Speta Legea 10/2001. Decizia 131/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IX-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.131
Ședința publică din data de: 25.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMAR GENERAL împotriva sentinței civile nr.191/12.02.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelanta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMAR GENERAL prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar și intimata-reclamantă prin avocat cu delegație de substituire nr.69/2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și că intimata-reclamantă a fost citată cu copia motivelor de apel. Totodată se arată că la data de 19.05.2009 intimata reclamantă a depus întâmpinare care a fost comunicată și apelantei pârâte.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai au alte cereri de formulat și probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul apelantei-pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B prin PRIMAR GENERAL solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței civile atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea apelului ca nefondat, solicitând a se avea în vedere decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.20/12.12.2005 unde se arată că astfel de cereri sunt admisibile și că sunt admisibile și capetele de cerere cu privire la daunele cominatorii. Totodată solicită în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă menținerea sentinței civile apelate ca fiind legală și temeinică.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 21.10.2008 sub nr-, reclamanta a chemat în judecată Instituția Primarului Municipiului B prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la emiterea unei dispoziții pe numele său privind imobilul situat în B,-, sector 4, cu obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi întârziere.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că, în fapt, în cursul anului 2001 formulat notificarea nr. 8941 33948/06.08.2001 în temeiul Legii 10/2001, prin care a solicitat restituirea în natura sau acordarea de despăgubiri privind imobilul situat în B,-, sector 4. Menționează că a depus toate documentele necesare în vederea restituirii în natura sau acordarea de despăgubiri, însă nu a primit nici până în prezent nici un răspuns.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr.554/2204, art. 1 și 8.
La data de 20.10.2008, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privind acordarea de daune-cominatorii, întrucât atunci când debitorul nu executa, executa cu întârziere sau executa necorespunzător obligația asumată, instanța nu va acorda daune cominatorii ci despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin aceasta creditorului. Pe de altă parte, termenul de 60 de zile prevăzut de Legea nr. 10/2001 nu este un termen imperativ, iar respectarea acestuia presupune concomitent și respectarea obligațiilor prevăzute de lege în ceea ce privește depunerea unei documentații complete de către persoana îndreptățită, iar pe de altă parte, în cazul în care, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pârâtul refuză în continuare să-și îndeplinească obligația stabilită, reclamantul poate să uzeze de calea prevăzută de dispozițiile art. 580 ind. 3 cod pr.civ. conform cărora debitorul poate fi constrâns să îndeplinească obligația pe care o are prin aplicarea unei amenzi civile.
Prin sentința civilă nr.191/12.02.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a espins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii, a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B prin Primar General, a bligat pârâta să soluționeze notificările nr. 794/02.08.2001 și nr. 795/02.08.2001 ce fac obiectul dosarului nr. 8948/2001 și nr. 33948/2002 cu privire la imobilul situat în B,-, sector 4 și a obligat pârâta la 100 lei/zi întârziere până la executarea efectivă obligației.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin notificările nr. 794/2.08.2001 și nr.795/2.08.2001 care formează obiectul dosarelor administrative nr. 8948 și 33948 privind imobilul situat în B,- A, sector 4, numita a solicitat retrocedarea imobilului teren în cauză, precum și acordarea diferenței de despăgubiri bănești pentru construcția demolată. În susținerea notificărilor depuse în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, numita a atașat acte de stare civilă, copii adresă 612/10.07.2001, contract de vânzare-cumpărare nr. 18692 din 13.07.1932 și nr.10890 din 21.04.1942, certificat de moștenitor nr. 414/24.10.1964, testament nr. 5787/01.08.1978, certificat de moștenitor nr. 976 din 10.12.1980.
A reținut tribunalul că ulterior, prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 3461 din 7.11.2006, numita, în calitate de cedentă, a înstrăinat către reclamanta, cesionară, prin mandatar, toate calitățile procesuale deținute sau izvorâte din orice procedură administrativă și/sau judiciară cu privire la imobilul situat în B,- A, sector 4. a completat dosarul administrativ de Lege nr. 10/2001 cu un raport de expertiză extrajudiciară și a solicitat atât la 7.02.2007, cât și la 28.08.2008 emiterea unei dispoziții în această cauză.
Astfel cum rezultă din adresa cu numărul 50204 din 10.12.2008 a Primăriei Municipiului B, Direcția Juridic, Contencios, Legislație, dosarul administrativ nu a fost soluționat nici până în prezent cu motivarea că nu au fost depuse de către reclamantă o serie de înscrisuri, acte de proprietare în copie legalizată, certificate de moștenitor, act de identitate al cesionarei, istoric de rol fiscal.
Prima instanță a reținut dispozițiile art.25 din Legea nr.10/2001, și ale HG nr. 250/2007 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care au consacrat la nivel de principiu celeritatea soluționării notificărilor, acest din urmă act normativ precizeazând că termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligației unității deținătoare de a se pronunța asupra cererii de restituire poate avea două date de referință: fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.
Se indică de asemenea că "unitatea deținătoare, în urma analizei actelor doveditoare deja depuse, comunică celeilalte părți, în intervalul de 60 de zile, faptul că documentația depusă este insuficientă pentru fundamentarea deciziei de restituire, dar pentru a opera o astfel de prorogare unitatea deținătoare trebuie să comunice în scris persoanei îndreptățite faptul că fundamentarea și emiterea deciziei de restituire sunt condiționate de depunerea probelor solicitate. În cazul în care, după comunicarea unității deținătoare, persoana îndreptățită este pasivă, pasivitatea acesteia poate ti apreciată ca acceptare tacită.
Actul normativ citat arată că acceptarea unei prorogări tacite se poate obține și cu ocazia îndeplinirii procedurii prevăzute la art. 25 alin. (2) din lege (invitarea persoanei îndreptățite cu ocazia dezbaterii cererii respective), fiind necesar ca în procesul-verbal întocmit cu acest prilej să se facă mențiune despre necesitatea completării materialului probator (procesul-verbal se va semna și de persoana invitată).
S-a constatat că în speța de față, deși persoana îndreptățită a respectat termenele legale reglementate de către Legea nr. 10/2001, singurul răspuns primit de la unitatea deținătoare cu privire la necesitatea completării dosarului administrativ a intervenit pe parcursul prezentului proces prin adresa nr.50204 din 10.12.2008 a Primăriei Municipiului B, Direcția Juridic, Contencios, Legislație, nefiind incidente așadar reglementările anterioare cu privire la prorogarea termenului de 60 de zile în care unitatea deținătoare avea obligația de a soluționa notificarea.
Pentru aceste considerente, a admis cererea și a obligat pârâta să soluționeze notificările nr.794/02.08.2001 și nr.795/02.08.2001 ce fac obiectul dosarului nr. 8948/2001 și nr. 33948/2002 cu privire la imobilul situat în B,-, sector 4.
Pentru a asigura îndeplinirea acestei obligații de a face, tribunalul a obligat pârâta la daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi întârziere până la executarea efectivă obligației.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acestui capăt de cerere invocată de pârâtă cu motivarea că potrivit prevederilor art.5803pr.civ dacă pârâtul refuză să îndeplinească obligația stabilită, reclamantul poate solicita aplicarea unei amenzi civile, tribunalul a respins-o având în vedere Decizia nr. Xx/2005 a Înaltei Curți de Casație și de Justiție care arată că prin reglementarea dată în cuprinsul art. 5803.pr.civ nu s-a înlăturat posibilitatea recurgerii la instituția daunelor cominatorii pentru silirea debitorului să îndeplinească obligația de a face, ci dimpotrivă pe lângă menținerea acestui instrument de constrângere s-a instituit și amenda civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul B, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 27.04.2008 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul-pârât a susținut că, nalizând dispozițiile art. 1073.Civ. prin raportare la dispozițiile art.5803Cod Proc.Civ. instanța de judecată în mod greșit a obligat pârâtul la plata de daune-cominatorii de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei și până la executarea hotărârii, deoarece daunele cominatorii constau într-o sumă de bani pe care debitorul trebuie să o plătească pentru fiecare zi de întârziere sau pentru o altă unitate de timp până la executarea obligației. Cuantumul sumei și unitatea de timp pentru care se acordă se stabilesc prin hotărâre judecătorească.
A susținut apelantul că daunele cominatorii apar ca un mijloc de constrângere prin amenințarea pe care o prezintă pentru debitor, spre a-l determina să-și execute obligația asumată și se aplică atunci când este vorba despre asigurarea executării obligațiilor de a face și de a nu face. Dar nici în cazul acestor obligații ele nu se acordă: - când executarea lor în natură nu mai este posibilă deoarece scopul pentru care au fost asumate nu mai poate fi atins; - când este posibilă executarea obligațiilor în natură pe cale silită; - când refuzul debitorului de a executa este clar determinat.
Consideră apelanta că acest capăt de cerere este inadmisibil întrucât atunci când debitorul nu execută, execută cu întârziere sau execută necorespunzător obligația asumată, instanța nu va acorda daune cominatorii ci despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin aceasta creditorului. În acest sens sunt și doctrina (Teoria generală a obligațiilor -, - a VIII a 2002 - pag. 340) și practică judiciară. De altfel, art. 1073.Civ. reținut de către instanța de judecată ca temei juridic pentru acest capăt de cerere privește daunele-interese, iar nu daunele - cominatorii.
Termenul de 60 de zile prevăzut de Legea nr. 10/2001 nu este un termen imperativ, iar respectarea acestuia presupune concomitent și respectarea obligațiilor prevăzute de lege în ceea ce privește depunerea unei documentații complete de către persoana îndreptățită, iar pe de altă parte, în cazul în care, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, pârâtul refuză în continuare să-și îndeplinească obligația stabilită, reclamanții pot să uzeze de calea prevăzută de dispozițiile art. 5803cod pr.civ. conform cărora debitorul poate fi constrâns să îndeplinească obligația pe care o are prin aplicarea unei amenzi civile.
Cererea de apel, scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 282 si următoarele proc.civ.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de critică exprimate și în raport de dispozițiile art.295 și art.296 Cod Proc.Civ. curtea constată căapelul este fondat.
Astfel, prima critică privește greșita acordare a daunelor cominatorii, prin raportare la prevederile art.5803Cod Proc.Civ.
Acest text (înforma în vigoare la data sesizării instanțeiși la data soluționării prezentului apel, modificată prin Legea nr. 459/2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 994 din 13 decembrie 2006) prevede: "(1) Dacă obligația de a face nu poate fi îndeplinită prin altă persoană decât debitorul, acesta poate ficonstrânsla îndeplinirea ei, prin aplicarea uneiamenzi civile. Instanța sesizată de creditor poate obliga pe debitor, prin încheiere irevocabilă, dată cu citarea părților, să plătească, în favoarea statului, o amendă civilă de la 20 lei la 50 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu. (2) Dacă în termen de 6 luni debitorul nu va executa obligația prevăzută în titlul executoriu, la cererea creditorului, instanța care a dispus obligarea debitorului la plata unei amenzi civile pe zi de întârziere în favoarea statului va fixa suma datorată statului cu acest titlu, prin încheierea irevocabilă, dată cu citarea părților, iar pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației prevăzute de alin. 1, creditorul poate cere obligarea debitorului la daune-interese; în acest din urmă caz, dispozițiile art.574 sunt aplicabile în mod corespunzător. (3) Amenda civilă va putea fi anulată, în tot sau în parte, ori redusă, dacă debitorul execută obligația prevăzută în titlul executoriu sau, după caz, pentru alte motive temeinice, pe cale de contestație la executare. (4) Încheierile date în condițiile prezentului articol sunt executorii și se comunică din oficiu, prin grija grefierului de ședință, organelor fiscale competente în vederea executării silite, potrivit Codului d e procedură fiscală. (5)Pentru neexecutarea obligațiilor prevăzute în prezentul articol nu se pot acorda daune cominatorii."
Este dincolo de orice dubiu că ne aflăm în prezența unei obligații ce nu poate fi adusă la îndeplinire decât de debitor, (obligație numită în doctrină intuitupersonae,emiterea dispoziției fiind dată în competența exclusivă a primăriei ca entitate învestită cu soluționarea notificării, astfel că reclamanta creditoare nu poate îndeplini ea însăși obligația, pe cheltuiala debitorului).
Prin urmare, legiuitorul a exclus în mod expres prin alineatul final al textului mai sus citat posibilitatea acordării daunelor cominatorii, reglementând alte căi pentru constrângerea debitorului să aducă la îndeplinire aceste obligații stabilite prin titlu executoriu.
Daunele cominatorii au reprezentat o creație a practicii judiciare (ulterior recunoscută în anumite materii și de texte legale), în scopul constrângerii debitorului să aducă la îndeplinire tocmai acest tip de obligații,intuitu personae,pentru cazul în care dreptul pozitiv nu cuprinde mijloace expres reglementate.
Or, câtă vreme la îndemâna creditorului există mijlocul procedural mai sus amintit, al amenzii civile, completat și de posibilitatea acordării de daune interese în condițiile amintite, nu se justifică aplicarea instituției create jurisprudențial, a daunelor cominatorii.
În ceea ce privește Decizia nr.XX/12 decembrie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, decizie a cărei incidență a fost reținută în mod greșit de tribunal, curtea notează că efectul obligatoriu al acestei hotărâri, prevăzut de art.329 Cod Proc.Civ. a încetat la momentul modificării art.5803prin Legea nr. 459/2006 în sensul introducerii alin.5 mai sus citat, deoarece recursul în interesul legii are menirea de a da o interpretare unitară dispozițiilor legale aplicate de instanțe la momentul pronunțării sale, iar modificarea ulterioară a legii (în cazul de față în sensul contrar celor reținute de instanța supremă) lasă fără efecte pentru viitor decizia.
În ceea ce privește critica apelantului pârât legată de netemeinicia admiterii capătului principal al cererii, se constată că acest motiv nu a mai fost susținut cu ocazia dezbaterilor orale în apel, însă oricum critica nu este fondată, deoarece pretinsa lipsă a caracterului imperativ al termenului de 60 de zile pus la dispoziția entității notificate pentru emiterea dispoziției sau deciziei motivate nu înseamnă că autoritatea publică în discuție poate amânasine diesoluționarea notificării, fără a exista nici o sancțiune.
Totodată, interpretarea gramaticală a art.25 din Legea nr.10/2001 republicată duce la o altă concluzie decât cea susținută de apelantul pârât, aceea că termenul este imperativ, deoarece legea prevede "unitatea deținătoareeste obligatăsă se pronunțe", rezultând caracterul imperativ al normei.
Pentru ansamblul acestor considerente, curtea va admite apelul, va schimba în parte sentința, în sensul că va respinge cererea privind plata de daune cominatorii, ca inadmisibilă și va păstra celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art.299 și ale art.377 alin.1 pct. 3 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI prin Primar General cu sediul în B,-, sector 5,împotriva sentinței civile nr.191/12.02.2009 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cudomiciliul ales la Cabinet de Avocatdin B,-, -a,.1,.1,.2, sectorul 3.
Schimbă în parte sentința, în sensul că:
Respinge cererea privind plata de daune cominatorii, ca inadmisibilă.
celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Thred.,
4 ex./09.07.2009
Secția a III-a Civilă - jud.
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Ileana Ruxandra Dănăilă
