Speta Legea 10/2001. Decizia 136/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 136
Ședința publică de la 15 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 09 aprilie 2009 privind apelul declarat de reclamanții, ambii cu domiciliul procesual ales la Societatea civilă de avocați " ", împotriva sentinței civile nr.352 de la 21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr-în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA, cu sediul în C,-, județul D, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,- - 11, sector 1, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data de 09 aprilie 2009 au fost consemnate într- încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței sub nr-, reclamanții și au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C, Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor B și AVAS să li se restituie în natură suprafața de teren de 2226,31, situată în C, str. - ( ), nr.80, județul D, să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensare cu un alt imobil de aceeași valoare pentru suprafața de 880,87. de teren situată în C, str. - (), nr.80, județul D, cu cheltuieli de judecată.
Au arătat că, în calitate de persoane îndreptățite, fiind moștenitorii părinților lor și, au formulat cerere privind restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat la adresa menționată mai sus.
Cererea de restituire a fost materializată în notificarea înregistrată sub nr.334/N/2002 și a fost depusă la Primăria Municipiului C, iar la apariția Legii nr.247/2005 reclamanții au formulat precizare la notificare.
Prin dispoziția nr.5800/10 februarie 2006, Primarul Municipiului a înaintat către, spre competentă soluționare, dosarul de notificare, această pârâtă fiind persoana juridică deținătoare a imobilului notificat și solicitat de către reclamanți.
Reclamanții au menționat că au formulat mai multe solicitări scrise pârâtei în vederea soluționării cererii de restituire a terenului ce a făcut obiectul notificării nr.333/N/2002, pârâta refuzând a se pronunța prin dispoziție motivată.
A precizat că terenul în litigiu a aparținut tatălui reclamanților intrând în patrimoniul acestuia prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 19.09.1938, a fost preluat abuziv și expropriat în baza Decretului Regal nr. 1650/28 mai 1945, în prezent este inclus în categoria terenurilor intravilane și se circumscrie în sfera de aplicare dispozițiilor Legii nr.10/2001.
Din memoriul tehnic întocmit de pârâtă a rezultat că acesta se află în perimetrul acestei unități și are o suprafață reală de 3107,18.p, din care 1076,75. - platforma betonată având destinație parcare auto, 398,79. alee betonată de acces, 750,77. spațiu, 880,87. clădiri.
Consideră că sunt îndreptățiți la restituirea în natură a suprafeței de 2226,31, iar pentru suprafața de 880,97. ocupată de clădiri, solicită acordarea de măsuri reparatori în echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri imobile de aceeași valoare.
În drept, au invocat prevederile Legii nr.10/2001 și ale nr.HG498/2003.
În cauză, pârâții AVAS și Statul Român au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că și pe fondul cauzei acțiunea este neîntemeiată.
La rândul său, pârâta a solicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea acțiunii, nefiind finalizată procedura prealabilă.
Ulterior, în cursul judecății, respectiv la termenul din 19 iunie 2007, depus la dosar dispoziția emisă, în temeiul Legii nr.10/2001, la 12 iunie 2007 cu privire la imobilul notificat.
La data de 3 septembrie 2007, reclamanții și-au precizat acțiunea, în sensul desființării deciziei emise la 12 iunie 2007, cu consecința restituirii în natură suprafeței de 2226,31, situată în C, str. calea B ( ), nr.80, acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu un alt bun imobil de aceeași valoare pentru suprafața de 880,87, situată la aceeași adresă.
Față de cererea precizatoare, pârâta a formulat o nouă întâmpinare, invocând excepția tardivității în raport de dispozițiile art. 26 (3) din Legea nr.10/2001, pe fond, învederând că imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură, nefiind liber, iar societatea nu are alt disponibil, măsurile reparatorii propuse, fiind cele prin echivalent.
Prin sentința civilă nr. 352 de la 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă, în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu această parte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de B și excepția tardivității invocată de pârâta
S-a respins acțiunea, astfel cum a fost formulată și precizată de către reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții C și
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin Decretului Regal nr.1650 din noiembrie 1948, s-a expropriat de la autorul reclamanților suprafața de 2892
. dreptului de proprietate a autorului reclamanților a fost dovedită cu actele depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare -cumpărare din 19 septembrie 1938, inclusiv din anexele decretului de expropriere.
În calitate de persoane îndreptățite, respectiv în considerarea calității de moștenitori ai autorului, reclamanții au solicitat prin notificarea nr. 334/N/2002, restituirea în natură sau despăgubiri pentru imobilul expropriat.
Notificarea adresată Primarului Municipiului Caf ost înaintată pârâtei C, prin dispoziția nr.5800/2006 necontestată.
În timpul dezbaterii procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 21 alin.1 și 5 din Legea nr.10/2001, dar mai înainte de finalizarea acesteia, reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâților la restituirea în natură imobilului notificat sau prin echivalent în compensare cu bunuri de valoare egală.
În cursul soluționării litigiului, pârâta SC. Cae mis dispoziția din 12 iunie 2007, ulterior contestată de reclamanți, prin precizarea la acțiune.
S- constatat, așadar, că reclamanții au uzat atât de procedura prealabilă obligatorie, cât și de faza judiciară facultativă, contestând decizia mai sus menționată prin care s- produs acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, ce nu poate fi restituit în natură.
Din această perspectivă, excepția tardivității contestației formulate de pârâta A a fost considerată ca neîntemeiată.
În analiza acesteia, instanța a reținut că reclamanții și au investit instanța cu soluționarea cauzei având ca obiect obligarea pârâtei să le restituie în natură terenul în suprafața de 2226, 31.p și acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în compensare pentru diferența de teren ocupată de construcții, anterior emiterii dispoziției de către pârâtă, în aplicarea Legii nr.10/2001.
Asupra fondului cauzei, instanța era obligată să soluționeze cererea chiar și în situația în care pârâta nu se conforma dispozițiilor legale, ca unitate deținătoare, de a emite dispoziția, astfel că nu se poate reține excepția de tardivitate, câtă vreme, practic societatea comercială pârâtă invocă propria culpă ca urmare a refuzului de a soluționa notificarea în termenul legal prevăzut de art.26 din Legea nr.10/2001.
În ceea ce privește fondul cauzei, din probele administrate a rezultat că terenul este evidențiat în actele de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei care, de altfel, nu a contestat deținerea în proprietate terenului notificat.
Din certificatul constatator emis de Oficiul registrului Comerțului D, a rezultat că la data soluționării litigiului, societatea deținătoare, în speță, pârâta este integral privatizată, iar statul nu mai deține nici un pachet de acțiuni.
În atare situație, din punct de vedere juridic, sunt incidente dispozițiile art. 29, alin.1 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21, alin.1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
Articolul 29, fost 27, aplicabil în speță, urmare Deciziei 830/2008 a Curții Constituționale, nu mai distinge asupra modului de preluare a imobilului, fiind necesară evidențierea imobilului în patrimoniul societății privatizate, cu respectarea dispozițiilor legale.
Cum, în cauză, nu s-a contestat de pârâți calitatea reclamanților de persoane îndreptățite, precum și întinderea drepturilor acestora, obiect al analizei instanței îl constituie modalitatea acordării măsurilor reparatorii de către unitatea deținătoare.
În acest sens, din raportul de expertiză întocmit și depus la dosarul cauzei, a rezultat că terenul nu este liber, fiind cuprins în totalitate în incinta pârâtei și, deși nu este afectat în totalitate de imobile și construcții, terenul deservește pârâtei în exercitarea obiectului de activitate.
Terenul constituind practic incinta unității deținătoare nu poate fi ocupat în totalitate de construcții, însă pentru normala desfășurare a activității societății este necesară utilizarea întregului spațiu, care de fapt constituie un tot inseparabil, astfel încât nu este posibil a se aprecia că anumite porțiuni din teren este "liber".
În acest sens și prevederile art. 11 alin.3 din Legea nr.10/2001, care statuează în final, că pentru partea ocupată de construcție, dar și pentru cea necesară bunei utilizări a acestora și prin analogie pentru desfășurarea activității efective a unității deținătoare, cum este cazul în speță, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreg imobilul.
În raport de cele mai sus expuse și de dispozițiile legale incidente în cauză, s-a constatat că măsurile reparatorii prin echivalent stabilite răspund exigențelor impuse, iar în atare situație demersul judiciar al reclamanților nu poate fi soluționat favorabil, astfel încât acțiunea, așa cum a fost formulată și precizată, fost respinsă.
Alte chestiuni ce constituie obiect al analizei instanței îl reprezintă excepțiile ce vizează legitimitatea procesuală pasivă pârâților, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și AVAS
În ceea ce privește Statul Român, s- constatat că obligația de emitere dispoziției în condițiile art. 26 din Legea nr.10/2001, republicată și art.21 din același act normativ, nu- revine Statului Român, câtă vreme nu prezintă calitatea de unitate deținătoare.
Prin urmare, neavând obligația de a soluționa notificarea, în esență nu prezintă calitate procesuală pasivă, în sensul Legii nr.10/2001.
Pe de altă parte, în soluționarea excepției invocată de pârâta AVAS B, s-a reținut că, în aplicarea dispozițiilor legale în materie, calitatea acestuia este dată de faptul că este instituția publică implicată în procesul de privatizare a unității deținătoare, în speță SC SA, persoană juridică care, potrivit certificatului constatator nr.28042/6 iunie 2008, emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj, este integral privatizată, iar statul nu mai deține vreun pachet de acțiuni.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
O primă critică vizează împrejurarea că instanța de fond în mod greșit nu a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren neocupată de construcții, deoarece în accepțiunea apelanților terenul nu este afectat de amenajări de utilitate publică.
O altă critică vizează și suprafața de 505,90mp, ocupată de clădiri, pentru care nu s-a făcut dovada că au fost edificate cu autorizație și care trebuia restituită în natură.
O ultimă critică vizează acordarea măsurilor reparatorii în echivalent constând în compensarea cu alte bunuri, invocându-se în acest sens atât dispoz. Lg. 10/2001, cât și HG 494/2003.
Apelul este nefondat.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține că apelanții au solicitat desființarea deciziei nr. 4506/12.06.2007, emisă de SA C, prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 2236,21mp, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu un alt bun imobil de aceeași valoare pentru suprafața de teren ocupată de construcții.
Apelanții au arătat că terenul în litigiu pe care l-au solicitat a aparținut tatălui lor, fiind dovedită proprietatea cu contractul de vânzare-cumpărare din 19.09.1938 și a fost preluat abuziv și expropriat în baza Decretului Regal nr. 1650/28.05.1945.
În prezent, acest teren se află în perimetrul SC SA C, este evidențiat în actele de atestare a dreptului de proprietate al acestei societăți, societate care este integral privatizată, iar statul nu mai deține nici un pachet de acțiuni.
Cu actele de stare civilă, apelanții au făcut dovada că sunt persoane îndreptățite să beneficieze de prevederile Lg. 10/2001, potrivit art. 4 alin.2 din lege, în calitate de moștenitori legali.
De asemenea, terenul preluat prin decretul de expropriere se încadrează în prev. art. 2 din Lg. 10/2001, fiind preluat abuziv.
Problema de drept cu care a fost confruntată instanța de fond a fost aceea dacă este posibilă restituirea în natură, în ce proporție și dacă în cauză se pot acorda măsuri compensatorii în echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri.
În rezolvarea acestor probleme, în urma probelor administrate, instanța a avut în vedere dispoz. art. 29 alin.1 din Lg. 10/2001, potrivit cărora pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prev. la art. 21 alin.1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
Din certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului D rezultă că SC SA C este integral privatizată, statul nemaideținând niciun pachet de acțiuni, astfel că, în cauză, nu pot fi aplicate dispoz. art. 21 din Lg. 10/2001.
Din expertiza tehnică depusă în cauză rezultă că terenul care se află în incinta SC SA C are o suprafață măsurată de 2904,77mp, din care suprafața de 136,20mp are destinația de parcare auto, fiind o platformă betonată, suprafața de 1098,16mp are destinația de parc auto, fiind o platformă betonată, iar pe această suprafață se află o construcție cu destinația de gheretă - magazie, suprafața de 471,44mp constituie căi interioare de acces betonate și trotuar, suprafața de 719,05mp spațiu, suprafața de 277,71mp este ocupată de o hală de producție, iar suprafața de 221,91mp constituie un grup social format din birouri și vestiare.
Apelanții au susținut în motivele de apel că nu sunt aplicabile dispoz. art. 11 alin.3 din Lg. 10/2001, deoarece, în cauză, nu s-a făcut dovada executării unor construcții autorizate, pe de o parte, iar pe de altă parte, pe acest teren nu există amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.
Această interpretare nu poate fi primită, deoarece terenul expropriat nu este liber, el a primit afectațiunea pentru care s-a dispus exproprierea, așa cum prevede și art. 11 pct. 3 din Hotărârea nr. 250/7.03.2007, pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Lg. 10/2001.
Pe de altă parte, nu poate fi vorba de lipsa unor amenajări de utilitate publică pe acest teren, atâta timp cât întregul teren expropriat face parte din amenajarea de utilitate publică a localității urbane.
Expertiza tehnică a evidențiat că în cauză o parte din teren este ocupată de construcții, iar cealaltă parte este necesară pentru buna utilizare a acestor construcții, pentru desfășurarea activității efective a unității deținătoare, suprafețele respective fiind ocupate de parcări auto betonate, parc auto, căi interioare de acces betonate, trotuare sau spațiu.
Suprafața de teren este de asemenea traversată de rețele de utilități interne, cum ar fi: canal de conducte termice și tehnologice, conducte apă, rețea electrică subterană de medie tensiune și canalizare pluvială și menajeră.
De aici rezultă că, în cauză, sunt aplicabile dispoz. art. 11 alin.4 din Lg. 10/2001, în sensul că lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, astfel că se pot stabili numai măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul teren expropriat.
În privința împrejurării că pe terenul expropriat s-au edificat construcții și nu s-a făcut dovada existenței unei autorizații de construcții pentru acestea, instanța are în vedere că necesitatea edificării unei construcții autorizate prev. de art. 10 alin.2 din Lg.10/2001 vizează terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv și pe care s-au edificat noi construcții.
În cazul nostru, din anexele depuse la raportul de expertiză rezultă că, în cauză, la edificarea Întreprinderii SC SA C s-a întocmit documentația tehnică, existând o serie de releveuri, planșe, schițe în acest sens, iar pe de altă parte, art. 10 alin.3 din Lg. 10/2001 prevede că restituirea în natură se face numai pentru terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate după 01.01.1990.
De altfel, SC SA Caf ost până în anul 1990 societate comercială de interes republican, iar amplasarea construcțiilor s-a făcut în baza unor Hotărârii ale Consiliului de Miniștri nr. 973 și 976/1949 și Decretului 545/1958 și care nu prevedea autorizații pentru un asemenea gen de întreprinderi.
În privința măsurilor reparatorii prin echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, legea dă această posibilitate entității investită cu soluționarea cererii de restituire, care poate propune persoanei îndreptățite asemenea bunuri, ca măsură alternativă, cu acordul persoanei îndreptățite, în măsura existenței unor asemenea bunuri.
În cauză, nu s-a făcut dovada existenței unor asemenea bunuri și nici acordul entității investite, dar și al persoanei îndreptățite, astfel că o asemenea măsură este exclusă.
Având în vedere aceste considerente, apelul este neîntemeiat, urmând a fi respins, în baza art. 296 Cod pr. civ. nefiind posibilă restituirea în natură a terenului sau măsuri reparatorii în echivalent prin compensarea cu alte bunuri sau servicii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanții, ambii cu domiciliul procesual ales la Societatea civilă de avocați " ", împotriva sentinței civile nr.352 de la 21 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA, cu sediul în C,-, județul D, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,- - 11, sector 1, STATUL ROMÂN, PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
6 ex./23.04.2009
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Gabriela Ionescu
