Speta Legea 10/2001. Decizia 134/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 134/A/2009
Ședința publică din 23 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTOR 2: Eugenia Pușcașiu
GREFIER: - -
S-au luat spre examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de intervenienta -, apelul declarat de reclamantul, și apelurile declarate de pârâții MUNICIPIUL C-N PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL AL MUN. C-N și PRIMARUL MUN. C- împotriva sentinței civile nr. 611 din 18.11.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile puse de reprezentantul reclamantu-lui apelant și al intervenientei apelante, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 9 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 611 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea civilă pronunțată de reclamantul împotriva pârâților PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL C-N, MUNICIPIUL C-N PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N având ca obiect Legea nr. 10/2001.
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu formulată de și, în consecință s-a anulat în parte Dispoziția nr. 3557/26.02.2007 emisă de Primarul municipiului C-
S-a dispus restituirea în favoarea intervenientei a dreptului de proprietate asupra întregului apartament nr. 2 având nr. top. 10499/3/II cu părțile indivize comune în cotă de 33,78/100 parte înscrise în CF col. - și CF ind. - din imobilul construcție situat în C-N- precum și terenul în suprafață de 265 mp din imobilul teren în suprafață de 566 mp cu nr. top. 10499/4 înscris în CF 8543.
S-a dispus sistarea indiviziunii asupra imobilului cu nr. top. 10499/4 prin parcelare și formare de loturi care se atribuie astfel: lotul nr. 1 format din parcela cu nr. top. 10499/4/1 în suprafață de 265. - teren curte în- s-a atribuit intervenientei; lotul nr. 2 format din parcela cu nr. top. 10499/4/2 în suprafață de 301. - teren curte în- s-a reînscris pe vechiul proprietar Statul Român în administrarea Consiliului Local al municipiului C-
S-a menținut dreptul reclamantului la despăgubiri doar pentru suma de 709 lei, drept cesionat în favoarea intervenientei.
S-a respins cererea de restituire pentru suprafața de 265 mp cu nr. top. 10499/2.
La rămânerea irevocabilă a sentinței s-a dispus întabularea în CF a dreptului de proprietate al intervenientei asupra imobilelor atribuite conform expertizei tehnice întocmite în cauză de expert.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În condițiile apariției Legii nr. 10/2001, reclamantul a notificat Primarul municipiului C-N pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C-N,--21A înscris în CF 8543 C nr. top 8543. Reclamantul a arătat că cota de din acest imobil a aparținut antecesorului său. Prin dispoziția nr. 3557/2007 emisă de Primarul municipiului C-N s-a restituit în favoarea reclamantului cota de din apartamentul nr. 2 având nr. top 10499/3/II cu părțile indivize comune în cotă de 33,78/100 parte înscris în CF colectivă - C și CF individuală nr. - C din imobilul construcție situat pe- iar asupra cotei de parte din terenul construit aferent acestui apartament, din terenul curte în suprafață de 265. cu nr. top 10499/2 înscris în CF 8543 C și terenul curte în suprafață de 566. cu nr. top 10499/4 s-a acordat dreptul de folosință special. Pentru cota de din restul imobilului teren și construcții, înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
În cauză a fost administrată proba cu expertiza, expertiză întocmită de din concluziile căreia reiese că valoarea de circulație a cotei de din apartamentul nr. 2 pentru care solicită reclamantul compensarea este de 75424 lei, echivalentul a 20341 Euro iar valoarea de circulație a întregului imobil situat în C-N,--21A este de - lei. Din măsurătorile efectuate la fața locului reiese că s-ar putea restitui în natură o suprafață de 265. teren întrucât această suprafață este liberă și nu afectează accesul la apartamentele situate în-. Valoarea cotei de din apartamentul nr. 2 și a parcelei de teren de 265. este de - lei față de - lei cât reprezintă cota de din întregul imobil, la cât este îndreptățit reclamantul. Prin atribuirea integrală a apartamentului în favoarea reclamantului precum și a terenului în suprafață de 265. diferența care s-ar cuveni reclamantului cu titlu de despăgubire ar fi doar de 709 lei.
În vederea restituirii suprafeței de 265. expertul a procedat la dezmembrarea nr. topo 10499/4 în două loturi, din care unul în suprafață de 265. iar diferența de suprafață fiind propusă a fi reînscrisă în favoarea vechilor proprietari.
Prin Contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, autentificat sub nr. 805 din 26.05.2008 de BNP, reclamantul a vândut intervenientei, toate drepturile litigioase cu privire la imobilul situat în C-N,-, înscris inițial în CF 8543 C nr. topo 10499/2 - 265. nr. topo 10499/4 - 565. constând din casă cu teren și curte. S-a menționat în cuprinsul contractului că se în drepturile vânzătorului atât în ceea ce privește restituirea în natură a întregului apartament nr. 2 și a terenului în suprafață de 265. cât și în ceea ce privește eventualele despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.
Potrivit dispozițiilor art. 7 și 9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. De asemenea se restituie în natură și terenurile libere, neafectate de construcții.
Conform dispozițiilor art. 26 alin. 1 din același act normativ, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită cu soluționarea notificării, este obligată să acorde persoanei îndreptățite în compensare, alte bunuri sau servicii sau să propună acordarea de despăgubiri, dacă măsura compensării nu este posibilă sau nu este acceptată de persoana îndreptățită.
După cum reiese din probatoriul administrat în cauză, reclamantul este moștenitor doar al unuia dintre foștii proprietari ai imobilului, respectiv, nu și a lui HG, proprietar care a deținut cota de din imobilul în litigiu. O parte din imobil a fost înstrăinat la Legea nr. 112/1995, aspect care nu a fost contestat de către reclamant, astfel încât s-a dispus restituirea în natură doar pentru cota de din partea de imobil care nu a fost vândută.
Având în vedere că scopul Legii nr. 10/2001 este acela de a restitui foștilor proprietari imobilele de care aceștia au fost deposedați în mod abuziv, cât și faptul că cota de din apartamentul nr. 2 nu a fost revendicată și este deținută de Statul Român prin Consiliul local al municipiului C-N, tribunalul a apreciat că cererea reclamantului de acordare în compensare a acestei cote precum și a terenului liber pentru partea din imobil care a fost vândută și nu i se poate restitui, este întemeiată.
Deși reclamantul a solicitat prin precizările și obiecțiunile formulate la expertiză, a i se restitui o suprafață mai mare de teren pe care a apreciat-o ca fiind liberă, această cerere este neîntemeiată raportat la faptul că prin compararea valorii cotei de din întreg imobilul cu cota de din apartamentul restituit + cota de și suprafața de teren de 265. se ajunge la o aproximativă echivalență, diferența fiind doar de 709 lei.
Întrucât prin înstrăinarea drepturilor litigioase de către reclamant în favoarea intervenientei aceasta este persoana îndreptățită, în favoarea căreia urmează ca în final să îi fie atribuită cota de din apartamentul nr. 2 și suprafața de 265. de teren, pentru diferență fiind operabile dispozițiile din contractul de vânzare-cumpărare.
Raportat la considerentele mai sus invocate, în baza dispozițiilor art. 26, 7 și 9 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a admis în parte atât acțiunea cât și cererea de intervenție și a dispus anularea parțială a Dispoziției nr. 3557/26.02.2007 emisă de Primarul municipiului C-
Împotriva acestei sentințe au declarat apel intervenienta -, reclamantul și pârâții MUNICIPIUL C-N, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-
Intervenienta a solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii introductive.
În motivarea apelului a arătat că prin precizarea cererii de intervenție a solicitat restituirea apartamentului nr. 2, disponibil, cât și suprafața de 600 mp teren.
Având în vedere că întregul imobil naționalizat, înscris în CF nr. 8543 C, se compune din construcție cu 3 apartamente și teren în suprafață totală de 830 stj = 2988 mp, rezultă în mod clar că ceea ce a solicitat, respectiv 1 apartament și 600 mp teren disponibil se încadrează în limitele cotei de la care este îndreptățit reclamantul.
Reclamantul, prin apelul său a solicitat admiterea apelului.
În motivarea apelului a arătat că a solicitat prin notificare, restituirea cotei de din întregul imobil, cotă aferentă dreptului tabular de proprietate al tatălui său, conform înscrierilor în CF nr. 8543
Consideră că instanța a apreciat eronat dreptul său la cotă în loc de cât este real.
Având în vedere că întregul imobil naționalizat, înscris în CF nr. 8543 C, se compune din construcție cu 3 apartamente și teren în suprafață totală de 830 stj = 2988 mp, rezultă în mod clar că ceea ce a solicitat, respectiv 1 apartament și 600 mp teren disponibil se încadrează în limitele cotei de la care este îndreptățit reclamantul.
Arată că i se recunoaște dreptul doar asupra apartamentului nr. 2 și a unei suprafețe de 265 teren, din totalul de 2988 mp, chiar și din studiul cărții funciare nr. 8543 C se poate observa că mai există un teren liber de 265 mp.
Pârâtul Municipiul C-N, prin apelul său solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului a arătat că Dispoziția nr. 3557/26.02.2007 a fost emisă temeinic și legal, măsura compensării reținută de către instanță nefiind posibilă întrucât pârâtul nu are un fond de rezervă disponibil pentru a fi acordat în compensare, porțiunea din imobil cuvenită revendicatorului a fost înstrăinată conform Legii nr. 112/1885, astfel că în mod corect s-au acordat despăgubiri în condițiile legii speciale.
Menționează că, măsura compensării este posibilă, dacă există bunuri și servicii disponibile a fi acordate în compensare.
În temeiul Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța poate soluționa pe fond cererea de revendicare însă nu se poate pronunța în locul autorității, proprietara asupra bunurilor sale, dacă există sau nu bunuri disponibile a fi acordate cu titlu de compensare în temeiul legii speciale. Ori, municipalitatea și-a exprimat clar poziția în ceea ce privește inexistența unor asemenea bunuri. Consideră că, deși textul legal se referă la două soluții de urmat în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă - respectiv fie compensarea cu alte bunuri sau servicii, fie acordarea de despăgubiri, în măsura în care compensarea nu este posibilă, acesta trebuie coroborat cu dispozițiile nr.HG 250/2007 (cu caracter obligatoriu pentru Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001), în sensul că, măsura reparatorie a compensării este posibilă doar daca unitatea investită cu soluționarea notificării deține în proprietate imobile disponibile.
Învederează faptul că, obligațiile cuprinse în normele imperative sunt: fie onerative, adică prevăd expres obligația de a avea o anumită conduită, fie prohibitive, adică interzic categoric și expres o anumită conduită, ori, în speță, dispozițiile legii speciale cu privire la acordarea unor bunuri sau servicii în compensare, în măsura în care restituirea în natură nu este posibilă prevăd o posibilitate în favoarea unei anumite categorii de persoane, nicidecum o obligație sau o interzicere.
Consideră că instanța nu se poate substitui autorităților administrative locale pentru a întocmi un inventar al bunurilor, aflate în proprietatea privată a acestuia, ce pot fi acordate cu titlu de despăgubiri.
Precizează faptul că, în cauză, este vorba despre dreptul de proprietate privată al Statului, care, este ocrotit prin Constituție indiferent de titular.
In ceea ce privește obligarea pârâtului la emiterea unei noi dispoziții în favoarea intervenientei, arată că, în condițiile prevederilor art. 3 al Legii nr. 10/2001 acest lucru nu este posibil, singurele persoane îndreptățite la măsuri reparatorii fiind: "persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora". Prevederile Legii nr. 10/2001, fiind o lege specială, trebuie aplicate ca atare, nefiind susceptibile de a fi completate cu normele de drept comun, cu atât mai mult cu cât aceasta prevede exact persoanele care beneficiază de aplicarea sa. Fiind deci vorba de o lege specială, derogatorie sub aspectul subiectelor de drept și al competenței materiale a instanțelor judecătorești de la legea generală (dreptul comun în materie), ea este de strictă interpretare, astfel că intervenienta în cauză nu poate beneficia în nume propriu de prevederile unei dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001, nefiind nici proprietara la momentul preluării imobilului în litigiu, de către stat și nici moștenitoare a acestora.
În ceea ce privește petitul privind sistarea stării de indiviziune și înscrierea corelativă a dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, consideră că acesta trebuie soluționat în primă instanță de către Judecătoria Cluj -N, Tribunalul Cluj neavând competența materială în acest sens.
Pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, reiterând aceleași motive de apel ca și pârâtul Municipiul C-
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită apelul pentru următoarele considerente:
Prin precizarea acțiunii depusă la 15.09.2008, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Primarul Muncipiului C-N la restituirea în natură a. 2 și a suprafeței de teren de aproximativ 600 mp și să oblige pârâtul să propună despăgubiri pentru pentru cota din imobil care îi revine și care nu se poate restitui în natură.
Intervenienta și-a completat și ea cererea de intervenție în același sens (fila 130-131), arătând că terenul liber ce se poate restitui în natură este mai mare decât cele două suprafețe de 265 mp cu nr top 10499/2 și 10499/4.
Curtea reține că reclamantul, prin notificare, a solicitat restituirea în natură a din imobilul înscris în cf 8543 C nr top 10499 construcție și teren în suprafață de 1073 mp, în calitate de fiu al lui.
În cf 8543 C nr top 10499 proprietari anterior preluării de către stat au fost sub B1 iar sub B2 soția acestuia.
Apoi, proprietarul de sub B1 a decedat iar moștenitori au fost sub HG B5 și sub B6.
Reclamantul este fiul și moștenitorul lui, proprietarul de sub B6 și nepotul de frate al lui HG, proprietarul de sub B5, cu privire la acesta din urmă neexistând dovada că ar fi decedat.
De asemenea, reclamantul este nepot de fiu și al proprietarei de sub B2, decedată la data de 01.07.1950.
Acțiunea înregistrată sub nr. 5213/2006 are de asemenea ca obiect cota de din imobil.
Prin dispoziția atacată cu nr. 3557/26.02.2007 se menționează că reclamantul a solicitat restituirea în natură a din imobil dar nu se dispune decât cu privire la cota de parte.
În contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase se menționează că reclamantul este moștenitor după și HG, și că în această calitate a formulat notificarea.
Din adresa nr. 52485/452/28.06.2007 emisă de Direcția fondul imobiliar de stat (fila 63 dosar fond) reiese că pentru imobilul în litigiu nu au mai fost formulate cereri de revendicare.
Cu privire la precizarea de acțiune și completarea cererii de intervenție, prima instanță a reținut în partea introductivă a considerentelor că reclamantul și-a precizat acțiunea pentru suprafața de 600 mp teren și obligarea pârâtului să propună despăgubiri pentru pentru cota din imobil care îi revine reclamantului și care nu se poate restitui în natură.
Se mai reține de către instanță că deși reclamantul a solicitat prin precizările și obiecțiunile formulate la expertiză, a i se restitui o suprafață mai mare de teren pe care a apreciat-o ca fiind liberă, această cerere este neîntemeiată raportat la faptul că prin compararea valorii cotei de din întreg imobilul cu cota de din apartamentul restituit + cota de și suprafața de teren de 265. se ajunge la o aproximativă echivalență, diferența fiind doar de 709 lei.
Aceste din urmă referiri nu analizează cererea reclamantului decât prin comparare cu acțiunea inițială prin care s-a solicitat din imobil, chiar dacă menționează că reclamantul a solicitat, prin precizările și obiecțiunile formulate la expertiză, a i se restitui o suprafață mai mare de teren decât cota de din imobil.
Cu privire la completarea cererii de intervenție nu se amintește nimic în sentința atacată.
În apel se arată că a solicitat prin notificare, restituirea cotei de din întregul imobil, cotă aferentă dreptului tabular de proprietate al tatălui său, conform înscrierilor în CF nr. 8543
Curtea reține că întradevăr notificarea a fost formulată pentru cota de din întregul imobil înscris în CF nr. 8543 C, cotă căreia i-ar corespunde surafața de 536,4 mp teren.
În aceste condiții reiese că, atunci când reclamantul a solicitat în precizarea de acțiune suprafața de aproximativ 600 mp teren și despăgubiri pentru pentru cota din imobil care îi revine și care nu se poate restitui în natură, a solicitat de fapt ca instanța să se pronunțe asupra cotei de din imobil.
Prima instanță nu s-a pronunțat asupra celor solicitate prin precizarea de acțiune și prin completarea cererii reconvenționale.
Constituie încălcare a prevederilor art. 129 din Codul d e procedura civilă, omisiunea instanței de judecata de a se pronunța cu privire la toate capetele de cerere formulate, care atrage desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În atare situație, se constată că sentința a fost dată fără ca tribunalul să fi intrat în cercetarea fondului în privința întregii cote de parte.
Apoi, cu privire la acțiunea formulată inițial și precizată ulterior ca și cu privire la cererea de intervenție complectată, potrivit art. 261 alin.1 pct. 5 Cod procedură civilă udecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, de a pronunța respectiva hotărâre.
Fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar, astfel ca instanța pronunță o soluție netemeinică, care, potrivit art. 304 pct. 7 Cod procedura civilă, este supusă casării.
Urmează ca în rejudecare prima instanță să analizeze cererea reclamantului și a intervenientei cu privire la cota de parte din întregul imobil înscris în CF nr. 8543
De asemenea va lămuri la ce se referă cererea reclamantului, pe lângă cota de parte din imobil ce i se cuvine după sub B6, la cota de din cota de de sub B2 a lui sau la cota de a lui de HG sub B5.
Rămâne ca în acest din urmă caz reclamantul să depună certificatul de deces a lui.
HGÎn oricare ipoteză, instanța va avea în vedere că pentru imobilul în litigiu nu au mai fost formulate cereri de revendicare, și prin urmare cererea reclamantului va fi analizată prin prisma art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 care stabilește că de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Cât privește apelul pârâților, curtea reține că în principiu reclamantul este îndreptățit la restituirea în natură și aceasta s-a dispus de către instanță iar nu compensarea cu alte bunuri, cât timp antecesorii reclamantului au avut în proprietate bunul a cărui restituire în natură s-a dispus.
Întradevăr prin acțiunea introductivă s-a solicitat compensarea cu o parte din bunul deținut anterior, dar cât timp bunul a fost deținut anterior este evident că nu poate fi vorba de compensare ci de restituire în natură.
Cu privire la cererea de intervenție, nici o dispoziție legală nu se opune la cesionarea drepturilor care reies din calitatea de persoană îndreptățită și din formularea unei notificări în temeiul Legii nr. 10/2001. Cât timp un imobil astfel dobândit, prin restituire în natură în temeiul Legii nr. 10/2001, poate fi înstrăinat, reiese că și drepturile ce există între formularea notificării și restituire în natură pot fi înstrăinate.
În temeiul prevederilor art. 296, art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă cât și al art. 282 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să admită ca fondat apelul declarat de apelurile declarate de intervenienta -, reclamantul și pârâții MUNICIPIUL C-N, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 611 din 18 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pentru a soluționa fondul cererii reclamantului și a intervenientei cu privire la cota de parte din imobil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelurile declarate de intervenienta -, reclamantul și pârâții MUNICIPIUL C-N, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C-N și PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 611 din 18 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o desființează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - - - ---
de, dactilografiat de Sz.
În 7 ex. la data de 30.04.2009
Judecător fond - - Tribunalul Cluj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Eugenia Pușcașiu
