Speta Legea 10/2001. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 130/A/2009
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare-pentru pronunțare- apelul declarat de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C- împotriva Sentinței civile nr. 687/19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimații, și, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 10 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 16 aprilie 2009.
CURTEA:
Reține că prin sentința civilă nr.687 din 19 dec.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, ȘI - împotriva pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N și, în consecință, s-a dispus anularea Dispoziției nr.2674/16.04.2008 a Primarului municipiului C-N, în ceea ce privește art.2. ÎN consecință, pârâtul a fost obligat să emită în favoarea reclamanților o nouă dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii constând în despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv - Titlul VII din Legea nr.247/2005, pentru terenul în suprafață de 226 stj.p., situat în C-N,- înscris în ind. nr.20092 C cu nr.top.11608.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiune, reclamanții au solicitat să se dispună anularea în parte a dispoziției nr.2674/16.04.2008, să se dispună acordarea de teren în echivalent sau despăgubiri în condițiile legii speciale și pentru terenul înscris inițial în nr. 20092, nr. top. 11608, situat în C-N,-.
Prin art.1 din dispoziție s-a propus acordarea de despăgubiri, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru construcțiile demolate, înscrise inițial în CF 20092 cu nr.topo. 11608, situate în C N,-, în favoarea reclamanților.
Prin art.2 din aceeași dispoziție s-a respins cererea reclamanților pentru terenul situat în C N-, înscris inițial în CF 20092 cu nr.topo. 11608, deoarece reclamanții nu au fost proprietarii acestuia, preluarea în proprietate statului făcându-se de la alte persoane.
S-a retinut că în baza Decretului de expropriere nr.30/1988 au fost preluate de la reclamanți mai multe construcții, cu plata despăgubirilor, iar terenul a fost preluat în baza art.30 din Legea nr.58/1974, de la alte persoane.
Conform copiei CF 20092 C, prin încheierea CF nr.3231/1987 s-a înscris dreptul de proprietate al reclamanților asupra cotei părți de din construcțiile cu nr.topo. 11608, precum și dreptul de proprietate al Statului Român asupra cotei părți de 406/812 din terenul cu nr.topo. 11608 în suprafață de 226 stj.p., în baza art.30 din Legea nr.58/1974.
Prin încheierea CF nr.3769/1987 s-a înscris dreptul de proprietate al reclamantei și al soțului acesteia, asupra cotei părți de din construcțiile cu nr.topo. 11608, precum și dreptul de proprietate al Statului Român asupra cotei părți de 406/812 din terenul cu nr.topo. 11608, în baza art.30 din Legea nr.58/1974.
Prin încheierea CF nr.14570/1995 imobilul cu nr.topo. 11608 fost transcris în CF - în favoarea Statului Român, în baza Decretului de expropriere nr.30/1988.
Potrivit art. 30 alin.1 și 2 din Legea nr.58/1974 " dobândirea terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale se poate face numai prin moștenire legală, fiind interzisă înstrăinarea sau dobândirea prin acte juridice a acestor terenuri. În caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestor construcții trece în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri stabilită potrivit prevederilor art. 56 alin. 2 din Legea nr. 4/1973 ".
Conform pct.1.4 lit.C din HG nr.250/2007 "având în vedere că legiuitorul de după anul 1989 soluționat această problemă în favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora dreptul/vocația de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, urmează a se considera că aceste situații nu cad sub incidența legii. Cât privește ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, acesta din urmă, neavând dreptul/vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței prezentei legi în favoarea persoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului. În acest caz, în situația în care terenul este liber, acesta se va restitui în natură, cu obligația rambursării de către persoana îndreptățită a despăgubirii primite, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002. În situația în care, potrivit legii, terenul nu poate fi restituit în natură, se vor acorda persoanei îndreptățite celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege pentru diferența dintre despăgubirea primită, actualizată cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. I alin. (1) al titlului II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 184/2002, și valoarea de piață a terenului, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare ".
Față de probatoriul administrat în cauză, raportat la dispozițiile legale menționate, instanța a considerat că susținerile reclamanților sunt întemeiate, fiind în situația dobânditorilor construcțiilor, cu vocație de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor, în cazul în care acestea nu ar fi fost preluate de stat și apoi demolate. Întrucât reclamanții nu mai pot solicita eliberarea acestor titluri, iar terenul în litigiu nu este liber, s-a apreciat că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite să solicite despăgubiri și pentru terenul în litigiu, în accepțiunea dispozițiilor pct.1.4 lit.C din HG nr.250/2007 fiind considerați ca proprietari ai terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Primarul mun. C-N, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivarea apelului s-a arătat că reclamanții au formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 o notificare prin care au solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul casă și teren situate în C-N-, înscris în CF 20092 C, sub nr.top.11608, transcris ulterior în CF col.64964 C și CF ind.64966-64968 C sub nr.top.11608/III.
Imobilul revendicat a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr.30/1998 în ceea ce privește construcțiile, iar terenul a fost preluat în temeiul art.30 din Legea nr. 58/1974.
Conform înscrierilor de sub 8-12 din CF nr.20092 C, cota de 406/812 parte din terenul revendicat a trecut în proprietatea statului în temeiul art.30 din Legea nr. 58/1974 în administrarea operativă a C ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.7371/1987, prin care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de parte din construcția de sub. Reclamanta a dobândit cealaltă cotă de din imobilul în litigiu în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.9895/1987, iar cota de 406/812 parte din teren a trecut în proprietatea Statutului Român tot în temeiul art.30 din Legea nr. 58/1974, odată cu încheierea contractelor de vânzare.
Astfel, cumpărătorii, reclamanții în cauză, au dobândit doar un drept de folosință asupra terenului, pe durata existenței construcției, ei neavând nicicând drept de proprietate asupra acestuia.
Preluarea terenului s-a făcut de la foștii proprietari tabulari, astfel încât apreciază că instanța de fond în mod eronat reține că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în accepțiunea Legii nr. 10/2001, aceștia neîndeplinind condițiile imperative cerute de art.3 din aceeași lege, respectiv nu sunt nici persoane fizice proprietare ale imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și nici moștenitorii acestora.
Consideră că în mod greșit instanța s-a prevalat de prevederile Legii nr.18/1991, susținând că reclamanții au vocație de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcțiilor întrucât, în ipoteza în care reclamanții ar fi fost proprietari ar fi trebuit să formuleze o cerere în temeiul acestei legi și nu în temeiul Legii 10/2001.
Arată că, în anexa Decretului de expropriere nr.30/1988, reclamanții figurează la poziția nr.40 cu evidențierea construcției preluate, nefiind înscrisă nici o suprafață de teren, iar din procesul verbal de evaluare rezultă că de la reclamanți au fost preluate în proprietatea Statului Român doar construcțiile situate în C-N- jud.
Reclamanții, prin întâmpinarea depusă la dosar ( 12-14), au solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
Examinând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, ce privesc numai situația terenului, Curtea reține următoarele:
Prin art. 2 al Dispoziției nr. 2674/2008, emisă de Primarul municipiului C-N, s-a respins notificarea formulată de reclamanți cu privire la terenul situat în C-N-, înscris inițial în CF 20092 C, sub nr.top.11608, cu motivarea că aceștia nu au fost proprietarii terenului, preluarea în proprietatea statului făcându-se de la alte persoane ( 4-5, fond ).
Conform prevederilor art.3 alin.1 lit. a din Legea nr.10/2001, republicată, sunt îndreptățite, în înțelesul acestei legi, la măsuri reparatorii, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
Art. 23 din Legea nr.10/2001 stabilește în sarcina persoanelor îndreptățite obligația de a face dovada dreptului de proprietate pretins, prin acte doveditoare.
În conformitate cu dispozițiile art.24 alin.1 și alin.2 din legea specială reparatorie, în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive ori s-a pus în executare această măsură.
Aplicând aceste texte normative la situația de fapt stabilită în cauză, așa cum ea a fost relevată din analiza probelor administrate, Curtea constată că mobilul teren, revendicat de reclamanți a fost preluat de stat în temeiul art.30 din Legea nr. 58/1974.
Astfel, potrivit înscrierilor de sub 8-12 din CF nr.20092 C, cota de 406/812 parte din terenul revendicat a trecut în proprietatea statului în temeiul art.30 din Legea nr. 58/1974 în administrarea operativă a C ca urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr.7371/1987 prin care reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de parte din construcția de sub. Reclamanta a dobândit cealaltă cotă de din imobilul în litigiu în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.9895/1987, iar cota de 406/812 parte din teren a trecut în proprietatea Statutului Român tot în temeiul art.30 din Legea nr. 58/1974, odată cu încheierea acestui contract. ( 48-49 fond ).
Totodată, potrivit clauzelor contractului, vânzătorii au înstrăinat reclamanților doar construcția, nu și terenul, cumpărătorii - reclamanți dobândind doar un drept de folosință asupra terenului, pe durata existenței construcției, ei neavând nicicând un drept de proprietate asupra acestuia.
În onformitate cu dispozițiile pct.1.4 lit.C din HG nr.250/2007, în ipoteza în care, ulterior înstrăinării, construcția proprietatea dobânditorului a fost preluată și mai apoi demolată, acesta din urmă, neavând dreptul/vocația de a obține titlu de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămâne supus incidenței prezentei legi în favoareapersoanei îndreptățite - proprietar al terenului la data trecerii acestuia în proprietatea statului.
Rezultă, așadar, că pentru a putea solicita restituirea în natură a terenului, persoana care se consideră îndreptățită trebuie să fi avut calitatea de proprietar al acestuia la data preluării de către stat, așa cum prevede art. 3 lit.a din Legea nr. 10/2001.
În condițiile în care prin contractele de vânzare-cumpărare menționate, reclamanții nu au dobândit terenul, ci numai construcția, aceștia nu au avut calitatea de proprietari asupra terenului.
Mai mult, reclamanții nu au făcut dovada faptului că au plătit prețul inclusiv pentru terenul aferent construcției.
În consecință, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii doar pentru construcție, nu și pentru teren, criticile aduse hotărârii prin apelul declarat de pârât fiind fondate, situație în care, în temeiul art. 282,296.proc.civ. se va admite apelul declarat de pârât împotriva sentinței ce va fi schimbată, în sensul că se va respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta, precum și de către reclamanții și, în nume propriu și în calitate de moștenitori ai defunctului împotriva pârâtului Primarul municipiului C-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 687 din 19 dec.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta, precum și de către reclamanții și, în nume propriu și în calitate de moștenitori ai defunctului împotriva pârâtului Primarul municipiului C-
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.
Dact.Sz./7ex.
05.05.2009
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Alina Rodina
