Speta Legea 10/2001. Decizia 132/2008. Curtea de Apel Pitesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 132/

Ședința publică din 11 Iunie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Lică Togan JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă

Judecător: - -

Grefier: - -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI RM.V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RM. și MUNICIPIULUI RM.V-PRIN PRIMAR, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.117 din data de 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, domiciliat în Rm.V,-, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V și, domiciliată în B,-, -.4,.10,.3,.367, sector 2.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru intimații-reclamanți, și, în baza împuternicirii avocațiale nr.-436 din data de 20.05.2008, emisă de Baroul V-cabinet individual, lipsind apelanții-pârâți Primarul Municipiului Rm.V, Primăria Municipiului Rm.V și Municipiul Rm.V-prin primar.

Procedura este legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, concluzii scrise din partea apelanților-pârâți.

Avocat, pentru intimații-reclamanți, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.

Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Avocat, pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat. Cu privire la primul motiv de apel, arată că acesta vizează . suprafeței de teren la care sunt îndreptățiți reclamanții, fiind vorba de o greșeală de aritmetică simplă. Arată că . totală a dreptului de proprietate, totalul suprafeței este de 2579,73 și, având în vedere și cererea de aderare la apel, s-a acordat reclamanților numai 26,1% din această suprafață. Solicită ca instanța să aibă în vedere concluzii scrise formulate de apelanți, respectiv ultimul paragraf, din conținutul căruia rezultă că nu există alte cereri de reconstituire pentru terenul în litigiu, iar cele depuse la dosar nu privesc amplasamentul reclamanților. În ceea ce privește motivul al treilea de apel, prin dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001 se arată în mod clar ce sunt măsurile reparatorii în echivalent. Precizează că din conținutul raportului de expertiză reiese că terenul care li s-a acordat reclamanților nu este ocupat nici fizic, nici funcțional. Referitor la cererea de aderare la apelul pârâților, arată că aceasta are un caracter subsidiar, prin intermediul acesteia s-a încercat acoperirea greșelii instanței de fond cu privire la calculul suprafeței, în cazul în care s-ar fi admis primul motiv de apel.

CURTEA:

Asupra apelurilor civile de față:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la nr-, reclamanții, și - i-au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Rm V-prin Primar, Primăria Municipiului Rm V și Primarul Municipiul Rm V solicitând instanței să dispună anularea Dispoziției nr.21506/18.12.2006, emisă de Primarul Mun. Rm V în ce privește propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale și obligarea pârâților la emiterea unei dispoziții prin care să le acorde în compensare teren în echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafață de 356,5. și casa cu nouă camere și beci.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că defunctul lor tată a deținut în Rm V un imobil compus din teren în suprafață de 356,5. și o casă cu nouă camere și beci compusă din două corpuri despărțite de o magazie. Acest imobil a fost preluat fără titlu de către stat în 1980 și demolat, pe teren fiind edificat un ansamblu de locuințe cu amenajările aferente.

Dispoziția nr.21506/18.12.2006 a Primarului Mun. Rm V este nelegală având în vedere că potrivit disp. art.26 din Legea nr.10/2001 despăgubirile în condițiile legii speciale se acordă numai dacă nu este posibilă acordarea de bunuri în compensare sau dacă persoana îndreptățită refuză compensarea, având prioritate măsura reparatorie constând în compensarea cu bunuri. Această concluzie a fost întărită de recentele decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului.

Pârâții aveau obligația legală ca înainte de a emite dispoziția de propunerea despăgubirilor în condițiile legii speciale să le acorde bunuri în compensare și numai în măsura în care ei o refuzau se putea trece la acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.

În drept au fost invocate disp. art.26 alin. 1 din Legea nr.10/2001.

Intimații Primarul și Municipiul Rm V au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestație ca neîntemeiată, deoarece s-a restituit în natură ce s-a găsit liber, s-a propus acordarea de despăgubiri pentru restul bunurilor solicitate și s-a înaintat dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, stabilindu-se că Municipiul Rm V nu deține bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare persoanelor îndreptățite, existând chiar un deficit de 1000 ha.

Reclamanții au făcut și unele precizări la fila 28 din dosar prin care au arătat că măsurile reparatorii în echivalent includ și măsura compensării cu alte bunuri, că Municipiul Rm V deține suprafețe de teren libere de construcții care pot fi restituite în natură cum este terenul din str.- - aflată în prelungirea proprietății lor de la nr.1 și că această suprafață de aproximativ 1000.p liberă de construcții include chiar și o parte dintr-o altă proprietate a lor preluată abuziv de Statul Român.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la nr.938/90/13.02.2007, reclamanții, și - i-au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Rm V-prin Primar, Primăria Municipiului Rm V și Primarul Municipiul Rm V solicitând instanței să dispună anularea Dispoziției nr.3822/14.11.2006, emisă de Primarul Mun. Rm V în ce privește propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale și obligarea pârâților la emiterea unei dispoziții prin care să le acorde în compensare teren în echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafață de 308.

În motivarea cererii reclamanții arată că defunctul lor tată a deținut în Rm V un imobil compus din teren în suprafață de 350. situat în-.

Acest imobil a fost preluat abuziv de către stat în anul 1980, 308 prin Decretul nr.71/1980 și 42. fără titlu, pe teren fiind edificat un ansamblu de locuințe cu amenajările aferente. O parte din acest teren, respectiv suprafața de 42. le-a fost restituit în natură prin decizia civil nr.464/31.03.1992 a Tribunalului Vâlcea.

Dispoziția nr.3822/14.11.2006 a Primarului Mun. Rm V este nelegală având în vedere că potrivit disp. art.26 din Legea nr.10/2001 despăgubirile în condițiile legii speciale se acordă numai dacă nu este posibilă acordarea de bunuri în compensare sau dacă persoana îndreptățită refuză compensarea, având prioritate măsura reparatorie constând în compensarea cu bunuri. Această concluzie a fost întărită de recentele decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului.

În drept au fost invocate disp. art.26 alin. 1 din Legea nr.10/2001.

Intimații Primarul și Municipiul Rm V au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestație ca neîntemeiată, deoarece s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenul în suprafață de 308. și s-a înaintat dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, stabilindu-se că Municipiul Rm V nu deține bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare persoanelor îndreptățite, existând chiar un deficit de 1000 ha.

Reclamanții au făcut și unele precizări la fila 27 din dosar prin care au arătat că măsurile reparatorii în echivalent includ și măsura compensării cu alte bunuri, că Municipiul Rm V deține suprafețe de teren libere de construcții care pot fi restituite în natură cum este terenul din str. - - aflată în prelungirea proprietății lor de la nr.1 și că această suprafață de aproximativ 1000.p liberă de construcții include chiar și o parte dintr-o altă proprietate a lor preluată abuziv de Statul Român.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la nr-, reclamanții, și - i-au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Rm V-prin Primar, Primăria Municipiului Rm V și Primarul Municipiul Rm V solicitând instanței să dispună anularea Dispoziției nr.387/30.01.2007, emisă de Primarul Mun. Rm. V în ce privește propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale și obligarea pârâților la emiterea unei dispoziții prin care să le acorde în compensare teren în echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafață de 200. și casă cu patru camere și o magazie.

În motivarea cererii reclamanții arată că defunctul lor tată a deținut în Rm V un imobil compus din teren în suprafață de 200. și casă cu patru camere și o magazie.

Imobil a fost preluat abuziv de Statul Român, construcția fiind demolată iar terenul a fost ocupat prin construirea unui ansamblu de locuințe cu amenajările aferente.

Dispoziția nr.387/30.01.2007 a Primarului Mun. Rm V este nelegală, având în vedere că, potrivit disp. art.26 din Legea nr.10/2001 despăgubirile în condițiile legii speciale se acordă numai dacă nu este posibilă acordarea de bunuri în compensare sau dacă persoana îndreptățită refuză compensarea, având prioritate măsura reparatorie constând în compensarea cu bunuri. Această concluzie a fost întărită de recentele decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului.

În drept au fost invocate disp. art.26 alin. 1 din Legea nr.10/2001.

Intimații Primarul și Municipiul Rm V au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestație ca neîntemeiată, deoarece s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenul în suprafață de 200. și pentru construcția demolată și s-a înaintat dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, stabilindu-se că Municipiul Rm V nu deține bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare persoanelor îndreptățite, existând chiar un deficit de 1000 ha.

Reclamanții au făcut și unele precizări la fila 29 din dosar prin care au arătat că măsurile reparatorii în echivalent includ și măsura compensării cu alte bunuri, că Municipiul Rm V deține suprafețe de teren libere de construcții care pot fi restituite în natură cum este terenul din str. - - aflată în prelungirea proprietății lor de la nr.1 și că această suprafață de aproximativ 1000.p liberă de construcții include chiar și o parte dintr-o altă proprietate a lor preluată abuziv de Statul Român.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la nr-, reclamanții, și - i-au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Rm V-prin Primar, Primăria Municipiului Rm V și Primarul Municipiul Rm V solicitând instanței să dispună anularea Dispoziției nr.386/30.01.2007, emisă de Primarul Mun. Rm. V în ce privește propunerea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale, obligarea pârâților la restituirea în natură a terenului în suprafață de 240. situat în Rm V, str.- lui - și în cazul imposibilității restituirii în natură, obligarea pârâților la emiterea unei dispoziții prin care să le acorde în compensare teren în echivalent pentru imobilul compus din teren în suprafață de 240.p situat în Rm V, fostă stradă -.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că defunctul lor tată a deținut în Rm V un imobil compus din teren în suprafață de 240.

Imobilul a fost preluat abuziv de Statul Român, în prezent acesta fiind liber de construcție, fiind posibilă și restituirea în natură.

În situația imposibilității restituirii în natură a terenului, dispoziția nr.386/30.01.2007 a Primarului Mun. Rm V este nelegală, având în vedere că, potrivit disp. art.26 din Legea nr.10/2001 despăgubirile în condițiile legii speciale se acordă numai dacă nu este posibilă acordarea de bunuri în compensare sau dacă persoana îndreptățită refuză compensarea, având prioritate măsura reparatorie constând în compensarea cu bunuri. Această concluzie a fost întărită de recentele decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului.

În drept au fost invocate disp. art.26 alin. 1 din Legea nr.10/2001.

Intimații Primarul și Municipiul Rm V au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestație ca neîntemeiată, deoarece s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru terenul în suprafață de 240. și s-a înaintat dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, stabilindu-se că Municipiul Rm V nu deține bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare persoanelor îndreptățite, existând chiar un deficit de 1000 ha.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea la nr- reclamanții, și i-au chemat în judecată pe pârâții Municipiul Rm V, Primăria Municipiului Rm V și Primarul Municipiului Rm V solicitând instanței pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: anularea art.2 din dispoziția nr.2748/22.03.2007 emisă de Primarul Municipiului Rm V prin care acesta a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 658. situată în Rm V,- (fostă, actuală -); obligarea pârâților să le restituie în natură suprafața de 1133. situată în Rm V- (fostă, nr.27); în cazul imposibilității restituirii în natură obligarea pârâților să emită o dispoziție prin care să le acorde în compensare teren pentru suprafața imposibil de restituit în natură avându-se în vedere că suprafața totală preluată a fost de 1361. și nu de 886. cât a reținut dispoziția atacată; în cazul imposibilității restituirii în natură și a imposibilității compensării cu teren obligarea pârâților să emită o dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața imposibil de restituit în natură avându-se în vedere că suprafața totală preluată a fost de 1361. și nu 886. cât a reținut dispoziția atacată.

În motivarea cererii reclamanții arată că prin notificările cu nr.88/2001 și 167/2001 au solicitat în temeiul Legii 10/2001 restituirea terenului în suprafață de 1361. preluat abuziv de Statul Român autorilor lor și.

Prin Dispoziția nr.2478/22.03.2007 emisă de Primarul Municipiului Rm V acesta a dispus restituirea în parte a terenului pentru suprafața de 228. și a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 658.

Dispoziția atacată este nelegală și netemeinică deoarece: suprafața totală preluată de Statul Român de la autori a fost de 1361. iar dispoziția atacată nu dispune decât pentru 886.; terenul a fost preluat în parte cu titlu (861.) cu Decretul 666/1967 și în parte fără titlu; suprafața liberă de construcții care poate fi restituită pe vechiul amplasament este mult mai mare decât cei 228. restituiți prin dispoziția atacată; există suficient teren liber în prelungirea proprietății sale care să acopere restituirea integrală în natură a terenului preluat abuziv de Statul Român.

Această ultimă cerere a fost precizată de reclamanți în ședința publică din data de 14 februarie 2008, în sensul că se solicită restituirea în natură pe vechiul amplasament a suprafeței de 371,83. identificată în raportul de expertiză, iar pentru diferența de 1475,23. ce nu poate fi restituită în natură se solicită teren în compensare și despăgubiri, (în total se solicită măsuri reparatorii pentru suprafața de 1847. nerestituită prin dispoziția atacată).

În drept au fost invocate dis. art.10, 11 și 26 alin.1 din Legea nr.10/2001.

În dovedirea cererii reclamanții au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probei cu martori și probei cu expertiză tehnică.

Pârâții Primarul și Municipiul Rm V au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestație ca neîntemeiată, deoarece reclamanții au deținut la adresa menționată suprafața totală de 1621. din care dețin conform certificatului de moștenitor aflat la dosar 735. fiind îndreptățiți la reconstituire pentru diferența de 886. S-a restituit în natură suprafața de 228. și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru diferența de 658. deoarece aceasta a fost afectată prin realizarea ansamblului de locuințe din zonă.

Dispoziția împreună cu întregul dosar se înaintează Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, deoarece Municipiul Rm V nu deține bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare persoanelor îndreptățite având chiar un deficit de peste 1000 ha.

În ședința publică din data de 23 noiembrie 2007, instanța a dispus conexarea dosarelor nr-, nr-, nr- și nr- la dosarul nr-, avându-se în vedere că expertul a identificat o singură suprafață ce poate fi atribuită în compensare pentru terenurile solicitate în toate cele 5 dosare.

Prin sentința civilă nr.117 din 21 februarie 2008, Tribunalul Vâlceaa respins acțiunile ce fac obiectul dosarelor nr-, nr-, nr- și nr-, formulate de reclamanții, și, ca neîntemeiate și a admis acțiunea ce face obiectul dosarului nr-, formulată de aceeași reclamanți împotriva acelorași pârâți.

S-a anulat în parte dispoziția nr.2748/22.03.2007 a Primarului Mun. Rm V, respectiv art.2 din cuprinsul acesteia și au fost obligați pârâții să restituie reclamanților în natură și suprafața de 371,83. pe lângă cei 228. restituiți în natură prin art.1 din Dispoziție, pe vechiul amplasament, așa cum acesta este identificat și măsurat prin Anexa 1A la completarea raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză (fila 54 din dosar).

Au fost obligați pârâții să acorde reclamanților în compensare, în natură, terenul în suprafață de 674,21. așa cum acesta este identificat prin Anexa 1A la completarea raportului de expertiză tehnică efectuată în cauză (fila 54 din dosar).

Au fost obligați pârâții să emită o dispoziție prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață imposibil de restituit în natură sau prin compensare, respectiv pentru suprafața de 801,02.

S-au menținut restul dispoziției atacate nr.2748/22.03.2007.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut pe baza materialului probator administrat în cauză, următoarea situație de fapt:

Prin Notificarea nr.- adresată Prefecturii Județului V reclamanții au solicitat despăgubiri în natură sau bănești pentru imobilul din Rm V,- (-, 260) pe care tatăl lor decedat l-a dobândit cu actul de vânzare din 27 mai 1950 și care ulterior a fost expropriat.

Prin Dispoziția nr.21506/18.12/2006 a Primarului Municipiului Rm V s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților pentru imobilul casă și teren în suprafață de 356,5. pe care autorii acestora și l-au deținut înainte de preluarea abuzivă la stat în Mun. Rm. V,-, reținându-se că imobilul nu poate fi restituit în natură deoarece a fost afectat prin construirea ansamblului de locuințe din zonă.

Prin Notificarea nr.137/2001 adresată tot Prefecturii Județului V reclamanții au solicitat în baza Legii 10/2001 despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 350.p, situată în Rm.V,-, județul V, dobândit prin Certificatul de moștenitor nr.1263/5 octombrie 1989 și expropriat în baza Decretului de Stat nr.71/1980.

Prin Dispoziția nr.3822/14.11.2006 s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților pentru imobilul teren în suprafață de 308. pe acre aceștia l-au deținut înainte de expropriere în Mun. Rm. V,-, din care vor fi scăzute sumele încasate drept despăgubiri la data exproprierii reținându-se că imobilul nu poate fi restituit în natură, deoarece a fost afectat prin construirea ansamblului de locuințe din zonă.

Prin Notificarea nr.97/27.07.2001 adresată Prefectului Județului V, reclamanții au solicitat să fie despăgubiți în natură sau bănește pentru imobilul situat în Rm V,-, format dintr-un teren în suprafață de 200. pe care se află o casă cu patru camere și o magazie dobândite prin actul de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 1946 de tatăl lor și expropriat.

Prin Dispoziția nr.387/30.01.2007 s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanților pentru construcția demolată și pentru terenul aferent în suprafață de 200. deținut anterior de autorii și în Mun. Rm V,-, reținându-se că restituirea în natură nu se poate dispune deoarece imobilul a fost afectat prin construirea ansamblului de locuințe din zonă.

Prin Notificarea nr.98/27.07.2001 reclamanții au solicitat să fie despăgubiți cu teren în echivalent sau bănește pentru terenul în suprafață de 240. situat în Rm V la intersecția străzilor G-ral - și -, conform actului din 27 martie 1936, teren care a fost expropriat.

Prin Dispoziția nr.386/30 ianuarie 2007 Primarului Municipiului Rm. V s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilul teren în suprafață de 240. deținut anterior de autorii și în Mun. Rm. V, stradă fostă -, deoarece restituirea în natură nu este posibilă imobilul fiind afectată prin construirea ansamblului de locuințe din zonă.

Prin Notificările nr.88/2001 și 167/2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură în echivalent sau în bani pentru terenul situat în Rm.V, cartier -,-, fostă, nr.27 (pentru suprafața de 1361.) și pentru terenul situat în imediata vecinătate a acestuia, imobile care au fost expropriate în parte prin Decretul nr.166/1967.

Prin Dispoziția nr.2748/22.03.2007 s-a restituit în natură suprafața de 228. situată în intravilanul Mun. Rm.V,- și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale reclamanților pentru imobilul teren în suprafață de 658. situat în intravilanul Mun. Rm.V,-, fostă, actuală -, reținându-se că aceasta nu poate fi restituită în natură deoarece a fost afectată prin realizarea ansamblului de locuințe din zonă.

Pentru soluționarea celor cinci dosare conexate trebuie să fie lămurite trei aspecte esențiale aflate în dispută: 1.identitatea dintre terenurile solicitate de reclamanți și deținute anterior de autorii acestora și terenurile identificate de pârâți pentru care s-au aplicat măsurile prevăzute de Legea 10/2001; 2.posibilitatea de a se dispune restituirea în natură a unora dintre terenurile solicitate de reclamanți și deținute anterior de autorii lor; 3.posibilitatea acordării unor terenuri în compensare pentru terenurile care nu pot fi restituite în natură conform art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001.

În ceea ce privește terenurile solicitate de reclamanți, deținute de autorii lor și terenurile identificate de pârâți în urma soluționării celor șase notificări există dispute numai în legătură cu terenul situat în Rm V, Cartier -,-, fostă și actuală -, solicitată prin notificările nr.88/2001 și 167/2001. Cu privire la existența celorlalte imobile solicitate prin celelalte patru notificări și cu privire la . drepturilor reclamanților, părțile au căzut de acord.

Referitor la . suprafeței de teren solicitată prin notificările nr.88/2001 și nr.167/2001, prin dispoziția nr.2748/22.03.2007, explicată prin întâmpinarea depusă în dosarul nr-, pârâții au stabilit că din terenul solicitat de 1621. reclamanții stăpânesc o suprafață de 735. fiind îndreptățiți la măsuri reparatorii pentru diferența de 886. Din această suprafață s-a stabilit că poate fi restituită în natură numai suprafața de 228. restul suprafeței de 658. fiind afectată de realizarea ansamblului de locuințe din zonă.

Însă, din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, rezultă că terenul solicitat prin notificările 88/2001 și 167/2001 deținut anterior de autorii reclamanților conform actelor de la dosar avea o suprafață reală de 2836,23. Din această suprafață reclamanții stăpânesc terenul în suprafață de 735. dobândit prin moștenire și terenul în suprafață de 228. restituit prin dispoziția nr.2748/22.03.2007, în total 963.

Același expert a mai stabilit că din vechiul amplasament mai pot fi restituite în natură următoarele suprafețe de teren: 234,06. și 137,77. identificate cu roșu în schița anexă la raportul de expertiză de la fila 54 din dosar, în total 371,83.

Suprafața ce nu mai poate fi restituită în natură pe vechiul amplasament afectată de construirea ansamblului de blocuri din zonă este potrivit aceluiași expert de 1475,23.

S-a reținut că Dispoziția nr.2748/22.03.2007 este greșită în ceea ce privește suprafața de teren la care reclamanții erau îndreptățiți la restituire în natură sau prin echivalent, pentru că suprafața reală la care aceștia erau îndreptățiți este de 2836,23. din care s-au restituit în natură numai 228 și în echivalent bănesc numai 658.

Ca urmare, reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură în compensare sau în bani și pentru diferența deținută de autorii lor.

Al doilea aspect necesar pentru soluționarea cauzei privește posibilitatea restituirii în natură a unora dintre terenurile solicitate și deținute de autorii și.

Nici acest aspect nu a dat naștere la dispute cu privire la toate cele șase notificări. Restituirea în natură se solicită numai în dosarul nr-, pentru terenul de 240. situat în Rm V, str. - lui - și în dosarul nr-, pentru terenul de 1133. situat în Rm V,-, precizat ulterior după întocmirea raportului de expertiză ca având o suprafață de 371.83. Pentru restul terenurilor toate părțile au fost de acord că restituirea în natură nu este posibilă.

Din același raport de expertiză întocmit de expertul rezultă că terenul de 240. situat în Rm.V, str. calea lui -, solicitat prin Notificarea nr.98/27.07.2001, nu poate fi restituit în natură fiind afectat de construirea ansamblului de locuințe din zonă, astfel că dispoziția nr.386/30.01.2007 este sub acest aspect legală.

Însă, așa cum s-a menționat și anterior terenul de 371,83. situat în Rm V,-, compus din cele două suprafețe de 234,06. și de 137,77. poate fi restituit în natură, fiind liber. Dispoziția nr.2747/22.03.2007 este așadar nelegală nu numai sub aspectul întinderii dreptului reclamanților, ci și sub aspectul posibilității restituirii în natură a altei suprafețe de teren în afara celei de 228. pe care o cuprinde.

În fine, problema care privește toate cele cinci dosare este cea de-a treia referitoare la existența unor suprafețe de teren ale Municipiului Rm.V care să poată fi restituite în compensare pentru terenurile care nu mai pot fi restituite în natură, potrivit disp. art.26 alin.1 din Codul d e procedură civilă.

Același expert desemnat în cauză a identificat un astfel de teren ce ar putea fi acordat în compensare, în imediata vecinătate a terenului solicitat de reclamanți în Rm. V,-, acesta având suprafața de 674,21.

Referitor la acest teren pârâții s-au apărat că, deși face parte din proprietatea Municipiului Rm V, el nu poate fi dat în compensare, deoarece a fost solicitat a fi restituit de către foștii proprietari. S-a menționat de asemenea, că la nivelul Mun. Rm.V există un deficit de peste 1000 ha de teren.

Însă, afirmațiile pârâților nu sunt susținute de probe.

Astfel, cererile prezentate de pârâți ca fiind ale unor persoane interesate de terenul în litigiu privesc alte terenuri, situate în alte puncte ale orașului, unele dintre ele aflate în vecinătatea altor proprietăți ale reclamanților. Din niciunul din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că vreuna dintre aceste persoane ar fi solicitat să i se restituie terenul în litigiu.

De asemenea, din hotărârea nr.10674/1 a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor rezultă, într-adevăr, că la nivelul Mun. Rm.V se înregistrează un deficit de teren agricol de peste 1000 ha, însă în soluționarea prezentei cauze nu ne interesează terenurile agricole deoarece acestea nu fac obiectul cererilor reclamanților, care s-au adresat cu notificări potrivit Legii 10/2001, iar nu potrivit Legilor Fondului Funciar.

În legătură cu posibilitatea acordării în compensare a unor terenuri, așa cum a stabilit și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr.4424/26 mai 2005, nu este sarcina reclamanților să demonstreze existența unor suprafețe disponibile. Dovada faptului că măsura pentru care a optat persoana îndreptățită nu se poate aplica aparține pârâților, instanța fiind datoare să facă verificări în acest sens.

În prezenta cauză, reclamanții au invocat existența suprafeței de teren de 674,21. care poate fi atribuită în compensare, pârâții neputând dovedi contrariul.

Așadar, suprafața de teren de 674,21. identificată cu mov în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert (fila 54 dosar), poate fi restituită în compensare pentru terenurile solicitate de reclamanți.

Ultima problemă ce se cere a mai fi rezolvată este cea a terenului pentru care va fi acordată în compensare această suprafață ținând cont de faptul că terenurile solicitate au o suprafață mult mai mare decât aceasta, această măsură acoperind doar în parte cererile reclamanților.

Ținând cont că terenul se află în imediata vecinătate a celui deținut anterior de autorii reclamanților în Rm V,-, că acest raport de vecinătate dă terenurilor o valoare egală/, că terenul ce nu poate fi restituit în natură din această suprafață deținută anterior este mai mare decât cea care poate fi dată în compensare și că ar fi mult mai dificil de acordat în compensare acest teren pentru toate terenurile solicitate în notificările reclamanților, proporțional sau în alt mod, instanța consideră că se impune ca măsura compensării cu acest teren să se facă numai pentru o parte din terenul de 1475,23. ce nu poate fi restituit în natură din cel situat în Rm.V,-, ce a făcut obiectul notificărilor 88/2001 și 167/2001. Pentru diferența rezultată, respectiv 801,02. vor fi acordate despăgubiri bănești.

Ca o consecință a compensării suprafeței de 674,21. numai cu terenul imposibil de restituit în natură din cel situat în Rm.V,-, celelalte patru dispoziții, în afara celei cu nr.2748/22.03.2007, apar ca fiind legale și temeinice, pentru nici unul din terenurile solicitate prin notificările nr.99/2001, 137/2001, 97/2001 și 98/2001, neputându-se dispune nici restituirea în natură și nici restituirea prin compensare cu alte terenuri.

Având în vedere toate aceste motive, precum și dispozițiile art.10, 11 și 26 din Legea nr.10/2001, instanța a respins acțiunile ce fac obiectul dosarelor nr-, nr-, nr- și nr- ca neîntemeiate și a admis acțiunea ce face obiectul dosarului nr-, potrivit dispozitivului acestei sentințe.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat apel intimații și Primăria Municipiului Râmnicu V, susținând că este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

1 - instanța a apreciat greșit . drepturilor intimaților-contestatori, întrucât din acte rezultă că dreptul de proprietate al autorilor și pentru imobilul situat în str.- - este în suprafață totală de 1681, suprafață ce a suferit modificări în timp, confirmând raportul de expertiză împotriva căruia aceștia au făcut obiecțiuni;

2 - în mod greșit instanța i-a obligat la restituirea prin compensare a terenului în suprafață de 674,21, în loc de 618, neținându-se seama că prin dispoziția atacată s-a restituit suprafața de 228 și faptul că terenul pe care instanța i-a obligat să-l restituie prin compensare este revendicat de moștenitorii foștilor proprietari;

3 - dispoziția contestată s-a emis în concordanță cu dispozițiile art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.247/2005 și art.11 pct.3 din aceeași lege, situație în care restituirea în natură nu poate fi aprobată.

În principal s-a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii contestației ca nefondată, iar în subsidiar solicită ca cererea să fie admisă numai cu suprafața de 234,06

La 21 mai 2008 s-a depus la dosar de către intimații-reclamanți o cerere de aderare la apelul formulat de apelanții-pârâți, prin care s-au solicitat următoarele:

1 - modificarea sentinței în sensul admiterii și a cererilor ce au făcut obiectul dosarelor nr-, -, - și -, ce au fost conexate cu dosarul nr- al Tribunalului Vâlcea și atribuirea în compensare proporțională de teren pentru fiecare dispoziție în parte. S-a susținut că totalul suprafețelor imposibil de restituit în natură pe vechiul amplasament este de 2.579,73, iar suprafața posibil de acordat în compensare este de 674,21, ceea ce reprezintă doar 26,1 % din necesar;

2 - în ipoteza în care se va constata ca întemeiat motivul de apel formulat de către pârâți, privind reducerea suprafeței posibil de restituit pe vechiul amplasament de la 371,83 la 234,06, se solicită a se considera diferența de 137,77 ca liberă și posibil de atribuit în natură prin compensare, urmând să se modifice sentința în ce privește cuantumul terenului atribuit în natură prin compensare, majorând suprafața de la 674,21 la 811,98

Examinând sentința apelată sub aspectul motivelor de apel invocate, în raport cu actele dosarului, Curtea constată că apelul formulat de pârâți este nefondat și urmează a fi respins.

Primul motiv de apel prin care se critică soluția instanței de fond sub aspectul calculării întinderii dreptului de proprietate, este neîntemeiat și urmează a fi respins în raport cu concluziile expertizei tehnice efectuate în cauză de către expert (43-45 și 53,54 dosar fond).

La instanța de fond s-a dispus în cauză efectuarea unei expertize tehnice prin acordul părților de către expert, care a avut ca obiectiv identificarea terenului din litigiu, stabilirea faptului dacă este liber sau ocupat de construcții ori afectat de utilități și dacă poate fi restituit prin compensare potrivit Legii nr.10/2001 (34).

. terenului deținut de autorii contestatorilor în Municipiul Râmnicu V,-, a fost stabilită de expert prin aplicarea tuturor actelor de proprietate și a planurilor existente la Primăria Râmnicu V și împotriva raportului de expertiză nu au fost făcute obiecțiuni de către intimați.

Al doilea motiv de apel prin care se critică soluția pe considerentul că restituirea în natură prin compensare nu putea fi admisibilă, întrucât terenul restituit ar aparține unor persoane care l-au revendicat, este de asemeni neîntemeiat, neavând nici un suport probatoriu.

Astfel, cererea de restituire depusă la dosar de către apelanții-pârâți formulată de, nu se referă la terenul solicitat de contestatori în compensare, iar cererea de restituire formulată de - se referă la un teren din și nu este însoțită de nici un act de proprietate.

Motivul de apel prin care pârâții critică hotărârea apelată sub aspectul încălcării dispozițiilor art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001 și art.11 din aceeași lege, modificată și completată prin Legea nr.247/2005, în sensul că terenul din litigiu atribuit în natură pe vechiul amplasament și în compensare ar fi ocupat fizic și funcțional, este neîntemeiat în raport cu probatoriul administrat în cauză, cu referire la expertiza tehnică care a identificat toate utilitățile publice și clădirile din zona terenului afectat, delimitând doar terenul liber de construcții, servituți și utilități publice (53, 54).

Faptul că în vecinătatea terenului restituit se află construcții și utilități publice nu constituie o împrejurare care să împiedice restituirea sa în natură.

Prima instanță, în raport de expertiza tehnică efectuată în cauză și de dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, în mod corect a admis acțiunea ce face obiectul dosarului nr- și a obligat pe pârâți să restituie reclamanților în natură suprafața de 371,83 pe vechiul amplasament, astfel cum a fost identificat și măsurat prin Anexa 1 A la completarea expertizei, precum și la acordarea suprafeței de 674,21 în compensare.

Sub acest aspect nu rezultă că prima instanță a pronunțat soluția cu încălcarea dispozițiilor art.10 și 11 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.247/2005.

Pentru considerentele expuse anterior, urmează ca în temeiul art.296 Cod procedură civilă să se dispună respingerea apelului ca nefondat.

Referitor la cererea de aderare la apel, formulată de către intimații-contestatori în temeiul art.293 Cod procedură civilă, față de precizarea acestora cu ocazia dezbaterilor în sensul că aceasta are un caracter subsidiar, urmează a se respinge având în vedere soluția adoptată în cauză cu privire la apelul formulat de către apelanții-intimați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul formulat de intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI RÂMNICU V, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI RÂMNICU și MUNICIPIULUI RÂMNICU V-PRIN PRIMAR, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.117 din data de 21 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind contestatorii, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V, domiciliat în Râmnicu V,-, județul V și, domiciliată în B,-, -.4,.10,.3,.367, sector 2.

Respinge cererea de aderare la apel formulată de către intimații-contestatori, și, împotriva aceleiași sentințe.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2008, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

, Pl.

Grefier,

Red.Pl.

Tehnored.

Ex.8/03.07.2008.

Jud.fond:.

Președinte:Lică Togan
Judecători:Lică Togan, Maria Ploscă

#Judecator Lica Togan

Speta Legea 10/2001. Decizia 132/2008. Curtea de Apel Pitesti

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 132/2008. Curtea de Apel Pitesti