litigiu, ulterior dezmembrării acestuia din anii 1997, respectiv CF 6.940, CF colectivă 124.185 și Cf individuală 124.186, înseamnă neîndoielnic că pe dreptul comun, reclamantul a dobândit deja cota de 1/8 parte din întregul imobil, ( din parte din întregul imobil, reprezintă 1/8 parte ) inclusiv din suprafața de 422. cu destinația de curte, reînscrisă după dezmembrarea parcelei inițiale cu nr. top. 115, sub A + 2 în CF 6940 C-N top 115/2.
Împrejurarea că instanța care a pronunțat Decizia nr. 277 /2003, respectiv Curtea de Apel București, a trecut din eroare la CF 6.940, topograficul inițial 115 și nu 115/2, reînscris sub A + 2, urmare a dezmembrării, iar la CF individuală nr. 124.186 trecut top. 115/1, în loc de topograficele 115/1/I - 115/1/XXX ce evidențiază cele 30 de apartamente existente în clădire, nu înseamnă că acea instanță nu s-a pronunțat asupra întregului imobil, inclusiv asupra curții de 422. evidențiată în Cf 6.940.
materiale comise de instanță, fiind susceptibile a fi îndreptate oricând în condițiile art. 281 Cod.pr.civ. nu este cazul ca în prezenta pricină să se mai acorde încă o dată cota de 1/8 parte din curtea evidențiată în CF 6.940 C-N, solicitată pe dreptul comun și acordată reclamantului prin Decizia amintită, în calitate de moștenitor al defunctei.
Referitor la cota de proprietate cuvenită reclamantului în baza Legii nr. 10/2001, reclamantul atât în faza administrativă, cât și în cea judecătorească, s-a prevalat în permanență de Certificatul de moștenitor nr. S 166 /16.VII.1958, eliberat de fostul notariat de Stat al Orașului
Prin acest certificat de moștenitor, s-a dezbătut succesiunea proprietarului tabular decedat în 25. VII. 1946, inițiată în 30.XI.1946 și finalizată în 16.VII.1958, prin partajul voluntar intervenit între cei 5 succesori ai defunctului. Conform voinței succesorilor, cota defunctului de parte din imobilul în litigiu, înscris în CF 6.940 C top 115, constând în casă și teren în suprafața de 1.207. a revenit în părți egale de câte parte fiecare, fraților defunctului, și, iar soției supraviețuitoare, i-a revenit imobilul din-. (filele 29, 97, 101, 116, 174, 214, 230, 234 dosar fond ).
Acest certificat de moștenitor, prin care s-a consfințit partajul voluntar intervenit între succesori, și-a produs efectele juristice, în sensul că în baza lui, soția supraviețuitoare s-a intabulat singură, exclusiv asupra imobilului situat în C-N-, înscris în CF 4.338 top 1188, atribuit ca urmare a partajului voluntar. La rândul lor cei patru frați enumerați anterior, în virtutea aceluiași partaj voluntar cuprins în certificatul de moștenitor, au devenit proprietari cu efect retroactiv, până în anii 1946, asupra imobilului în litigiu, în cote de câte 1/8 parte fiecare, în temeiul art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Ca atare, cei patru frați ai proprietarului tabular menționat, și, chiar și fără intabulare la CF, în virtutea disp. art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, au dobândit la acea vreme prin moștenire, proprietatea asupra cotei de parte din întregul imobil în litigiu, în părți egale de câte parte fiecare.
Aceasta a și fost considerentul pentru care reclamantul, prin Notificarea înregistrată sub nr. 391/20.VII.2001 la executorul judecătoresc, a cerut cota de din cota de parte din imobilul în litigiu, (adică 1/8 din întreg ), în calitatea sa de unic moștenitor după defuncta sa mamă, precum și aceeași cotă, în calitatea lui de moștenitor acceptant ( prin formularea notificării ) după unchiul său.( filele 45, 46, 212, dosar fond ).
În finalul notificării formulate de reclamant în temeiul Legii 10/2001, aceasta precizează în mod expres, că ambii defuncți au moștenit această cotă în baza Certificatului de moștenitor nr. S 166/16.VII.1958 și că în total reclamantul este îndreptățit la cota de din întreg imobilul ( 1/8 + 1/8 = 2/8 parte, iar prin simplificarea fracției, devine parte din întreg imobilul).
Mai mult, chiar și după modificarea Legii 10/2001, urmare a adoptării Legii 247/19.VII.2005, prin care s-a introdus aliniatul 4 la art. 4, de care se prevalează reclamantul, acesta prin scriptele înregistrate la Primăria municipiului C N în data de 14.2005 și respectiv 8.XI.2005, ce reprezintă o precizare a notificării inițiale, acesta pretinde în mod constat aceleași cote după mama și unchiul său, de câte din parte din întregul imobil, ceea ce reprezintă însumate 2/8 parte, echivalând cu parte din întregul imobil, precizând că verișorii lui Augusta și sunt moștenitorii defuncților și respectiv.( filele 128, 204-205 dosar fond).
Rezultă așadar din înscrisurile depuse la dosarul de fond, filele indicate mai sus, că reclamantul nu a solicitat nicicând prin vreo notificare, cota de proprietate a proprietarului tabular de parte din întregul imobil, ori cotele de proprietate ale celorlalți doi frații ai defunctului, și, transmise acestora prin moștenire.
Abia prin scriptul înregistrat în data de 23.IV.2007, direct în instanța de judecată, reclamantul solicită a-i fi restituite în natură toate cele 4 cote de proprietate de câte 1/8 parte din întregul imobil, ce consideră că i se cuvin după, și, învederând instanței că fiindu-i restituită cota acesteia din urmă de 1/8 parte din întreg imobilul în discuție, prin Decizia civ. nr. 277/2003 a Curții de Apel București, mai este îndreptățit la cota de 3/8 parte din același imobil.( filele 210-211 dosr fond).
În acest context, reclamantul neurmând procedura administrativă prealabilă și obligatorie, în privința cotelor de proprietate de câte 1/8 parte, aparținând mătușilor și, totalitând 2/8 parte din întregul imobil, apare cu evidență faptul că nu-i pot fi atribuite reclamantului aceste cote, în privința cărora operează sancțiunea decăderii instituită de art. 22 alin. 5 din Legea 10/2001, nefiind îndeplinită nici exigența vizând acceptarea succesiunii, prevăzute de art. 4 alin 3 din același act normativ.
Deși poziția reclamantului este duplicitară, în sensul că inițial prin acțiunea introductivă de instanță, a solicitat cota de parte din întregul imobil după proprietarul tabular, raportat la textele enunțate mai sus, situația este identică și în privința acestui defunct, în condițiile în care reclamantul nu a înțeles nicicând să ceară prin notificările formulate în baza Legii 10/2001, proprietatea nefracționată în 4, cuvenită direct după acest defunct.
Ca atare incidența disp. art. 4 alin. 4 din Legea 10/2001 nu poate fi reținută, căci reclamantul s-a prevalat în mod constant în faza administrativă numai de calitatea sa de moștenitor după autori distincți ( și, aspect recunoscut de reclamant în motivarea acțiunii introductive de la fila 3 dosar fond ) nicidecum după autorul comun al tuturor moștenitorilor, la care se referă prevederile menționate.
În concluzie, având în vedere că prin Decizia nr. 277/2003 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă, i s-a restituit reclamantului în natură cota solicitată după de 1/8 parte din întregul imobil, reclamantul mai este îndreptățit la diferența solicitată permanent de acesta prin notificare, de încă 1/8 parte după defunctul, ambele cote însumate, reprezentând cota de parte din întreg imobilul, așa cum subliniază reclamantul în mod repetat în cuprinsul tuturor notificărilor aflate la filele 45, 46, 98, 128, 204-205, 212 dosar fond.
Pe cale de consecință, Curtea față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 282, 296 Cod.pr.civ. va admite în parte apelurile formulate de reclamant și pârât, în sensul că va modifica parțial sentința atacată dispunând restituirea în natură doar a cotei de 1/8 parte din imobilul în litigiu, cotă cuvenită reclamantului după, atât din construcțiile cu terenul aferent acestora de 791. cât și din suprafața de 422. cu destinația de curte, imobile evidențiate în cele trei cărți funciare indicate, conform dispozitivului prezentei decizii.
Terenul cu destinația de curte, fiind liber de orice construcție, aspect confirmat de părți în ședința publică din 5.2008, nu există nici un impediment pentru restituirea lui în natură, în limita cotei solicitate de reclamant analizată anterior.
Celelalte critici aduse hotărârii instanței de fond, cu privire la data preluării imobilului în proprietatea Statului Român vor fi înlăturate, deoarece mențiunile operate sub B 7 în CF nr. 6.940 C, din care rezultă cu claritate că imobilul în litigiu a trecut la stat prin naționalizare în baza Decretului 92/1950, fac dovada deplină a momentului respectiv, localizat cronologic în 18.1956, moment ce se încadrează indiscutabil în perioada de referință a Legii 10/2001.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica conform căreia plângerea reclamantului este lipsită de obiect, deoarece soluția pronunțată prin Decizia civilă nr. 277/2003, datată pe dreptul comun, nu acoperă în întregime obiectul notificării formulate în baza Legii 10/2001, obiect ce cuprinde în plus și cota de 1/8 parte din întregul imobil, solicitată de reclamant după defunctul, pe considerentul că nu a avut copii și că fiind unchiul acestuia, deci rudă de gradul III de rudenie cu reclamantul, acesta este îndreptățit și la cota de proprietate ce a aparținut lui.
Referitor la recursul promovat de intervenienta Asociația de Locatari, acesta va fi respins pentru aceleași considerente expuse mai sus.
Reținându-se apoi incidența excepției lipsei capacității de folosință, invocată de reclamant prin întâmpinare, intervenienta neavând personalitate juridică, nu poate sta în judecată astfel că cererea de intervenție principală și accesorie, se impune a fi respinsă pe această excepție, care primează față de cea a lipsei calității procesuale active.
Pe cale de consecință va fi menționată din sentința apelată, doar dispoziția vizând anularea Dispoziției emise de Primarul municipiului C-N pe seama reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelurile reclamantului și pârâtului Primarul Municipiului C-N împotriva sentinței civile nr. 681/10 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, pe care o schimbă în parte astfel:
Dispune restituirea în natură în favoarea reclamantului, în calitate de moștenitor al defunctului, a cotei de 1/8 parte din imobilul înscris inițial în CF 6940 C top 115 și transcris după dezmembrare în CF colectivă 124.185 top 115/1 în suprafață de 791 mp teren și CF individuală 124.186 C-N topograficele 115/1/I - 115/1/XXX cuprinzând apartamentele aflate în proprietatea Statului Român.
Dispune restituirea în natură în favoarea reclamantului și a cotei de 1/8 parte din întreg imobilul înscris sub în CF inițială nr. 6940 C-N, top 115/2 teren în suprafață de 422 mp cu destinația de curte.
Dispune întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra cotei de 1/8 parte din imobilele descrise mai sus.
Respinge cererea de intervenție în interes propriu și accesorie a Asociației de Locatari C-N,- ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate de folosință.
Menține dispoziția privind anularea Dispoziției nr. 41162/2.XII.2006 emisă de Primarul Municipiului C-
Respinge apelul intervenientei Asociația de Locatari, împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - --- - - -
RED.
DACT. 3.ex./19.05.2008
JUD.FOND.
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Anca Adriana Pop
