Speta Legea 10/2001. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.135/A
Ședința publică din 25 mai 2008
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâtul Primarul Orașului și de Consiliul Local împotriva sentinței civile nr.673/24.03.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.700/2005, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura completă.
Dezbaterea în fond a apelului și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea din ședința din data de 19 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată:
Prin sentința civilă nr.673/24.03.2006, pronunțată în dosarul nr.700/2005, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Primarul Orașului.
A dispus anularea dispoziției nr.181/7.12.2004 a pârâtului.
A constatat că imobilul situat în,--22, înscris în CF nr.642, fostă proprietate a antecesorului reclamantului, a trecut fără titlu valabil în proprietatea Statului Român.
A obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție, prin care să dispună restituirea în natură a imobilului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul situat în localitatea,--22, înscris în CF nr.642, fosta proprietate a antecesorului contestatorului, a trecut fără titlu valabil în proprietatea Statului Român, atrăgând incidența în cauză a art.2 lit.h din Legea nr.10/2001.
Acest imobil a fost expropriat prin aplicarea Legii nr.187/1945 și a Decretului 83/1949; conform art.3 din Legea nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, puteau face obiectul exproprierii proprietăți agrare moșierești, bunuri agricole, terenuri necultivate până la 10 ha, terenuri agricole ale persoanelor care au depășit 50 ha.
Imobilul în litigiu a fost expropriat fără a se încadra în nici una din aceste categorii de imobile, destinația imobilului fiind, la data exproprierii, aceea de locuință.
Respingerea cererii de restituire în natură, a reținut prima instanță, este neîntemeiată, prin raportare la prevederile Legii nr.247/2005 de modificare a Legii nr.10/2001; restituirea în natură a devenit normă imperativă, cu excepțiile prevăzute de lege, legiuitorul permițând, conform art.16 din legea modificată, restituirea în natură chiar a imobilelor"necesare și afectate exclusiv activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social culturale", cu obligația proprietarului de a menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 sau, după caz, până la 5 ani, de la data emiterii deciziei sau dispoziției de restituire.
Impotriva sentinței civile nr.673/24.03.2006 a Tribunalului Timiș au declarat apel în termenul legal pârâtul Primarul Orașului și Consiliul Local.
In motivarea apelului s-a susținut că în mod corect i s-a respins reclamantului cererea de restituire în natură, întrucât prin înscrisurile depuse la dosar imobilul revendicat nu este identificat, iar imobilul vizat este destinat desfășurării unei activități de utilitate publică, aceea de gospodărire comunală.
Pe de altă parte, reclamantului i s-a făcut propunerea de restituire prin echivalent bănesc, propunere la care reclamantul nu a răspuns.
Apelanții au mai arătat că același imobil a fost revendicat și de, iar între acesta, reclamantul și Primăria a existat un litigiu care s-a soluționat irevocabil.
Curtea, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, în baza art.295 alin.2 pr.civ. a încuviințat completarea probatoriului cu înscrisuri și cu o expertiză topografică.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art.295 alin.1 pr.civ. față de întregul probatoriu administrat în cauză, Curtea constată că apelul pârâtului Primarul Orașului este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Apelul declarat de Consiliul Local va fi respins ca inadmisibil.
Calea de atac a apelului este deschisă părților care au participat la judecarea cauzei în primă instanță, ori Consiliul Local nu este parte în proces, calitatea de pârât având-o Primarul Orașului, cel care a emis dispoziția contestată prin acțiune de reclamant.
Ceea ce este dovedit și nu se contestă în cauză este faptul că antecesorul reclamantului, a devenit prin cumpărare, în baza contractului din 25.07.1942 (fila 8 din dosarul de fond), proprietarul imobilului înscris în CF nr.642, nr.top.1172-1173/b/2, casa nr.886 și dependințele cu o întindere de 755 st.
p.De asemenea, este dovedit și faptul că în baza Legii nr.187/1945 pentru Reformă Agrară numitului i-au fost expropriate mai multe imobile, printre care și cel cumpărat în 1942; a fost depus la dosar (fila 10) procesul-verbal nr.251/8.12.1945 al Comitetului Local de.
Este evident că imobilul cumpărat în anul 1942 de către antecesorul reclamantului i-a fost preluat acestuia abuziv de către stat în anul 1945, iar din acest punct de vedere reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001, calitate care de asemenea nu i se contestă.
Aceste motive au stat și la baza emiterii dispoziției nr.181/7.12.2004, prin care pârâtul Primarul Orașului i-a făcut reclamantului oferta pentru despăgubiri corespunzătoare valorii imobilului (fila 5).
Reclamantul contestă această dispoziție și solicită, așa cum a făcut-o și prin notificare, restituirea în natură a imobilului înscris în CF nr.642, nr.cad.1833, situat în, str. - (fostă și actualmente ), nr.20-22.
Reclamantului i s-a respins cererea de restituire în natură, cu motivarea că imobilul este ocupat și este afectat utilității publice, încadrându-se în dispozițiile art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001.
In apel s-a contestat identitatea dintre imobilul preluat de la antecesorul reclamantului și cel indicat de reclamant și solicitat a fi restituit în natură.
Pentru clarificarea acestui aspect s-a încuviințat proba cu o expertiză topografică.
Vechea carte funciară nr.642 nu mai există, situația fiind identică și în cazul celorlalte cărți funciare vechi aferente orașului, fapt confirmat atât de către expert, cât și de către părțile în proces.
Cartea funciară cu nr.642 depusă la dosar este o carte funciară nouă, având un nr.substituit, nefiind una și aceeași cu vechea CF nr.642, cea indicată în titlul antecesorului reclamantului.
In cartea funciară nouă nr.642 este înscrisă parcela cu nr.cadastral 1833, cu o suprafață de 1 ha și 463.
Concluzia expertului a fost că nu se poate face corespondența între actuala CF nr.642 și vechea CF nr.642.
Atât prin raportul de expertiză, cât și prin răspunsul la obiecțiuni expertul arată că nu există documentație care să facă legătura între nr.top.1172-1173/b/2 și nr.cad.1833.
Cu toate acestea, bazându-se pe deducție logică, având la îndemână doar planurile cadastrale și o schiță prezentată de reclamant, expertul afirmă (filele 56 - 58 și 71 din dosarul de apel) că presupune că imobilul cu nr.top.1172-1173/b/2 s-ar suprapune în parte peste nr.cadastrale 1833 și 1832.
Expertul avansează și variantă de dezmembrare, pe care reclamantul o solicită prin concluziile scrise, însă expertul declară că nu o susține tocmai din lipsă de documentație.
Curtea consideră că raportul de expertiză nu atestă identitatea dintre imobilul înscris în CF (veche) nr.642, nr.top.1172-1173/b/2 și CF cu nr. substituit 642, nr.cad.1833.
De altfel, imobilul cu nr.cadastral 1833, cu o suprafață de 1 ha și 463. înscris în CF cu nr.substituit 642 este adus, așa cum se menționează în foaia de proprietate la poziția 1, din cărțile funciare vechi cu nr.963, 4190 și 6489, deci nu din CF veche nr.642.
De asemenea, faptul că nu este vorba despre unul și același imobil rezultă și din compararea CF cu nr.substituit 642 cu procesul-verbal de expropriere din 1945.
Imobilul înscris în prezent în CF nr.642 a intrat în proprietatea Statului Român în anul 1959, prin naționalizare în baza Decretului nr.119/1948.
Imobilul proprietatea antecesorului reclamantului a intrat în proprietatea Statului Român în anul 1945, prin expropriere în baza Legii pentru Reformă Agrară nr.187/1945.
In consecință, în mod greșit prima instanță a dispus restituirea în natură imobilului înscris în CF cu nr.substituit 642, nr. cad.1833, întrucât nu este imobilul preluat de stat de la antecesorul reclamantului.
De altfel, același imobil a fost solicitat a fi restituit în natură și de către alte persoane.
Față de aceste considerente, în baza art.296 pr.civ. Curtea va admite apelul declarat de pârâtul Primarul Orașului împotriva sentinței civile nr.673/24.03.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.700/2005, în contradictoriu cu reclamantul .
In consecință, va schimba în totalitate hotărârea atacată, în sensul că va respinge contestația formulată de reclamantul împotriva dispoziției nr.181/7.12.2004, emisă de pârâtul Primarul Orașului.
Va respinge ca inadmisibil apelul declarat de Consiliul Local împotriva sentinței civile nr.673/24.03.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.700/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul Primarul Orașului, cu sediul în,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.673/24.03.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.700/2005, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul ales în T,-, jud.
Schimbă în totalitate hotărârea atacată, în sensul că respinge contestația formulată de reclamantul împotriva dispoziției nr.181/7.12.2004, emisă de pârâtul Primarul Orașului.
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de Consiliul Local împotriva sentinței civile nr.673/24.03.2006, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.700/2005.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2008.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.:/24.06.2008
Dact. // 4 ex./ 27.06.2008
Inst.fond.: jud.
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Marinela Giurgincă
