Speta Legea 10/2001. Decizia 138/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 138/
Ședința publică din 18 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanții -., -., împotriva sentinței civile nr.38 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta- reclamantă -., personal și cu procură judiciară pentru apelantele- reclamante și -. în baza procurilor judiciare depuse la dosar, asistată de avocat, care răspunde și pentru apelanții- reclamanți, -., în baza împuternicirii avocațiale nr.63/2008, emisă de Baroul A- Cabinet individual și intimații- pârâți MUNICIPIUL PITEȘTI - PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI prin consilier juridic - în baza delegației de la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Avocat, pentru apelanții- reclamanți susține că procura judiciară a apelantei - reclamante se află la fila 18-19 din dosarul de fond. Solicită ca probă nouă în această fază procesuală, proba cu relații de la Primăria P în sensul de a înainta copie de pe registrul aflat la primărie cu repartițiile date pentru imobilul demolat din-
pozițiile 37-38 din decretul de expropriere. Precizează că personal va face demersurile necesare pentru a intra în posesia acestui act, însă solicită a se face adresă de către instanță în acest sens.-
Reprezentanta intimatelor- pârâte, având cuvântul consideră că
s-au făcut probe în cauză în sensul solicitat de apărătorul apelanților - reclamanți și nu se mai impune a se solicită din nou relații.
Curtea apreciază nu se mai impune a se solicită relații, având în vedere că la dosar au fost depuse acte suficiente cu care se face dovada repartițiilor apartamentelor în litigiu și constatând apelul în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra acestuia, punând în discuția părților să indice temeiul de drept pe care se întemeiază situația părții.
Avocat, având cuvântul pentru apelanții- reclamanți susține că situația acestora se încadrează pe dispozițiile art. 2 din Legea nr.10/2001. Susține pe larg apelul așa cum a fost motivat în scris și solicită admiterea lui, casarea sentinței pronunțată de Tribunalul Argeș și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei.
In subsidiar solicită admiterea apelului, iar pe fond admiterea acțiunii și acordarea despăgubirilor pentru imobilul în litigiu cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimaților- pârâți, având cuvântul solicită respingerea apelului și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 09.02.2007, pe rolul Judecătoriei Pitești, reclamanții -. -., au formulat plângere împotriva dispoziției nr.30176/2007 emisă în temeiul Legii nr.10/2001 de către Primarul Municipiului
În motivare se arată că notificările formulate în temeiul Legii nr.10/2001 au fost respinse de către pârâți, justificat de faptul că cererea nu formează obiectul acestei legi.
Prin sentința civilă nr.1292 din 02 martie 2007, Judecătoria Piteștia admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Argeș - Secția civilă.
Prin cererea înregistrată la data de 09.02.2007, pe rolul Tribunalului Argeș, aceiași reclamanți -. -., au formulat aceeași plângere împotriva aceleiași dispoziții nr.30176/2007 emisă în temeiul Legii nr.10/2001 de către Primarul Municipiului
Prin încheierea din 14.05.2007, pronunțată în dosarul nr- și nr-, Tribunalul Argeș a dispus în temeiul art.164 Cod procedură civilă conexarea dosarului nr- al Tribunalului Argeș la dosarul nr-.
La termenul din 02.04.2007, în temeiul dispozițiilor art.114 alin.5 Cod procedură civilă, instanța a pus în vedere reclamanților să-și desemneze un mandatar comun, să-și precizeze cererea de chemare în judecată și să atașeze înscrisurile pe care se întemeiază cererea.
La 30.04.2007 și 14.05.2007 au fost depuse la dosar procurile autentice prin care, și au împuternicit pe să susțină prezenta acțiune civilă.
Părțile au depus la dosar un memoriu în care au prezentat situația de fapt care justifică formularea prezentei cereri și o precizare la data de 04.06.2007 (66), prin care arată că reclamanții sunt moștenitorii numitei (născută ) care a fost proprietara imobilului situat în str.- nr.52, imobil demolat în perioada comunistă.
S-a arătat că la aceeași adresă a locuit și G, fratele numitei, fiecare având însă rol și imobile separate.
S-a susținut că pentru imobilele demolate în baza Decretului de expropriere foștii proprietari primeau spații de locuit conform Legii nr.5/1973, însă în ce privește pe acest drept a fost încălcat. Se susține astfel că după demolarea imobilului din str.-, familia a primit repartiție pentru un apartament din care însă fără nici un temei legal au fost ulterior evacuați. Deși toți cei care au fost demolați urmare exproprierilor au primit apartamente potrivit Legii nr.5/1973 (inclusiv G), familia nu a putut intra în posesia apartamentului primit prin repartiție în schimbul proprietății demolate.
S-a mai susținut că prin notificarea depusă în temeiul Legii nr.10/2001 s-au solicitat despăgubiri pentru acest apartament din str.- cel M, -.4, etaj 1,.5, însă prin dispoziția criticată le-a fost respinsă notificarea cu motivarea că imobilul nu face obiectul Legii nr.10/2001.
În cauză au fost încuviințate și administrate proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori pentru reclamanți, răspunsurile la interogatoriu fiind atașate la dosar la filele 80-81.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.38 din 18 februarie 2008, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanți, reținând, în esență, că a deținut în P, str.- nr.52, județul A, un imobil compus din casă și teren care, la decesul acesteia, la data de 24.12.1977, a fost împărțit între moștenitorii, în calitate de fiică și G, în calitate de fiu, fiecare în cote de .
Reclamanții sunt moștenitorii lui G, potrivit certificatului de calitate de moștenitor de la fila 42, acesta fiind unicul moștenitor al numitei, conform certificatului de calitate de moștenitor depus la fila 41.
Prin Decretul de expropriere nr.120/1984, și G au fost expropriați fiecare cu câte un teren de 139 și construcții ( - 32,89 p și G 74,12 p).
Urmare a exproprierii, construcțiile au fost demolate, astfel că succesorii au primit repartiții în apartamente construite din fondurile statului după cum urmează: Gap rimit repartiție în apartamentul din -.6,.B,.1,.6, județul A, cartier - (58), iar și au primit repartiție pentru apartamentul din -.4,.A,.1,.5, din același cartier.
La apariția Legii nr.10/2001 reclamanții din prezenta cauză au formulat notificări în temeiul acestui act normativ, solicitând acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele expropriate de la G și respectiv de la
Au fost emise astfel dispozițiile nr.2404/2007 și nr.2441/2007 prin care au fost propuse despăgubiri pentru imobilele expropriate de la cei doi autori prin Decretul de expropriere din 1984. Astfel, s-au propus despăgubiri pentru terenul de 139 și construcții de 32,89 expropriați de la (73) și respectiv pentru terenul de 139 și construcții de 74,12 expropriați de la G (74 coroborat cu fila 105 verso).
Reclamanții au solicitat însă și acordarea de măsuri reparatorii în temeiul aceluiași act normativ pentru apartamentul din P, str.- cel M (-), -.4,.A,.5, pentru care a fost emisă dispoziția nr.30176/2006, atacată în prezenta cauză (32).
Motivul respingerii acestei cereri a fost dat de faptul că apartamentul în discuție nu face obiectul Legii nr.10/2001.
Cu privire la admisibilitatea acestei cereri, instanța a constatat că acest apartament pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.10/2001 a fost repartizat autoarei și soțului acesteia, ca măsură reparatorie pentru imobilul casă și teren din-, expropriat de stat în anul 1984.
Potrivit dispozițiilor normative ale Legii nr.5/1973, aceste măsuri erau aplicate în ipoteza exproprierii imobilelor în vederea construirii de locuințe din fondurile statului, rațiunea legii fiind aceea de a asigura expropriaților o locuință în schimbul celei de care au fost lipsiți.
În ipoteza în care deși acest regim juridic era aplicabil nu s-a procedat ca atare, expropriații se aflau în situația de a fi lipsiți de orice măsură reparatorie, astfel că apartamentul repartizat, dar neatribuit în realitate, echivala cu o dublă preluare de către stat a imobilului locuință. Chiar dacă aceste locuințe s-au acordat cu titlul de închiriere, neputându-se vorbi despre o preluare din proprietatea celor expropriați, locuințele astfel atribuite au putut fi cumpărate de către titularii contractelor de închiriere potrivit art.8 alin.final din Legea nr.5/1973, care arăta că suma încasată pentru locuința demolată va constitui avansul pentru noua locuință pe care o construiește sau o cumpără.
În consecință, s-a reținut că neatribuirea unui asemenea apartament sau evacuarea din acesta, după repartizare, echivalează cu o măsură abuzivă de preluare, expropriații pierzând o speranță legitimă de a dobândi în proprietate locuința menționată (art.2 alin.1 lit.i) din Legea nr.10/2001).
Însă, chiar considerând că motivarea dispoziției atacate nu este întemeiată, din probele administrate a rezultat că autorii de pe urma cărora se solicită despăgubiri cu privire la imobilul acordat în schimbul celui expropriat, nu au respectat prevederile Legii nr.5/1973.
Astfel, familia lui Gao cupat apartamentul repartizat, pe care ulterior l-a dobândit în proprietate prin cumpărare de la stat (contract de împrumut 61 și contract de vânzare-cumpărare 61 verso).
și au ocupat însă apartamentul nr.5 din.B al -.6, învecinat cu apartamentului lui G, deși potrivit înscrisului de la fila 36 (adresa nr.3987/23.07.1984) repartiția lui avea ca obiect apartamentul din -.4,.A,.1,.5.
Urmare a acestei ocupări greșite a apartamentului cu nr.5 din.B, -.6, s-a emis dispoziția nr.221/1985 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului P, prin care s-a aprobat evacuarea familiei din apartamentul ocupat fără contract de închiriere.
Aceste aspecte se relevă pe de o parte din declarația martorei (118) dosar, cât și din înscrisul de la fila 33 și din răspunsul dat la întrebarea 5 din interogatoriul administrat pârâtului (80).
Totodată, repartiția pentru apartamentul nr.5 din.B a blocului 6, ocupat de familia, a fost acordată către, potrivit înscrisului de la 101 din dosar.
Urmare a faptului că familiei i-a fost atribuit la data de 23.07.1984 apartamentul cu nr.5.A -.4, din cartier - (36), însă aceștia nu l-au ocupat și nici locuit, deși adresa emisă către poată mențiunea ca titularul să se prezinte la Centrul de locuințe din-, pentru a încheia contract de închiriere, același apartament a fost repartizat la data de 11.05.1985, deci ulterior, unei alte persoane (100).
De asemenea, din probele administrate nu a rezultat că în această perioadă familia ar fi făcut vreun demers pentru ocuparea apartamentului repartizat, astfel că evacuarea lor dintr-un alt apartament, ocupat fără forme legale (nr.5 din.B a -.6), nu putea fi apreciată ca ilegală.
În atare situație, cum nemo propriam turpitudine allegans, cererea de acordare a măsurilor reparatorii a fost privită ca nefondată și în temeiul dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 a fost respinsă.
Împotriva sentinței civile nr.38/18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, au formulat apel reclamanții, -., și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
După un scurt istoric, în motivele de apel reclamanții susțin că hotărârea este greșită întrucât instanța de fond nu a reținut corect situația de fapt și nu a interpretat corect probele administrate.
Astfel, a deținut în P un imobil compus din casă și teren, care la decesul acesteia a fost împărțit între moștenitorii acesteia, și În baza Decretului de expropriere nr.120/1984 cei doi au fost expropriați, fiecare cu câte un teren de 139 și construcții. Urmare exproprierii, construcțiile au fost demolate și foștii proprietari au primit repartiții pentru apartamente, astfel G repartiția nr.3986/23 iulie 1984, iar repartiția nr.3987/23 iulie 1984, pentru blocul 4,.A,.1,.5. reclamanții că deși s-a repartizat acest apartament, el nu a fost "atribuit" în realitate.
Se apreciază că această situație echivalează cu o dublă preluare de către stat a imobilului locuință, întrucât deși exista o repartiție pe numele, s-a emis o alta pe numele, fără a fi asigurat un alt spațiu de locuit.
Se solicită astfel admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii.
Examinând criticile formulate, se constată că nu sunt întemeiate, iar apelul nu este fondat.
Este real că autorilor reclamanților le-au fost expropriate imobilele, astfel că urmare exproprierii au fost demolate construcțiile.
În conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la acea dată, au primit de la stat apartamente. Dacă Gal ocuit în apartamentul repartizat, familia a ocupat un alt apartament decât cel repartizat, respectiv apartamentul 5 din blocul 6,.B, str.-, în loc de apartamentul 5, blocul 4,.A,.1, str.- (36, dosar fond), pe care nu l-a ocupat niciodată. Este adevărat că din apartamentul ocupat abuziv familia a fost evacuată, însă cu toate acestea s-au făcut demersuri pentru a se muta în apartamentul repartizat.
Cauza de față nu poate face obiectul Legii nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, neîncadrându-se în niciuna dintre situațiile prevăzute de art.2 din lege. Mai mult, potrivit dispozițiilor art.3(1) "Sunt îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora", ori autoarea reclamanților nu a fost niciodată proprietara apartamentului în litigiu.
De altfel, reclamanții au formulat notificare și au solicitat despăgubiri în condițiile legii speciale pentru imobilele expropriate și demolate și care fac obiectul Dispozițiilor nr.2441/2007 și nr.2404/2007 emise de Primarul Municipiului P (73, 74, dosar fond).
Așa fiind, pentru toate cele arătate mai sus se apreciază că apelul nu este fondat și în baza art.296 Cod procedură civilă se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții -., domiciliată în P,-, județul A, -., domiciliată în P,-, județul P, domiciliată în P,-,.2..A,.17, județul A și, domiciliat în P, str.-, -.2,.C,.29, județul A, împotriva sentinței civile nr.38 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții MUNICIPIUL PITEȘTI, prin primar și PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, ambii cu sediul în P,-, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
8 ex./27.06.2008
Jud.fond:
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase
