Speta Legea 10/2001. Decizia 133/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- SECȚIA CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR.133/ApDOSAR NR-
Ședința publică din 28 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel- - - JUDECĂTOR 2: Roxana Trif
- - - JUDECĂTOR 3: Cristina Năpar
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate decontestatoarea și intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARîmpotriva sentinței civile nr.45 pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 22 februarie 2008 în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 octombrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 21 octombrie 2008 și apoi la 28 octombrie 2008.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față.
Prin sentința civilă nr. 45/22.02.2008 Tribunalul Brașova respins excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Municipiul B, reprezentat legal de Primar.
A admis în parte, astfel cum a fost precizată și completată, contestația formulată, în temeiul Legii nr.10/2001, de contestatoarea, domiciliată în ia,. 20, 81543, cu domiciliul ales în B,-,. 5,.8, la sediul Societății Civile de Avocați, & -, reprezentată în instanță de Societatea Civilă de Avocați, & -, în contradictoriu cu intimații Municipiul B, reprezentat legal de Primar, reprezentat în instanță de consilier juridic, L, cu sediul în B,-, reprezentată legal de administrator unic, reprezentată în instanță de consilier juridic, și, în consecință, a constatat nevalabilitatea titlului cu care Statul Român a preluat imobilul situat în B,-, înscris în nr.22386 B, sub numerele topografice 86/1, 87/2/1 și 87/1.
A anulat Decizia nr.240/21.11.2003, emisă de intimata
A obligat-o pe intimata să emită o nouă decizie, în condițiile reglementate de Legea nr.10/2001, prin care să restituie în natură contestatoarei imobilul înscris în nr.22386 B, sub numerele topografice 86/1, 87/2/1, compus din casă de piatră cu parter și etaj, curte de 810 mp. și grădină, în suprafață de 943 mp. în următoarea modalitate: în ceea ce privește imobilul cu destinația de casă de locuit, contestatoarei îi va fi restituită suprafața pe care antecesorii săi au deținut-o la data preluării imobilului de către stat, iar pentru imobilul cu destinația de teren restituirea în natură se va face sub forma instituirii unui drept de folosință specială.
L-a obligat pe intimatul Municipiul B să emită, prin reprezentantul său legal, în condițiile reglementate de Legea nr.10/2001, o dispoziție prin care să propună acordarea către contestatoare de despăgubiri în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ca măsură reparatorie în echivalent pentru imobilul cu destinația de teren, în suprafață de 306 mp, înscris, inițial, în CF. nr. 22386 B, sub nr. top. 87/1 și trecut, ulterior, în nr. 30484
A respins restul pretențiilor formulate de contestatoare.
A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții - și, domiciliați în B, -, cu domiciliul ales în B,-, la sediul Cabinetului de Avocat -, reprezentați în instanță de avocat -, în contradictoriu cu contestatoarea și cu intimații Municipiul B, reprezentat legal de Primar și L
A obligat pe intervenienții - și să achite suma de 2140 lei, reprezentând diferență de onorariu cuvenit expertului -.
În ceea ce privește fondul cauzei prima instanță a reținut că numitul a formulat, în calitate de succesor în drepturi al numiților și, o notificare prin care a solicitat a-i fi restituit în natură imobilul situat în B,-, înscris în nr. 22386 B, sub numerele topografice 86/1, 87/2/1și 87/1, compus din casă cu două corpuri, curte și grădină, în suprafață de 2.059, 20 mp. Numitul a fost fiul proprietarilor inițiali ai imobilului, fiind născut, la data de 16 mai 1930, iar din certificatul de deces reiese că acesta a decedat la data de 24 mai 2002.
Din copia certificatului de naștere al contestatoarei, se reține că aceasta are calitatea de succesor în drepturi al numitul, fiind fiica acestuia.
Imobilul în litigiu a fost preluat de Statul Român în temeiul Decretului nr. 92/1950 or, acesta având destinația de locuință nu putea fi considerat "mijloc de producție" și, prin urmare nici nu putea fi naționalizat, în conformitate cu dispozițiile Constituției României din 1948.
În legătură cu întinderea și modalitatea de restituire către contestatoare a imobilului din litigiu, instanța a constatat următoarele:
La data de 16 iunie 1984, Comitetul Executiv al fostului Consiliu Popular al Municipiului Bae mis, ca urmare a cererii formulată de B, Autorizația pentru executare de lucrări nr. 87, prin care au fost autorizați intervenienții - și să efectueze, pe cheltuială lor, o lucrare de extindere a apartamentului, din imobilul în litigiu, pe care îl ocupă, în calitate de locatari.
Prin raportul de expertiză în specialitatea construcții s-a concluzionat că, extinderea realizată pe cheltuiala intervenienților reprezintă o unitate locativă distinctă și că aceasta are o suprafață utilă de 80, 86 mp. și o suprafață desfășurată de 100, 66 mp. Prin același raport de expertiză a fost determinată și suprafața inițială a imobilului în litigiu, arătându-se că acest imobil a avut o suprafață utilă inițială de 97, 65 mp. și o suprafață desfășurată de 125, 60 mp.
Prin urmare, situația juridică a acestui imobil se circumscrie ipotezei reglementată de art.19 alin.(2) din Legea nr.10/2001, contestatoarea fiind îndreptățită la restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr.22386 B, sub numerele topografice 86/1 și 87/2/1, compus din casă de locuit, cu parter și etaj, curte de 801 mp. și grădină, în suprafață de 943 mp. în compunerea pe care acesta a avut-o la data preluării lui de către stat, nu și la restituirea extinderii realizată după trecerea lui în proprietatea statului.
Contestatoarea fiind cetățean, restituirea terenului, ce intră în compunerea imobilului mai sus identificat, se va face în natură sub forma instituirii în favoarea contestatoarei a unui drept de folosință special, în conformitate cu prevederile art.2 alin.(1) din Ordonanța de Urgență nr.184/2002.
În ceea ce privește imobilul cu destinația de teren în suprafață de 306 mp. înscris în nr.30484, sub nr. top 87/1, tribunalul reține că potrivit evidențelor de publicitate imobiliară și concluziilor raportului de expertiză acest teren este aferent unui bloc de locuințe, nu poate fi restituit în natură contestatoarei, ea fiind îndreptățită să beneficieze de măsuri reparatorii în echivalent, conform prevederilor art.1 alin.(2) și art.26 alin.(19) din Legea nr.10/2001, iar cel care trebuie să dispună restituirea este Municipiul B prin primar.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de acordare a unor daune cominatorii tribunalul a respins cererea având în vedere că în cauză este vorba de o obligație de a face, iar dispozițiile art.5803alin.5 Cod procedură civilă sunt aplicabile, ceea ce face inadmisibil un astfel de capăt de cerere.
În ceea ce privește cererea de intervenție principală, formulată în cauză de intervenienții - și aceasta a fost respinsă reținându-se că aceștia nu au avut calitatea de proprietari ai terenului, în consecință nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra construcției, ci cel mult pot avea un drept de creanță.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoarea și intimata Municipiul B prin primar.
În dezvoltarea motivelor de apel ale contestatoarei se critică sentința sub două aspecte.
Un prim aspect se referă la reținerea de către instanță a incidenței dispozițiilor art.19 alin.2 din Legea nr.10/2001, în condițiile în care extinderea realizată de către intervenienți nu se încadrează în categoria imobilelor construcții cărora le-au fost adăugate pe orizontală și/sau verticală "corpuri suplimentare de sine stătătoare", atâta timp cât raportul de expertiză conchide că extinderea realizată doar poate să constituie o unitate locativă de sine-stătătoare.
Al doilea aspect se referă la respingerea de către prima instanță a capătului de cerere referitor la daunele cominatorii, având în vedere tocmai faptul că obligația de a face nu poate fi adusă la îndeplinire pe calea executării silite.
În dezvoltarea motivelor de apel ale Municipiului B se arată că este imposibilă aducerea la îndeplinire de către această intimată a obligației de a emite dispoziție de propunere a acordării de despăgubiri, în condițiile legii, pentru imobilul teren în suprafață de 306 mp. pe care se află construit un bloc, atâta timp cât notificarea, împreună cu actele aferente acesteia, se află la intimata B, iar instanța nu a dispus, prin dispozitiv, să-i fie comunicată această notificare și apelantei.
Intimata Bad epus întâmpinare solicitând respingerea apelului contestatoarei.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată următoarele:
În ceea ce privește apelul contestatoarei.
Potrivit art.19 alin.2 din Legea nr.10/2001 în situația imobilelor-construcții care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute de Legea nr.10/2001 și cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, corpuri suplimentare de sine stătătoare, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie, în natură, suprafața deținută în proprietate la data trecerii în proprietatea statului.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că extinderea realizată de intervenienți, în baza autorizației obținute de la organele în drept din acea perioadă, poate constitui o unitate locativă de sine stătătoare. Folosirea de către expert a cuvântului "poate" nu este făcută în sensul în care îl interpretează apelanta, respectiv faptul că ar mai fi necesare și alte amenajări. Aceasta rezultă și din anexa 1 la raportul de expertiză (fila 158 dosar fond) unde este prezentat releveul imobilului cu culori diferite pentru imobilul inițial și extinderea realizată. Se poate observa cu ușurință că extinderea - configurată cu roșu - se află într-o latură a imobilului, în zona parter și etaj și este o locuință de sine-stătătoare, având la parter cameră de zi cu zonă de bucătărie și baie, iar la etaj un dormitor, baie și terasă.
Concluzia raportului de expertiză nu a fost contestată de către părți în fața primei instanțe, în încheierea din data de 08.06.2007 ( fila 168 dosar fond ) fiind cuprinsă achiesarea părților la concluziile expertizei.
În consecință, soluția primei instanțe cu privire la acesta aspect este la adăpost de criticile apelantei.
Cu privire la neacordarea daunelor cominatorii soluția primei instanțe este greșită.
În cauza de față este vorba de executarea unei obligații de a face. Dispozițiile cuprinse în art. 5803Cod procedură civilă reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului, prin instituirea unei amenzi civile, care se face venit la bugetul statului. Aceasta nu exclude folosirea dreptului de a se recurge la obligarea debitorului la plata unor daune cominatorii, atâta timp cât prin nici o dispoziție legală nu este înlăturată această posibilitate.
Daunele cominatorii, constând în condamnarea debitorului la plata către creditor a unei anumite sume de bani pe unitate de timp de întârziere, până la executarea obligației în natura ei specifică, își au temeiul în dubla funcțiune - jurisdictio imperium - pe care o are judecătorul. În consecință daunele cominatorii reprezintă o sancțiune pecuniară stabilită de judecător, care este independentă de despăgubirile ce trebuie să constituie echivalentul prejudiciului cauzat, dar și independentă de aplicarea amenzii civile, aceasta din urmă fiind o formă de constrângere pe care statul, în îndeplinirea obligației sale de forță coercitivă, a înțeles să o impună debitorului în faza de executare silită.
În sensul acestor considerente a dispus și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.XX din 12 decembrie 2005, în compunerea Secțiilor Unite, deci într-un recurs în interesul legii.
Pentru toate considerentele de mai sus, acest motiv de critică al apelantei este întemeiat, motiv pentru care apelul acesteia va fi admis în parte, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, iar unitatea deținătoare va fi obligată la plata unor daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, calculate de la data pronunțării prezentei decizii, care este o hotărâre definitivă și până la emiterea efectivă a deciziei de restituire, în modalitatea stabilită de către prima instanță.
În ceea ce privește apelul intimatului Municipiul B prin Primar.
Motivul invocat de către această apelantă este neîntemeiat. Conform înscrisurilor aflate la dosar (fila 23 dosar fond) notificarea privind restituirea imobilului a fost depusă de către antecesorul reclamantei la Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului B, iar aceasta a transmis-o către intimata B, pentru competentă soluționare, fără a observa și analiza cererea însoțită de documentele justificative, respectiv extrasul de carte funciară, din care reieșea că la data depunerii notificării și și în prezent, pentru terenul în suprafață de 306 mp, înscris inițial sub nr. top.87/1, unitatea deținătoare este Municipiul B prin Primar.
În condițiile în care notificarea împreună cu actele justificative se află la intimata B, care este în sine doar administratorul fondului locativ deținut de către unitatea administrativ teritorială, prin simetria actelor, apelanta Municipiul B prin Primar poate solicita intimatei să îi transmită copia notificării și a documentației anexate, necesare pentru emiterea deciziei.
Pentru a se achita de obligația pusă în sarcina sa de către dispozitivul sentinței nu este necesară o dispoziție expresă a instanței, așa cum nu a fost necesară o asemenea dispoziție nici când s-a transmis inițial notificarea depusă la Primărie, problema putându-se rezolva pe cale administrativă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul formulat de către Municipiul B prin Primar va fi respins.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de împotriva sentinței civile nr.45/22.02.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Obligă intimata B la plata unor daune cominatorii, în sumă de 100 lei RON pe fiecare zi de întârziere, calculate de la data prezentei decizii și până la data emiterii noii decizii de restituire.
restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge apelul declarat de Municipiul B prin Primar împotriva aceleiași sentințe.
Ia act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.RT/20.11.2008
Dact.CN/27.11.2008
Jud. fond -
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Roxana Trif, Cristina Năpar
